Războiul de trei zile din Ukraina a intrat în a treia lună și nu dă semne că s-ar apropia de final. Acum, cu atât de mult material adunat, noi oamenii normali, putem încerca o analiză a evenimentelor care se petrec fix în ușa noastră, așadar ...
Cele două combatante
directe, Ukraina și Rusia:
Ukraina, Davidul
momentului, pare a-și fi învățat lecția numită Crimeea 2014: armata sa este
apropiată de ideea de armată de profesioniști, echipamentul folosit pare NATO,
tehnica de luptă încă sovietică pare și ea pe cale să se schimbe. Este evident
că după 2014 țara s-a așteptat la o nouă agresiune rusă și s-a pregătit intens
în această direcție: armata are un plan clar de luptă, militarii execută
misiunile cu calm, și-au pregătit din timp puncte de sprijin și de rezistență
cu depozite de hrană și armament dar, cel mai important, resursa umană
ukraineană este în mod clar pregătită după alte standarde decât cele obișnuite
în spațiul sovietic sau ex-sovietic. În materie de PR, Ukraina a câștigat
războiul încă înainte de a începe și și-a atras simpatia și ajutorul întregii
lumi sau, mă rog, a aproape întregii lumi civilizate. Până și președintele
Zelenski pare a juca un rol în piesa pusă în scenă cu măiestrie de propaganda
de la Kiev. Fostul spațiu slav vecin Mării Baltice (Polonia și țările Baltice),
având în comun o istorie veche de multe sute de ani, începută chiar mai devreme
de Ducatul Lituaniei, a simțit imediat durerea ukrainenilor, reacționând de-a
dreptul agresiv în favoarea micului David. Refugiații ukraineni se dovedesc
oameni de treabă și încă nu știm dacă odată cu ei au emigrat și rakeții care
acum niște ani au speriat Europa. Oricum ar fi, este clar că amenințarea Rusiei
a șters din memoria mondială de scurtă durată toate „hibele” Ukrainei, corupția,
violența și simpatia pro rusă: după terminarea războiului, la fel cum a pățit
și România după revoluție, cei care au interesul îngropării Ukrainei vor aminti
de toate astea și țara va reocupa locul ei obișnuit constatând că s-a ales din
aceste lupte cu o glorie efemeră care va plictisi copiii viitoarei generații de
școlari, cu distrugeri masive ce se vor repara numai cu ajutor occidental adică
cu intervenția rechinilor economico financiari veșnic flămânzi dar și cu
apartenența, oficială cel puțin, la spațiul european! Din păcate pentru ei și
din fericire pentru noi, tot ei vor avea frontieră cu Rusia ...
Rusia, acuzată de toate
relele lumii, a trebuit să pornească acest război! Da, a trebuit, a fost
forțată, pentru că economia țării este atât de slabă și atât de dependentă de
capitalul extern, de tehnologia străină și de exportul de materie primă încât a
ajuns presupun, la sufocare! Atunci când Dumnezeul momentului la Kremlin a
împărțit bogățiile incomensurabile ale țării între oamenii lui de casă nu a zis
nimeni nici pâs așa că nu vedem de ce acum ar avea cineva ceva serios de
reproșat! În acest mod au apărut câțiva ruși jenant de bogați, o pseudo clasă
mijlocie născută tot din corupție și o masă enormă de săraci hrăniți cu
sloganuri sovietice. Sistemul corupt își arată limitele (clasa politică
românească ar trebui să învețe din acest exemplu): armata trimisă să cucerească
o țară în care se presupunea că va fi așteptată cu flori, cu pâine și cu sare a
fost echipată cu tehnică de luptă din era sovietică, a primit ținute de luptă
luate parcă de la SH și a fost hrănită cu rații care nu mai erau bune nici în
războiul din 2014! Comandanții armatei par a fi fost și ei numiți politic:
ministrul apărării este de fapt inginer constructor iar generalii își conduc
trupele în luptă mai prost decât într-un joc video unde și începătorii învață
rapid că blindatele deplasate în coloană în zona de luptă sunt ținte sigure –
bănuiesc că Jukov era de multă vreme la Kiev! Soldatul de rând, îndoctrinat cu
mândria de a fi rus, redus educativ la marele război de apărare a patriei (adică
WWII), considerat în continuare carne de tun, pare prost echipat, prost hrănit,
prost condus, asmuțit la jaf și terorizarea populației civile cucerite: din
păcate, se pare că populația Rusiei, în ansamblul ei, nu a evoluat cultural și
educațional în ultimii zeci de ani, lucru care ne lămurește de ce în continuare
statuile lui Lenin sunt la mare cinste și curentul pro stalinist este extrem de
puternic! Tot nivelul educațional, nu scăzut ci diferit de al lumii civilizate,
explică și agresivitatea turistului rus, mania lui de a stăpâni totul, dorința
de a se face remarcat printr-un comportament mitocănesc: au fost învățați că li
se cuvine totul, că merită totul, că sunt cei mai și cele mai și ... și ... și
... Și sunt foarte surprinși când de prezența lor se bucură numai hotelierii în
vreme ce ceilalți turiști se feresc de hoardele blonde: dacă privim lucrurile
la rece, vedem în comportamentul rusului care părăsește temporar sau definitiv
Rusia educația și ideile siberienilor aduși în Europa la război! Închidem paranteza
prea generoasă și revenim la discuție: generalii ruși par specializați în
terorizarea populației civile și în distrugerea teritoriului ocupat încât te
întrebi sincer cum vor stăpâni un teritoriu cucerit dacă mai întâi îl distrug
și îngrozesc civilii! Comportamentul demn de evul mediu și de Ivan cel Groaznic
pare normă în armata rusă: gropile comune și distrugerile materiale inutile cum
ar fi locuințele spun totul și se pare că nu sunt bine primiți nici măcar în
zona pretins rusofilă și rusofonă (dacă numai 1% din atrocitățile făcute
publice este adevărat și tot este îngrozitor)! Conducerea Rusiei așadar, cu o
economie sufocată, cu un comerț internațional bazat pe importul de bunuri de
consum și de lux și vinderea de materii prime, cu un comerț interior stagnant
și o rublă pe butuci a simțit cum se apropie funia de par și, la fel ca în 2014
a așteptat finalul unei olimpiade pentru a-și hrăni poporul cu o nouă victorie
facilă și propagandistică, dând liber ostașilor la jaf de bunuri de larg
consum! Numai că acum ... da, acum David avea piatra pusă-n praștie! Sistemul educațional
sovietic și rusesc încep să-și arate tarele, mamele cu copii dispăruți în
misiune pe uscat sau pe mare nu mai simt mândria pierderii acestora pentru
patrie ci amărăciunea faptului că au murit pentru nimic și nici măcar pozele
propagandistice cu mame fericite care au primit 10.000 de ruble (circa € 100)
în schimbul fiilor morți la datorie pentru conducătorul iubit nu mai păcălesc
pe nimeni! Rusia a obținut până acum un avans teritorial minor, a obținut
unirea întregii lumi civilizate împotriva ei, a obținut unirea statelor NATO în
jurul USA și a demonstrat că este pe cale de a deveni o putere de mâna a doua! Elitele
ruse, câte au fost, nu pot influența gândirea și comportamentul mujicului pe
care școala și societatea l-au învățat că toți ceilalți sunt oameni de
categoria a doua pe care el trebuie să-i calce cu bocancul pe cap!
Statele NATO, care multă
vreme păreau dezbinate – mai ales urmare a acțiunilor lui Trump – au readerat
la ideile alianței urmare a pericolului rusesc!
Sub presiunea internațională,
Germania care a făcut permanent un joc ciudat, mai mult pro rus decât pro NATO
și pro UE începe să se miște, cancelarul Scholtz fiind supus unui tir constant
și din exterior și din interior: noi nu știm ce stă în spatele acestei
atitudini, noi nu știm ce tratat secret or fi semnat cele două țări atunci când
RFG a primit plocon RDG fără ca armata sovietică aflată pe teritoriu est german
să intervină și, nu numai atât, chiar să se retragă frumușel și singură
singurică! Presupun că Germania are mâinile legate printr-o înțelegere secretă
încă aflată în vigoare după 30 de ani!
Franța, unde ideile
extremei drepte par a fi prins teren surprinzător de bine s-a speriat de un
candidat cu legături strânse cu Rusia și clasa ei conducătoare și l-a reales ca
fiind răul cel mai mic pe candidatul proeuropean, continuându-și drumul alături
de NATO.
Ungaria, cu amintirea
republicii sovietice ungare a lui Bela Kuhn face un joc lipsit de subtilitate
și este pe față susținătoare a ideilor Moscovei: trebuie să urmărim cu atenție
și răbdare lecția pe care i-o va da UE, lecție care dacă rămâne fără rezultat
instituționalizează călcâiul lui Ahile chiar aici în coasta noastră.
Serbia, care încă plânge
după fosta Iugoslavie, este trup și suflet alături de Rusia, punându-și în
pericol viitorul traseu pro european, uitând că în ziua de astăzi, într-o lume
și o economie globalizată, traiul de unul singur este aproape imposibil!
Republica Moldova este
între ciocan și nicovală, Transnistria, buba purulentă uitată ani și ani de
zile deschisă în coasta sa dovedindu-se acum un pericol pentru întreaga Europă.
Moldova face din fericire un joc inteligent, profitând din plin de evenimentele
din Ukraina pentru atingerea scopurilor sale europene!
Dacă ne îndepărtaăm,
vedem că alături de Rusia se găsesc forțe de nivelul Coreei de Nord și al
Siriei în vreme ce Japonia își amintește de insulele Kurile și de alte
posesiuni rusești luate cam cum au fost luate ținutul Herța și Insula Șerpilor!
China, care privește cu
simpatie acțiunea Rusiei în Ukraina cea declarată de Moscova o non țară cu o
non națiune, se gândește că și Taiwan-ului i s-ar potrivi un statut asemănător!
Totuși, Rusia a
demonstrat asemenea slăbiciuni militare încât în acest moment nu mulți mai
privesc cu interes o alianță militară cu rușii, cu atât mai puțin China care
are ceva interese în Siberia.
Fostul spațiu sovietic
pare încă nehotărât, multe republici mai ales din Asia centrală refuzând să ia
partea Rusiei.
Bielorusia, care părea
aliatul de nădejde, cu toate manifestările ei pro ruse, a făcut totuși un pas
înapoi și cu tot ajutorul dat, nu a trimis trupe în Ukraina.
Aliații Moscovei sunt în
acest moment entități de prost renume (ceceni, sirieni), alăturări neașteptate
ale Maicii Rusii cu tot felul de golani care își așteaptă rândul la ieșitul din
istorie.
Trăgând linie după
această extrem de succintă relatare ordonată a faptelor de noi toți știute,
putem trage niște concluzii, acestea fiind următoarele:
-
Rusia nu pare a mai fi forța de temut de pe
vremuri. Armamentul ei pare depășit, resursa umană neglijată, comanda slabă,
resursele economice limitate. Susținerea populației pare încă la cote înalte
dar nimeni nu știe cu exactitate ce gândește omul de rând amenințat cu
arestarea pentru nesusținerea politicii tătucului de la Kremlin. Din nou este
vizibilă nepotrivirea dintre declaratul super armament rus și primitivismul
tehnologic rusesc datorat dependenței țării de tehnologia și capitalul străin. Politica
rusă agresivă, atât internă cât și externă, nu pare a dovedi tăria unui stat
ci, mai curând, slăbiciunea unui grup conducător care se agață cu ultimele
puteri de pozițiile dobândite. Declarațiile sforăitoare ale oficialilor ruși nu
par a mai speria pe cineva. Amenințările lansate împotriva tuturor, aproape
fără discernământ, nu fac altceva decât să unească și să întărească și mai mult
grupul masiv de țări și organizații pro ukrainene, pro NATO și anti ruse,
Suedia și Finlanda fiind un foarte bun exemplu. Acum, mai nou, Rusia încearcă
se pare să se lege de Transnistria, fiind evident că stăpânirea litoralului
nordic al Mării Negre și a portului Odesa ar dezechilibra total Ukraina și
raportul de forțe din zonă: problema este dacă provocările la care deja recurg
vor genera un nou teatru de război, dacă vor deschide un nou front sau dacă
sunt doar o amenințare de peste gard!
