A plecat definitiv!
A reîntâlnit-o pe cea pe care a iubit-o!
S-a mai închis o pagină de istorie, trântindu-ne ușile ignoranței și ingratitudinii peste degete!
A murit ex-regele Mihai al Românilor!
Un om urmărit de ghinion din naștere: un tată aproape iresponsabil în probleme politice, dinastice și amoroase se supunea mai mult de nevoie cererii de a avea un urmaș. Același tată, a renunțat la domnie, s-a răzgândit și și-a detronat propriul fiu, s-a răzgândit din nou în `40 și la cererea mareșalului Antonescu a abdicat din nou - de data asta definitiv! Un tată cu o asemenea notorietate a oferit cu siguranță o educație ciudată și un exemplu straniu adolescentului proclamat Mare Voievod de Alba Iulia. Un asemenea tată, ar fi trebuit să influențeze în rău un adolescent, dar nu a reușit! Noi astăzi nu înțelegem ce a însemnat în lume la momentul respectiv Carol II, tatăl lui Mihai; noi ne închipuim că a fost un oarecare și un rege de operetă!
Ei bine, nu!
Carol a fost un mare conducător, bolnav sigur ȘI de mania grandorii, dar un personaj bine cunoscut în toată lumea, mediatizat, urmărit de paparazzi-i vremii și vânat pentru declarații ori can can-uri! Pentru exemplu, vă rog să priviți această primă pagină de ziar american din 1947!
Ați înțeles sper că aviația a capturat la Roswell o farfurie zburătoare!
Și numai atât?
Mai priviți o dată, cu mai multă atenție!
Da, în partea dreaptă a acestei prime pagini, un ziar dintr-o fundătură a statului New Mexico, anunța faptul că ex regele Carol s-a recăsătorit cu madame Lupescu!
Ei bine, Mihai a reușit să nu îi semene tatălui! Ar trebui să ne întrebăm dacă a fost bine sau rău: se spune că trebuie să vorbești numai de bine ... dar cred că nu era rău să fie nițel mai bătăios!
În ziua tragică de 30 decembrie 1947, bietul de el era obligat să abdice din nou,
iar pseudo parlamentul Român proclama republica populară! Îngrozitor destin ...
Când și când se mai auzea câte ceva pe la Europa Liberă, mai un zvon, mai o bârfă ... fostul rege a ieșit din preocupările românilor, părând un personaj la fel de îndepărtat ca și Burebista sau Ștefan cel Mare. Anii de după revoluție l-au readus în prim plan, cu demnitate, cu decență, fără stridențe și cu un gest politic elegant ... degeaba: națiunea nici măcar nu a fost întrebată dacă vrea să aleagă între republică și monarhie - a știut d`alde iliescu mai bine!
Și-a trăit sfârșitul vieții cu demnitate, ca un exemplu de comportament și adevărată bună creștere:
IAR ACUM, A PLECAT!
DE DATA ASTA DEFINITIV!
Ce se va întâmpla cu urmașii lui?
Nu știu și nici nu pot spune că mă interesează!
Merită poziția de fost șef de stat? Dacă mă întrebați pe mine, nu, pentru că asta, în cazul lor care nu au fost niciodată în această demnitate, ar reprezenta un precedent periculos care ar explica pensia ninei iliescu de 10600 de lei - dar nu eu hotărăsc ...
Vom avea prilejul să mai ascultăm o ultimă dată Trăiască Regele altfel decât ca pe o piesă de muzeu și ... și cam atât!
Ω
Îngrozitor de crudă este istoria!
Un om ce pare a fi fost bun, a suportat toate șuturile și umilințele posibile ajungând ca, paradoxal, după ce a fost forțat de bunici să abdice, a fost împiedicat de fii să intre în țară, pentru ca astăzi nepoții continuatori de PRM/PCR să-l înmormânteze!
Doamne ce soartă!
A făcut oare bine iliescu&Co că l-au împiedicat să revină?
După mintea lor, DA, așa că l-au înlocuit cu ce și cât i-a dus capul:
ASTA AM ALES ȘI ALEGEM,
ASTA MERITĂM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu