Arta de a mânca mereu bătaie

   Ei bine da: este și asta o artă, anume aceea de a încasa mereu ghionți și chiar pumni, fără a da vreodată replica! Chiar și rămânând în picioare ...
   Pentru exemplificare, uitați-vă (nu, nu vizualizați, uitați-vă!) la un meci de box, eventual unul între profesioniști, dacă este posibil, la categoria grea. O să vedeți cu surprindere cum, în momentul în care unul dintre cei doi este în avantaj, celălalt, potențialul învins, se agață de el din toate puterile! Se agață, încearcă să-l țină de mâini, să-l ia în brațe, să-l blocheze pe cât posibil, în speranța că nu va încasa măcar o vreme loviturile năucitoare! Celălalt, cel aflat în avantaj, încearcă să se desprindă de viitorul învins, dar nu suficient de mult sau de departe încât acesta să-și revină sau să cadă singur, de multe ori chiar îl sprijină, în speranța că-l va pune în poziția perfectă pentru lovitura supremă, adică pentru al face K.O. - lovitura aceasta, îndelung pregătită, vine de cele mai multe ori (spre deliciul publicului), fiind țelul suprem al oricărui boxeur! A doua zi, învinsul va găsi scuze, se va lamenta, se va auto amăgi și va cere revanșa!
   Dacă i se acordă, sigur vine mai repede decât la patru ani ...

   Pentru cine nu s-a prins, opoziția parlamentară românească este în situația boxeurului care nu vrea încă să cadă dar o va face cât de curând: o încasează din toate pozițiile și, deși se agață cu disperare de adversar, cu atare stil combativ va primi lovitura de K.O. atunci când 
pesede-ul va dori!
   De ce?
   Pentru că opoziția nu este pregătită să lupte în ringul politicii românești, pentru că este total ruptă de realitățile autohtone, pentru că nu știe nici să se apere și nici să lovească! Iar apariția unui nou junior în sală nu schimbă lucrurile absolut deloc: oricând Clay ar fi ales să lupte cu trei sau patru juniori laolaltă decât cu Foreman ori Frazier!
   Opoziția românească este groggy de dinainte de a începe campania electorală pentru alegerile din 2016!
   Opoziția românească prinde (în limbajul spectatorului de box) muște și dacă ar fi în ring, s-ar alege cu fluierăturile cunoscătorilor și cu strigăte de genul „balerinii, balerinii”!
   Opoziția românească doar încasează și nu dă niciodată!
   Opoziția românească a lăsat garda jos și așteaptă cuminte să cadă, pregătită fiind să se lamenteze așteptând revanșa de peste patru ani: dar și atunci va lua bătaie!
   Opoziția românească ar trebui să înceapă să ridice brațele și să trimită câteva directe: este clar că acum, în corzi fiind, nu mai poate face nimic, așa că bine ar fi să eschiveze și să lovească fulgerător și neașteptat cu o propunere legislativă privind 

NUMIRILE POLITICE

mai exact interzicerea lor! Apoi, ar trebui să obstrucționeze nițel cerând legiferarea căsătoriilor între persoane de același sex! Continuarea firească ar fi un croșeu cu o lege care să stabilească ce sume poate acorda guvernul primăriilor și cu ce cadență!
   Vedeți dumneavoastră, un boxeur mai mic și mai ușor nu este neapărat învins din start, iar dacă știe să-și joace cărțile are și șanse de izbândă (pentru curioși, vezi Primo Carnera contra Joe Louis, unde capul în plus și kilogramele peste Louis nu au contat)! 
   Opoziția românească are cu ce să lupte, are și mult public de partea ei, dar pare a nu vrea să lupte! Pare că doar stă și încasează, în speranța că pesede-ul va obosi, lucru care nu se va întâmpla atâta timp cât are din ce se hrăni!

   Ω

   Opoziția românească trebuie să termine cu arta primirii, trebuie să înceapă să dea: abia atunci când pesede-ul va trebui să se apere în fața unor lovituri reale, corecte și dure, abia atunci i se vor vedea acestuia slăbiciunile! Până în acel moment, indiferent dacă dragnea-și va rupe gâtul ori nu, pesede-ul va fi „strâns unit” în jurul intereselor care țin loc de ideologie supunându-se oricărui alt conducător cu veleități ceaușestoide!