Mergând pe principiul mândriei necondiționate datorate simplei apartenențe le un neam, unii parlamentari și-au spus că ar fi o oaie electorală de muls! Astfel, pe lângă multele sărbători religioase a apărut și ziua Brâncuși, zi ce încă nu este foarte clar dacă-i liberă de la direcțiune au ba!
Această inoculată mândrie națională coroborată cu nemuritorul
„Noi suntem români, noi suntem români!”
și ponderată cu eternul „merge și așa” (se pronunță oftat, cu năduf!), nu putea duce decât la o nouă zi națională, absurd aleasă și impusă: pentru că pare o tâmpenie tipic bugetariană (cuvânt chiar acum inventat, în așteptarea marii sărbători naționale), propunem ca în România să existe două tipuri de sărbători naționale, mai exact unele (multe) pentru bugetari și, altele (mult mai puține sau deloc) pentru fraierii ăia de se spetesc pe la patroni!Din fericire (???) România nu se laudă cu oameni de cultură ca alte țări, pentru că am fi avut sfinții Pierre și Marie Curie, moș Napoleon, mucenicii Renoir, Monet, Manet și, cu puțin noroc, ziua caprei vecinului!
Ω
Pe când 10 Mai ziua națională a României?
Adică ziua proclamării independenței de stat, în locul aniversării unui miting popular?
Sau ne vom spune „La mulți ani” de ziua halep???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu