Sunt sărac, deci plătesc!

„Cățeluș cu părul creț,

Fură rața din coteț.

El se jură că nu fură

Dar l-am prins cu rața-n gură ...”

   Așadar, ce a vrut să spună autorul?
   Analizând textul la rece, înțelegem că de mici, copiii noștri sunt învățați că dacă ești cumva hoț, să nu recunoști în nici un caz faptele, chiar dacă ele sunt mai mult decât evidente! Vedeți dumneavoastră, ghiță pesede a ciordit în numele partidului stat circa 200 de milioane de euro, bani cu care UE refuză să se lase păcălită, așa că în final vor fi plătiți de stat - nu și de partid! Vine apoi la rând afacerea drumurilor județene din Teleorman, unde din nou partidul stat a băgat mustața pentru numai 21 de milioane de euro - dovediți până acum - bani pe care UE i-a cerut înapoi și pe care din nou îi va plăti statul și nu partidul! Ca aceste mici afaceri cu trimiteri către foști prim miniștri ai României și preponderent către pesede, mai sunt probabil multe, împrăștiate în toată țara și care vor ieși cu timpul la iveală: nu credem că vor afecta imaginea partidului stat în ochii alegătorilor lui fideli!
   Să tragem însă linie și să ne întrebăm: cu asta ar trebui să se termine tot? Unii fură și dacă sunt prinși alții plătesc pentru ei, care rămân curați ca lacrima?

   Ω

   Adică eu, românul mediu, sărac cum sunt, adică tot eu trebuie să plătesc dacă altul a fost prins cu rața-n gură? 
   Sau trebuie să-i cumpăr și-o gâscă? 
   Să aibă ce jumuli ...