Nu ne-am întrebat niciodată de ce și ne-am mulțumit doar să constatăm. Pentru că nu vrea nimeni să citească aici romane foileton fără sfârșit, o vom scurta cât mai mult posibil, așadar ...
a) Care este educația electoratului român?
Dacă stăm strâmb și judecăm drept, alegătorul mediu este un personaj destul de puțin educat, fără cunoștințe de economie sau politologie, un om care se încurcă de obicei în socoteli care depășesc nivelul de ciclu primar. Dacă votul ar fi condiționat de extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr ales aleator, în fața comisiei electorale, masa electorilor ar scădea la sub un sfert din ce este astăzi! Alegătorul mediu nu este interesat de problemele mari ale statului sau statelor, pe el îl doare de ce o bătea Bănică jr pe Andreea Marin și Mutu pe ospătari sau cum să nu-și dea copiii la școală ca să-i ia cu el la muncă. Acest cetățean mediu cu drept de vot habar n-are cum stă treaba cu aliații noștri, îl doare că vecinul are televizor nou și el nu. Votantul mediu se bucură nu de acordul de liber schimb cu nu știu ce super putere economică, ci de kilul de zahăr primit pomană. Spuneam că este puțin educat din delicatețe: marea majoritate a concetățenilor noștri sunt aproape analfabeți și nu vorbesc aici doar despre cei de la țară: dacă un corespondent TV spune în direct că se adresează „MINISTREI”, nu-l cred superior ca educație unuia dintr-un fund de țară, ci doar mult mai tupeist!
Și acestui alegător, vin candidații să-i vorbească!
Am văzut - și nu o singură dată - oameni politici adresându-se alegătorilor: omul pesede-ului vorbește pe limba celor ce-l ascultă, adică face dezacorduri, aruncă vorbe fără înțeles, promite ce-i de nepromis și, foarte important, este convins că într-o singură oră ascultătorii lui vor fi uitat ce a spus, însă vor rămâne cu impresia că le-a vorbit un om bun, unul de-al lor!
Vine acum la rând omul de dreapta, cel care face și el destule dezacorduri, cu diferența că acesta va ține un discurs cât mai doct, va identifica problemele majore ale omenirii, se va da de ceasul morții în încercarea de a găsi soluții la încălzirea globală, va juca pe degete problemele Uniunii Europene și ale marilor puteri, va explica cetățeanului din județul Vaslui de ce a izbucnit scandalul hărțuirilor sexuale și ce de este nociv să pui mâna pe o persoană dacă aceasta nu dorește, va povesti ce a văzut în timpul ultimei vizite la Paris sau New York și, mirat, va constata că a pierdut alegerile cu un scor zdrobitor!
b) Ce dorește electoratul român?
Spre surpriza generală, pseudo stânga s-a prins mai repede care sunt dorințele acestui alegător și-i promite tot ce-și dorește el să audă! „A promite-i lucru mare, a te ține-i o prostie” zice o vorbă de mahala, drept care pesede-ul, știind cu cine are de-a face promite marea cu sarea și luna de pe cer, în timp ce dreapta se ține de goange și face filosofie în fața unor indivizi care abia se iscălesc! În timp ce unii promit fără a avea de gând să-și respecte cuvântul dat, ceilalți nu doar că n-o fac, dar mai și vorbesc o păsărească neinteligibilă și nedigerabilă pentru publicul larg, un jargon al lor, un fel de limbă secretă a castei lor: acest lucru îi face să pară poate deștepți dar îi rupe de omul de rând care pricepe micul și berea, iar dacă micul îl primește alături de muștar pe o pagină din Hegel sau măcar Eminescu, îi este absolut indiferent! Electoratul pe care-l câștigi cu Pleșu și Liiceanu este incredibil de redus și greu de găsit - nu vă amăgiți, cei din „multinaționale” se plictisesc și ei ascultându-i, dar măcar mimează interesul!
Așadar, ce dorește electoratul român?
Nimica și de toate, electoratul vrea lucruri mărunte, un puț, doi metri de asfalt, „corent”, băutură mai „eftină”, niște „țiment” pentru pus în curte, scăderea unor taxe (toate!) și creșterea pensiilor, etc, etc și nu se gândește la dezvoltarea macro economică, la PIB, la ROBOR și nici nu le înțelege!
c) Cum trebuie vorbit cu electoratul român?
Fiecare individ care vrea să transmită ceva alegătorilor trebuie să cunoască perfect zona și locuitorii, problemele lor, dorințele lor. Partidul care va reuși să ajungă la elector și să-l convingă pe termen lung să-i dea votul, va fi acela care va găsi problemele „micro” ale zonei pentru că cele macro sunt greu de înțeles. oferta politică trebuie făcută la nivelul votantului, pe limba lui, de oameni asemenea lui: doctorii sunt buni numai dacă ai nevoie de ei, altfel ... Promisiunile trebuiesc făcute ponderat și direcționat, explicate, cu sursa de finanțare la vedere! O asemenea promisiune are aerul de seriozitate care impune și provoacă la luptă politică adversarul: atacarea celuilalt și căderea în bălăcăreală plac nebunului satului ... și cam atât!
d) Cum se evidențiază astăzi opoziția în fața electoratului român?
Prin moțiuni de cenzură!
Adică se apucă să facă ceva inutil ...
Și statul în parlament și în comisii și plecatul în delegații tot inutile sunt, dar pe bani: comportamentul opoziției actuale mă face să mă tem de înțelegeri oculte, pentru că tocmai prezența ei zi de zi la lucrări legitimează pesede-ul și toate actele lui! Prostia fără limită de a cere o lege prin care să se interzică celor condamnați definitiv să candideze în situația în care conform legii „numai o hotărâre judecătorească rămasă definitivă” poate să decadă din drepturi un cetățean, este un bun exemplu de lătrat fără intenția de a și mușca: un student din primii ani la drept ar fi demontat din fașă respectiva tentativă și nu ar mai fi ajuns la tribună, să se facă de râs!
Înțelegeți acum de ce spun că opoziția face de fapt frumos pe lângă pesede?
Opoziția propune legi moarte înainte de a se naște.
Opoziția depune moțiuni de cenzură, în situația în care pesede-ul votează la comandă și are majoritate zdrobitoare.
Opoziția nu iese în stradă și nu are legătură cu cetățeanul.
Opoziția se ferește să critice prea tare.
Opoziția vorbește ca să se asculte singură și nici nu pare a dori altceva!
Ω
În atare situație, mă întreb serios ce rost mai are așa zisa opoziție parlamentară - dacă ar lipsi, lucrurile s-ar desfășura la fel:
CETĂȚEANUL CARE ÎNDRĂZNEȘTE SĂ-ȘI SPUNĂ NEMULȚUMIREA ÎN STRADĂ
NU ESTE REPREZENTAT DE NIMENI!
P.S. Nici nu vreau să mă gândesc ce făcea pesede-ul dacă avea și președintele ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu