Trebuie să recunoaștem că intersecțiile sunt în realitate punctul nevralgic al circulației bucureștene și asta din cauză că ...
- sunt stricate, pline de gropi și de multe ori de șine de tramvai
- sunt pline de pastile din beton, care în loc să fluidizeze traficul consumă din spațiul de circulație
- sunt exagerat semaforizate
- sunt tarate cu treceri de pietoni, de multe ori inutile
- de prea multe ori un drum cu n benzi intră într-unul cu n-1 sau n-2 benzi de circulație, ceea ce duce la inevitabile blocaje.
Soluțiile, sunt din nou simple, ieftine și la îndemâna unui om care gândește cu puțin bun simț:
- o intersecție nu trebuie să permită viraj la stânga decât dacă este sens giratoriu
- o intersecție trebuie să fie în cea mai bună stare a carosabilului (vezi Ferdinand cu Pantelimon!)
- o intersecție nu trebuie să fie simetrică (vom vorbi)
- o intersecție nu trebuie să aibă semafor la ieșire
- o intersecție nu trebuie să aibă trecere de pietoni la ieșire iar dacă este neapărat necesar, aceasta trebuie îndepărtată pe cât posibil de colț, permițând accesul mașinilor care eventual ar pătrunde târziu și ar rămâne blocate, blocând la rândul lor traficul
- o intersecție trebuie să aibă ieșire într-un drum cu un număr de benzi cel puțin egal cu cel care intră (în cazul egalității de ierarhie a drumurilor)
- intersecțiile între drumurile de rang 0 sau 1 (adică foarte circulate) trebuie gândite cu sens giratoriu și avute în vederea construirii de pasaje
- sensurile giratorii sunt mult mai fluide nesemaforizate iar semaforizarea lor se va face numai și numai în situații excepționale, cum ar fi intersecția de la Universitate, acolo unde primăria ar trebui să construiască odată cu magistrala de metrou spre Pantelimon și un pasaj rutier și pietonal.
De ce am spus că intersecțiile nu trebuie desenate simetric: în timp ce traficul care așteaptă să intre în intersecție poate ajunge până la colțul acesteia, traficul care iese ar trebui să întâlnească prima trecere de pietoni la cel puțin trei sau patru lungimi de mașină după ce a depășit intersecția (sau deloc, în cazul trecerilor subterane). Trecerile de pietoni nu trebuie să fie continue nici ca desen și nici ca traversare, orașul trebuind să facă distincția clară între carosabil și trotuar!
Intersecții rupte și/sau absurde în București sunt prea multe, așa că dau doar câteva exemple de asemenea tragice încrucișări de drumuri care pot fi îmbunătățite folosind ca materie primă în special bunul simț: Răzoare, Pieptănari, toate intersecțiile de la Piața Victoriei și până la Vitan pe Ștefan cel Mare, Mihai Bravu, etc cu o notă specială pentru Baba Novac și intersecția cu Calea Dudești, Piața Romană, Piața Unirii, Budapesta, Opera, Lujerului ... Vă rog să notați că am ales pentru exemplificare numai intersecții cu vechime în traficul greoi, binecunoscute de mai toți bucureștenii, lăsând la o parte problemele specifice zonelor particulare (cum ar fi Brașov cu Drumul Taberei).
Simpla dispariție a semafoarelor de la ieșirea din intersecție ar dubla numărul de mașini care circulă în unitatea de timp, iar trecerile de pietoni trebuie transferate în subteran (se poate fora, există mașinării pentru asta!) sau în suprateran, folosind acolo unde se poate structurile deja existente, cum ar fi pasajele rutiere.
Ω
Trecerile de pietoni subterane ar scuti șoferii de o grijă și de timp pierdut, ar reduce numărul de accidente cât și poluarea, ar duce la un trafic mai fluid și la o creștere a vitezei de deplasare în oraș.
SUNT CONVINS CĂ PRIMĂRIA VA TRECE LA ASEMENEA MODERNIZARE ABIA DUPĂ CE UNUL DINTRE „TOVARĂȘI” SE VA HOTĂRÎ SĂ CUMPERE PENTRU FIRMA UNDE ESTE PATRON ...
O MAȘINĂ DE FORAT ORIZONTAL!
Facem pariu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu