Zis și făcut, am pornit alene ...
Am intrat dară în atmosferă ...
Prima oprire a fost pe ulița Armenească, acolo unde trece-o șatră țigănească după cum zice cântecul: așadar, la festivalul care tinde să devină tradiție nu a trecut doar o șatră țigănească ci și ceva greci și niște evrei și bragagii autohtoni: spus pe scurt, evenimentul este agreabil dar ... dară bătătura-i mult prea strâmtă, nu iaste loc de ajuns nu atât pentru târgoveți cât mai ales pentru tarabele cu bragă și zaharicale, pomadă ori sulimanuri pentru cocoane! Așa că, propunem dumnealor jupânilor, negustorilor adecă armenilor ca pe viitor să mai „fure” o uliță pe șirul ălor trei zile și să cheme și să arvunească mai mulți meșteri și meșteșugari și guriști or lăutari, să aibă cocoanele de unde-alege și domnii de unde să fugă, că dacă-i loc mai larg și de-o horă or pune mahalagiii den Bucuresci! Mai că uitam: de bei bragă Bogdania, ai grijă să nu dai cu cușma` câni: nu știu cât de bine este botezată cu numele ăsta moldovenesc și nici nu mă interesează, pentru că braga este o minune și bate oricând la fundul ei multinațional orice băutură cu farafastâcuri de filfizoni și bonjuriști - lipsit-a bat-o vina doară dumneaei alvița, care tare bună treabă făcea printre cuconii ăi mititei de umplură ulița de din dosul bisericii celei mari a armenilor!
Apoi, încetișor, în drum spre Curtea Arsă, am poposit în unghiul făcut de bolnița Colțea cu șefia Agriculturii și Domeniilor (puteți râde de mine, eu tot nu știu exact cum îi spune, așa că rămânem la „vioara spartă”): aici, mai multe dudui executau pe scena cvasi improvizată bucăți muzicale cu oarece pretenții pentru târgoveții mai subțiri la obraz. Din păcate, fo` două mahalagioaice avură oarece de`mpărțit pentru un loc de șezut, așa că fetele se executară cam degeaba pe scenă! Dar o fos` frumos iară noi mai departe plecarăm!
Și-am intrat în fosta bursă, Ghica colț cu Doamnei: de ce Doamne iartă-mă un obor atât de-n buricul târgului și atât de firoscos este folosit de proprietarul de acum pentru un fel de vânzare de bâlci unde se împerechează fără rușine și-n văzul lumii artizanat măsluit cu așa zise antichități, nu pricep! Nu pricep și pace!
Noroc cu restaurantul vietnamez deschis alături!
Mai departe nu mai este nimic de povestit, poate doar că unele cârciumi s-au închis, că altele s-au deschis, că niște codane te tot îmbie la bucate alese și beutură și că dacă vrei a cheltui câțiva galbini ori arginți, mâncare oi găsi din belșug și beutură câtă n-oi putea be Domnia ta nici de la un Paște la ălilalt!
Ω
Așa fu o seară pentru un târgoveț de pe uliță și conița dânsului!
DARĂ SĂ DEIE DOMNU` SĂ MAI FIE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu