Momentul cartofului fierbinte (AUDIO)

   Asistăm pe scena politică românească la o vânzoleală de mai mare râsul: după ce a supt la țâța guvernării ce a fost mai bun și mai dulce, d`alde alde divorțează după modelul șefului de la tăriceni de iubita-i soție! Motivele? Sunt simple dar profunde, alde tăriceanu plângându-se cui vrea să-l asculte că această ultimă soție avea două mâini stângi, că a distrus gospodăria, că dă dovadă de impotență, etc, etc: acum un an însă, când încă făceau sluji în fața ocnașului bine știut toți zmeii de astăzi, guvernul nu era impotent, nu distrugea economia, nu avea nenumărate mâini stângi ci era cel mai cel și cea mai cea! Interesantă gândire, interesantă și în același timp un bun exemplu despre modul de a fi al unor români și graba lor de a trăda pe oricine și orice pentru că, orice ar spune actuala opoziție, retragerea lui tăriceanu și a fostului său partid parlamentar este o trădare MAJORĂ mascată sub forma unui gest politic de nemulțumire în ton cu părerea generală a societății! Pasul acesta în lateral încearcă să ne facă să uităm că a avut externele unde au manevrat alegerile din străinătate prin abjectul meleșcanu, energia unde a dictat prețurile combustibililor, mediul unde a asistat pasiv la devalizarea a tot ceea ce mai era verde și lemnos în țara asta și, ca umplutură, sinecura numită relația cu parlamentul! 

   Numai că noi nu uităm! 

   În acest moment, entuziasmul nu trebuie să lase opoziția să facă greșeli, cu atât mai puțin să repete greșelile de la sfârșitul mandatului lui bonta: 

opoziția nu are nevoie de un an de guvernare!

Opoziția trebuie să vină la putere - dacă poate - în urma alegerilor parlamentare și nu altfel!

   Iată și de ce!

   În acest moment, în parlament se poate întâmpla orice, oricine își poate vinde votul, nu există siguranța unei majorități sigure și stabile grupul de nehotărâți/neafiliați fiind mult prea volatil. Alegerile anticipate la rândul lor nu sunt cea mai bună soluție, pentru că piramida administrativă românească nu este formată doar din parlament și guvern ci este mult mai largă:

- la bază, una foarte mare, se află primăriile de tot felul și consiliile locale, de la cele sătești sau comunale și până la cea generală a capitalei - acesta este mecanismul pe care se bazează organizarea și în multe ocazii chiar câștigarea alegerilor

- consiliile județene la rândul lor sunt mână în mână cu primăriile din subordine, colaborarea celor două fiind hotărâtoare în ceea ce privește votul și rezultatul lui.

- prefecturile sunt cam lipsite de importanță dar, în alianță cu cele de mai sus devin o forță!

- parlamentul care este generat de alegerile organizate și supravegheate de cei de mai sus.

- guvernul generat de parlament!

   Ei bine, în povestea de mai sus se vede clar și se știe la fel de clar că pesede-ul are în mână aproape întreaga țară prin numărul mare de primari și consilii județene: 

CÂT DE CORECTE ȘI CÂT DE SIGURE SUNT REZULTATELE UNOR ALEGERI ANTICIPATE ORGANIZATE 

DE pesede PRIN PRIMARII PE CARE-I ARE LA NIVEL NAȚIONAL?

   S-ar putea spera la un rezultat apropiat de adevăr dar numai și numai în cazul în care s-ar repeta entuziasmul prezenței la urne de la europarlamentare dar cum asta pare greu de crezut ... 

   Așadar, concluzia este că liberalii nu trebuie să forțeze căderea guvernului pentru că astfel ar face un bine pesede-ului.

   pesede-ul la rândul lui trebuie lăsat să guverneze în continuare, fiecare zi de prostii și de prezență a tutei însoțită de mândrul orlando ducând la erodarea și mai accentuată a imaginii partidului și încrederii în el!

   Alegerile anticipate nu trebuiesc forțate, ele nu trebuie să aibă loc înaintea alegerilor locale pentru că în caz contrar lupul ar fi pus paznic la stână - lucru pe care pesede-ul chiar îl dorește în acest moment!

   Opoziția ar trebui să ne prezinte „cabinetul fantomă” și punctele pe care își propune să le atingă în timpul guvernării la care tânjește!

   Opoziția trebuie să se alieze și să muncească pe brânci pentru realizarea unei majorități și a unui guvern fără pesede, fără bonta, fără maghiari!

   Ω

   În acest moment pesede-ul ar înainta singur o moțiune de cenzură la adresa propriului guvern, atât de disperați sunt să scape de cartoful fierbinte al guvernării: ultima soluție este ca pentru modificările aduse guvernului să ceară la 45 de zile de la formarea noului cabinet votul de încredere al parlamentului și, atunci, propriii parlamentari să scurteze suferința votând contra guvernului! Ăsta ar fi scenariul perfect pentru pesede, care de când este în corzi a uitat de „statul paralel”, „străinătatea care ne vrea răul”, „aducerea aurului în țară”, etc, etc: penibilele subiecte au fost abandonate de corifeii partidului - ciordache, niciolaie, niciolichea, kalashnikov și alții, pasându-le clonelor care umplu FB și Twitter-ul cu postări pe marginea unor asemenea teme răsuflate.

   Evident, pesede-ul știe că cu cât stă mai mult la guvernare cu atât pierde mai mult în anul electoral ce vine: 

înțelege și opoziția lucrul ăsta oare?

Înțelege că numai guvernul este insuficient și că lupta trebuie dusă de jos în sus, 

de la primării către vârful politic?