Astăzi

   Astăzi, într-o zi de vineri folosind calendarul iudaic, începe odată cu răstignirea, istoria creștinismului: povestea acestei religii, începuse deja cu știrea adusă de mesagerul Gabriel celei cunoscute drept Fecioara Maria, viitoarea mamă terestră a viitorului Dumnezeu întrupat. Trebuie să facem o distincție clară între povestea și istoria creștinismului, cele două nu merg mână în mână, așa cum unora de la amvon tare mult le-ar mai plăcea ...

   Dacă privim retrospectiv, din puținele documente rămase, aflăm că în realitate Isus nu se declară niciodată ferm și dincolo de orice dubii fiul Domnului. Dacă analizăm cu mintea proprie viața și acțiunile lui Isus, constatăm că deși are posibilitatea de a face minuni, nu le face niciodată în folosul propriu, că deși se poate acoperi cu toată bogăția și puterea pământului, rămâne la fel de sărac cum erau și evreii cărora le predica: asta-i povestea! Dacă privim în prezent, din multele date disponibile, aflăm că biserica săracului Isus îl consideră ca sigur fiul Domnului, că este peste poate de bogată, că deși ar putea face minuni de bunătate preferă să se îmbuibe pe sine, că s-a acoperit cu toate bogățiile pământului și că și-a arogat și puterea politică: asta-i istoria!

   Dacă doriți să credeți, este foarte bine!

   Dacă nu doriți să credeți, este din nou foarte bine!

   Totul este la discreția și voința proprie dar, dacă vă hotărâți să credeți, nu o faceți orbește, nu mergeți pe principiul că popa are dreptate prin simplul fapt că și-a arogat dreptul de a vorbi în numele posibil existentei divinități: gândiți cu mintea proprie și credeți cu mintea proprie! Astăzi, Biblia se găsește online fără prbleme, inclusiv una dintre cele mai bune ediții, adică în traducerea lui Bartolomeu Anania, cu multe explicații și subsoluri interesante și de minți destupătoare: citiți-o, cititul nu a omorât încă pe nimeni până acum iar audoeducarea nici atât! Succes!

   Ω

   Dar dacă totuși credeți, nu vă mai faceți cruce de zor în fața bisericilor pe unde treceți, pentru că decalogul zice „nu-ți face ție chip cioplit ...!” și nicăieri nu vi se cere să vă închinați templului ci Domnului ...

   Dacă vă hotărâți să nu credeți, citiți aceeași Carte (Byblos), măcar să știți de ce nu credeți!

   Încercați să deosebiți povestea de istorie, veți afla astfel că una este frumoasă și plină de învățăminte morale în timp ce cealaltă este plină de cruzime, de politică, de lupte intestine și de morți violente în numele lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu al milei și al iertării: separați-le, este primul pas în autoînțelegerea noastră religioasă!

Se spune că dacă crezi și Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic dar,

dacă nu crezi și Dumnezeu există, pierzi totul!

   Dumneavoastră alegeți ... așa vă îndeamnă un om, de pe stradă ...

Entr`acte: Isus al meu

   În lumea în care am fost conduși să trăim, în săptămâna cunoscută drept „a patimilor”, majoritatea – ca să nu spun toți – creștinii pe care-i cunosc sunt foarte preocupați de locul în care vor petrece Paștele: și cam atât ... Ce semnifică Paștele creștin, ce s-a petrecut în legenda, mitul, povestea sau realitatea biblică, vezi dumneata, contează mult, muuult mai puțin. Din păcate, cred că un test scurt, făcut pe stradă, ne-ar îngrozi prin rezultatul lui: majoritatea celor întrebați ar răspunde probabil printr-un ridicat din umeri sau prin deja cunoscuta lozincă „a înviat”! Ce s-ar fi petrecut atunci, nu este treaba credincioșilor, nu este treaba bisericii, nu este treaba creștinilor pare-se, așa că an de an Isus-ul fiecăruia dintre noi este, mai ales de Paște dar și de Crăciun, din ce în ce mai singur și mai însingurat, nu pentru că El s-ar depărta de noi ci pentru că noi ne rupem de el, păstrând niște false bune raporturi cu biserica, uitând Dumnezeul credinței noastre! Tocmai din această cauză, în aceste zile, îmi permit să vă recomand să luați contact cu „Isus al meu”! Nu, nu mi-am cumpărat eu un Isus personal, nici nu s-a băgat Isus la vreun magazin: este vorba despre cartea „Isus al meu” a lui Gabriel Liiceanu. Respectiva lucrare, scrisă încântător de cursiv, simplu și clar, un exemplu de limbă română frumoasă și curată, nu face altceva decât să analizeze critic relația noastră cu Dumnezeul creștinilor, relația mea, a dumitale, a societății, a statului, a bisericii, a filosofiei și chiar a literaturii! Autorul, într-un exercițiu de simplitate, recurge la martori privind relația cu credința, martori mergând de la sfinții părinți și sfârșind cu filosofii moderni. Vă rog să nu scăpați ceea ce pare doar o nuanță, anume relația cu CREDINȚA și nu cu biserica, în special cu cea ortodoxă.

   Vă recomand lucrarea aceasta cu multă căldură, nu este o analiză anti credință, nu este nici pro credință, nu este o analiză critică la adresa creștinismului, este o privire a întregului credinței creștine de-a lungul timpului și în special astăzi, când dacă Isus chiar ar veni pentru a doua oară pe pământ, ar găsi pământul gol pentru că noi am fi cu toții la mall! Așadar, Gabriel Liiceanu ne lasă libertatea de a ne alege singuri Isus-ul: al dumitale poate este prin magazine, al altcuiva poate este prin plimbări și pe plaje, al altuia poate este în strană ascultând slujba celui pe care-l crede reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ! Suntem liberi să ne alegem fiecare acel Isus care ne reprezintă sau credem noi că ne reprezintă în timp ce dumnealui, în urma analizei de mai sus, hotărăște care Isus i se potrivește și nu încearcă să ni-l impună și nouă, celorlalți!

   Ω

   Isus al meu, sau al dumitale sau al altora, este dar acest Isus credința noastră adevărată? În ce relație suntem noi cu El sau cu tatăl ori cu Sfântul Duh, în ce relație suntem noi toți, toată societatea de la nașterea creștinismului și până astăzi cu dumnezeirea și cu tot ce înseamnă ea? Astăzi, dacă ar reveni, Isus ne-ar convinge sau cum spune titlul unui roman al lui Kazantsakis, l-am răstigni a doua oară? Citiți cartea, vă va lumina și vă va folosi, mai ales că este scrisă ca o delicatesă literară! Așa crede un om, de pe stradă ...

Mândria de a fi român ...

   În ultima vreme am realizat că nu mă mai pot uita la emisiunile curente de la televizor: nu mai pot și basta! Am constatat că orice aș face, orice aș urmări, sentimentul că am un singur canal rămâne! Peste tot sunt cam aceleași emisiuni, peste tot sunt cam aceleași glume, peste tot există un număr de vedete și „vedeți” locali, ai postului, care sunt folosite sau folosiți la gătit, la servit masa și la spălat vasele! S-a ajuns în situația hilară în care televiziunile trag de timp și ne dau umplutură cu polonicul: dacă te uiți pe proTV, românii au talent a ajuns de un penibil depășit doar de repetarea fără sfârșit ale acelorași texte, acelorași cuvinte demonetizate, uzate, tocite – orice număr, oricât de prost este tratat drept ireal, uluitor, unic, minunat, etc, etc! Se trage de timp, umplând cu nimic două seri. Tot la proTV cineva este convins că nu am depășit niciunul dintre noi nivelul adolescentului întârziat și postul ne bombardează cu super eroi, filme cu super eroi, cum au apărut super eroii, cum au apărut chiloții super eroilor, cum salvează lumea super eroii, adică ne sufocă cu urmașii filmelor cu zombie! Partea de știri a proTV (și nu numai) este însă piesa de rezistență: faptul că a devenit o poveste cumplit de anostă este dat și de banda cu știri (burtiera?) care mai repetă câte o zi nefiind schimbată! Să nu uităm de vocile anoste, de limba stâlcită vorbită pe post, de englezismele nenecesare forțat introduse în limba română, etc, etc. Din păcate, un post TV de mare succes a ajuns pe mâna unor inepți și a coborât agresiv până spre ultimele locuri, depășind în mod real poate doar național TV. Era să uit: mai zilele trecute, am aflat că un pseudo actor „nu a făcut forma cea mai gravă a virusului pentru că” ... Așadar, respectivul face viruși, nu se îmbolnăvește ... dar nimeni nu bagă de seamă asta, ei sunt ȘTIRIȘTI! Da, sunt știriști, dar triști! La antenă, lucrurile nu stau mai bine: trei seri de așa zisă bucătăreală au uzat cei trei chef-i, transformându-i într-un fel de busuioc, Florin busuioc, al antenei! Ei săracii nu au nici o vină, dar sentimentul că eternitatea s-a născut la antena1 nu ne părăsește! În rest, aceleași prostiuțe semnate negru, aceleași glumițe răsuflate, aceleași bancuri adresate retardaților de acum 40 de ani! Îi mai salvează programul de dimineață dar și acesta a intrat într-un șablon care tinde să devină plictisitor. Turcii de la kanald ne omoară cu niște doamne kurve plătite să se certe cât este ziua de lungă, la concurență cu emisiunile asemănătoare ale antenei dar parcă la altă oră decât minunea numită „mireasa”! Sentimentul că astea-s singurele emisiuni date de kanald este sfâșietor! Programele tvr sunt insuportabile, televiziunea publică rămânând la nivelul de acum mai bine de 30 de ani, cu aceleași idei, cu aceiași comici, cu aceleași reluări gen „dacă vreți să revedeți”, cu aceiași oameni, cu șabloane, cu prezentatori plicticoși, cu cheltuială și fără rezultate, adică tvr și tot ce ține de el este evident o sinecură politică – și atâta tot! Minunea numită supraviețuitorul, o prostie fără seamăn, mult mai slabă decât o singură oră petrecută într-un banal joc de „escape room”, face furori și produce conținut prin ziare de mare renume – gen libertatea – în care se discută despre ce s-a mai întâmplat în mizeria de show TV gândit și realizat pentru îndobitocirea publicului larg! În rest, face o figură bună câte un filmuleț cu Stan și Bran, demonstrând dacă mai era nevoie, cât de coborât este nivelul oamenilor care ne influențează viețile prin aparițiile aproape zilnice: într-un sistem concurențial adevărat, probabil că respectivii ar îngroșa rândurile la supa săracului și nu s-ar „sparge-n figuri” cu vile și mașini!

   Un capitol aparte trebuie dedicat vedetelor și vedeților arondați posturilor TV: și aici, ai lor sunt cei mai tari și cei mai buni și cei mai și cei mai ... A migrat o bună parte a proTV-ului la antenă cu ani în urmă și brusc cei care până mai ieri nici nu existau, au devenit super vedete! A plecat o cântăreață cu un singur succes real la activ de la proTV la aceeași antenă care pare cimitirul elefanților pro și brusc a început să fie și ea mare sculă de basculă!

   Un alt capitol interesant este sportul: avem fotbal în buclă, avem tenis când câștigă Halep, avem handbal când Neagu are chef de joc! Și cu asta cam ... basta, celelalte sporturi nu mai există! Faptul că mai ales la fotbal comentariile sunt de o prostie revoltătoare, că se folosesc vorbe pentru a nu tăcea și că se spune orice pentru a părea deștept, nu deranjează pe nimeni: educația precară ne-a adus în situația în care înghițim orice cu polonicul, convinși că cel de la TV este un deștept numai pentru că vorbește la TV când în realitate avem de-a face cu un idiot model!

   Emisiunile cu invitați, așa zisul divertisment, umplu un alt capitol plin de deșteptăciune: unii, dimineața, au invitați în special tuciurii disperați să fie recunoscuți cântăreți și în lipsa lor, care par buni plătitori, o aduc pe moldoveanca aceea pseudo lascivă cu aere de Messalina și vise de Teodora! La toți este la fel!

   Televiziunile de știri s-au blindat cu creatori de conținut tip internet și ne bombardează cu pseudo știri, vești banale, furate de pe youtube sau tik tok din care fac la rându-le conținut! Îi mulțumesc lui Dumnezeu când are loc câte un incendiu, o tragedie ceva, ca să poată umple programul cu altceva decât figurile anodine care citesc de pe prompter: în aceste interminabile ore de emisie proastă, apariția de câteva minute a lui CTP salvează ziua! Nimeni nu mai cumpără știri, nimeni nu mai este cu adevărat informat: dacă nu vrei să te informezi despre accidentele rutiere din jud. Dâmbovița, îți este suficient un banal cont de Twitter ca să fii la curent cu ce se petrece în lume, să știi cu o săptămână înaintea televiziunilor că Rusia este la un pas să atace Ucraina, că apărarea în procesul Derek Chauvin nu a făcut o treabă grozavă, că SpaceX depășește NASA, că India se confruntă cu o tragedie covid-19, că Macron este împotriva superligii, etc, etc, etc.

   Așadar, ne întrebăm: de ce a coborât nivelul televiziunilor românești atât de mult? Cum se face că toate folosesc același sistem? Am așteptat aleph TV: dezamăgirea a venit la pachet cu emisia – cine i-a învățat să invadeze spațiul cu capetele alea supradimensionate? Cum de nu au găsit voci mai bune? Figuri mai plăcute? Nu știm ... Să vedem ce aduce Euronews România ...

   Observ că în spațiul media românesc a dispărut editorialul, a dispărut editorialistul, omul care nu ține cu nimeni și își spune părerea, cel care răspunde la întrebări nepuse, jurnalistul care vede multe lucruri, le înțelege și le leagă într-un întreg inteligibil: astăzi, cu salarii minime, orice semianalfabeți sunt ziariști și fac conținut – să vedeți ziarele online cu câte greșeli gramaticale apar ... Conținutul este slab pentru că așa sunt și autorii: dacă erau în locul lui Walter Cronkite ăștia îl omorau pe Kennedy a doua oară și distrugeau și aselenizarea! Oameni sărmani intelectual, obișnuiți să vorbească în clișee, incapabili de o idee originală, persoane care au dus la sublim obiceiul românesc de a imita pe altul care le pare mai deștept, spunători de gogorițe tip „eu ca și inginer”, „pâinea ca și aliment”, „fotbalul ca și joc”, „prostia ca și ziaristică” sau „ora doisprezece”, deștepți care „servesc doi mici” că să-i mănânce le pare vulgar, persoane care nu au citit în ultimii zece ani mai mult de popi cu valeți, intelectuali fini care nu stăpânesc numărul de i dintr-un final de cuvânt, ne vorbesc și ne educă și ne dau știri iar noi, stăm cu cafeaua în mână și hipnotizați băgăm puțin câte puțin la cap acest mod de a fi, de a trăi, de a exista ... de fapt de a vegeta, ajungând să credem că este normal să tot pice câte ceva și nu să cadă, să primim vaccin și nu să fim inoculați sau imunizați ori măcar vaccinați că doar așa a zis la TV!

   Noi ca națiune suntem la nivelul la care se află presa noastră de orice fel, de la radio la tv și la ziare: suntem mari consumatori de televiziune dar nu de carte, suntem mari consumatori de măruță și de fatih sau valide și de supraviețuitorul dar nu am mai pus mâna pe ceva util care să ne învețe ceva de ani de zile! Există numai astăzi, ce va fi mâine, Dumnezeu cu mila! Poimâine? Nu cunosc ...

   Ω

   Școala românească este nefuncțională și mă tem că este ținută așa în mod voit: am devenit principalul furnizor de muncă necalificată al Europei și totodată principalul cumpărător de mașini SH, diesel-uri uzate care ne omoară. Am devenit foarte mândri că suntem români dar nimeni nu se întreabă dacă cel care importă gunoi în România aducându-l din occident pentru a-l distruge sau depozita în iubita lui Românie se simte și el foarte mândru că este român! În București, în mod periodic, mândrii români nu pot respira pentru că mândrii români tuciurii de la sintești ard cabluri electrice pentru a le dezizola, însă nimeni nu poate face nimic, oamenii sunt mândri! Alți mândri români, plini de satisfacția apartenenței la mândrul popor aproape ales rad cu drujba și vând pe nimic mii de hectare de pădure, luându-le și propriilor familii aerul curat pe care-l dau la schimb pe amărâta țuică de la birt, luată pe datorie: din nou alți mândri români, plătiți de noi, nu fac nimic! Vreau să-i întreb pe cei care clamează „mândru că sunt român” ... nu, nu vreau să-i întreb de ce fac propoziții fără predicat, vreau să-i întreb pe mândrii mei concetățeni dacă simt vreun pic de mândrie că suntem pe primul loc în Europa la analfabetism funcțional! Sau dacă le bate inima mai puternic și cu mândrie atunci când aud că avem cele mai multe mame minore din Europa! Sunteți mândri că sunteți români? Sunteți mândri când aflați că o familie a trăit ani buni traficându-și copilul minor din punct de vedere sexual pe internet? Asta de ce nu vă deranjează? Sau că o fetiță de 13 ani a născut în urma unor relații sexuale cu un adult, întreținute în casa părintească și cu acordul părinților? Nu simte nimeni o mare mândrie națională? De ce asta este doar o știre dar muriți de curiozitate să aflați ce a spus beeecali despre nu știu ce arbitru? „Mândru că sunt român ...” așa că pot urla noaptea pe stradă ca o gorilă!

   Lucrurile nu se pot îndrepta doar cerând când și când altora să ne facă treaba. Pentru a se schimba ceva, pentru a ne putea declara măcar un strop de mândrie națională cu acoperire, trebuie să facem NOI efortul de a schimba ceva! Noi trebuie să ne schimbăm, noi trebuie să refuzăm să mai înghițim orice prostie, noi trebuie să ne educăm și să aruncăm la gunoi educația lor, îndobitocitoare și manipulatoare! Dacă facem asta, dacă renunțăm la a ne distra cu toate inepțiile și meciurile de fotbal și personajele decretate vedete, avem un alt fel de viitor ... dacă nu, copiii, nepoții, strănepoții noștri și neam de neamul nostru tot cu măruță și cu serialele turcești se vor distra și la același nivel intelectual se vor găsi. Putem face pasul? Mai avem o șansă? Nu vrem și ne complacem în troaca de astăzi? Vom fi în continuare rezervorul de muncă necalificată, de prostituate, de analfabeți, de găinari și de mame minore al Europei și al lumii!

   Îmi pare rău dacă am supărat pe cineva, nu mă înjurați! Faceți primul pas în autoeducarea atât de necesară: renunțați la cutuma românească pe care cu mândrie o urmăm aproape toți, uitați-o, nu mai înlocuiți prostia cu obrăznicia! Așa speră un om, de pe stradă ...

Entr`acte: idei, păreri, întrebări

  Avram Noam Chomsky, nume puțin cunoscut la noi, este un lingvist, filosof, istoric și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru teoria gramaticii generativ-transformaționale și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice (gramatica universală). El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.

   Din punct de vedere ideologic este aliniat cu anarho-sindicalismul, o teorie anarhistă care consideră sindicalismul ca fiind metoda prin care muncitorii prinși într-o societate capitalistă pot prelua controlul economiei și astfel să influențeze întreaga societate. Sindicaliștii consideră teoriile lor economice ca fiind o strategie pentru facilitarea tendințelor muncitorești de a-și afirma interesele de clasă în mod direct, cu valori democratice și producție axată pe nevoi în detrimentul profitului. Principiile de bază ale anarho-sindicalismului sunt solidaritatea, acțiunea directă (întreprinsă fără intervenția terților precum politicieni sau birocrați), democrația directă sau autogestionarea în muncă. Scopul anarho-sindicalismului este de a aboli sistemul salarial și sclavia salarială. Anarho-sindicaliștii cred că scopul statului trebuie să fie acela de a proteja proprietatea privată creând privilegiul economic, social și politic dând astfel muncitorilor posibilitatea de a se bucura de independența materială și autonomia socială care succed acesteia. În contrast cu Marxism-Leninismul, anarho-sindicaliștii contestă posibilitatea și necesitatea unui stat socialist sau a un stat care acționează în interesul muncitorilor deoarece orice stat cu intenția de a împuternici muncitorii, inevitabil, se va împuternici pe sine sau elita conducătoare prin folosirea muncitorilor. Toată această teorie pare o utopie fără margini dar, nu se știe niciodată ... Decurgând din filosofia anarhistă din care se inspiră, anarho-sindicalismul susține ideea că puterea corupe, lucru pe care cu toții l-am văzut pus în practică de-a lungul timpului.

   În afara lumii academice, Chomsky este cunoscut pentru activitatea politică și pentru critica la adresa politicii externe a Statelor Unite dar și a altor guverne, el descriindu-se drept un socialist libertarian nu doar un simpatizant al anarho-sindicalismului: a și declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian. În concluzie, se declară un simpatizant al anarho-sindicalismului (prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale) și este considerat o persoană cheie în stânga politică americană ... 

   Academic, Chomsky propune ipoteza „gramaticii universale" prin care înțelege „ansamblul acelor structuri și mecanisme biologice înnăscute, caracteristice speciei homo sapiens, care sunt în măsură să explice, pornind de la informația pe care o oferă ambianța lingvistică, producerea acelei competențe pe care o descriu gramaticile speciale ale diferitelor limbaje naturale” – cam complicat mod de a spune că omul are limbajul în sânge, nu-i așa? Natura umană, faptul că specia umană posedă acele mecanisme înnăscute care îi permit omului să genereze noul, este cea care îl înzestrează cu creativitate pe om, condiție incompatibilă cu lipsa libertății. Chomsky crede că un element fundamental al naturii umane este nevoia muncii creative, a cercetării creative - creativitate care trebuie să se manifeste în afara limitelor arbitrare pe care le pot impune instituțiile coercitive. O societate decentă trebuie să maximizeze condițiile de exprimare a creativității umane și să depășească represiunea și opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate. Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și socială:

   Prima este aceea de a imagina o societate viitoare dreaptă, adică de a crea o „teorie socială umanistă, bazată, pe cât posibil, pe concepte ferme și umane despre esența sau natura umană”.

   Cealaltă este de a înțelege natura puterii și a opresiunii și terorii din societate. Aceasta înseamnă a ne referi la instituții precum administrația, poliția, armata, dar și alte instituții centrale economice, comerciale și financiare. El atrage atenția asupra puterii deosebite pe care o capătă marile corporații multinaționale.

 

   Ei bine, acest personaj care este posibil să nu ne placă, teoretizează niște utopice ciudățenii cărora alții nu le pot da glas chiar dacă le simt în ființa lor. Însă, ce poate fi mai important pentru noi cei aflați încă la vârsta mersului în patru labe în lumea democrației, abia acum urmează! Acest Chomski, a pus pe hârtie zece principii (evreu, ce vreți, tot la decalog îl trage sufletul!) ale tâmpirii și manipulării maselor! Iată-le:

   1. Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.

   2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice.

   3. Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, de­vine suportabil, dacă este livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

   4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e  prevenit şi amânat.

   5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauză şi efect.

   6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.

   7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.

   8. Să încurajezi financiar me­dia aceea care îndobitoceşte pu­bli­­cul şi-l ţine legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare ce trag inteligenţa în jos.

   9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.

   10. Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

   Ω

   Vă sunt cunoscute măruță, lecții de viață, mireasa, puterea dragostei, adela, las fierbinți, vorbește lumea, tânăr și neliniștit, hercai, la răscruce, prețul fericirii, te cunosc de undeva, nesfârșitele discuții pseudo intelectuale dar și veșnicul fotbal care a ajuns să fie difuzat la nesfârșit – cred că și în buclă? Vă sunt cunoscute? Dar de străinii care nu ne lasă să progresăm, ați auzit? Dar de sentimentul de naționalism fanatic la gândul că „ne ia ungurii Ardealul” sunteți apropiați? De strada care cere pedeapsa pentru un inculpat erijându-se în tribunal, știți? Emoțiile ieftine deșteptate de o mâță pufoasă și de un buchet imens de trandafiri, vă sunt cunoscute? Vă trebuie mai mult de 30 de secunde ca să spuneți care este ultima carte pe care ați citit-o? Considerați normal ca programele de știri să ne arate morți și accidente dar să nu se ocupe de problemele grave ale societății? Ați simțit o ușurare de indiferență că știința nu-și mai are locul în mass media și nici jocul de șah? V-ați bucurat că se face mai puțină școală? Ați profitat de „bunăvoința” cuiva pentru trecerea unui examen?

   Dacă la majoritatea întrebărilor de mai sus răspundeți DA, atunci antipaticul Chomsky are dreptate și cei care ne conduc și-au atins scopul și ne-au transformat în niște zombie sociali, fără minte și rațiune dar cu sentimente ușor de manevrat! Și da, dacă ne complacem în troaca asta plină cu dejecții, ne merităm soarta: așa crede un om, de pe stradă ... 

 

Echivalențe

   Un metru de autostradă costă statul român circa 4 milioane de euro. La câmpie este mai ieftin, la deal ceva mai scump iar la munte (poduri, viaducte și alte lucrări de artă) și mai scump. Media însă, deși peste prețurile din alte țări, se învârte în jurul cifrei de mai sus, 4.000.000 € per kilometru. Credeți că informația nu vă folosește la nimic? Așa pare a fi dar, credeți-mă, vă înșelați, vă folosește ...

   După ultimele calcule, pensiile speciale sunt acordate cu larghețe de statul român unui număr de aproape 10.000 de beneficiari din care mulți nu au contribuit nici măcar o singură dată sau o singură zi la sistemul public de pensii din care însă se hrănesc lunar! Dintre aceștia, cei mai numeroși sunt magistrații în număr de 4207 dintre care, 2586 chiar nu au contribuit niciodată cu nici un bănuț la fondul public de pensii din care își iau astăzi pensioara medie de 19.905 lei! Nu îi mai luăm în calcul pe ceilalți, până la aproape 10.000 de pensionari de lux și ne oprim numai la foștii magistrați, care primesc lunar din partea dumitale și a mea un total de 51.474.330 lei, adică la cursul de acum leu/€ aproximativ zece milioane și jumătate de euro! Atât iese din împărțire, atât zice artimetica bat-o vina: 10,5 milioane de euro! Sau, ca să înțelegem mai ușor, România, cu generozitatea politică cu care ne-am obișnuit deja, fără să ne întrebe și pe noi, a hotărât că poate arunca foștilor slugi din justiție peste doi kilometri și jumătate de autostradă lunar! LUNAR! Câte locuri de muncă generează lucările la o autostradă, cum dezvoltă o autostradă regiunea prin care trece, în ce mod judecă investitorii prezența infrastructurii, asta nu mai calculăm aici! Vorbim numai despre valoarea brută a kilometrului de autostradă și despre echivalentul lui în pensii speciale pentru magistrați! Și ni se pare suficient!

   Ω

   Vreau să fie clare două lucruri!

   Primul: sunt persoane pentru care este necesară pensia specială, cum ar fi foști spioni în slujba statului, oameni cu rezultate excepționale în domenii cheie, militari cu activitate în teatrele de operațiuni sau care au trebuit să facă sacrificii speciale pentru îndeplinirea funcției sau misiunii, sunt asemenea locuri de muncă unde pensia specială este cu adevărat necesară!

   Al doilea: am vorbit mai sus și am calculat numai veniturile realizate din pensii speciale de către magistrați, mai puțin de jumătate dintre beneficiarii jafului la care suntem supuși noi toți prin intermediul statului român! Nu am luat în calcul întregul celor zece mii de pensii speciale și nici marota pensionării la patru zeci și ceva de ani care se adaugă de fapt ca un bolovan din ce în ce mai greu de picioarele spânzuratului care achită pensiile de lux!

   Dacă am avea minte, am da cu ei de pământ iar politicienii care și-au plătit astfel datoriile ar trebui puși să plătească în solidar cu beneficiarii șmecheriilor astea sumele jefuite de la stat! Dar CCR o fi de acord oare cu abrogarea legilor care prevăd pensiile speciale? Așa se întreabă un om, de pe stradă ...

   P.S. Deci am avut dreptate, informația privind prețul unui kilometru de autostradă v-a folosit la ceva!

Entr`acte: surpriză!

   Dacă nu l-ați văzut încă, vă recomand să nu-l ratați! Vorbesc despre documentarul câștigător de premiu Bafta, „My octopus theacher”! Nu comparați cu Colectiv sau alte documentare cu iz politic, nu comparați cu lumea subacvatica a lui JY Cousteau, nu comparați cu nimic din ce știți deja: doar pierdeți o oră și jumătate și vedeți acest documentar minunat! Va fi o mare surpriză pentru că titlul românesc, „Înțelepciunea caracatiței” nu are nici o legătură cu povestea aproape de dragoste, încredere și dăruire pe care o prezintă în realitate filmul! Este ireală de-a dreptul povestea aceasta și te și pune pe gânduri, făcându-te să te întrebi dacă omul este cu adevărat singura inteligență complexă de pe planeta numită Pământ!

   Imaginile nu sunt atât frumoase cât spectaculoase și parcă de pe altă lume, în unele momente amintesc de SF-ul Avatar. Coloritul adâncului este la rându-i neașteptat. Vietățile subacvatice vin într-o prezentare nouă și neașteptată, cu alte roluri decât cele obișnuite pentru noi: toate acestea formează un loc, un spațiu, un mediu în care omul este un intrus, unde omul care a realizat filmul a avut norocul să fie primit, să fie acceptat și pare-se chiar îndrăgit!

   Ω

   Este evident cât de puțin cunoaștem lumea pe care credem că o stăpânim și pentru asta ar trebui să ne fie rușine! Sud-africanul care a îndrăznit să facă acest documentar este îndreptățit să ne dea o palmă cu care să ne trezească la realitate din visurile noastre de stăpâni!

   Filmul se găsește pe Netflix sau pe eternele torente și credeți-mă, merită văzut chiar dacă uneori pare a avea o curgere liniară și fără suspans: nu veți regreta ci veți fi surprinși de așa surpriză surprinzătoare ... Așa crede un om, de pe stradă ...

Cel mai bun drum

   Ați încercat vreodată drumul perfect numit „Drumul vinului”? Din Prahova? Dacă da, bravo, știu că veți reveni, dacă nu, nu știți ce pierdeți nemergând acolo! Drumul vinului din această zonă, se suprapune în mare podgoriei Dealu Mare, acoperită de o mulțime de crame făcătoare de minuni. Cine dorește, se poate opri la conace sau mănăstiri, la ruine interesante și prin hanuri cu mâncare dar eu vă recomand să nu pierdeți timpul! Vinurile de aici, în special cele roșii, sunt de multe ori jignite cu eticheta „foarte bune”! Nici vinurile albe nu sunt de lepădat: am gustat aici o Tămâioasă Românească ... mmm ... mai de cucoane, așa, cum sunt ele, cucoanele de obicei, adică dulci, de desert ... Am fost în fugă și, neanunțați fiind, ne-am oprit și am intrat în numai două crame.

   Prima a fost crama Apogeum, un produs al surorii mai mari pe numele ei Valahorum: aici se vinde vinul alături de o poveste legată de principele Nicoalae (fratele lui Carol II) care s-a aruncat în familie și a făcut și el o mezalianță chiar pe locul cramei dar, dacă povestea vă atrage, să știți că nici vinul nu este mai prejos! Crama Apogeum se laudă că ar face cea mai bună Fetească Neagră din țară! Nu pot spune dacă este adevărat sau nu până nu le încerc și pe celelalte, de la concurență – abia aștept! Tot de aici puteți lua și Vin de Gheață, o licoare albă cu care puteți obține din partea doamnelor ori domnișoarelor dumneavoastră iertarea pentru multe și grele păcate!   

   Cea de-a doua cramă vizitată, a fost Licorna, unde am avut și șansa unei întâmplări fericite: persoana care ne-a ghidat cu plăcere (deși nu avea această sarcină sau obligație) pe nume Bogdan, ne-a prezentat crama cu zona de preparare, cu zona de învechire, ne-a explicat ce și cum se petrec lucrurile cu vinurile Licorna, cum sunt produse și mai ales pentru ce și nu în ultimul rând, pentru cine! Am și degustat câte ceva ... A fost o încântare, motiv pentru care îi și mulțumim și-i dorim să facă prozeliți cu acest comportament deloc românesc! Aici, la Licorna, am dat nas în nas cu gama Serafim, cu vinurile Anno, cu Bon Viveur dar și cu un vin alb de desert absolut fabulos! Magazinul cramei, mic și cochet, ne-a oferit tot ce-am dorit și nu ne pare deloc rău pentru sticlele cu care am plecat acasă de aici ca și de la Apogeum!

   Din păcate, unele crame nu primesc public sâmbăta și duminica, altele cer rezervare și nu sunt abordabile decât în grupuri mai mari, deși ar avea ce arăta: tot ce ține de vin și vie în zonă este curat și ordonat ca în Franța lui St. Emilion sau Chateau Laffite, cramele sunt excepțional de frumoase, fățoase și spectaculoase, precizia este la mare preț inclusiv dacă urmărești modul în care este tăiată vița care așteaptă noul sezon! O spun cu mândrie, nu este nimic mai prejos Franței, iar lucrul se simte în calitatea vinurilor, în prezentarea lor și în eleganța de care au început să dea dovadă sticlele și producătorii de vin! Pur și simplu, la nici o sută de kilometri de București se află o adevărată perlă turistică pe care este obligatoriu să o descopere cât mai mulți români și nu numai ei!

   Ω

   Majoritatea cramelor din zonă sunt nume noi, venite cu oameni noi, idei noi și apucături noi! Este obligatoriu să-i cunoaștem și să le cumpărăm vinurile în detrimentul vinurilor străine de multe ori de proastă calitate (la 3, 4 sau 5 € un vin importat, transportat, îmbuteliat, vândut cu profit când doar ambalajul costă en-gros 50 de cenți, mai vrem și calitate? A propos, știu eu un vin australian care costă ... 2 €)! Ajutându-i să supraviețuiască și să prospere, prosperăm și noi alături de ei, cei care ne vor oferi cu timpul vinuri din ce în ce mai bune! Ar trebui să ne educăm și să nu mai bem ce este mai ieftin, acele otrăvuri numite BFL (băuturi cu fermentație lentă adică), vinuri la cutie sau extrem de ieftine, băuturi ciudate pe al căror ambalaj nu scrie nicăieri ... vin! Efortul autoeducării în lipsa educației primite prin școală, se va simți în scurtă vreme prin apariția unui sentiment opus încrâncenării prostești de acum și încăpățânării că noi știm mai bine iar ceilalți sunt niște proști dacă nu sunt de acord cu noi, iar acest sentiment se numește joie de vivre! Vi-l doresc din plin, alături de bons viveurs: viața va fi astfel mult mai frumoasă! De asta este sigur un om, de pe stradă ...

Tirania străzii

   Se precipită lucrurile în procesul definitoriu pentru viitorul USA și al celor care-i consideră încă un model pe americani. Vorbesc despre procesul lui Derek Chauvin, judecat pentru uciderea lui George Floyd anul trecut prin mai. Ei bine, procesul merge înainte, în stil american, interesant este ce se întâmplă pe de margini!

   Acuzarea, aduce zeci de martori care să ateste că răposatul Floyd (tot Pink îmi vine să spun, scuzați-mă) era și el ființă umană, lăsând de înțeles că de fapt era chiar mai mult decât atât, era o ființă umană de proveniență africană, un afro-american va să zică. Apoi, tot acuzarea, aduce zeci de martori care să depună mărturie în favoarea faptului că numitul Floyd iubea și el pe unii și pe alții și era la rândul lui iubit. În continuare, după divulgarea acestor secrete a la Polichinelle, pentru că totul trebuia să poarte un nume, i s-a spus proces iar acuzarea a încercat să demonstreze că răposatul habar n-avea că bancnota de $20 era falsă. Totul în modul în care se desfășoară procesul vrea să lase de înțeles că acuzatul DC l-a ucis pe NEGRUL Floyd nu pentru că s-a opus arestării, nu pentru că era pare-se drogat, nu pentru că a încercat să plaseze o bancnotă falsă de $20 ci pentru că era ... ați ghicit, negru! Apărarea până acum nu a făcut mare lucru, bazându-se pe un produs din ce în ce mai greu de găsit pe piață în ultima vreme, anume pe bunul simț: presiunea rasială este atât de mare pe jurați încât este greu de crezut să dea un alt verdict decât „vinovat”, ceea ce l-ar face pe albul DC ucigaș de afro-americani și pasibil de o pedeapsă de până la 40 de ani! Lucrurile sunt deja atât de clare în ochii acuzării, al comunității afro-americane orbită de nevoia disperată de răzbunare  și ai factorului politic ahtiat după exemple, încât acuzarea a declarat (citez din memorie) „cazul este atât de simplu, acuzatul este atât de evident vinovat încât chiar și un copil l-ar declara condamnat”!

   Tocmai aici este problema! Juraților li se cere să se comporte ca niște copii și să facă nu ceea ce le dictează conștiința și ce le arată probele administrate ci ceea ce „trebuie”, cu accentul pe trebuie, adică este musai să dea un exemplu, să-l găsească vinovat pe albul DC și astfel să înceapă iluzoria salvare a negrilor din noua sclavie în care de multe ori se complac!

 

   În această poveste, lucrurile se rezumă de fapt la răspunsul dat unei întrebări evidente - nu contează câte condamnări avea Floyd la activ, nu contează că era negru și foarte violent, nu contează că DC este alb și polițist, nu contează că în momentul arestării Floyd a opus o rezistență inutilă și că DC ar fi folosit o forță exagerată ... contează răspunsul la o singură întrebare:

A RESPECTAT DC PROCEDURILE POLIȚIEI DIN CARE FĂCEA

PARTE ȘI CARE L-A ANTRENAT PENTRU ASEMENEA SITUAȚII?

DACĂ DA, DACĂ A RESPECTAT ACESTE PROCEDURI, ATUNCI EL CA

 SIMPLU EXECUTANT POATE ARĂTA LINIȘTIT VINOVAȚII CU DEGETUL:

 SUPERIORII CARE AU GÂNDIT CĂ TREBUIE PROCEDAT

ASTFEL SUNT EVIDENT PRINCIPALII VINOVAȚI!

DACĂ NU, DACĂ NU AȘA A FOST PREGĂTIT, ATUNCI ESTE

VINOVAT ȘI TREBUIE, ESTE OBLIGATORIU SĂ PLĂTEASCĂ!

   La asta se rezumă de fapt procesul dar, el a fost transformat într-un show judiciaro politic, show din care s-ar putea să nu iasă rezultate prea bune pentru nici una dintre părți!

   Ω

   De ce am numit aceste rânduri „Tirania străzii” vă întrebați? Pentru că ambele tabere, adică susținătorii lui Floyd cel care în viață fiind ar fi fost probabil ocolit și cei ai lui DC, albul care nu s-a declarat susținător al Supremației albilor, ambele tabere așadar au anunțat manifestații, manifestații care urmează să aibă loc indiferent de rezultatul cu care se va încheia procesul! Așadar, oricare va fi hotărârea juriului și sentința, acestea vor fi prilej de manifestații, de lupte de stradă, de jefuit magazine, de incendiat cartiere! Și toate astea se vor petrece în numele unor drepturi false și inutile, în numele culorii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, în numele unei egalități pe care fiecare tabără o speră în favoarea ei: spunea W Churchill la un moment dat că

„alianța franco britanică trebuie să fie la fel de strânsă ca legătura

dintre cal și călăreț dar, totul este să nu fii calul”!

   Ei bine, și acum, toți vor egalitate visând să fie călărețul ... Așa vede lucrurile un om, de pe stradă ...

   P.S. Cine este de fapt în spatele străzii, cine organizează în realitate totul? Cine și ce urmărește acesta? Acesta este răspunsul cel mai interesant al unei întrebări încă nepuse!

Străinii ne VREA răul!

   Ei bine da, haur și alți propagandiști ai ideilor răsăritene pro Rusia și anti occident au dreptate: noi suntem buni, noi suntem excepționali dar, tocmai din această cauză, Europa și străinii ne vrea răul! Scuzați dezacordul lingvistic dar este în spiritul propagandiștilor în cauză și la fel de corect ca și opiniile lor! Este adevărat, trebuie să recunoaștem asta, că Europa și țările considerate în general civilizate ne cam dau cu nuiaua peste dește iar noi, în orbirea noastră protocronistă educată cu indulgență naționalistă nu vrem să vedem de ce avem deștele negre! O simplă și rapidă privire ne-ar lămuri cum stă treba cu românii care se cred niște zei și dau vina numai pe țigani că i-ar face de râs! Nimic de zis, au și țiganii partea lor de vină – și nu mică – dar pentru a ne lămuri că nu este doar vina lor să vedem cum se poartă acum ROMÂNII într-o situație de criză:

ÎN TOATĂ ȚARA AU FOST DESCOPERITE FILIERE DE TURISM ȘI

TRANSPORT CARE ASIGURAU ȘI ASIGURĂ DORITORILOR

(CLIENȚILOR ADICĂ) ȘI UN FALS CERTIFICAT DE TESTARE COVID!

   Adică, în timp ce lumea se zbate să iasă din rahatul în care a intrat, s-a găsit o mână de întreprinzători gata să trimită în lumea largă oameni posibil bolnavi, pentru simplul motiv că ... nu se pot abține să nu comită infracțiuni! Da, acești patroni de firme – pentru că nu mă poate convinge nimeni că un angajat oarecare a hotărât fraudarea sistemului de capul lui – pot plânge mult și bine că boala nu există, că străinătatea ne vrea răul, că noi suntem frumoși și drepți și cinstiți, pot urla până răgușesc, adevărul este altul! Mai ales cu ajutorul lor, românii arată din nou că sunt urâți, inculți, hoți, necinstiți, violenți și periculoși mai ales prin prostia cronică de care dau dovadă! Se pot supăra pe mine, vă puteți supăra pe mine, dar nu cred că cei care au plecat acum cu acte false s-au dus în occident pentru turism (când totul este închis) sau pentru muncă cinstită (când totul este închis și pentru autohtoni): logica mea vi se pare greșită? Eu nu cred! Așadar, statul român are obligația să apere cetățenii cinstiți ai acestei țări pedepsind exemplar anumite tipuri de infracțiuni comise ȘI în alte locuri decât teritoriul național!

   Ω

   Sunt curios, pentru uz de fals și zădărnicirea luptei împotriva răspândirii bolilor, infracțiuni care azi par periculoase, peste un an când se va ajunge la judecată și totul va fi trecut deja, ce pedepse vor primi cei care ne-au făcut iarăși de rahat în ochii străinilor: un an cu suspendare sau o banală amendă mai mică decât unele amenzi de circulație? Pentru că, în final, ce-au făcut? Au omorât pe cineva? Au dat în cap cuiva? Ce vrem, să iasă la drumul mare ...? Am impresia că vor scăpa liniștiți, prin protecția pe care au știut să o cumpere în timp mulți patroni oneroși, răul făcut nouă ca națiune nefiind important în ochii magistraților cu pensii speciale! Așa crede un om, de pe stradă ...

Educația ca otravă

   Am asistat la o pseudo prelegere într-un site arheologic. Este vorba despre un castru roman, subiect cu care ghidul care părea mai curând om de serviciu era perfect paralel. Asta este una dintre probleme, cealaltă fiind nivelul de educație al majorității vizitatorilor: am fost uimit să văd cum unii, au căutat vechea capitală dacă Sarmizegetusa în ... Moldova, că alții au întrebat ce oraș este astăzi aceeași cetate, că toți știau că romanii erau răi și că tuturor, dar absolut tuturor li se umplea gura cu satisfacția poporului ales când se vorbea despre dacii liberi! Ce făcea iei dacii ăștia, cine era iei, de ce nu i-a cucerit Roma, ce mediu civilizator a fost Roma, asta nu a mai contat absolut deloc! Cunoștințele iubiților mei concetățeni în materie de istoria patriei (nu mai mult de atât!) par obținute din vechiul joc al copilăriei. „Dacii și Romanii”! Vă rog să mă judecați, să mă condamnați, să mă înjurați, dar atât de multă stupiditate ca în acel grup de circa zece persoane de mult nu am mai văzut! Toți erau cu mașini bune, aduse din Germania, mai văzuseră ceva prin „British ...”, copiii prost crescuți urlau permanent în disprețul oricui era străin de grupul lor dar ... dar li se umplea gura cu cuvintele „daci” și „dacii liberi”! Bineînțeles că romanii cei răi aveau sclavi (nu le-a spus nimeni că sclavii erau principala resursă de comerț exterior a Daciei, alături de sare), ghidul deștept nevoie mare a punctat că soldații stăteau în barăci de lemn iar ofițerii în case de piatră (oameni răi romanii ăștia!), dar nimeni, absolut nimeni nu le-a explicat cum era construit un castru, ce rol avea, cum era el organizat, de ce aveau străzile la 90 de grade, cum construiau romanii drumuri care rezistă și astăzi, etc, etc! Nimic din toate astea nu era important în momentul acela, pe toți îi durea de daci și în special de dacii liberi! Adică, prostia dusă la apogeul ei! Vă rog notați că și acum aproape două mii de ani strămoșii noștri ar fi făcut, dar nu-i lăsau străinii ...

   Este evidentă ratarea rolului școlii românești, instituție care în ansamblul ei a reușit să tipărească diplome pentru analfabeții pe care-i aruncă an de an pe piața muncii celei mai de jos a străinătății, analfabeți cu care este alimentată lumea interlopă care ne-a adus tuturor numele generic de țigani! Și, a propos de țigani, citesc că niște specialști ruși – adică vlogeri – au pus mâna pe noul model Duster (vândut în Rusia ca fiind Renault) pe care l-au analizat la sânge, trăgând în final concluzia că este tehnologie țigănească sau că se așteaptă la tehnologie țigănească: nu mi-a fost foarte clar și nici nu mă interesează ce spun niște inepți, ci faptul că educația proastă, în combinație cu propaganda fără scrupule naște monștri cu un grad de periculozitate de neimaginat! Rusia, prin sputnikii ei, a pus mâna pe un grup de cetățeni români care gratuit sau nu fac o propagandă absurdă Kremlinului! șoșoacă sau chitic și mulți alții ca ei se jură că Rusia este o țară mai democratică decât tot ce se întâmplă în România! Am descoperit pe Twitter o persoană care se roagă să vină rușii „să ne scape de ăștia”, declarându-se dispusă chiar să învețe rusește!

   Să fie clar, nu am nimic cu rușii sau cu Rusia, dacă mă deranjează ceva este politica Rusiei la adresa României pe care tare mult i-ar plăcea s-o vadă gubernie: nu am nimic cu țara sau cu cetățenii ei, am cu conducerea care face pași disperați în direcția războiului numai și numai pentru a-și legitima prezența perpetuă în fruntea statului! Pentru că în final, numai despre asta este vorba și despre nimic altceva:

ORGOLIILE NAȚIONALISTE CIMENTATE DE EDUCAȚIA

PROPAGANDISTICĂ SOVIETICĂ SAU RUSĂ

SIMT NEVOIA SĂ FIE ZGÂNDĂRITE,

SIMT NEVOIA DE A SE CONSIDERA MARE PUTERE,

SIMT NEVOIA SĂ-I VADĂ PE ALȚII TREMURÂND!

   Că în spatele acestor vorbe de multe ori goale nu stă decât dorința unuia de a rămâne la putere și a o stăpâni pe ea, pe putere, mai absolutist decât țarii, nu mai contează și ei, orgolioșii pravoslavnici nici nu văd și nici nu vor să vadă! La fel este și la noi, aici unde orice analfabet știe ... ehe, știe el, mai ales că mereu ne-au vrut răul străinii: nu este decât o diferență geografică între România și Rusia, educația primită a fost și este aceeași!

   Va fi război în Ucraina? Foarte posibil! Scopul lui credeți că este răsăritul Ucrainei? Nu, nici gând, ăsta este un scop secundar și întâmplător, scopul real este abaterea atenției popualției de la realitățile interne rusești, de la dificultățile rusului de rând, de la atotputernicia unui anumit personaj și concentrarea atenției asupra victoriei măreței armate ruse, fostă sovietică, fostă roșie ...

   Noi vom fi în pericol? Pe termen lung este posibil dar, pe termen scurt, umbrela alianței NATO și a UE pare încă destul de solidă. Din păcate, orbirea politicii externe a lui Trump a îndepărtat Turcia din tabăra occidentală făcând-o dacă nu aliata Rusiei, măcar o țară cu o neutralitate binevoitoare față de aceasta: Marea Neagră s-a încins rău de tot, s-a încins și stă să dea în fiert, iar programale noastre de știri vorbesc despre industria nunților, operațiile estetice ale nu știu cărei vedete de doi bani sau despre niște pisoi pufoși din ... Rusia!

   Dacă ne închipuim că Ucraina va fi singura victimă a eforturilor de autoglorificare a conducerii Rusiei, ne înșelăm: dacă Ucraina nu va fi sprijinită de occident va pierde clar războiul cu pseudo insurgenții secesioniști rusofili, moment în care curentul proeuropean de la Kiev va pierde sigur partida pe frontul intern și, atunci, Transnistria care nu a fost lăsată să moară va redeveni un punct important pe tabla de șah a răsăritului, republica Moldova își va reaminti că știe rusește iar noi, din nou vom avea la frontieră vechiul prieten mujic de la răsărit. Noi și polonezii, pentru că ungurii, cehii și slovacii par a-i aștepta pe frații lor cu brațele deschise: și nici nemții nu par prea speriați!

   Ω

   Este evidentă propaganda rusească antiromânească, este evidentă vinderea sufletului unor falși români dispuși să ocupe locurile lăsate libere de ana pauker, teoharie georgescu ori bârlădeanu și iliescu. Problema este alta: suntem în stare să ne pregătim, să facem față unei și mai violente furtuni propagandistice? Suntem pregătiți să luăm în piept ceea ce urmează după victoria asupra Ucrainei și mutarea frontierelor de influență? Suntem pregătiți? Nu militar, pentru că Rusia militar este extrem de puternică, ci psihologic, putem face față? Mă întreb serios, pentru că într-o situație politică asemănătoare se năștea acum circa o sută de ani pecereul, într-o situație asemănătoare și cu oameni asemănători, gata să-și vândă și sufletul! Va reuși occidentul să amâne confruntarea în mod politic? Mai poate suporta Putin o amânare sau presiunea este mult prea mare asupra lui și are nevoie disperată să folosească debușeul ucrainean? Nici iliescu nu știe ...

   Atenție mare: o populație otrăvită prin educație și propagandă este capabilă să înghită orice! Așa este convins un om, de pe stradă ...

Golani toxici

   Decepția guvernării alianței pseudo anti pesede continuă: cei ce aveau pretenția să-i considerăm niște domni se arată a fi niște golani! În mod suspect, VV se credea primul ministru al țării numite ministerul sănătății, ajungând să nu mai respecte și să nu mai recunoască nici o ierarhie! Subordonații primului ministru al sănătății, au procedat întocmai ca șeful lor și de aici au apărut conferințe de presă puse la aceeași oră și cu același subiect, schimbări în strategia de luptă anti covid făcute de unii singuri, aroganțe și obrăznicii intolerabile! Primul ministru al guvernului, sprijinit pe constituție, în momentul în care n-a mai suportat, a renunțat la mai tânărul, arogantul și de multe ori chiar obraznicul său coleg: atenție mare, la persoană a renunțat, nu a retras portofoliul sănătății usereului! Am spus bazat pe constituție, pentru că madame constituția îi permite revocarea miniștrilor fără acordul partidelor și fără acceptul parlamentului: înțegeți aici cât de bine este pregătit un simion, oarecare și hauriu care se declară gata să susțină parlamentar un ministru la sănătate ...

   Să revenim însă! Golanii care se cred domni, au sărit unii la beregățile celorlalți, declarațiile sunt din ce în ce mai belicoase, barna face pe mademoasela iar cioloș pe mița siluita, tot usereul a sărit de cur în sus, gata să renunțe la guvernare, gata să provoace un colaps guvernamental în plină situație de criză! Și de ce? De ce? pentru că peneleul nu le-a arătat ... respect! RESPECT! Vorbesc despre respect exact cum vorbesc golanii de la colț de stradă, respect meeen, cam cum au văzut ei negrii cerând respect în filmele americane! Penibil, absolut penibil! Însă, cum balanța nu putea rămâne înclinată atât de urât, a apărut pentru echilibrare și bogdan care nu vorbește suficient de rareș cum ne-am dori și a turnat și el gaz pe focul respectului: nu am priceput de ce este atât de important acest personaj în penele, nu am priceput și nu pricep de ce un fost ziarist are un cuvânt atât de greu de spus! În sfârșit, președintele s-a făcut că lucrează 100% constituțional, a semnat decretul de revocare, decretul de numire a interimarului, tace mâlc, gura nu i-o auzim: foarte ciudat comportament are acum, după ce ne învățase cu ieșirile aproape violente din timpul guvernării toxice a pesedeului!

   Ω

   Acum, să tragem linie și să socotim: ex ministrul sănătății se poartă ca la ong-ul de la care vine și calcă pe toată lumea pe bătături, crezându-se în documentarul Colectiv în care nimeni nu-i dă replica; primul ministru, în loc să discute și eventual să încerce medierea șefilor partidelor sau chiar a președintelui, taie rudimentar în carne vie și basta; conducerea liberală o scaldă; conducerea useristă, fată mare și neprihănită țipă că cere să-i repereze cineva onoarea prin alungarea câțului care nu le arată respect meeen dar indiferentă la criza sanitară din țară și la criza monstruoasă ce se prefigurează politic prin retragerea sprijinului politic pentru un liberal PM și sprijinirea indirectă a grupului pesede – haur; președintele pare a fi uitat cât de vocal era și în sfârșit își face datoria de privitor, renunțând la cea neconstituțională de jucător; barna refuzând interimatul la sănătate și cioloș fără partid, în nume personal, lasă de înțeles că ex ministrul sănătății ar fi fost un fel de george floyd, uitând că ni l-au prezentat inițial ca pe un Lloyd George!

   Concluzia? Aproape toată clasa politică românească pare a fi formată din niște golani care-și văd numai și numai propriul interes, în disprețul absolut al proștilor care au ieșit la vot și al bunăstării țării!

   Niște golani dar nu orice fel de golani, NIȘTE GOLANI TOXICI! Așa au ajuns să creadă mai toți oamenii de pe stradă!

După faptă și răsplată!

   Așa grăiește înțelepciunea populară, lăsând de înțeles că bine faci, bine găsești, rău faci, rău nimerești: numai că în ultimii ani, clasa politică românească a denaturat un pic modul în care sunt definiți acești termeni, de bine și de rău, transformându-i în binele sau răul lor, indiferenți la binele sau răul public. Un exemplu simplu, este ce se petrece acum în Vrancea, unde posturile din consiliile de administrație ale firmelor publice au devenit monedă de schimb pentru cei numiți „lipitori de afișe”! Este doar un exemplu spuneam, un exemplu minor al unor persoane plătite cu circa 5000 de lei lunar net pentru o pseudo participare la o pseudo ședință de pseudo CA pe lună!

   Dar, ce se întâmplă la Focșani este nimic: să vedeți ce se petrece în București, la firmele lui firea, să vedeți cum fac parte din CA fufe de 20 de ani având meritul amantlâcului cu diverși potentați politici, să vedeți cum poate parveni generăleasa aia de nici 50 de ani la funcția de secretar de stat deși presupun că n-a văzut strada decât din merțan sau beemveu, ocupată să-și numere pensioara specială! Tragem un nou semnal de alarmă: peneleul, usereul și iohannis, curăță sistemul public de lipitori (nu doar de afișe) sau nu vor mai exista politic în viitor, asta pentru că pesedeul vinde totul fără jenă în timp ce ei o fac, vezi Doamne, cu fereală!

   Așadar, să revenim la o întrebare mai veche: ce a adus nou noua putere? Lipitorile și lipitorii sunt în continuare ghiftuiți cu sinecuri, pensiile speciale curg în continuare, CCR conduce din vârful pixului cum poftește anulând orice lege dorește în continuare, SS există în continuare, până și institutul revoluției funcționează bine merci în continuare! Așadar, noua putere, cu ce a venit nou?

   Ω

   Este evident că situația este grea din cauza bolii dar, modul în care sunt banii lăsați să se scurgă nu mai depinde de covid ci de voința politică!

   Iar această voință este aceea de a nu schimba nimic și de a ne jefui în continuare pe noi, pe contribuabili, până ce din disperare populația va aduce vreun haur la putere: pentru că și noi, alegătorii, orice am face judecăm la fel și ne merităm soarta, adică după faptă și răsplată! Așa crede un om, de pe stradă ...

Când, nu dacă!

   În ultima vreme, a reînceput să fie evident scenariul sovietic, cu care ne-am obișnuit de zeci de ani: duminică, președintele Putin a acuzat Ucraina de acțiuni provocatoare și periculoase în regiunea Donbas din răsăritul prorus și secesionist. Ținând cont că vremea este în încălzire și că armament și trupe rusești au fost deja deplasate în zona de conflict în care sigur nu vor lupta decât separatiști filoruși lipsiți de grade sau insemne militare dar cu logistică și armament rusesc, ținând cont că peninsula Crimeea este deja pe picior de război, ținând cont că în vechea tradiție sovietică unii nebuni amenință pacea mondială sărind la gâtul bietei Maika Rossia, nu putem trage decât o singură concluzie: președintele rus, lipsit de sprijinul politic real al populației bănuite a crede că este cel mai frumos mascul din toată Rusia cea mare, trebuie să arate rușilor că merită aceste titluri fantasmagorice și că el și numai el este bun să salveze Rusia și să conducă Rusia și, de ce nu, poate chiar și lumea în următoarele sute de ani! Așa că, în lipsa altor realizări, președintele Putin se pregătește să alimenteze orgoliul supușilor prin victoria zdrobitoare care se prefigurează asupra fraților slavi ucrainieni pentru simplul fapt că-i are la îndemână! Așadar, nu se pune problema dacă va fi război ci când va fi război: președintele Putin TREBUIE să-și arate mușchii, nu se mai poate, virilitatea lui și a întregului popor rus trebuie satisfăcută printr-o acțiune de mână forte care să amintească de marea victorie în marele război patriotic de apărare a patriei sau cum s-o mai chema acum al doilea război mondial în manualele de istorie!

   Ω

   Genul acesta de comportament este comun păturilor sociale cu educație limitată, celor cărora li se umple gura când vorbesc despre strămoși ... ce păcat că unii simt că trebuie să-și arate mușchii pentru a-și liniști concetățenii ... Atenție mare vă rog, sunt și la noi destui asemenea putini, din fericire fără puterea originalului! În concluzie, problema nu este dacă va izbucni un război necesar președintelui ci când fi-va Rusia salvată de perfida amenințare ce-o amenință din partea nu se știe cui! Vom afla de la sputnik ce și cum ... Așa simte un om, de pe stradă ...

Să presupunem ...

   Să presupunem că dumneata ai o fabrică. Nu contează dimensiunea și nici producția: pentru comoditate, să zicem că fabrica noastră produce cuie sau șuruburi sau potcoave, chiar nu contează! Ei bine, la un anumit moment, pe piață nu se mai cer potcoave mici, pentru ponei, dar a crescut cererea pentru potcoave mari, pentru cai. Dumneata, patronul fabricii de potcoave așadar, îl chemi pe șeful secției potcoave mici și-i spui că în urma schimbărilor pieței, fabrica nu va mai produce potcoave mici ci va trece la producția masivă de potcoave mari: asta cere piața, asta trebuie să-i dai, nu? Buuun ... Ce te aștepți dumneata, patronule, să facă șeful secției potcoave mici în situația asta? Ei? Bineînțeles, te aștepți ca el să ia imediat măsuri ca toată producția să fie schimbată cât mai rapid de la potcoave mici la potcoave mari, adică să treacă imediat de la nevoile poneilor la cele ale cailor masivi, de Meckelnburg, din ăia de trag singuri un car încărcat cu butoaie cu bere! Dar dacă șeful de secție îți spune că pe el nu-l interesează piața, că n-are chef, că el va face în continuare pe banii tăi, în fabrica ta, pe timpul și investiția ta cu oamenii plătiți de tine tot potcoave mici pentru că așa crede el că-i mai bine? Ce ai face dumneata, patronul, în această situație? L-ai da afară? Gândește-te bine, l-ai da afară? Sunt convins că după o eventuală reamintire a cererii inițiale, dacă acesta nu i-ar da curs, ar zbura de nu s-ar vedea! Este? Este!

   Păi dacă așa ar sta treaba în fabrica dumitale de cuie, șuruburi sau potcoave, de ce angajatul nostru al tuturor, directorul de la spitalul Foișor și-a permis să nesocotească ordinul patronilor săi și să împiedice schimbarea profilului spitalului când bolnavii de covid crăpau prin ambulanțe? Mai este el angajat? Nu a fost încă dat afară? Nu i s-a întocmit dosar penal pentru încercarea de zădărnicire, etc, etc? Dacă nu s-a întâmplat nimic din toate astea cu piciorologul șef de la Foișor, atunci toți cei aflați deasupra lui ierarhic trebuie să-și dea demisia sau să fie demiși!

   Ω

   Vă rog să încercați să nu fiți părtinitori politic și să gândiți rațional: ministerul sănătății și PMB nu au cerut spitalului Sanador sau Regina Maria ori Medlife să-și schimbe profilul, ci unui spital pe care îl finanțăm noi toți, unui spital public! Cererea a fost făcută unui spital public, plătit din banii noștri, al cărui șef s-a opus pentru că ei, medicii, sunt – nu-i așa? – niște mici Dumnezei care au propriile interese, care nu se mai satură și care nu doar că nu execută ordinul venit de la cei care au cu siguranță o vedere de ansamblu ci mai și încearcă să provoace o stare de iritare și nemulțumire din nimic, mai exact dintr-un lucru care ulterior chiar s-a dovedit benefic prin ocuparea rapidă a locurilor ATI! Piciorologul șef al Foișorului ar merita – deși nu-i doresc – să sufere de covid sau să aibă pe cineva apropiat în situația asta și atunci să ne spună dacă merită să facă cinci minute pe vedeta urlătorilor din serviciul pseudo stăpânilor străzii! Dacă la potcoave sau cuie ori șuruburi șeful care nu-și asculta patronul era deja șomer, la Foișor cum stă treaba? Așa se întreabă un om, de pe stradă ...

MENS SANA ...

   ... IN CORPORE SANO: adică, minte sănătoasă în corp sănătos! Dictonul latin, care vrea să spună că este imposibilă o dezvoltare armonioasă a minții fără o dezvoltare armonioasă a trupului și invers, a cam fost uitat în ultimii zeci de ani în mai toată lumea. Motivele sunt multiple, de la transformarea copiilor și adolescenților în zombie sudați de calculator și jocuri și până la exagerarea mișcării fizice de tip sală de forță/fitness, mișcare care a reușit să devină o nouă religie: din păcate, noua religie a sălii de sport nu are nimic în comun cu dictonul latin, cei ce trag de fiare fiind faimoși prin gradul lor ridicat de cultură și educație! Să fim serioși, trasul de fiare la sală poate umfla mușchii, mușchi care, cu ceva prafuri ajutătoare pot deveni de-a dreptul hidoși atât la bărbați cât, mai ales, la femei – vezi campioanele de fitness/culturism, dar face pare-se și mușchi pe creier!

   Însă, tocmai pentru că nu în această direcție cred că trebuie îndreptat omul doritor de mișcare și mai ales pentru că mișcarea trebuie să fie accesibilă tuturor indiferent de vârstă, posibilități financiare și sex, trebuie să spun ce am constatat: România, țară cu un enorm potențial turistic, pe lângă alte lucruri care-i lipsesc, are și un deficit de cabane turistice: unul mare! Ca om căruia-i place muntele, pot spune că orice drumeț care bate coclaurii măcar la sfârșit de săptămână, vrea un țel, vrea un reper, vrea un punct terminus pe care să-l atingă sau de la care să se întoarcă! Ei bine, acest punct de multe ori lipsește sau este inactiv! În fuga mare, dau două exemple:

-          Buila Vânturarița – un munte absolut minunat, splendid, fără dificultăți majore, accesibil oricărui drumeț obișnuit, nu cere echipament special și nici o pregătire ieșită din comun dar ... dar pe tot masivul există o singură cabană, anume cabana Cheia! Dacă pornești din Băile Olănești, pe drumul care urcă liniștit pe lângă râul Olănești, ajungi în cheile Olăneștiului și de acolo, mai departe, printr-un peisaj de pe altă lume, poți merge până pe Vf. Folea la vreo 1800 m! Ei bine, pe tot traseul care se poate face în circa 7 – 8 ore, nu veți găsi ... NIMIC! Dar absolut nimic, cu excepția unui canton (Mânzu) în ruină și a exploatărilor sălbatice de pădure! Locurile de pe valea Olăneștiului sunt splendide și accesibile dar din nu știu ce interese, sunt practic necunoscute și inaccesibile!

-          Poiana Izvoarelor – cabana știută de mulți, aflată pe drumul spre Diham sau Omu cu trecere prin Pichetu Roșu, este de multe ori închisă! Nu știu cine este proprietarul ei, dar știu că cei care au lăsat o cabană ce poate salva vieți, pe mâna unui oarecare „antreprenor” au fost niște criminali: pentru un drumeț mai puțin experimentat, iarna, Poiana Izvoarelor este un popas fabulos între Diham și Gura Diham, însă cabana stă de multe ori închisă pentru că nu aduce banii doriți/sperați/visați de proprietar!

   Exemple sunt multe dar acestea două sunt reprezentative pentru situațiile în discuție! Problema pe munte nu este afacerea și profitul adus de ea în buzunarul unui oarecare, problema este existența unor locuri în care omul să-și tragă sufletul, să găsească adăpost și să-l atragă! Profitul adus de asemenea locuri nu poate fi contabilizat așa cum doresc mai noii noștri cabanieri de tipul cabana Padina, profitul se va vedea peste niște ani când casa de sănătate va avea nevoie de mai puțini bani de la buget, când populația va fi mai sănătoasă, când educația muntelui va începe să se simtă și acasă!

   Știu, mi se va spune că nu sunt bani iar eu voi răspunde că bani sunt! În România, unde consumul este mai mic decât media europeană, în România unde apa minerală se aruncă la canal, în România unde se află cea mai mare concentrație de surse de ape minerale din Europa, afacerea aceasta cu apă chioară se ridică la peste un miliard de euro pe an! Peste un miliard! Dacă din această vânzare fabuloasă de apă minerală reprezentând practic bogăția subsolului național, statul ar obliga firmele din domeniu să alimenteze un – să zicem - FOND NAȚIONAL AL CABANELOR ȘI DRUMEȚIEI cu nu mai mult de 1% din vânzări? Numai 1%, nu mai mult de un procent amărât din ce vând! Pentru mine, care dau cam 2,5 lei pe apa din magazin, creșterea ar fi de doi bani jumate! Nu mi se pare scandalos de mult în situația în care benzina a sărit de la patru lei și ceva la cinci lei jumate peste noapte și nimeni nu întreabă de ce! Însă, pentru cabane, pentru drumeție, pentru ridicarea unor popasuri, refugii și cabane noi, ale ministerului turismului, adresate drumețului de munte și nu de grătar, cele zece milioane de euro anual ar fi un câștig formidabil și probabil că pe lângă ceva locuri de muncă la munte, ar aduce mai mulți oameni în zona asta de mișcare, oameni care ar vrea să aibă unde să doarmă, unde să mănânce, unde să-și tragă sufletul ... contra cost!

   Ω

   Iar peste zece ani, România poate avea o populație mai sănătoasă, cu alte preocupări decât fotbalul de divizia B din Turcia, mușchii lui velea lucrați la sală, amantele nu știu cui și politicienii care urlă în parlament! Ar fi rău? Ar fi bine? De fapt, cu un efort minim, ar putea fi foarte bine pentru generațiile care vin, ar fi foarte bine pentru natura României, ar fi bine pentru munții care și-ar vinde frumusețea și aerul curat și ar scăpa poate cu pădurile întregi! Așa crede un om, de pe potecă ...  

Entr`acte: un părinte ...

   Fără a fi un film plăcut, „The Father” cu Olivia Colman și Anthony Hopkins merită văzut! În afara recitalului dat de Olivia Colman (cunoscută ca a doua Vetuță din serialul „The crown”) și nemuritorul „Hanibal the canibal”, filmul acesta este o istorie a viitorului oricăruia dintre noi, a trecutului și posibilului viitor  al oricăruia dintre noi! Paradoxal, nu este un MEMENTO MORI ci este chiar mai mult decât atât, vorbind nu despre eternitatea neființei ci despre nepuntința ființei umane care se încăpățânează să reziste fizic: și doar atât, fizic ...

   Sunt sincer: filmul poate fi greu digerabil, poate fi chiar dureros, poate reaprinde amintiri nu prea plăcute și ne poate explica un posibil, un mult prea posibil – ca să nu spun cert – viitor! Din toate aceste motive și multe altele, vă sfătuiesc să vedeți „The father”, film din 2020 ...

   Ω

   Acest an, 2020, este inutil în discuția noastră și nici pentru film nu înseamnă mare lucru: discuția este despre un lucru etern, despre părinți, decrepitudine și despre evoluția noastră ca ființe umane și tocmai de aceea vă sfătuiește un om, de pe stradă, să nu-l ratați!

Frontul înghețat

   Ceea ce a pornit ca o glumă proastă și o luptă între specialiști cu idei fixe și diferite, a dus la schimbări geo politice majore care presupun schimbări și mai mari în viitor: așadar, ceea ce părea un moft, încălzirea globală adică, deschide un nou front, periculos și neașteptat! În viitorul apropiat, cu un orizont cuprinzând de la câțiva ani la câteva decenii, se așteaptă ca în regiunea Arcticii schimbările să fie majore și dramatice: așa cum se știe, zona arctică are un număr de insule prinse în calota de gheață dar nici un continent, nici o masă continentală masivă și sigură, drept care topirea rapidă a ghețurilor pe care le crdeam veșnice în nordul îndepărtat, deschide noi oportunități cui are acces sau este interesat de zonă – și Rusia este! Iată deci, cum chiar în aceste momente, indiferentă la motivele încălzirii globale dar foarte conștientă de efectele ei acum și mai ales în viitor, în nordul încă înghețat Rusia masează trupe și tehnică de luptă, ocupându-se se pare cu testarea unor așa numite superarme: ceea ce acum vreo doi ani era luat în râs de experții NATO și americani, acum începe să le dea frisoane. Vorbim despre o nouă generație de arme, despre un nou concept în ideea de a purta războiul, Rusia testând se pare torpila Poseidon 2M39 după ce în noiembrie trecut Rusia testa racheta antinavă Zirkon. Ce aduc nou cele două arme? Torpila Poseidon este „invizibilă” pentru radare și alimentată de un reactor nuclear fiind concepută pentru a se strecura pe lângă paza de coastă a inamicului urmând fundul mării. Dispozitivul provoacă unde radioactive care pot face zonele lovite de nelocuit pentru timp de decenii, este deci capabil să „inunde orașele de coastă ale SUA cu un tsunami radioactiv” după spusele unui specialist american. Zirkon la rându-i, este o rachetă care folosește o tehnologie nouă, cu viteze hipersonice, care face apărarea dacă nu imposibilă, cel puțin foarte dificilă.

   Ultimele vești arată două concentrări militare rusești periculoase: una în Arctica în apropierea Alaskăi, cealaltă în răsăritul Europei, în zona estică a Ucrainei. Nimeni nu știe, bineînțeles, dacă sunt simple exerciții, teste, manevre, provocări sau chiar mai mult, dar este clar că la ordinul lui Putin, în cunoscutul stil sovietic, deși rușii mor de foame țara se înarmează, fiind ei maeștri în așezarea intereselor naționale deasupra bunăstării populației. Este evident că topirea calotei arctice ar deschide navigației ruta nordică, este clar că în niște zeci de ani, dacă nu se petrece nimic dramatic din punct de vedere climateric, transportul maritim est vest se va putea face prin nordul astăzi înghețat, iar atunci, Rusia va proceda presupun la mici glume care vor repeta întâmplarea de acum din canalul de Suez sau blocarea canalului Sulina în anii `90: dacă vă amintiți, atunci Ucraina era cea care dorea un nou canal, Bâstroe, iar România se opunea – deschiderea unei noi rute de transport în nord ar da o putere mărită statelor care ar controla-o și ar duce la o masivă concurență între statele care vor practica atunci transportul maritim mondial!

   Nu vă amăgiți, nu vă închipuiți că Putin singur este vinovat de ce se întâmplă acum, de noua înarmare și de provocările din ultima vreme! Nici gând, rușii așa sunt crescuți, genetic ei sunt convinși că trebuie să se pună la dispoziția patriei iar Maica Rossia are dreptul de a se folosi de ei fără scrupule!

   Ω

   Democrația este evident percepută, gândită și înțeleasă diferit în diferite zone ale globului și dacă nu suntem conștienți de asta, riscăm să ne frigem rău de tot! Cine își pune speranțele într-un Navalnâi sau un urmaș al lui, greșește fatal, pentru că și Alexei Navalnâi este rus, gândește rusește, simte rusește și nu este împotriva patriei ci împotriva tătucului de moment, pe nume Putin! Ca să vă lămuriți, vă amintesc numai faptul că democratul opozant Navalnâi consideră peninsula Crimeea pământ rusesc, care nu are treabă cu Ucraina ci trebuie să aparțină Rusiei și ... și cred că am spus suficient! Ce ne aduce viitorul? Schimbări pare-se dramatice, în timp ce noi suntem concentrați pe părerea horeca despre vaccinuri și legătura dintre Astra Zeneca și zodia inoculatului: și din cauza asta, pentru că nu ne trezim, ar trebui să ne temem! Așa gândește un om, de pe stradă ...

 

Să vă fie rușine!

   Acum câteva zile, usr+ a desemnat-o ca secretar de stat la interne pe o mândră, pe numele ei întreg alexe irina. Până aici, nimic deosebit ... abia acum începe nostimada! Numita alexe, femeie de circa 47 de ani, este pensionar MI încă din anul 2016 când avea venerabila vârstă de ... 42 de ani și primește o pensioară amărâtă de ... 14.000 de lei pe lună! De lei noi, bineînțeles! Așadar, ca să nu murim proști, ce a făcut fetița asta ca la 42 de ani să merite pensia? Ce a făcut dumneaei ca să binemerite de la patrie o pensie de circa € 3000? Când a avut ea timp să facă lucruri extraordinare? Dar, mai ales, ce a făcut ca să merite un asemenea tratament din partea statului român? A fost ea vreun șpion în Rusia și a venit cu valiza nucleară a lui Putin în dinți? A aflat ea secretul focului grecesc? A descoperit unde este îngropat tezaurul dacilor? Poate a descoperit Atlantida? Ce a făcut femeia asta în probabil mai puțin de 20 de ani de viață activă pentru o pensie de € 3000 pe lună? Și de ce este ea atât de bună încât usr+, partidul lui barna și cioloș cei declarați anti și anti și anti, să îi mai acorde pe lângă pensie și funcția nu doar bănoasă dar și plină de legături de la MI? Chiar sunt curios ce a făcut respectiva și cum se calculează pensiile la MI dacă s-a pensionat la 42 de ani și are pensie mai mare decât salariul de secretar de stat! Mă tot gândesc că poate greșesc eu, că poate în nici 20 de ani de muncă o fi mutat munții de colo colo și nu am auzit eu/noi, că este o somitate de care, spre rușinea mea, nu am auzit!

   De fapt, presupun că respectiva a făcut o cafea foarte bună și a fost pe placul șefilor, a avansat liniștită din birou, nu știe cum este viața pe stradă și a profitat din plin de modul de calcul absolut absurd și defectuos al pensiei militarilor și celor asociați cu militarii: altfel cum mama dracului să aibă pensie de general?

   Iată pe scurt traseul educațional și profesional al somității numite alexe irina: s-a pensionat la 42 de ani dar femeia, la 35 de ani fusese deja avansată chestor, adică general în armată sau jandarmerie. A ocupat funcții în MI începând cu iulie 2006 sub guvernările Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta, Cioloș, plimbându-se pe diferite poziții, de la consilier juridic la secretar general sau secretar de stat și din 2006 a făcut parte în mod constant din conducerea MI, fiind detașată și în conducerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței (secretar general – 2009), a Secretariatului General al Guvernului (secretar de stat – 2016), respectiv a Cancelariei Prim-ministrului (secretar de stat – 2016). Ne spune în CV că a făcut Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Drept, cursurile Universității de Vest „Vasile Goldiș”, plus în 2007 studii la Colegiul Național de Apărare, specializarea Securitate și Apărare!

   Ce mi se pare mie ciudat este faptul că o asemenea persoană ilustră, că o asemenea somitate, o asemenea mândrețe de om cu care ar fi trebuit noi cu toții să ne mândrim, s-a pensionat atât de devreme și nu s-a făcut cunoscută decât prin colecția de diplome care par a fi de rangul celor de la Ștefan Gheorghiu de pe vremuri și prin ocuparea de funcții unde a fost mai cald și mai bine: altfel nu-mi explic cum a avut timp să ... învețe atât! Toate datele făcute publice arată fără îndoială că dumneaei este o persoană care a priceput cum stă treaba și care a profitat din plin de absența ideii de meritocrație în sistemul public românesc! Am căutat să găsesc ceva cercetare în spatele numelui persoanei, am căutat vreo realizare în drept sau justiție, am căutat ceva spectaculos în munca de poliție! Ei aș, ce ați găsit dumneavoastră, am găsit și eu! Am descoperit numai și numai traseul politic penele, pedele, pesede, usr: dacă nu se pensiona își spunea irinke și trecea și pe la udemere! Și mai crede cineva că vreun partid dorește eliminarea pensiilor speciale?

   Așadar, dacă nu a luat legătura cu extratereștrii și nici nu a dus singură vreun satelit de spionaj pe orbită, cui trebuie să-i fie rușine de cele scrise mai sus? Mie/nouă sau clasei politice care-i îmbuibă pe anumiți tovarăși în speranța că le vor fi aliați? 

   Ω

   În campania electorală, ni s-a promis renunțarea la numirile politice, liberalii, usr+ și președintele Iohannis au declarat că se va reveni la meritocrație! O dată trecută campania și alegerile câștigate, noua putere s-a aruncat cu ferocitate în lupta pentru funcțiile publice și, în loc să desființeze sinecurile, în loc să renunțe la CA, în loc să aleagă oamenii prin concurs și să folosească cei mai buni profesioniști, își numesc în continuare apropiații în funcții aducătoare de bani, căpușează statul cu lipitori de afișe și amante și susținători analfabeți! Cu ce sunteți voi mai buni decât pesedeul? Cu ce sunteți voi mai buni decât dăncilă care și-a aranjat soțul și fiul? Cu ce sunteți voi mai buni decât baronii pesede care-și transformă familiile în dinastii politice? Cu ce este mai bun președintele iohannis decât un președinte pesedist dacă permite așa ceva? Cu ce este mai bună combinația penele+usr și udemere dacă singurul lor scop este jefuirea statului și a noastră a tuturor? Pentru că numirile politice, rupte de principiul meritocrației asta înseamnă, jefuirea statului și a noastră a tuturor! Ne-am supărat că dragnea și-a făcut din insula Belina loc de pescuit, dar că șefii actualei coaliții și-au făcut teren de vânătoare din administrația publică românească, nu ne supărăm? Fraierul de dragnea nu putea duce insula Belina acasă, dar toți inepții și analfabeții numiți politic drept recompensă duc lună de lună acasă multe insule Belina, multe insule din buzunarul și bunăstarea noastră, insule pe care nu le vom recupera niciodată și pe care mândre de genul alexe irina le care bucată cu bucată acasă, lună de lună! Am sperat că o nouă guvernare se va ține de cuvânt dar, a fost o păcăleală: se comportă ca cealaltă guvernare, astfel încât am priceput că nu diferă decât numele, apucăturile, înhățatul și comportamentul rămânând aceleași!

   Ceea ce uită însă penele+usere este faptul că înțelepciunea populară ne dă rezolvarea acestei probleme: se spune că dacă mă păcălești odată, trebuie să-ți fie rușine dar, dacă mă păcălești și a doua oară, trebuie să-mi fie mie rușine! Așa că, dragi guvernanți,

SĂ VĂ FIE RUȘINE! M-AȚI PĂCĂLIT O DATĂ!

   Asta vă dorește un om, de pe stradă!