Faceți căutări pe acest blog

vineri, 29 decembrie 2017

Mâine ...

   Mâine este 30 decembrie. 
   Mâine se împlinesc 70 de ani de la actul „curajos” al pro sovieticilor din conducerea României din `47 de a declara țara republică: fără un plebiscit, fără un motiv întemeiat, pur și simplu pentru a face frumos în fața stăpânilor de la răsărit.
   Mâine se împlinesc 70 de ani de când tragedia unui om și a unei țări a fost răsplătită cu domenii de vânătoare și titluri „nobiliare” de partid și de stat, de când un dobitoc pe nume Zăroni a devenit model, de când Mihail Sadoveanu a hotărât că mai bine scrie Mitrea Cocor decât 
să-și păstreze demnitatea, de când ciocănarii și cizmarii au trecut la conducerea țării, de când analfabeții și-au trimis învățătorii la Canal și la Gherla și la Aiud și la Pitești ...
   Mâine ...

   Ce s-a schimbat? 
   Față de momentul 30 decembrie 1947!
   Păi să vedem cum am evoluat în ultimii ani ...
   Păi, dumnealui, tovarășul nicolicea care cerea ce se vede mai sus, este și astăzi parlamentar, pe listele aceluiași urmaș direct al pecere-ului! Tovarășul în discuție, cel care cu mânie proletară avea păreri despre regele Mihai și cei care gândeau altfel decât tovărășește, a crescut, s-a maturizat, a învățat să-și nuanțeze pozițiile și luările de cuvânt, adică, spus pe scurt, s-a schimbat radical din vremea lui iliescu! 
   De exemplu ...
Întrebat de reporterii „Adevărul“ la ce Universitate şi în ce an a absolvit Facultatea de Drept, în condițiile în care aceste date lipsesc din CV-ul său publicat pe site-ul Parlamentului, deputatul PSD Eugen Nicolicea a răspuns nervos: „Mă, băiatule, tu chiar nu înțelegi? Vrei să avem altfel de discuții?”.
   Chiar ar fi interesant de aflat la ce fel de discuții se gândea domnul deputat ... dar ...
   Nu-i așa că s-a schimbat?
   Nu-i așa că sunt altfel de oameni cei aflați la conducere astăzi, față de 1947?
   Nu-i așa?

   Ω

   Nu, nu-i așa!
   Din cauza unui iliescu și a acoliților săi, țara este într-o situația mai proastă decât în `47: atunci URSS-ul nu voia să plece, astăzi nu vrea să vină!
   Am ajuns din nou la mâna unor cizmari și ciocănari, analfabeți cu mofturi, slugi învățate să facă treburile murdare (Victor Ponta: „Eugen Nicolicea, cel care, inginer fiind, nu are remușcări juridice. Ca să fiu sincer, și când era în PSD (declarația este din 2011, când Nicolicea era în UNPR) tot lui i se dădeau toate dirty job-urile“) ale stăpânilor, fiare cu chip de om și minte ...

   Așadar, s-a schimbat ceva?
   Merci nea nelu ...









joi, 28 decembrie 2017

Mahalaua din centru

   Dacă cineva a citit „Maidanul cu dragoste” (GM Zamfirescu 1933), este posibil să-și amintească modul în care este caracterizată mahalaua de atunci a Bucureștiului, adică mahalaua oricărei localități românești, aceasta fiind descrisă foarte plastic prin preferințele culinare, spunânduni-se direct și fără jenă că sumum de bunătate și distracție erau fleicile pe grătar și taraful de lăutari și băutura ... ceea ce atunci era blamabil și posibil numai în mahalaua cea mai promiscuă a orașelor românești, a devenit acum un moft și o distracție căutată de toată lumea „bună”! 
   Să ne întrebăm de ce?
   Să ne întrebăm de ce!
   Țara asta amărâtă a fost condusă din 45 - 46 și până-n `65 de un electrician, iar din `65 și până-n `89 de un cârpaci în devenire! Unul era de prin Moldova (săracă și atunci), altul din Oltenia nu mult mai răsărită! 
   Ce avem astăzi? 
   Am avut zece ani un nativ moldovean și a fost vai și amar, iar acum puterea este exercitată de oameni din aceeași zonă (Olt, Teleorman) cu cârpaciul! Și dacă meseria de electrician a fost mai mereu una aflată deasupra celorlalte meserii practicate cu mâinile și cu sudoare, cea de cârpaci nu intră decât în zona lucrului prost făcut: așadar, avem ingineri ajunși juriști, avem lăcătuși deveniți senatori, avem juriști care nici măcar nu vor să spună ce școală au absolvit, avem revoluționari condamnați definitiv deveniți deputați și dispuși să iasă cu mitraliera la poporul care nu i-a ales, avem ...
   Mai trebuie să spunem ce avem?
   Sau este mai simplu să spunem ce nu avem?
   Pentru că nu avem bun simț, nu avem educație, nu avem anii aceia de acasă!
   Și este normal într-o țară în care golul lăsat de școală este umplut în educația masselor de televiziuni! Este normal când în perioada sărbătorilor ni se dau numai prostii și în restul anului porcării! Este normal dacă știi că sunt televiziuni care trăiesc numai din reluări, altele din concursuri vulgare, o alta din seriale turcești, unii fac audiență cu înjurături iar cei care-și spun pompos „națională” ne trântesc în ziua de Crăciun un requiem Stela Popescu! Să mai spunem de filmele de nota patru sau sub patru date la oră de maximă audiență? Sau despre rubricile sport pline de sâni și funduri în poziții lascive, repetate de câteva ori de-a lungul unei zile? Să mai spunem de inactivitatea CNA-ului?
   Să nu mai spunem! 

   Ω

   În baza puținelor spuse mai sus, trag concluzia că nici 2018 nu va arăta mai bine, ba chiar mai rău:
NU AVEM CU CINE, IAR PE ĂȘTIA NU CRED SĂ-I MAI ÎNLOCUIASCĂ CINEVA PREA CURÂND!
I-AM ADUS LA PUTERE PE dragnea, șerban, rădulescu, iordache ȘI ALȚII CA EI? NU AȘTEPTAȚI CA JOCUL DEMOCRATIC SĂ FUNCȚIONEZE: 
EI SUNT VEȘNICI!

miercuri, 27 decembrie 2017

Un sindrom Stockholm național?

   Sindromul Stockholmdescrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.” 
   Până aici cred că este clar!
   Așadar, un om deținut fără voie, reținut, într-un fel oarecare, ajunge să simpatizeze cu torționarul său, ajunge să-l simpatizeze și chiar - în unele cazuri extreme - să-l protejeze. Citind cu atenție descrierea sindromului și manifestările celor afectați, studiind cazurile cunoscute, ajungem la câteva concluzii simple: cel afectat nutrește o ciudată afecțiune pentru gardianul sau chiar torționarul său, în timp ce acesta, nu numai că nu se manifestă reciproc ci chiar profită din plin de slăbiciunea victimei sale!
   Trist, nu?

   Ω

   Cum altfel se poate numi votul repetat primit de pesede, strămoșii și probabil urmașii lui pe linie de partid, din partea celor mai chinuiți și oropsiți români, de cei sărăciți tocmai de politicile torționarului politic cu pretenții de partid? 
   Cum altfel decât Sindromul Stockholm se poate numi dragostea dintre cei mai săraci români, captivii lui dragnea&pesede și partidul care le pregătește o nouă „epocă de aur”, 
epocă pe care captivii o așteaptă cu nerăbdare ca pe o salvare?
   

vineri, 22 decembrie 2017

tăriceanu vorbește, noi propunem

   L-am ascultat pe șeful senatului, domnul cp tăriceanu și mi-am dat seama că ori el ori noi suntem alături de drum! Atunci când șeful camerei superioare spune că ambasadele străine în România au nevoie să le parvină traducerile legilor care au produs nemulțumirea populară, ei bine atunci eu cred că tăriceanu a luat-o pe arătură! Atunci când îl acuză pe președinte că îl imită pe băsescu (băgând și o șopârlă, cum că n-ar avea calitățile lui băselu`) iarăși mi se pare că bate câmpii! Iar atunci când îmi vorbește cu falsă convingere că în România schimbarea legilor justiției urmărește numai și numai independența justiției și apărarea cetățeanului și nu drepturile infractorilor cu gulere albe, realizez că mă crede ultimul imbecil!

   Abia acum înțeleg de ce câteva zile și el și dragnea au lipsit din spațiul public și l-au lăsat pe iordache dișteptul din Caracal să ne ia fața!

   Dar să revenim la tăriceanu ... și el și iordache și șerban și mulți alții ca ei, ne arată ce bună este școala tehnică în România, ce tari sunt și ce pricepuți sunt inginerii noștri: în frunte cu nea nelu care contrazice în stilul lui tăriceanu magistrații, el pe ce-l doare, adică revoluția din `89!
  
   Ce va fi?
   Vom vedea: eu nu cred că acest parlament apucă alegerile la termen dar ... mai știi?

   Ω

   Pentru liniștea președinților camerelor parlamentului român am o propunere care ar mulțumi pe toată lumea:
SĂ INTRE ÎN VIGOARE LEGILE JUSTIȚIEI ÎN ACEASTĂ FORMĂ DUPĂ JUDECAREA PROCESELOR ÎN CARE SUNT INCULPAȚI EI DOI!
   Sunteți de acord?
   P.S. tăriceanu gesticulează de zor în timp ce vorbește, ceea ce înseamnă (conform abc-ului body language) că încearcă să-și convingă interlocutorul/interlocutorii de adevărul unor spuse mincinoase! La cât de mult ne costă parlamentul ăsta jalnic, măcar niște cursuri de prezență în public puteau și ei să facă, nu?


Indecizie de 22 decembrie

Astea, s-au întâmplat ...




pentru ăștia? 




Nu ar trebui să ne gândim mai bine înainte de a vota?
Sau chiar suntem tâmpiți?

Ω

Vai nouă ...



miercuri, 20 decembrie 2017

Fabulă?

   În savană era o familie de lei.
   În aceeași savană, mai trăiau câteva familii de hiene necrofage și profitoare, un leopard cam sperios și multe turme de rumegătoare convins vegetariene.

   Plecau leoaicele la vânat, dar rar mai reușeau să aducă ceva acasă: girafele stăteau de pază cu schimbul și dădeau alarma, maimuțele învățaseră să arunce cu pietre, zebrele loveau periculos de tare cu copitele iar frumoasele Impala și urâtele Gnu, amintindu-și că principala armă a antilopelor este viteza, se antrenau și alergau fără griji în jurul prădătorilor!

   Leul, obișnuit ca leoaicele să vâneze destul pentru el, ele, pui, dar să mai rămână și hienelor câte ceva, a plecat și el la vânătoare, ca să vadă cu propriii ochi ce se întâmplă: nu avea de gând să se mulțumească doar cu iepuri sau pui bolnavi, cum ajunsese să facă vărul lui leopardul. 
   Și a ajuns leul la locul de adăpat: chiar dacă apropierea a fost extrem de prudentă, chiar dacă deplasarea putea fi dată drept exemplu de manual la școala puilor de lei, stăpânul nu a surprins pe nimeni acolo!
   Plecaseră toți!
   Nici măcar nu fugiseră îngroziți, ca altă dată!
   Plecaseră!
   Pur și simplu!
   Leul s-a supărat și a răgit prelung, tocmai pentru a-și arăta mânia!
   Din copaci, maimuțele au început să râdă de el, iar când le-a mârâit, i-au spus din înaltul sigur al verzii cetăți că ar cam fi timpul să pună laba la treabă, să-și găsească adică o sursă de hrană așa cum face toată lumea, să nu mai mănânce celelalte animale și să intre în rândul regnului animal! Leul a ascultat, nu a mai spus nimic și a plecat înapoi la culcușul lui.

   Ajuns acolo, a chemat leoaicele la sfat, a chemat apoi și leopardul - sângele apă nu se face! - iar într-un târziu, înțelegând că sunt cam puțini ca să reușească ce și-au pus în gând, a chemat și hienele. 
   Au vorbit, leul le-a spus ce le cer celelalte animale din savană, ei s-au sfătuit și nu le-a plăcut, leul le-a spus apoi ce idee are și s-au sfătuit din nou ...

   A doua zi, dis de dimineață, leii își mutaseră culcușul lângă singurul loc de adăpat; leopardul stătea și el cocoțat în singurul copac din zonă; cele câteva familii de hiene se înșiraseră în lungul apei și supravegheau malurile, dând imediat ce simțeau ceva, alarma!
   De adăpătoare nu s-a mai apropiat nimeni altcineva în ziua aceea!
   Nici în ziua următoare!
   Nici în următoarea!
   Nici în celelalte!
   Într-un târziu, elefantul, fiind mai mare și fără frică în fața leului, a venit să se adape: leul l-a lăsat - nu se punea cu namila de câteva tone greutate, nu era nebun - dar i-a amintit elefantului că urmează să aibă pui și că puii de elefant sunt fragili și vulnerabili și că de, nu se știe niciodată ... Elefantul a înțeles, s-a adăpat el și ai lui și a plecat fără a ajuta și celelalte ierbivore să bea apă - așa cum promisese! 

   Timpul trecea, setea era din ce în ce mai mare.
   Pe neașteptate, zebrele au venit cu întreaga lor herghelie la apă, încercând să se adape: leul și ai lui erau pregătiți, au luptat cât de mult și de bine au putut, a fost omorâtă o hienă cu o lovitură de copită - nici o pagubă, nu-i așa? - dar ei au răpus câțiva mânji, o iapă cam bătrână și doi armăsari frumoși: aveau apă din belșug și mâncare pentru multe zile!

   Și a fost iarăși liniște un timp!
   Înnebunite de sete, ierbivorele s-au strâns pașnic lângă ochiul de apă, pentru a întreba ce vrea leul de la ele pentru a le lăsa să se adape. Răspunsul a fost simplu: prădătorii cereau nici mai mult nici mai puțin decât renunțarea la sistemul de pază a turmelor! De restul se ocupau ei ...
   - Adică vreți să ne mâncați și noi să fim de acord să nu facem nimic? De ce am face asta?
   - Pentru că noi suntem mai puternici, avem colții ascuțiți și nu vrem să alergăm toată ziua până prindem un animal bolnav sau despărțit de turmă! Și pentru că noi, deși suntem mai puțini, acum suntem mai puternici!

   Ω

   Nu am terminat de scris, pentru că nu m-am hotărât încă la numele personajelor! 
   Pe leu l-aș boteza Liviu ...
   Pentru hienele necrofage ce nume ați alege?

Interzis soțiilor (numai pentru SOȚI)!

   Au venit sărbătorile ... din nou!
   Și?
   Ce aduc ele?
   Este simplu, ar trebui să aducă bucurie și liniște și seninătate ... dar aduc înainte de toate zilele de curățenie! Abia apoi cele de indigestie, dar s-o luăm pe îndelete!

   Opt din zece femei măritate, suferă de mania curățeniei!
   Opt din zece femei măritate sunt convinse în perioada premergătoare sărbătorilor că Dumnezeu le-a rânduit pe ele (pe sărbători adică), numai ca prilej de frecat și robotit! Dacă nu le cad mâinile de atâta muncă, înseamnă că nu urmează o sărbătoare suficient de importantă! Povestea se repetă cu regularitate cel puțin la Paște și la Crăciun! Dacă a făcut o curățenie zdravănă vineri (săptămânală!), lunea următoare se apucă de curățenia de sărbători! Cu bucurie, cu frenezie, cu încântare! Toate sunt convinse că au fost cerute de nevastă numai și numai datorită calităților deosebite de menajeră! Să nu te pună dracu` să le contrazici! Este o greșeală impardonabilă, este posibil ultima dumitale greșeală: să nu ia toată casa la mână, să nu frece, să nu se obosească până peste poate? Dar ce fel de sărbători ar mai fi astea? Întrebi umil dacă nu ar fi mai bine să angajezi o firmă: răspunsul este NU, că nu-i place cum fac „ăia”! Dar o femeie, s-o ajute? NU, din nou nu, pentru că oricum trebuie să stea cu ochii pe ea (ultima a băut câteva cafele în timp ce doamna-i explica ce vrea de la ea și-i arăta cum să curețe)! 
   Atunci ... ? 
   Speranța ta este inutilă! Dacă ești foarte ghinionist, vei bate și covoarele! A propos, după cât ați umblat prin lume, ați văzut undeva instalațiile astea care la noi se chemă „bătătoare de covoare”? Eu, sincer vă spun, nu am mai văzut pe nicăieri! 
   Dar spălatul geamurilor? Frecatul acela cu ziarul uscat, ăla care produce un scârțâit sinistru de nu ți-l poți scoate din minți, vă dați seama că pentru soațele noastre îl bate pe Mozart (spălatul geamurilor când afară plouă în rafale sau viscolește este delicios!)? 
   Dar frecatul bucătăriei? 
   Dar datul cu aspiratorul? 
   Să nu mai spun de arta ștergerii prafului!
   Iar scosul și rearanjatul lucrurilor prin șifoniere și sertare îți lasă mereu impresia că asiști la ceremonia britanică a prezentării a doi străini: stă cu câte o bluză în mână ... și o privește ... lung ... și o pune de unde a luat-o ... și apoi ia o cămașă ... 
   Cred că sunt diferite genetic de bărbați! Altfel nu se poate explica!

   Dacă te pune ... în sfârșit, dacă greșești și-i amintești că abluțiunea păgână trecută în creștinism înseamnă o spălare rituală și simbolică de păcate, mai ai o bilă neagră! Dacă ți-a scăpat, taci și înghite, gândindu-te cât de înțeleaptă este biserica română când nu acceptă preotese în locul preoților: botezul s-ar face cu apă și cu DERO, ca să fie sigură curățarea ... de păcate!

   Observ cu surprindere că singurele femei apucate de febra curățeniei rituale sau de ritualul curățeniei, sunt cele măritate! Până să se mărite, majoritatea n-au auzit și nici nu le pasă, iar în sinea lor sunt hotărâte să nu facă ce fac mamele și bunicile lor! Ei bine, cum au semnat certificatul de căsătorie și-au și suflecat mânecile și s-au pus pe frecat: „dar ce, vrei să ne râdă lumea?” Chestia cu râsul lumii este argumentul suprem și un soț isteț știe să se folosească de asta în favoarea lui: vii acasă și, cu o figură oarecum îngrijorată, spui:
- Cred că madam Mardare e bolnavă!
- Madam Mardare? De ce? Interesul este scăzut!
- Am văzut că are săraca geamurile ...
- Da? Geamurile? Interesul crește brusc!
- ... geamurile foarte murdare! N-o mai putea să le spele?
- Te pomenești, săraca ... Interesul a atins cota maxim posibilă, madam Mardare habar n-are că a-i vorbit-o de rău iau bârfa asta inofensivă este luată de dulcea-ți consoartă ca un minunat compliment: ale lui madam Mardare sunt murdare ... nu ca ale noastre ... Totul este să nu se prindă că madam Mardare stă la zece!

   Un sfat: fiți umili, fiți ascultători, fiți supuși: de curățenie în casă, tot nu scăpați, dar dacă nu sunteți astfel, doar provocați un scandal inutil! 
   Lăsați-le să se spetească muncind și asta le va face se pare fericite, pentru că femeile au nevoie periodic de muncă fizică extenuantă!
   Fiți inteligenți și lăsați-le să preia controlul: dacă nu dau în brânci, nu pot trăi!

   Ω

   Despre indigestie, cât de curând ... acum mă duc cu gunoiul ...

luni, 18 decembrie 2017

Diversiune contra diversiune?

   Aflăm de la parchetul militar ceva ce bănuiam de mult: în decembrie `89 nu a fost doar revoluție, a fost o LOVITURĂ DE STAT ascunsă sub o revoluție populară și entuziastă! Dacă vă interesează noutățile spuse de parchet, le puteți citi pe scurt aici, deși cred că vă sunt deja cunoscute!
   Marea mea problemă însă, nu este ce a declarat în sfârșit parchetul pentru că știam bine ce s-a petrecut atunci și acolo: problema este ce declară acum omul care a mușamalizat ani de zile dosarele revoluției, generalul de in justiție dan voinea, acuzatorul soților ceaușescu în procesul de la Târgoviște, îndrumătorul și coordonatorul unor super lucrări științifice ale unor savanți de renume mondial de genul voicu cătălin, mă interesează ce spune el acum, omul care ani de zile s-a lăsat făcut de râs de diferite instanțe, omul care a luat șuturi în cur de la mai toată lumea dreptului românesc, omul care a reușit să se lipească de curul lui iliescu și să rămână acolo cel mai mult! Ei bine, omul ăsta (om?) declară că nu a fost nimic premeditat, că armata cumpărase încă din 1987 simulatoare de zgomot de armă ca să le folosească pe post de semnal de stingere, că armata nici n-are glas, că un grup de timișoreni au stat în Cișmigiu și apoi au „atacat” marea adunare populară din piața palatului (știu, este penibil, dar așa spune personajul!), că nu a fost nici un grup care să organizeze tot ce s-a întâmplat, CĂ UN DIFUZOR CÂND CADE SCOATE ZGOMOT DE AKM LA FOC AUTOMAT ... adică, spune pe nemerit generalul de justiție, dacă nu a fost nimic din toată povestea asta a parchetului militar nici iliescu și ai lui nu se fac vinovați de moartea amărâților de la revoluție!

   

   Am înțeles: voinea dan este în continuare legat de iliescu și ai lui și că ne minte în față!
   Ce înseamnă asta?
   CĂ LE ESTE FRICĂ ȘI CĂ NU ESTE PREA TÂRZIU!

duminică, 17 decembrie 2017

Cum să ratezi un eveniment

   Am urmărit ceremoniile legate de înmormântarea lui Mihai.
   Le-am urmărit și m-am crucit.
   Nu vorbesc despre prostiile auzite la televizor, nu vorbesc despre autoreclama lui Stelian Tănase și a altora, nu vorbesc despre căderea culturală a proTV-ului și a tvR-ului ... nici gând! Vorbesc despre modul în care a fost reflectată organizarea înmormântării și despre ce s-a făcut în această direcție. 
   În concluzie ...
   Poliția rutieră a închis circulația și a asigurat fluiditatea deplasării coloanei oficiale și a miilor de interesați. 
   Primăria a arborat câteva drapele în bernă și ... cam atât!
   Televiziunile s-au asociat (așa spunea antena!) și au transmis împreună ceremoniile: ei bine, aici este buba cea mare! În multe ore de transmisie, carele de reportaj ale televiziunii publice și ale televiziunilor comerciale au arătat figurile invitaților, sicriul, familia și mulțimea curioșilor! Lângă aceste figuri, au mai apărut - aproape permanent - militarii din 30 Gardă, popii nelipsiți și cam atât! 
   În Bucureștiul acesta sărac în obiective, cortegiul funerar a urmat cel mai elegant traseu cu putință: Piața Palatului, Calea Victoriei, cheiul gârlii prin fața tribunalului mare, Palatul Patriarhiei și Biserica Patriarhală, pentru ca apoi să parcurgă tot centrul orașului, cu bulevardele lui, cu fostul Ana Ipătescu, cu Piața Victoriei, cu Piața Aviatorilor, cu Piața Charles de Gaulle, ci Herăstrăul, cu Arcul de Triumf, cu Kiseleff-ul, cu Fântâna Miorița, cu vila cu clopoței adică vila Minovici ... ei bine, exceptând câteva cadre rătăcite luate de pe Arcul de Triumf, nu ne-au fost arătate imagini interesante ale orașului, nu ni s-a arătat nici o clădire semnificativă a orașului, nu ni s-a arătat nici un monument, nu am văzut nici un parc! Și nu-mi spuneți că nu aveau ce arăta, pentru că mă enervez și încep să le înșir, de la Palat încolo: Ateneul, Fundația Carol, MI-ul, hotelul Continental, hotelul Bulevard, hotelul Capitol, CCA-ul, CEC-ul mare, vechea Poștă, Tribunalul Mare ... să mai continui? Nu cred că este necesar, ar fi prea lung textul!

   De ce a ratat primăria un asemenea moment splendid și gratuit de a promova orașul și țara? 
   Blonda de la primărie a stat la volintiri cu soțul și a mai gândit ceva companii semi private și nu a avut timp să se gândească la așa ceva?
   Consilierii gras plătiți nu au putut gândi un lucru atât de simplu cum ar fi punerea unor flori pe traseu?
   Televiziunile inepte care ne umplu programele cu turcisme și beeehăiala „reeegelui” beeecali nu au oameni capabili să gândească mai departe de fișa nasului postului și de poveștile penibile pe care le debitează și cu care încearcă să se auto convingă că sunt adevărate?
   Exceptând rare momente (pe Antena 1, felicitări!), televiziunile s-au ocupat cu debitarea de bârfe și povești ascultate pe la colțuri, în timp ce mahalagiii oftează înlăcrimați cu gândul la falsele povești cu prinți, prințese, regi și regine! 
   Era necesar?
   NU!
   S-a obținut dintr-un asemenea eveniment tot ce se putea obține?
   NU!
   A fost ratat prilejul de a ne face un strop de reclamă?
   DA! Un da copios de altfel ...

   Ω

   Păcat că nu știm să profităm: exact ca în politica internă și externă, ne batem joc de ce ne dă Dumnezeu!
   P.S.1 Am auzit de atâtea ori povestea cererii în căsătorie, încât am impresia că am fost de față!
   P.S.2 Am văzut o ciudățenie: mulți potentați români ai momentului nu știu să-și facă crucea ortodoxă!

LA ATÂT DE PUȚIN AU REUȘIT SĂ-L REDUCĂ PE MIHAI!
PĂCAT!
MARE PĂCAT!

vineri, 15 decembrie 2017

Arta de a mânca mereu bătaie

   Ei bine da: este și asta o artă, anume aceea de a încasa mereu ghionți și chiar pumni, fără a da vreodată replica! Chiar și rămânând în picioare ...
   Pentru exemplificare, uitați-vă (nu, nu vizualizați, uitați-vă!) la un meci de box, eventual unul între profesioniști, dacă este posibil, la categoria grea. O să vedeți cu surprindere cum, în momentul în care unul dintre cei doi este în avantaj, celălalt, potențialul învins, se agață de el din toate puterile! Se agață, încearcă să-l țină de mâini, să-l ia în brațe, să-l blocheze pe cât posibil, în speranța că nu va încasa măcar o vreme loviturile năucitoare! Celălalt, cel aflat în avantaj, încearcă să se desprindă de viitorul învins, dar nu suficient de mult sau de departe încât acesta să-și revină sau să cadă singur, de multe ori chiar îl sprijină, în speranța că-l va pune în poziția perfectă pentru lovitura supremă, adică pentru al face K.O. - lovitura aceasta, îndelung pregătită, vine de cele mai multe ori (spre deliciul publicului), fiind țelul suprem al oricărui boxeur! A doua zi, învinsul va găsi scuze, se va lamenta, se va auto amăgi și va cere revanșa!
   Dacă i se acordă, sigur vine mai repede decât la patru ani ...

   Pentru cine nu s-a prins, opoziția parlamentară românească este în situația boxeurului care nu vrea încă să cadă dar o va face cât de curând: o încasează din toate pozițiile și, deși se agață cu disperare de adversar, cu atare stil combativ va primi lovitura de K.O. atunci când 
pesede-ul va dori!
   De ce?
   Pentru că opoziția nu este pregătită să lupte în ringul politicii românești, pentru că este total ruptă de realitățile autohtone, pentru că nu știe nici să se apere și nici să lovească! Iar apariția unui nou junior în sală nu schimbă lucrurile absolut deloc: oricând Clay ar fi ales să lupte cu trei sau patru juniori laolaltă decât cu Foreman ori Frazier!
   Opoziția românească este groggy de dinainte de a începe campania electorală pentru alegerile din 2016!
   Opoziția românească prinde (în limbajul spectatorului de box) muște și dacă ar fi în ring, s-ar alege cu fluierăturile cunoscătorilor și cu strigăte de genul „balerinii, balerinii”!
   Opoziția românească doar încasează și nu dă niciodată!
   Opoziția românească a lăsat garda jos și așteaptă cuminte să cadă, pregătită fiind să se lamenteze așteptând revanșa de peste patru ani: dar și atunci va lua bătaie!
   Opoziția românească ar trebui să înceapă să ridice brațele și să trimită câteva directe: este clar că acum, în corzi fiind, nu mai poate face nimic, așa că bine ar fi să eschiveze și să lovească fulgerător și neașteptat cu o propunere legislativă privind 
NUMIRILE POLITICE
mai exact interzicerea lor! Apoi, ar trebui să obstrucționeze nițel cerând legiferarea căsătoriilor între persoane de același sex! Continuarea firească ar fi un croșeu cu o lege care să stabilească ce sume poate acorda guvernul primăriilor și cu ce cadență!
   Vedeți dumneavoastră, un boxeur mai mic și mai ușor nu este neapărat învins din start, iar dacă știe să-și joace cărțile are și șanse de izbândă (pentru curioși, vezi Primo Carnera contra Joe Louis, unde capul în plus și kilogramele peste Louis nu au contat)! 
   Opoziția românească are cu ce să lupte, are și mult public de partea ei, dar pare a nu vrea să lupte! Pare că doar stă și încasează, în speranța că pesede-ul va obosi, lucru care nu se va întâmpla atâta timp cât are din ce se hrăni!

   Ω

   Opoziția românească trebuie să termine cu arta primirii, trebuie să înceapă să dea: abia atunci când pesede-ul va trebui să se apere în fața unor lovituri reale, corecte și dure, abia atunci i se vor vedea acestuia slăbiciunile! Până în acel moment, indiferent dacă dragnea-și va rupe gâtul ori nu, pesede-ul va fi „strâns unit” în jurul intereselor care țin loc de ideologie supunându-se oricărui alt conducător cu veleități ceaușestoide!

joi, 14 decembrie 2017

Să așteptăm amenzi de la proTV?

   Actualele evenimente, reacția oamenilor la modul de lucru al parlamentului și înmormântarea ex regelui Mihai adică, au scos la iveală din nou lipsa de educație și proasta creștere care au devenit o normă și un mod de trai pentru majoritatea românilor! Așadar, ascultăm siderați niște personaje îmbrăcate în negru doliu de complezență bătând al dracului de tare câmpii cu expresii de genul să-și aducă un ultim omagiu! 
Adicătelea, nu „aduc cuiva un ultim omagiu” 
ci își „aduc lor un ultim omagiu”!
   De aici și până la proasta creștere care spune că trebuie să aplauzi la aterizarea unui avion sau la înmormântarea unui actor, nu mai este decât un pas: dacă un mare actor, unul cu adevărat mare, poate fi condus la groapă cu aplauze reprezentând în mod simbolic ultima-i ieșire de pe scenă (de data asta a vieții), aplauzele la aterizare mi se par la fel de potrivite și de inteligente cu aplauzele la sosirea troleibuzului în stație! 
   Dar în mijloacele terestre de transport nu aplaudă nimeni ... de ce ar face-o în avion? 
   Din prostie bănuiesc!
   
   Continuăm cu invitații care bălmăjesc niște inepții sinistre, ca de exemplu influența pe care a avut-o Mihai în perioada interbelică! Bietul de el ... cu Carol II pe tron nici Dumnezeu nu mai vorbea neîntrebat pe vremea aia în România! Cine nu crede, să verifice cum au murit niște legionari sau alți oponenți ai regimului!
   
   Vin apoi comentatorii de studio, cei care ne vorbesc despre „cortegiul Majestății sale”, în situația în care vorbim despre un ...  cortegiu funebru!
   
   Stă la rând istoricul care ne-a povestit cu ochii aproape în lacrimi cum va fi depus trupul neînsuflețit al regelui Mihai în sala tronului Palatului Regal din București, palat reconstruit de Carol II și decorat cu mare grijă de regina Maria, iubita-i mamă: ei bine, palatul a luat la un moment dat foc, în anii 1935 1936 a fost demolat și apoi reconstruit, astfel încât în doi ani (36-37) a fost gata. Ce nu se leagă aici? Păi nu se leagă cunoștințele domnului istoric, care se pare că nu știe de răceala dintre Maria și Carol II, de faptul că după revenirea acestuia pe tron în 1930 Maria a trăit mai mult la Balcic și la Bran - un fel de exil în realitate - că ultimii doi ani din viață, foarte bolnavă fiind a stat mai mult prin sanatorii din străinătate ... 
   Da, și? 
   Aveți dreptate să vă întrebați, așa că eu vă răspund: regina Maria a murit în 1938, adică a lipsit de prin 32 pentru ca în perioada 35 - 36 și până la moartea din 1938 (survenită la Pelișor parcă), să lipsească aproape permanent din țară! 
   Deci, poveștile nu se pupă deloc: nici măcar cronologic!

   Și pentru că tot suntem la regine, să reamintim faptul că soția lui Mihai, Ana, NU A FOST NICIODATĂ REGINA ROMÂNIEI! După această ilogică logică lipsită de minte, trebuie să vorbim și despre regina Elena Lupescu? Sau prințesa Zizi Lambrino?

   Marea gafă însă, gafă realizată cu largul sprijin al (presupun) casei regale a României, este asocierea lui Mihai cu COROANA DE OȚEL! Este adevărat că după abdicarea lui Carol a fost urgent încoronat tânăru-i urmaș, dar a fost folosită coroana lui Carol I din evidente cauze de timp și nu ca un adevărat simbol! Să nu uităm, coroana lui Carol I era făcută (spune legenda) din oțelul unui tun capturat de armata română la Plevna, deci de la turci, simbolizând pasul enorm făcut de țară de la statutul de provincie cu oarecare autonomie la cel de stat suveran și independent! Bietul Mihai, la 19 ani neîmpliniți, sub „ocrotirea” lui Antonescu și a gărzii, bănuiesc că nu avea prea multe de spus, nevoia de moment fiind mai importantă decât orice alt argument!

   Nostim este că în ziua Z, Digi a dat un reportaj legat de starea precară a gării din Curtea de Argeș: în ziua Z+1, proTV-ul a difuzat la 
rându-i un reportaj aproape identic despre același subiect! 
   Penibil ...

   Lipsa de educație și convingerea că și ceilalți sunt la fel de proști, dau frâu liber oricărui inept personaj cu microfon să spună orice-i trece prin puțina-i minte! 
   Păcat ... 
   Mare păcat, un plus de decență nu ar fi omorât pe nimeni, nici măcar pe oamenii de media care au uitat că: 
„atunci când propria-ți mamă îți spune că te iubește, trebuie să mai verifici din trei surse”!

   Ω

   Dacă vă întrebați ce am cu ei, cu oamenii din televiziuni adică, ce am deci cu ei din moment ce știu bine cât sunt de limitați și de inculți, atunci bine faceți! Bine faceți că vă întrebați, pentru ca eu să mă simt obligat să vă răspund: un personaj oarecare (numele nu contează!) a fost amendat de către jandarmerie pentru că pe o pagină de FB ar fi adus jigniri jandarmilor și jandarmeriei! Cu 900 lei noi, adică 9 milioane lei vechi, adică circa € 200! Nedumerirea mea, cea care este și răspunsul de față, este următoarea:
- dacă eu fac o pagină de FB pe care o semnez ion iliescu și înjur jandarmeria, va fi amendat ion iliescu?
- cine a analizat textul (morfologic, sintactic, stilistic, etc, etc) și a descoperit că este vorba despre jigniri și nu despre un pamflet?
- se interzice astfel criticarea instituțiilor statului?
- urmează ca și parlamentul să dea amenzi? Și Starea civilă? Și mai cine? Spitalele? Școlile?
- ni se pregătește punerea pumnului în gură?


MĂ VOR aMAENDA proTV-UL, dIGI, aNTENA ȘI TOȚI CEI DESPRE CARE AM SCRIS MAI SUS, CRITICÂNDU-I?
CE URMEAZĂ? 
ADULAREA IUBITULUI CONDUCĂTOR?


miercuri, 13 decembrie 2017

Un an prea târziu!

   Duminică seara, reprezentanți ai opoziției parlamentare sau neparlamentare dar și ai societății civile, au fost prezenți în Piața Victoriei din București, alături de manifestanți: din păcate pentru ei și pentru noi, au întârziat aproape UN AN!
   Dacă în februarie anul trecut, dacă pe frigul acela de minus 10 grade Celsius înțelegeau ceea ce scanda strada și lăsau romanțele preferând melodia pieței, astăzi lucrurile probabil ar fi stat diferit:
DĂ-I DOAMNE ROMÂNULUI MINTEA A DUPĂ URMĂ!
   Da, așa este!
   Mintea a după urmă!
   Acum, când în sfârșit au priceput că nici ei în parlament nu pot coabita cu pesede-ul, îi arde rău și ies să ceară câte ceva: nu ne este clar ce, nici de ce, din moment ce par a se fi trezit atât de târziu! A propos, pe madame goghiu, încăpățânata care a ucis liberalismul românesc (oricum trăgea de mult să moară, pentru că nu se reformează!) nu o vedem niciodată în piață! Dumneaei este pare-se mulțumită de rezultatul acțiunilor sale politice, drept care acum nu mai cere nimic, pentru că îi și, ne ajunge! Să nu uităm că persoana trecută la nume cu minuscule a fost practic numită (deloc democratic) în fruntea liberalilor de către proaspătul ales președinte Johannis ...

   Așadar, își au locul reprezentanții „de frunte” ai opoziției în piață, între manifestanți? 
DA SAU NU?

   Ω

   Ceea ce face acum opoziția, nu este altceva decât aplicarea unei faimoase legi a lui Murphy: 
„Dacă vezi un grup de oameni, așează-te în fruntea lor ...”
   Eu unul cred că în acest moment, după ce parlamentul pesedist a arătat că are apucături tiranico dictatoriale, locul reprezentanților opoziției este pe stradă, dar nu la manifestații ci printre oameni, printre cei ce au votat pesede-ul, printre cei care nu pricep mai nimic din păsăreasca parlamentară, printre cei ce au nevoie de explicații simple care să-i lămurească dacă este sau nu bine cu pseudo stânga îmbogățiților! 
   Am mai spus-o și, vorba lui grindeanu, o repet: 
NU PE MINE TREBUIE SĂ MĂ CONVINGEȚI DE TOXICITATEA pesede-ULUI, 
CI PE CEI CARE-l VOTEAZĂ FĂRĂ SĂ GÂNDEASCĂ ȘI DIN OBIȘNUINȚĂ!

LUPTA POLITICĂ NU TREBUIE SĂ CUNOASCĂ PAUZĂ, 
IAR VOI V-AȚI LUAT DEJA UN CONCEDIU DE APROAPE UN AN!

HAI, LA MUNCĂ!!!

marți, 12 decembrie 2017

Violarea alegătorilor

   Un minimum de explicații sunt necesare ...
   - Hans von Hentig, introducea noțiunea de victimă activantă, înțelegând prin aceasta 
„rolul jucat de victimă în declanșarea unor „comportamente infracționale (criminale)”
   - condițiile favorizante producerii efectului victimal trebuie analizate sub mai multe aspecte: psihologic, fiziologic, social, psihiatric și demografic. Cunoașterea condițiilor favorizante apariției victimizării nu se poate reduce doar la analiza cauzelor obiective sau subiective care impun victimizarea, ci vor trebui stabilite intențiile individuale conștiente ale victimei, de manifestare a acestora.

   După ce trecem de partea aridă a explicațiilor teoretice, să luăm spre analiză și exemplificare un caz simplu ... o fătucă de 16 - 17 ani, se duce la discotecă în următoarele condiții:
- este sumar îmbrăcată
- se poartă provocator
- consumă alcool
- intră în vorbă cu bărbați necunoscuți
- are de străbătut pe jos un drum lung și întunecat
- pleacă spre domiciliu târziu 
- nu este însoțită.
   Fătuca în discuție este violată în aceeași noapte!
   Ea este victima! 
   Dar tot ea este cea care a provocat agresorul/agresorii prin comportament, așadar a activat agresiunea și a favorizat producerea acesteia: pe scurt adică, violatorul are partea lui majoră de vină, dar și tuta este vinovată pentru că l-a provocat! Cam ca atunci când arăți într-un autobuz aglomerat că ai un portfeuille plin cu bani dar te miri că ți-a fost „șutit” din buzunar!
   Ne-am înțeles, da? Este simplu așadar ...

   Ce rost are toată această lungă introducere?
   Din nou este simplu ... am ascultat un protestatar din Piața Victoriei plângându-se de guvernarea pesede, bietul om se plângea că a fost păcălit, că pesede-ul a venit la putere cu un program de guvernare în care promitea marea cu sarea dar că acum se ocupă de legile justiției și de alte prostii, în loc să se țină de cuvânt cu promisiunile electorale! Așadar, huo și jos cu ei!
   Dragi votanți pesede, vă simțiți păcăliți?
   Dar cine este vinovat că ați crezut toate prostiile și minciunile promise în campanie de pungașii lui dragnea, șerban și iordache?
   Cum v-ați închipuit că sunt posibile minunile demne de Maglavit promise de pesede?

   Ω

   Votanții pesede se simt acum ca proasta violată`n marginea drumului de țară după ce a băut prea mult la „discoteca” din sat!
   Mie personal îmi pare rău că-i doare, dar ...
NU CUMVA AU ȘI EI PARTEA LOR DE VINĂ?

luni, 11 decembrie 2017

Dacian Cioloș sau destrămarea opoziției: cui folosește în realitate?

   Am aflat, fără încântare, că fostul premier Cioloș ar vrea să facă un partid politic! Domnia sa, ar dori să transforme inițiativa România 100 într-un partid politic al cărui nume nu contează cum va suna!
   Acțiunea nu este în opinia mea bine venită chiar dacă este sprijinită de nume mari ale societății românești (să spunem numai VICTOR REBENGIUC)!
   Acțiunea ar trebui susținută de pesede, ar trebui sprijinită și finanțată de dragnea, iordache&Co!
   Acțiunea le aduce pesedeilor un plus de siguranță și de liniște, ba poate chiar încă un mandat!
   Iată de ce ...

   Apariția USR nu a coagulat votanți de dreapta indeciși care altfel nu ar fi votat, ci a rupt în principal din masa votanților PNL, nemulțumiți de imbecila politică a ilustrei goghiu! 
   Apariția USR, spectaculoasă la prima vedere, credem că a bucurat pesede-ul la culme, pentru că această nouă formațiune politică cu nume de lozincă și ideologie demagogică a fărâmițat dreapta care numai unită nu era!

   Ce ar face un nou partid de dreapta?
   Ar fărâmița și mai puternic frământata dreaptă românească, orientare politică ce nu pare a fi în stare să se adune: am impresia că ne-am întors în vremea lui Brătianu cartof!
   Dacă dăm la o parte declarația de intenție pe care nimeni nu o ascultă (să facem, să dregem, bla bla bla ...), partidul lui Cioloș ce ar aduce nou în viața politică românească? În ce curent politic s-ar încadra și cu ce ideologie ar încerca să ne câștige voturile? Senzația este că acești oameni care se cred politici, sunt convinși că țara asta este formată din angajați la multinaționale, că masa mare a populației lucrează măcar în bănci, drept care discursul lor li se adresează românilor exact în acest mod, când, de fapt, masa mare, enormă, covârșitoare a votanților se află în zone încă insalubre, fără apă curentă, cu căcă....rea în fundul curții, cu găinile sub patul din singura odaie a casei de chirpici în care își duc zilele câte două sau trei generații! Atragem atenția oamenilor politici non pesede că la ultimele alegeri (decembrie 2016), după un an de guvernare a mult așteptatului salvator național Cioloș, harta rezultatelor a arătat astfel:
  
   Vă amintiți?
   Ați prins ideea?
   Ce poate salva un om care nici pe sine nu s-a putut salva?
   Dacă eliminăm județele care prin tradiție votează UDMR-ul, mai rămân trei insule non pesediste într-o mare roșie! Această mare roșie trebuie convinsă de reaua credință a pseudo stângii, acolo este locul oamenilor politici din opoziție, acolo trebuie dusă munca politică, nu în Piața Victoriei sau pe marile bulevarde!
   Cât despre Cioloș și partidul lui ... nu se va câștiga nimic ci, din contră, 
OPOZIȚIA SE VA SFĂRÂMA INCONTROLABIL
ȘI VA AVEA NEVOIE DE ANI MULȚI PENTRU A-ȘI REVENI!

   Ω

   Ex premierul Cioloș poate fi un cal troian de bună credință, poate face jocul altora fără să-și dea seama, poate fi condus de cele mai bune intenții, dar mișcarea de acum este o lovitură grea dată NON stângii românești sau, ca să spunem în limbaj popular, 
OPOZIȚIA ÎȘI DĂ SINGURĂ LA GIOALE!

   Opozanții regimului pesede trebuie să se unească, nu să se dezbine, iar apariția unui nou partid politic trebuie să-i bucure numai și numai dacă acesta este un partid de stânga! 
   Opoziția are nevoie de unire nu de un nou partid, cu o nouă pseudo ideologie fără cap și fără coadă: nu este nimeni în stare de o asemenea mișcare?
CINE POATE COAGULA DREAPTA ROMÂNEASCĂ?
ÎN JURUL CUI SE POT ADUNA NON pesediștii?

La trasul cu urechea ...

   Mai zilele trecute, m-am întors dintr-o scurtă vizită în Italia: nu am fost nici la portocale și nici la măsline, așa că am putut ciuli urechile atunci când am auzit românește. Ascultând (mi-e rușine pentru asta!) cu atenție convorbirile purtate de regulă cu voce muuult prea ridicată (obicei românesc, să ne fie rușine!), am constatat că proasta creștere ne guvernează oriunde și oricând: că ești în biserică sau pe stradă, în restaurant ori magazin, conaționalii mei sunt zgomotoși și se comportă de parcă ar fi ei singurii oameni de pe pământ (să le fie rușine!)! 
   Însă, nu despre acest model uman vreau să amintesc, pentru că aici nu trebuie să tragi cu urechea ci să-ți astupi urechea, ci despre ceea ce am auzit discutându-se pe aeroportul Linate, în așteptarea cursei de București. 
   Spate în spate cu mine/noi, se găsea un grup de bărbați. 
   Toți păreau săriți bine de 40 sau chiar 50 de ani. 
   Toți păreau foarte obosiți.
   Toți păreau mâhniți.
   Nici unul dintre ei nu se arăta a fi murdar sau neglijent îmbrăcat: niște oameni normali și civilizați, cu care nu-ți este rușine.
   Vorbeau românește ...
- Acum este târziu, nu mai ai ce le face! a spus unul.
- Niciodată nu-i prea târziu, ar trebui să plătească toți ăia de-au distrus industria și ne-au aruncat în cele patru vânturi! i-a răspuns un altul.
- Da - a intervenit încă unul - ar trebui să le crăpăm capul, că ei stau bine merci acasă cu teșchereaua plină pe când noi trebui` să batem Italia de la un cap la altul ca să găsim de muncă, să ne hrănim pruncii!
- Așa este - a spus al patrulea din grup - am bătut toată Italia din Lombardia-n Sicilia, când acum puteam sta acasă la Vișeu la o bere!
   Discuția, pe care o reproduc în rezumat, a durat destul de mult și a fost singura dată când unii dintre ei le-au mai zis sotto voce de mamă politicienilor responsabili de distrugerea unei țări în scopul propriei îmbogățiri!
- Când i-am zis lu` italianu` ăla că aveam fabrici de tractoare și de camioane și de mașini și de avioane știți ce mi-a zis? Că să ne ducem acasă, să ne punem fabricile la loc pe picioare și să muncim acolo, dar nu prea mă credea că am avut în România așa fabrici ...
   S-a anunțat că începe îmbarcarea și, cei patru muncitori români, cei pe care nu i-am auzit făcând zgomot, cei care s-au comportat fără stridență și care și-ar dori să fie acasă, lângă „prunci”, au încheiat pe moment discuția și s-au îndreptat spre poartă. Am rămas puțin mai în urmă, meditând la zicala 
„dă-i Doamne românului mintea a după urmă”!

   Ω

   Cât timp ne trebuie ca să înțelegem că urmașii distrugătorului de țară iliescu, sunt la fel de toxici ca înaintașul lor?


vineri, 8 decembrie 2017

Zgomote surde

   Spun unii, că atunci când se apropie un cutremur - unul mare, bineînțeles - se aud niște zgomote ciudate, că pământul și tot ce te înconjoară devin din mute zgomotoase! Mai spun alții, că ceea ce la început este un sunet aproape imperceptibil, se transformă rapid într-un huruit de crezi că vine trenul! Așa o fi, am apucat și eu câteva cutremure în viața mea și, sincer să fiu, cred că o singură dată am avut senzația unui asemenea zgomot: totuși, bănuiesc că aici problema de percepție este a fiecăruia în parte!

   De ce am făcut această introducere?
   Pentru că dinspre unitatea de monolit a pesede-ului se aud niște zgomote surde, niște scrâșnituri ... parcă din ce în ce mai tare!
   Se apropie oare un cutremur?
   Ce magnitudine va avea?
   Unde va avea epicentrul, la firea, la tudose sau la bădălău/ștefănescu?
   Încotro se va propaga unda de șoc, către dragnea sau către dragnea?
   Aceste probleme, care nu pot spune că nu mă lasă să dorm, le-aș dori petrecute cât mai curând cu putință, măcar pentru a da pesedeului posibilitatea să-și numească o conducere curată, fără penali!
   Așteptăm și promitem să nu intervenim în nici un mod!

   Ω

   Primăvara viitoare îmi pare un termen mult prea îndepărtat, cred că seismul va veni mai rapid, iar dacă mă întrebați pe mine, pesede-ul ar trebui s-o aleagă șef pe „primărița” (așa cum doct o numește media românească) firea: am asista astfel la un seppuku politic de mai mare dragul!
   P.S.1 După ce le-a zburat din gură păsăroiul contramanifestațiilor, auto numiții șefi ai pesede profită de înmormântarea regală pentru a le contramanda! Nu era mai cinstit să spună că acum, iarna, la vreme de piftie, cârnați, sarmale și cumpărături, nucleul dur al partidului pensionarilor s-a înmuiat având alte preocupări decât lupta pseudo politică dintre conducătorii noului pecere și vechea procuratură? 
   P.S.2 Trusa pentru cazuri de calamitate, nu va ajuta pe orice membru din conducerea pesede: posturile s-au dat, banii s-au împărțit, promisiunile s-au cam sfârșit ... și au rămas prea mulți nemulțumiți - și vor și ei!

joi, 7 decembrie 2017

Eu cu cine votez?

   Am urmărit fără surprindere schimbul de replici dintre senatorul nicolae șerban și o tanti deputat al opoziției. Spun fără surprindere, pentru că fragmentul în discuție nu face altceva decât să-mi întărească mai vechile convingeri! Adică, pe scurt ...
   Într-un mediu de-a dreptul ostil, au fost continuate lucrările camerei deputaților. Opoziția a vrut să-și spună părerea și a exagerat cu tragerile de timp simțind că nu are succes; pesede-ul, plictisit să mai mimeze democrația le-a închis microfonul, i-a înjurat și i-a huiduit; opoziția a făcut ce știe mai bine, adică a acuzat puterea în general, fără argumente; o tanti deputat cu nume demn de Divertisul din vremea lui bună - Cosette Chichirău - l-a filmat pe senatorul nicolae șerban în timp ce acesta practica sporturile de mai sus; senatorul i-a spus că este proastă; ea l-a jignit suprem acuzându-l că a fost șofer; nicolae a răspuns că n-a fost șofer; madame deputat a spus „ba da, că am poze”; nicolae a replicat „și eu am poze cu tine făcând sex anal”; etc, etc, etc ...
   
   Acum, aș avea câteva nelămuriri ... ocupația de șofer, atunci când este onest făcută, este la fel de onorabilă ca oricare alta acceptată de societate, deci madame Chichirău trăiește în alte sfere! Acuzarea cuiva pentru un fapt ilegal, este la rându-i o ilegalitate până ce este dovedită! Folosirea unor clișee banalizate - hoț, penal, mincinos - fără a aduce și argumente, devine o simplă calomnie!

   Pe de altă parte, senatorul nicolae încă mai crede că orice femeie este proastă prin definiție, că sexul anal este neapărat ceva ilicit (se pare că nu!), că poziția de forță din acest moment va fi veșnică!

   Ce înțeleg eu de aici? Simplu ...
   Înțeleg că senatorul nicolae, care a fost muncitor și nu șofer dar a devenit la fel ca iordache „altă întrebare” și alții ca ei jurist prin absolvirea de facultăți particulare, înțeleg deci că acest personaj reprezentativ pentru pesede se plasează pe poziția de forță pe care i-o dă apartenența la grupul de „mardeiași, giolari și hoți” care a reușit să ajungă vremelnic într-o poziție privilegiată. Mai înțeleg că acest exponent al pesede-ului nici nu se gândește că mai devreme sau mau târziu va veni și nota de plată, fie prin DNA, fie prin pierderea alegerilor, fie prin amândouă! Înțeleg că senatorul nicolae șerban, fostul muncitor, nu înțelege cerințele jocului democratic și se crede în MAN din anii `50!
   Înțeleg de asemenea că doamna deputat Chichirău este din Iași, că nu a făcut politică până acum, că o să ne arate ea, că are niște idei legate de pragul electoral (5% este prea mult), dar mai ales, înțeleg că trebuie să pricep că dumneaei s-a întors din USA, după 16 ani („După 20 de ani” ar fi fost prea de tot!), cu gândul să-mi arate mie și altora că așa și pe dincolo ...

   Concluzii?
   Ambele părți m-au convins că nu-și merită locul: una prin bădărănie și mitocănie muncitoreasco pesedistă, cealaltă prin lipsa de idei și de logică, prin ușurința cu care poate jigni masa mare a electoratului!

   Ω

   Așadar, eu cu cine votez?
   Că de fapt, nici unii nu merită, nici unii nu ne reprezintă!
   NOI CU CINE VOTĂM?

Decență de telenovelă

   Da, regele a murit!
   Da, dragnea liviu s-a cam ascuns în ultima vreme de ochii noștri și ai presei!
   Da, media românească nu are alte subiecte (pentru că nu cumpără, ia imagini de pe You Tube și ne umple programele de știri cu accidente)!
   Da, puterea pesedistă știe să taie microfonul opozanților în parlament!
   Da, reprezentanții noștri știu să se, să ne și să îi înjure pe toți cei care-i deranjează!
   Da, toate astea le știm! 
   Ce dăm pe post? 
   Ce dăm ieftin sau gratis? 
   Ce dăm repede, mult și neutru?
   Ce?

   Bineînțeles, dăm înmormântarea regală! 
   Cu gafe care denotă lipsa înțelegerii unor lucruri mărunte (confuzia dintre a domni și a conduce!), a conduce constituțional nu înseamnă a răpi statul, a domni înseamnă a fi neutru, etc, etc, cu exprimări hilare, cu imagini băgate în buclă, cu enorme lacrimi de crocodil, cu interviuri luate oricui este dispus să facă efortul (financiar?) să apară la TV, televiziunile românești bat de zor toba înmormântării regale! 
   Nici ziarele nu o duc mai bine, în timp ce on line-ul imită ce vede la ăia mai mari!
   
   O moarte de om (indiferent cine și ce a fost acel om) a fost transformată în goana după rating și în lipsa unor știri adevărate, 
ÎNTR-O TELENOVELĂ!
UNA DE PROST GUST!

   Ω

   L-am lăudat pe fostul rege pentru decență, eleganță și bun simț!
   Nu ar trebui să ne fie exemplu?
MĂCAR ACUM ...