Faceți căutări pe acest blog

vineri, 29 mai 2015

Trăiască Mititica!

   Cum se deșiră un tricotaj ...  
  


   Am crezut și m-am temut că autoritățile (DNA, DIICOT, etc) cer arestarea preventivă a bănuiților doar din motiv de arătat mușchii în fața opiniei publice: așa am crezut, iar acum înțeleg că nu așa stau lucrurile!
   Atunci când vrei să deșiri un vechi pullover, este suficient să desfaci tricotajul în locul potrivit, pentru ca apoi, trăgând de fir, el să se deșire repede repejor!
   Cam așa pare a se petrece acum lucrurile în cercetarea cazurilor de corupție și nu numai: cei câțiva „geniali oameni de afaceri” îmbogățiți peste noapte din așa zise afaceri cu statul păzit de lupi, geniali afaceriști care au fost nițel ținuți la mititica, au început să se dea „în gât” atât între ei, cât și pe alții la care nici cu mintea nu gândeai! Și uite așa afli că ginerele lui Vasile Blaga a profitat din plin de inundațiile din sud-estul României primind contracte privitoare la situațiile de urgență ... în vestul țării! Asta este doar o glumă pe lângă adevăratele „afaceri” prin care au fost lăsați copiii români cu alocații de sub zece euro pe lună: să avem răbdare, pentru că și flăcăul ăsta o să toarne pe cineva și acel cineva pe altcineva, până ce se va deșira toată încâlceala asta împuțită și consumatoare de bani publici!

   Ω

   Rămâne cum am mai spus și altă dată:
WE LOVE DNA + DIICOT!

joi, 28 mai 2015

Am descoperit: FEMEIA NU ESTE OM!

   Lipsa educației naște proteviști și alți „sticloși”!


   Ei bine, da: femeia nu este om, cel puțin așa reiese din spusele postului mai sus pomenit:
FEMEIE DE AFACERI!
   Nici dracu' n-a mai pomenit așa ceva, dar dacă unui prostovan nu-i trec prin cap decât întrebările la care a răspuns când a luat bacu' pe bani, este firesc să se nască monștri lingvistici cum ar fi FANĂ, ca feminin al lui FAN, cu sensul de susținător al unei echipe, al unui artist sau al unui sportiv!
   Dacă Academia Română preferă să înghită toate prostiile și apar minuni de genul acesta:
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei miscari artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.;      
   Atunci pentru FANĂ găsim:
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.  
de unde și expresia de jargon, aplicată unei persoane mai ... trecute (afanisit/ă). Așadar, proteviștii folosesc (din nou) un cuvânt inexistent!

   Faptul că ei se cred deştepţi iar pe noi ne privesc ca pe ultimii idioţi, este arătat şi de enormitatea celor patru jumătăţi: da, am fost corect, patru jumătăţi ale aceluiaşi lucru! Vi se pare ciudat?
   Ba chiar deloc; semi, conform dicționarului explicativ al limbii române, are următoarea adefiniție
SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., lat. semi-. Sursa: DEX '09 (2009)         
   Așadar, patru jumătăți ale aceluiași lucru! Finala emisiunii vitrină a nevoilor domnișoarei Țigănaș este formată din patru (4) jumătăți: ăsta da talent românesc!
   La proTV merge, pentru că madam georgescu pare ocupată cu alte lucruri mai importante, nu s eține de prostii d`astea, cum ar fi limba română!
   
   Vine la rând deșteptăciunea „specialistului” în tehnologie. Acesta, ferm convins de mintea-i sclipitoare, atunci când nu are invitați cărora să le facă publicitate gratuită, scoate pe bandă rulantă perle de care ne minunăm: nu, nu „doisprezece ore”, asta-i deja o formă de normalitate, nu, nici „face/nu face diferență”, ci, ultima găselniță, minunea minunilor limbii române:
GIGI ZBOARĂ DRONA!
Adică Gigi îi face ... ce?
Cum adică Gigi zboară drona?
Adică Gigi zboară avionul?
Sau Gigi masă mâncarea?
Sau Gigi merge drumul?
Ori Gigi sticlă apa?
Poate Gigi înoată marea? 
   Limba engleză de internet a lovit din nou, de data aceasta în bostanul acestui entuziast al invitaților matinali!

   O spunem cu părere de rău: din vremurile de început ale postului, nu a mai rămas mare lucru, mai exact nu a mai rămas nimic: unde ești tu Călinescule cu mânuțele tale, alea două, unde sunteți voi filme bune aproape seară de seară, unde sunteți voi seriale nostime cu și despre adolescenți, unde sunteți voi știri sobre și la obiect? Sunt toate, undeva într-un trecut din ce în ce mai nebulos, înlocuite cu emisiuni concurs fără sare și fără piper, cu „rialitișouri” și, mai ales, cu prostul gust și obscenitatea marca măruță! Filmele propuse astăzi de proTV sunt de un penibil deosebit, postul oferind în dispreț telespectatorului producții „americane” ridicol de prost notate și plasate în clasamentele internaționale de profil: chiar dacă „The earth stood still” (1951) este evaluat la 7,8 urmașul său din 2008, purtând în mod subtil înșelător același titlu „The rearth stood still”, este evaluat la ... 5,5! Bineînțeles că cel din 2008, la o asemenea notă, este luat aproape gratis, iar postul ne dă ... ce? Sincer, nu cred că este vreo surpriză pentru cineva: firesc, porcăria din 2008!

   O altă năzbâtie demonstrând cumpărarea diplomelor, este aceea de a vorbi despre granița dintre județe: dacă era vorba despre linia de demarcație dintre județele Arad și Bekes, exprimarea ar fi fost corectă, aceasta corespunzând întru-totul liniei frontierei de stat, dar educatorii și formatorii noștri ne povestesc despre „granița” dintre județele Brăila și Galați sau Tulcea și Constanța ori Arad și Bihor! Să nu uităm ce spune limba română și dicționarul ei, anume că graniță este linia sau hotarul ce desparte două state, două țări, de unde și expresia „peste graniță” cu sensul de „în străinătate”.
   Și pentru că tot suntem la străinătățuri, să încheiem cu remarca privind pronunția brunetei cu greutăți de citire de la sport:
SEVI`IA!
   Așadar, Bărbierul și-a schimbat domiciliul?
   Păi atunci să trecem la Mascva, London, Pari, Madri, Lișboa, Jenev, Varșava, Prahu, Budapeșt, Sișilia, etc, etc: nu ar fi rău dacă cineva i-ar explica brunetei că tradiția și obiceiul bat pronunția originală și că până astăzi majoritatea românilor pronunță Pechin și nu oficialul Bei`ging, iar în limba bulgară este corect Vașington și Periș pentru Uașington și Paris!
   Se simte dumneaei mai bine pronunțând Sevi`ia în locul obișnuitului Sevilia? Foarte bine, poate continua și cu „al doilea cel mai mare” în loc de „al doilea ca mărime” și cu multe și tute și nevrute prostii pe care (sunt convins) nici nu știe că le comite!
  
   Ω

   Spuneam în titlu că femeia nu este om: da, după părerea actualei conduceri a postului femeia nu este decât un obiect de consum, postul promovând cu înverșunare ce este mai obscen în materie, adică o starletă disperată să găsească o „partidă” și o masiv operată care, după ce a găsit partida visată, își arată cât mai mult din ț.....e-i de aproape 46 de toamne, atunci când sare obsedată la gâtul unuia ce i-ar putea fi fără probleme fiu mai mic (cu toate că-și ascunde sub tone de machiaj legătura cu femininul lui FAN)! De ce ne bagă postul pe gât goliciunile Andreei Țigănașu la ore când copiii încă nu s-au dus la culcare, nu pricepem!
   În legea CNA-ului, scrie și că printre îndatoririle respectivei autorități stă aceea de a supraveghea ca pe posturi să apară „modele” de urmat: o rugăm pe numita georgescu laura să ne explice ce fel de model este mai sus pomenita exhibiționistă!

   Am râs de acest post când era condus de Sârbu?
   Acum ne-a ieșit pe nas: ne-a dat râsu`n plâns!

   P.S.1 „România te iubesc” este o emisiune care de multe ori are ceva de spus: mai are mult de trăit? Când va fi înlocuită cu (de exemplu) „Super Mărcuță”?

   P.S.2 Vorbind în stilul absurdo-televistico-prostesc ce este acum la modă,
„cam acesta ie articolul de astăzi a nostru”.
   Știu, corect ar fi
„acesta este articolul nostru de astăzi”,
dar cui îi mai pasă?
 




   

miercuri, 27 mai 2015

Între bârfă și boarfă

   Talentul de a scrie


   De parcă nu era suficient faptul că președintele Iohannis și-a descoperit talentul la scris, acum și o altă persoană simte influența palatului Cotroceni și ne cadorisește cu pagini nemuritoare: Adriana Săftoiu adică, a hotărât în sinea ei că a ținut prea mult timp ascunse informații VITALE pentru omenire și țară, așa că s-a hotărât să le împartă cu noi!
   Așadar, ceva ce mulți bănuiau, este acum certitudine:
„mitocanul nesimțit de băse a avut o relație de amor mahalagesc cu curva blondă de udrea”!
   Asemenea text, demn de badea, a devenit un fel de literatură, un fel de istorie prin girul pe care i-l acordă fostul consilier Săftoiu!
   Cât de adevărate sunt destăinuirile cuprinse în „minunata” realizare?
   Nu știm, habar nu avem și, să nu uităm, bănuiala este una, realitatea alta!
   Știm însă alte lucruri: știm că nimeni nu se gândește la ce simte Maria Băsescu sau familia sau la ce va rămâne pentru nepoți din această poveste nedemonstrată; mai știm că doamna consilier Săftoiu și-a încălcat grav angajamentul luat sub semnătură (chiar dacă este adevărat ce spune!); știm că și alții au dosare despre Adriana Săftoiu și că divorțul ei din urmă cu câțiva ani a adus la suprafață multe can-can-uri cu Elan; mai știm că doamna Săftoiu este când și când foarte vocală!
   Ce am vrea să știm, sunt următoarele lucruri: la al cui ordin se activează doamna Săftoiu, de ce îl urăște atât de visceral pe fostul ei șef și, foarte important, ce are de cîștigat din dezvăluirea unor posibile murdării și încălcarea acordului semnat la angajare? Pentru că în țara unde scrisul mănâncă bani în loc să aducă, nu pot crede că dumneaei se va îmbogăți din drepturile de autor ale unei cărți ce se va vinde în câteva sute de exemplare!

   Ω

   Am început aceste rânduri cu cuvintele „ Talentul de a scrie”: am făcut acest lucru tocmai pentru a evidenția clar
diferența dintre talentul de a scrie și cel de scriitor!

   Doamna Săftoiu ne dezamăgește din ce în ce mai mult: chiar dacă unele „dezvăluiri” au circulat ca zvonuri, chiar dacă unele fapte este posibil să fie reale, nivelul la care s-a coborât madam săftoiu o
 DESCALIFICĂ!

marți, 26 mai 2015

Cârnatul femeii cu barbă

   Clasare între penibil și ridicol!


   Domnișoara Cârnat „ne-a încântat” anul trecut, atunci când a câștigat concursul ciudățeniilor, pentru Austria. Anul acesta, organizatorii unuia dintre cele mai urâte și anoste evenimente europene, ne-au băgat iar cârnatul în față, demonstrându-ne nouă, oamenilor normali că suntem anormali!
   Așa o fi, dar trebuie să le amintim, că în vremuri de mult trecute, homosexualii au mai avut perioade de „maximă înflorire”, au mai fost la modă, însă, istoric vorbind, de fiecare dată societățile umane i-au măturat din viața publică!
   Să ne amintim că în Grecia antică au existat unități militare separate pentru ei/ele, unități în care nu te înrolai decât dacă se înrola și ... consoarta! Nu, nu erau priviți ca soldați de elită, ci ca unii obișnuiți dar care trebuiau separați de oamenii normali! Asta se întâmpla în Sparta, unde homosexualii și-au făcut datoria și, cu toate astea, au fost ocoliți și în final șterși din memorie!
   Marele Caesar se „bucura” de renumele de a fi „femeie cu bărbații și bărbat cu femeile”: lucrul, nedovedit, nu i-a adus numai vorbe bune în Roma a cărei morală, cum bine știm, era destul de laxă!
   Chiar și despre Alexandru cel Mare s-a spus ceva asemănător, uitându-se că cea mai întâlnită formă de homosexualitate este cea provocată de abstinență, de conjunctură, formă întâlnită între pușcăriași sau militari, care dispare atunci când reapar femeile!

