Cel mai bun drum

   Ați încercat vreodată drumul perfect numit „Drumul vinului”? Din Prahova? Dacă da, bravo, știu că veți reveni, dacă nu, nu știți ce pierdeți nemergând acolo! Drumul vinului din această zonă, se suprapune în mare podgoriei Dealu Mare, acoperită de o mulțime de crame făcătoare de minuni. Cine dorește, se poate opri la conace sau mănăstiri, la ruine interesante și prin hanuri cu mâncare dar eu vă recomand să nu pierdeți timpul! Vinurile de aici, în special cele roșii, sunt de multe ori jignite cu eticheta „foarte bune”! Nici vinurile albe nu sunt de lepădat: am gustat aici o Tămâioasă Românească ... mmm ... mai de cucoane, așa, cum sunt ele, cucoanele de obicei, adică dulci, de desert ... Am fost în fugă și, neanunțați fiind, ne-am oprit și am intrat în numai două crame.

   Prima a fost crama Apogeum, un produs al surorii mai mari pe numele ei Valahorum: aici se vinde vinul alături de o poveste legată de principele Nicoalae (fratele lui Carol II) care s-a aruncat în familie și a făcut și el o mezalianță chiar pe locul cramei dar, dacă povestea vă atrage, să știți că nici vinul nu este mai prejos! Crama Apogeum se laudă că ar face cea mai bună Fetească Neagră din țară! Nu pot spune dacă este adevărat sau nu până nu le încerc și pe celelalte, de la concurență – abia aștept! Tot de aici puteți lua și Vin de Gheață, o licoare albă cu care puteți obține din partea doamnelor ori domnișoarelor dumneavoastră iertarea pentru multe și grele păcate!   

   Cea de-a doua cramă vizitată, a fost Licorna, unde am avut și șansa unei întâmplări fericite: persoana care ne-a ghidat cu plăcere (deși nu avea această sarcină sau obligație) pe nume Bogdan, ne-a prezentat crama cu zona de preparare, cu zona de învechire, ne-a explicat ce și cum se petrec lucrurile cu vinurile Licorna, cum sunt produse și mai ales pentru ce și nu în ultimul rând, pentru cine! Am și degustat câte ceva ... A fost o încântare, motiv pentru care îi și mulțumim și-i dorim să facă prozeliți cu acest comportament deloc românesc! Aici, la Licorna, am dat nas în nas cu gama Serafim, cu vinurile Anno, cu Bon Viveur dar și cu un vin alb de desert absolut fabulos! Magazinul cramei, mic și cochet, ne-a oferit tot ce-am dorit și nu ne pare deloc rău pentru sticlele cu care am plecat acasă de aici ca și de la Apogeum!

   Din păcate, unele crame nu primesc public sâmbăta și duminica, altele cer rezervare și nu sunt abordabile decât în grupuri mai mari, deși ar avea ce arăta: tot ce ține de vin și vie în zonă este curat și ordonat ca în Franța lui St. Emilion sau Chateau Laffite, cramele sunt excepțional de frumoase, fățoase și spectaculoase, precizia este la mare preț inclusiv dacă urmărești modul în care este tăiată vița care așteaptă noul sezon! O spun cu mândrie, nu este nimic mai prejos Franței, iar lucrul se simte în calitatea vinurilor, în prezentarea lor și în eleganța de care au început să dea dovadă sticlele și producătorii de vin! Pur și simplu, la nici o sută de kilometri de București se află o adevărată perlă turistică pe care este obligatoriu să o descopere cât mai mulți români și nu numai ei!

   Ω

   Majoritatea cramelor din zonă sunt nume noi, venite cu oameni noi, idei noi și apucături noi! Este obligatoriu să-i cunoaștem și să le cumpărăm vinurile în detrimentul vinurilor străine de multe ori de proastă calitate (la 3, 4 sau 5 € un vin importat, transportat, îmbuteliat, vândut cu profit când doar ambalajul costă en-gros 50 de cenți, mai vrem și calitate? A propos, știu eu un vin australian care costă ... 2 €)! Ajutându-i să supraviețuiască și să prospere, prosperăm și noi alături de ei, cei care ne vor oferi cu timpul vinuri din ce în ce mai bune! Ar trebui să ne educăm și să nu mai bem ce este mai ieftin, acele otrăvuri numite BFL (băuturi cu fermentație lentă adică), vinuri la cutie sau extrem de ieftine, băuturi ciudate pe al căror ambalaj nu scrie nicăieri ... vin! Efortul autoeducării în lipsa educației primite prin școală, se va simți în scurtă vreme prin apariția unui sentiment opus încrâncenării prostești de acum și încăpățânării că noi știm mai bine iar ceilalți sunt niște proști dacă nu sunt de acord cu noi, iar acest sentiment se numește joie de vivre! Vi-l doresc din plin, alături de bons viveurs: viața va fi astfel mult mai frumoasă! De asta este sigur un om, de pe stradă ...