Să le luăm însă pe îndelete ...
Ghișeul, acel articol de mobilier fără de care instituțiile nu pot trăi, are o ascendență selectă, venindu-ne dumnealui de la verii noștri mai răsăriți, adică de la francezi, faimoși și ei prin birocrația absurdă: deși pare de origine nobilă și la ei înseamnă tot
„ferestruică ori deschizătură amenajată în ușa sau în peretele unui birou,
prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții.”
Problema românului este însă că ghișeul a devenit în țara noastră un simbol imuabil: este simbolul neputinței, nesimțirii, proastei creșteri și al impertinenței instituției și funcționarului statului în relația sa cu cetățeanul!
Din păcate, ideea de ghișeu pare înrădăcinată genetic în chiar ființa cetățeanului român, această ființă necuvântătoare în fața autorității indiferent de nivelul ei de manifestare! Astfel, dacă undeva nu există piesa ca atare adică pur și simplu lipsește ghișeul, cetățeanul se va purta tot ca în fața obiectului în discuție iar funcționarul la rându-i nu va face rabat de la poziția sa superioară!
Acum, să vedem ce este „ghișeul”: așa cum ne spune și definiția de mai sus, el este o „ferestrică” - ce le place diminutivul acesta în relația cu cetățeanul! Trebuie să ținem cont că un ghișeu are propria lui filosofie de aspect și existență! Un ghișeu trebuie neapărat să ofere dacă este posibil nu o deschizătură, nici măcar o ferestruică, dacă se poate o găurică prin care funcționarul să facă instrucție cu cei care-l deranjează în timpul programului! Piesa de mobilier astfel numită, este întotdeauna construită așa încât funcționarul să stea bine merci pe un scaun și petentul în picioare. Funcționarul, comod așezat, are ferestruica pe la nivelul ochilor, ceea ce corespunde cu pieptul celui care stă în picioare sau chiar mai jos: cetățeanul întotdeauna se încovoaie pentru a spune ce-l doare, se chircește, se ploconește fără să vrea, vorbește la „găurică” iar Măria Sa funcționarul, la o distanță apreciabilă de partea cealaltă a „găuricii” îi vorbește folosind un limbaj delicat și elegant ca un lătrat! Deja ghișeul complotează cu cel din spatele lui făcând totul ca tu să simți că ești privit de la înălțimea bonurilor de masă, de vacanță, a zilelor libere, etc, etc!
Atențiune: întotdeauna funcționarul te va trimite să faci niște copii xerox pe care instituția nu le poate face pentru că cine are centrul de copiere trebuie și el să trăiască, întotdeauna îți mai trebuie un act, întotdeauna trebuie să completezi formulare idioate, imbecile și de multe ori inutile! Printre acestea se numără formularele care îți cer să scrii CNP-ul pentru ca apoi să-ți ceară sexul și data nașterii, formularele în care pentru numărul străzii ai spațiu de doi centimetri dar pentru numele ei de numai un centimetru, hârtiile care salvează planeta înghesuind totul minuscul într-o jumătate de pagină și lăsând liber restul care oricum nu va fi folosit la altceva; tot aici regăsim și mania autorităților de a nu folosi în aceeași instituție același font, aceeași dimensiune, aceeași așezare în pagină și de a nu corela între ele formularele pentru a căror completare pare cetățeanul a se fi născut!
Ghișeul - și românii știu bine asta - face de la sine unele ierarhizări! În afară de „în spatele” și „în fața” ghișeului, mai există niște ierarhii la rându-le imuabile, ierarhii subtile în care amatorii nu au ce căuta! Astfel,dacă știi pe cineva la un ghișeu te-ai asigurat de o primire mai calmă, nu ți se va vorbi prin lătrături, hârtiile vor fi bune - nu știu de ce! - din prima!
Asta dacă doar „știi pe cineva”.
Dacă însă „ai pe cineva”, lucrurile se schimbă radical, pentru că a avea pe cineva înseamnă deja că funcționarul se simte obligat să părăsească siguranța evidentă a ghișeului, va ieși din mândra-i și sacra-i izolare „din spate”, va pune sau nu un carton cu misterioasele cuvinte „VIN IMEDIAT” și va ieși să discute liniștit, pe îndelete și prietenește cu cel care-l are pe el, adică pe ghișeu prin intermediul funcționarului: faptul că în acest timp cei ce n-au sau nu știu pe cineva se aglomerează în fața „găuricii” nu contează - are și funcționarul drepturile și obligațiile lui, nu-i așa? Doar și taxa auto are mândria ei și nu se returnează oricărui cetățean în termen legal pur și simplu!
Spuneam mai sus că se folosesc niște cuvinte misterioase: „VIN IMEDIAT”!
De ce sunt ele misterioase?
Pentru că relativismul acestui imediat l-ar lăsa într-o neagră necunoaștere până și pe părintele relativității! Dacă cineva ar scrie revin într-o oră, ar fi un amator de tot râsul: ora aceasta poate fi măsurată, cronometrată, înțeleasă - în schimb, imediat, cuvânt dătător de speranțe în întâmplări petrecute într-un timp extrem de scurt, nu face altceva decât să te tot împingă într-o așteptare de multe ori zadarnică pentru că este știut că fiecare are imediatul lui!
Imaginarul popular era deja acum sute de ani pregătit să înțeleagă ideea de ghișeu și cerere sau reclamație, încă de pe vremea când se mergea cu jalba-n proțap ori își aprindeau amărâții paie-n cap: ciobanul mioritic stă în fața oii și-i spune ce-l doare, în timp ce ea, oaia, îl ascultă din spatele ghișeului evident plictisită! Să mai spunem că ciobanul a avut totuși noroc vorbind cu oaia la ghișeu pentru că dacă o apela de urgență nu mai exista Miorița pentru că ovina ar fi avut sigur și alte apeluri în așteptare ... ?
Vrem nu vrem, suntem un popor ghișeisto mioritic, așa ne-am născut și așa vom muri: se pare că așa ne place, n-ai ce-i face!
Ω
Nu, nu ne place așa, dar toate guvernările au știut de așa zisul nostru imaginar colectiv și ne-au dat exact ceea ce am vrut:
AVEM CERERI, DORINȚE ȘI AȘTEPTĂRI MICI,
CĂPĂTĂM PUȚIN!
De ani de zile instituțiile s-au transformat ele înșile în ghișee: din moment ce au trecut alegerile, primăriile, guvernul, consiliile județene, parlamentul, sunt toate inabordabile, sunt toate în spatele ghișeului!
Ne place așa? Să ne fie de bine!
Nu ne place așa? Hai să schimbăm ceva începând cu prezența la vot și la cabinetele parlamentare ori în organizații cetățenești!
Iată un motiv pentru mers la vot: rectificarea bugetară prevede ca:
Ministerul Transporturilor (-128,8 milioane lei),
Ministerul Fondurilor Europene (-681,9 milioane lei),
Ministerul pentru Mediul de afaceri, Comerț și Antreprenoriat (-243 milioane de lei),
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (- 310,4 milioane de lei),
Ministerul Cercetării și Inovării (- 369,1 milioane lei),
Ministerul Educației Naționale (- 1,03 miliarde lei),
Secretariatul General al Guvernului (-143,6 milioane lei) să piardă sumele trecute în paranteze, dar ca unitățile administrativ teritoriale să primească un plus de ...
patru sute milioane lei (400.000.000 lei)!
Adică, vin alegerile, dăm bani primarilor și consiliilor județene, că doar ei ne aleg, cei din spatele ghișeelor, nu fraierii din fața lor!
Deci noi, fraierii ce să facem?
Să votăm?
Și dacă da, cu cine?
SĂ MAI LĂSĂM FANTASMA GHIȘEULUI SĂ NE BÂNTUIE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu