Am avut ocazia
să văd 1917.
Am avut ocazia
să văd mult lăudatul 1917.
Am văzut filmul
nominalizat la zece categorii pentru Oscar-ul 20-20:
-
CEL MAI BUN FILM
-
CEA MAI BUNA REGIE
-
SCENARIU ORIGINAL
-
CINEMATOGRAFIE
-
COLOANA SONORA
-
MONTAJ SUNET
-
MIXAJ SUNET
-
DESIGN DE PRODUCȚIE
-
EFECTE VIZUALE
-
MACHIAJ!
Să le luăm pe
rând ...
-
Cel mai bun film? După ce l-am văzut, „Once upon
a time in Hollywood” pare o capodoperă deși este foarte slab și departe de
Tarantino cel drag nouă! Filmul este slab, este foarte slab, iar comparația cu altele din categoria „război” nu face
altceva decât să-l pună în inferioritate!
-
Cea mai bună regie ... o glumă slăbuță, chiar
dacă regizorul este acum la modă! Filmul descris cu un cuvânt la modă drept „epic”
se învârte într-un cerc cu rază foarte mică și pare absolut depășit de
evenimentele monstruoase ale primului război mondial: regizorul are grijă să ne
arate câteva secvențe pe care le consideră drept reprezentative, rămâne cu
aparatul pe ele și ... cam atât! Pentru cine nu este de acord cu mine, recomand
filmul „Pe frontul de vest nimic nou” din anul ... 1930, film care, cu mijloace
mult mai puține, îl face de râs pe acest „1917”!
-
Scenariul original este original cam ca o
cărămidă dintr-un miliard! Povestea, trasă de păr (sunt trimiși doi
infanteriști să ducă un mesaj în anul 1917, an în care exista deja telefonie,
telegrafie, aviație), cu valențe de cinematografie sovietică (fratele se
sacrifică să-și salveze fratele), cu o desfășurare liniară și cu un final nu
doar previzibil ci de-a dreptul prea HAPPY este depășită de vremuri!
-
Cinematografia dacă ar fi să ne luăm după definiția
strictă a termenului
cinematografíe – cinématographie: 1 Tehnica și arta înregistrării
fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a
reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea
iluzia mișcării și a vieții. 2 Industrie
producătoare de filme
a fost
din categoria Sergiu Nicolaescu dar cu mai puțini figuranți!
-
Coloana sonoră este bună, dar cu nimic ieșită
din comun! Să fim sinceri cu noi, exceptând zgomotele pe care ni le închipuim
ca fiind ale frontului, nu mai reține nimeni nimic altceva din sunetul acestui
film!
-
Montajul de sunet vine în aceeași categorie cu
ce vorbeam mai sus dar, este posibil ca eu să nu fi văzut filmul în cele mai
bune condiții și să fi pierdut unele efecte sonore, așa că nu am pe moment nici
o părere!
-
Design de producție: este o categorie tehnică și
pe mine personal mă depășește, așa că mai bine tac!
-
Efectele vizuale au fost circa, filmul ratând
câteva momente ce puteau fi mari, preferând galopul camerei prin tranșee
surprizei unui binevoitor înjunghiat mișelește și pe neașteptate de către crudul lui dușman!
-
Machiajul este bun, câteodată chiar foarte bun,
dar ăsta deja este un loc comun în lumea filmului de astăzi!
Așadar, în rezumat: un
general cheamă la el doi trupeți și-i trimite – după ce se asigură că sunt buni
la socoteli!?!?! – să salveze 1600 de oameni de la un masacru sigur! Filmul se
continuă într-o notă interesantă, promițând scene adevărate de front și mai
ales de tranșee: șobolanii zburdă liberi, păsările hoitare la fel, mizeria și
nămolul sunt la ele acasă. Cei doi trupeți își consultă în mod repetat
ceasurile de mână (care au devenit populare abia după 1920 când și erau extrem
de scumpe!) și se îndreaptă spre destinație. Nu vă spun care sunt aventurile
lor pentru a nu vă răpi neplăcerea vederii filmului, dar vă spun că în buna
tradiție a anilor `50 - `60 - `70 dușmanul este un mișel și numai ai noștri
sunt buni: dacă filmul era făcut de Lenfilm sau Mosfilm ieșea la fel ori poate,
ceva mai bun!
Finalul este
dezamăgitor, lăsând de înțeles că la război soldații se poartă ca o turmă care
trebuie dusă de cioban unde trebuie, disciplina părând un cuvânt străin armatei
britanice și probabil oricărei armate din lume! Sunt mult prea multe licențe să
zicem militare în film pentru a nu-l considera inferior filmelor de război zise
„cu nemți” din perioada tratatului de la Varșovia!
Într-un cuvânt,
un film slab cu un marketing bun, un film din categoria calului de lemn,
pardon, de război al lui Spielberg, un film destul de anost, plin de gafe,
spunând o poveste neverosimilă cu tente lacrimogene! Păcat, cinematografia
pare a fi în regres în ultimii ani, iar acest „1917” se înscrie perfect în
această tendință!
Ω
Am văzut filme
sovietice și chiar românești de război mai bune decât acest „1917”: propaganda
este aceeași, numai direcția ei este diferită!
Așa crede un om
... de pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu