3 - Serios, pentru blonde: despre semafoare și semaforizare

   Ceea ce s-a născut din nevoie și spre ajutorul cetățeanului, a sfârșit în București ca fiind una dintre cele mai mari nenorociri ale lui: semaforul! În realitate, nu semaforul în sine este plaga, ci modul absurd în care a ajuns el să fie folosit: fără a arăta cu degetul spre cineva interesat în distribuția de semafoare, spunem cu fermitate că numărul lor absurd de mare nu ajută ci îngreunează traficul! Avem situația absurdă în care într-o lungime de nu mai mult de una sută metri (100 m) afli trei semafoare pentru aceeași direcție de mers, semafoare care dirijează traficul numai de dragul de a exista și nu pentru că sunt necesare! Suplimentar, pentru cine vrea să înțeleagă, folosirea lor în exces duce numai la fragmentarea fluxului de mașini aflate în trafic, segmentarea traficului în bucăți din ce în ce mai lente, fapt care duce în final la oprirea circulației prin blocaje. 
   Mai există practica folosirii semafoarelor pentru realizarea de intrări în marile complexe comerciale: sistemul este neproductiv, obligând cartiere întregi să stea numai și numai pentru simplul fapt că cineva de la sistematizare a fost „convins” acum zece ani de nevoia unui astfel de instalații în anumite puncte: amintiți-vă cum se circula în zona de nord până la construirea actualelor pasaje, amintiți-vă ce nenorocire era pentru că oamenii voiau să intre la Metro sau mai știu eu unde! Soluția nu este neapărat ridicarea de noi pasaje (costisitor și de lungă durată) ci realizarea unuia sau mai multor sensuri giratorii largi și fluente în zonă, locuri care să permită oricui să mai meargă cinci sute de metri și să întoarcă pe sensul opus pentru a intra la magazinul dorit!
   Semafoarele în București, mai au o meteahnă, anume aceea de a bloca, de a sufoca pasajele rutiere: cel de la Băneasa nu are nici un semafor și se circulă de regulă fluent, indiferent de numărul de mașini, cel de la Lujerului are un semafor la ieșirea spre Mendeleev și pe sensul acela se umple, cel de la Piața Sudului are un semafor pe sensul spre oraș (intrare la Sun Plaza!) motiv pentru care pe ambele sensuri se fac permanent cozi kilometrice, iar cel de la Piața Muncii are practic semafoare în ambele capete, drept care este mai tot timpul plin și blocat! Cel mai simplu și mai la îndemână exemplu despre modul cum funcționează o asemenea arteră, este pasajul de la Piața Unirii: pe direcția spre centru, are un semafor la Colțea și cum crește puțin traficul, pasajul se umple; pe direcția spre sud, are un semafor la circa jumătate de stație distanță, adică la Budapesta unde, traficul normal este preluat binișor, iar seara se stă în subteran pentru că cineva a hotărât că traficul pe relația est vest (Carol - Mărășești) deși pe o singură bandă, este suficient de important pentru a avea un timp de semaforizare egal cu cel de pe cele patru benzi al direcției nord sud! La fel și pasajul de la Piața Victoriei arată cât de bine este venit semaforul: spre Iancu de Hunedoara unde acesta lipsește circulația curge nestingherită, spre Titulescu - Dr. Felix unde este prezentă nociva instalație, se produc blocaje!

   O discuție aparte trebuie  despre mândrețea de pasaj suprateran de la Orhideea: la cât de mult (exagerat) a costat pasajul acesta, nu s-a putut rezolva și intersecția de la Leu, una extrem de aglomerată și complicată și care în combinație cu vecina ei, intersecția faimoasă de la Răzoare este coșmarul bucureștenilor indiferent de zi sau oră, în timp ce în capătul celălalt, traficul se blochează într-un semafor care încearcă să separe traficul spre Titulescu și/sau Banu Manta - această intersecție enormă, este pur și simplu măcelărită prin semaforizare, când era mai simplu ca de pe pasaj să se iasă doar în direcția Titulescu urmând ca traficul mult mai redus spre Banu Manta să fie preluat undeva pe traseu, permițând pur și simplu accesul de pe Banu Manta pe pasaj printr-un simplu „cedează trecerea” (pasajul Mihai Bravu netarat de semafoare în capete este o adevărată autostradă în plin oraș)!

   Dar marele dușman al traficului bucureștean nu este nici unul dintre aceste semafoare ci, deja rău famatul semafor cu buton! Este preferat la trecerile de pietoni, nu este niciodată în concordanță cu celelalte surate și nu se pune pe verde pentru pietoni decât așteptând un anumit timp de la apăsarea maleficului buton! Nu o singură dată am văzut pe b-dul Tineretului (în marginea parcului) mai mult de două zeci de mașini oprite pentru că cineva își ducea cățelul la plimbare! Sunt de acord că și dumnealui cățelul trebuie scos afară, dar de aici și până la a instala în cei 1800 de metri ai acestui extrem de circulat bulevard șase (6) semafoare dintre care patru (4) cu buton, numai pentru că vezica dumnealui cățelul nu se poate goli decât la copacul preferat din parc, pare cam mult, indiferent de ce prime au încasat deștepții care le-au propus și instalat! 

   Ω

   Renunțarea la semaforizarea în exces, ar ușura mult efortul de coordonare a traficului și ar ridica rata de ocupare și folosire a drumurilor în București, ar scurta timpul utilizat în trafic, ar ieftini circulația și, deloc de neglijat, ar scădea poluarea din capitală.