Cică - Prostu` dacă nu-i fudul ...

   ... parcă nu e prost destul!


   În buna tradiție românească, lucrurile se fac în special după ureche: adică, cineva face, spune, merge, mănâncă, etc, etc, în special după cum crede ea/el și nu cum ar trebui ori cum este corect!
   Iar acest lucru se petrece în special în vorbire!
   Și mai ales în „vorbirea” deștepților noștri reporteri (vorbesc bineînțeles despre acele personaje care ne vorbesc prostii de pe teren).

   Iată pe scurt despre ce este vorba ...
   În această dimineaţă, pe centura Ploieștiului, a avut loc un accident de circulație: morți, răniți, circulație blocată, echipe de intervenție, cod roșu de accident foarte grav și ... televiziuni! Noi aici, despre televiziuni vrem să vă vorbim, mai exact despre puținătatea mijloacelor de exprimare găsite la îndemâna unor persoane care fără să vrea educă telespectatorul care, stând cu cafeaua în mână, îl ascultă și, de mult prea multe ori, se lasă influențat de prostiile debitate cu nonșalanța neștiutorului!
   Ne spune așadar o tanti „din teren” că un „autocar” s-a ciocnit cu o „mașină de mare tonaj”: observăm deja stilul pe care-l putem numi „șosea de mare viteză! Adică, încearcă să numească un lucru cu un cu totul alt nume decât cel pe care-l poartă de obicei:

nou născut = bebeluș,

autostradă = șosea de mare viteză,

mașină accidentată = morman de fiare contorsionate, etc, etc.

   Doar că, aici, intervine și lipsa de cunoștințe a tutei care transmitea și fițele pe care le are dumneaei în cap (adică nici nu înțelege ce i se spune și nici nu întreabă pe cineva mai priceput): din studio, Dedu (un personaj cu - surprinzător - bun simț) tot încerca s-o corecteze, ridicându-i mingea la fileu, spunându-i în mod repetat că poate n-a fost „un autocar” ci „un autobuz”, diferența dintre cele două „utilaje transport persoane” fiind evidentă pentru majoritatea oamenilor cu un minim de educație!
   N-a fost chip s-o scoată cineva de pe șina proștilor, așa că a primit întăriri: să n-o lungim!
   Între timp a ajuns la fața locului și tenacele de serviciu, omul trimis la toți morții importanți, la toate accidentele „cutremurătoare”: și iată că începe și ăsta să ne umfle capul cu tot felul de aiureli, ba că „mașina de mare tonaj” se cheamă popular ȘA (în limbaj șoferistic, ȘA este o chestie lungă - alta decât trailer - cu care se cară în poziția culcat stâlpi, țevi și alte lucruri lungi) așadar o primă gafă, apoi că este încărcată cu 40 de tone de nisip, apoi că partea din spate se cheamă benă (lucru foarte important ...) și că este construită bena din ... oțel masiv! Gafele țin loc de comentariu și, în lipsa subiectului și predicatului aflate în legătură cu evenimentul la care s-a deplasat, zisul tenace bate bieții câmpi chiar mai tare decât colega dinaintea lui!
   Și dă-i și vorbește și dă-i bice și înflorește și plopii care se unduiau și râul și ramul și patria străbună și pământul sfânt al țării ...

ȘI ȘTIREA UNDE A RĂMAS?

CU EA CE AȚI FĂCUT?

DE CE-MI EXPLICAȚI CUM SE FABRICĂ OȚELUL DACĂ VOI VĂ AFLAȚI LA LOCUL UNUI ACCIDENT AUTO?

   Ω

   Lipsa de professionalism a devenit o constantă a televiziunilor românești, iar acest lucru se cunoaște în nivelul educational al maselor: cum să te cultivi - Doamne iartă-mă! - cu „lecții de viață” și „vorbește lumea”?
   Noroc cu CNA-ul ...