-
Ukraina, Davidul momentului, profită din plin de
experiența occidentală, demonstrează superioritatea tacticilor și armamentului
NATO și se îndreaptă în marș forțat spre occident: chiar dacă în viitor, vrând
nevrând va avea frontieră cu Rusia, distanța dintre cele două țări va fi atât
de mare încât rușii nu vor mai recunoaște fostul teritoriu sovietic! Ukraina acum,
în plin război, se naște ca națiune suverană. Ukraina acum își câștigă statutul
de națiune independentă și din nou evident, Ukraina întoarce definitv spatele
trecutului sovietic!
În actualul context,
România pare să se fi plasat într-un punct în care tace și face: mulțumirile
directe sau voalate adresate României de către partea ukraineană cât și
amenințările din ce în ce mai fățișe ale Rusiei lasă asta de înțeles!
Este normal să ne ajutăm
vecinii?
Este normal să ajutăm
Ukraina, cea cu care ne-am judecat pentru platoul continental al Mării Negre,
cea care a blocat canalul Sulina prin eșuarea navei Rostock?
Este normal să ajutăm
Ukraina, țara care a refuzat învățământul în limba maternă românilor din
Bucovina de Nord?
Este normal să-i ajutăm
pe ukraineni când avem și noi amărâții noștri?
Răspunsul este în mod
clar DA, este normal! Este normal să-ți schimbi prioritățile atunci când este
nevoie, este normal să sari și să stingi casa vecinului antipatic decât să stai
pasiv și într-un viitor oarecare să ia și casa ta foc!
Așadar, trebuie să
înțelegem că amenințările ruse demonstrează că sancțiunile economice au efect,
că discursurile lui Lavrov care vorbește de așa zisa neseriozitate ukraineană
în discuțiile de pace înseamnă că resursele sunt pe sfârșite și că aparițiile
triumfaliste ale tătucului popoarelor au rol propagandistic și atâta tot: Rusia
izolată nu pare în stare să ducă acest război la bun sfârșit.
Ω
În ecuația războiului
acesta mai este o singură necunoscută majoră: armamentul nuclear deținut de
Rusia, va fi folosit sau nu? Ar putea fi folosit, nimic de spus, dar va fi? Dacă
un nebun este dispus să distrugă lumea din cauza gândirii lui paranoice, cei
din jurul său îl vor lăsa? Greu de crezut!
Ei bine, înainte de a
începe războiul Ukraina îl câștigase iar Rusia, fără să fi tras un foc de armă
îl pierduse! Noi putem fi măcar de data asta alături de învingători, alegând să
facem lucrurile care trebuie și cum trebuie și sfârșitul războiului în care
USA, UK și aliații lor s-au implicat neașteptat de mult ar putea să ne aducă și
nouă un câștig, fie și de imagine și de încredere pentru că abia acum
occidentului îi este clar că nu ex cancelarul Schroeder spunea adevărul fiind
plătit cu bani rusești ci amărâții ăștia din răsărit, balticii, polonezii și
românii, rudele sărace care deranjau pe toată lumea plângându-se de ruși și
Rusia!
Și nu uitați:
SI VIS PACEM PARA BELLUM!