   Timpul a trecut, iar astăzi, într-o vreme în care a apărut clasa luptătorilor pentru drepturile oricui sau ale orice, homosexualitatea este privită ca un drept fund-amental al omului: așa o fi, dar sub umbrela binecunoscutului „corect politic” suntem obligați să renunțăm la libertatea noastră de opinie și ni se permite să fim de acord cu unii mai vocali, mai bogați, mai bine plasați!
   Este homosexualitatea o formă de normalitate?
   Depinde pe cine întrebi!
   Întotdeauna a existat un nucleu homo și al simpatizanților acestora, însă, în ultimii ani s-a ajuns la absurdități ce ne vor marca societatea ca una decadentă și care a pierdut în fața individului. Pentru că, vrem nu vrem, asta este de fapt problema: ce este mai important, individul sau societatea?
   Sunt state (China) în care societatea este pe departe pe primul loc, indivizii fiind numai atomii care dau viață acestei uriașe materii numită populația țării și societatea pe care o formează. Sunt altele, care încearcă o cale de mijloc (România ar fi una dintre ele) în care tradițional reprezentanții societății au avut un rol paternalist, pentru ca mai recent, să fi apărut și statele în care individul are importanță 100% iar societatea este obligată să se supună diverselor mofturi (SUA).
   Din păcate, educația de stil american, o educație bazată în proporție de 200% pe ban și pe drepturi personale aproape nelimitate, a început să ne marcheze și pe noi, arătându-șu primele rezultate (Suedia și drepturile copiilor reprezintă un bun exemplu): privește în alt loc și mergi mai departe!
   Asiști la un furt? Privește în alt loc și mergi mai departe! 
   Asiști la un viol? Privește în alt loc și mergi mai departe!
   Asiști la o altercație? Privește în alt loc și mergi mai departe!
   O bătrână este înjurată? Privește în alt loc și mergi mai departe!
   O femeie este brutalizată? Privește în alt loc și mergi mai departe!
   Sunt tăiate pădurile? Să ieșim să ne arătăm scandalizați? Să manifestăm? Câți manifestanți au fost? 2000? 3000? Să spunem 5000: ÎN TOATĂ ȚARA! Privește în alt loc și mergi mai departe!
   Această educație imbecilă și absurdă ne învață de fapt să nu ne pese!
   Nu ne pasă decât dacă ne sunt încălcate drepturile noastre minuscule: atunci da, sărim chiar și la bătaie!
   Altfel? Privește în alt loc și mergi mai departe!
   La fel se petrec lucrurile și cu homosexualitatea! Privește în alt loc și mergi mai departe!
   Nu are importanță că ceea ce este probabil o boală poate marca societatea în viitor, nu are importanță că anormalitatea a ajuns „O MÂNDRIE”, nu are importanță că lucrurile sunt pe dos și total împotriva interesului general: privește în alt loc și mergi mai departe!
   Dacă doriți, spus mai simplu și pe înțelesul ultimilor absolvenți de liceu „și care ie problema?”

   Ei bine, într-o asemenea atmosferă, s-a desfășurat și ultimul concurs Eurovision: aceleași figuri, aceleași ifose, aceleași felicitări, ba chiar și aceiași oameni! Muzica, pretextul concursului, a cam lipsit de la întâlnire (nici nu era necesară, doar o aveam pe ciudățenia numită domnișoara Cârnat!), așa că a lăsat locul politicii: vecinii se votează între ei, dușmanii nu se votează între ei, iar dacă melodia cu care te prezinți mai este și anostă, prost cântată și cu un text fără nici o noimă:
„Cântec de-ar fi viața mea
Vesel, trist, tot l-aș cânta
Nu aș rata nici o nooooootă. 

(așa-i viață de artist ...
cât despre note ratate
mai bine să nu vorbim,
că au fost cam multe)
 Râu de-ar fi l-aș înota
Pân-la mare l-aș urma
Nu m-aș opri niciodată
 Știi că... 

(cum să poți să înoți un râu,
nu pricepem, dar că râurile se
mai varsă și altundeva decât
în mări și oceane, credeam că știu)
 Viața n-are buton de rewind să
Poți să întorci ce-ai pierdut
Nu poți nici să o pui pe pauză
Când nu știi ce-i de făcut.
(partea cu butonul s-a vrut

nota de modernism,
noi între timp am
trecut la „touch screen”)

 Dacă mâine noaptea
N-ar mai avea vreo stea
Dacă într-una vântul
Spre mine ar sufla
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul
Să pot, să pot s-o iau de la capăt. 

(text demn de Salam
ori de Copilul Minune)
 Daca mâine cerul
Ar fi prea plin de nori
Dacă nici o rază
Nu m-ar atinge-n zori
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul
Să pot, să pot s-o iau de la capăt.
(oooooof viața mea,

oooooof inima mea!)

 Inima-i ca un cocor,
Spre țări calde pleacă-n zbor,
Atunci cand e-n suflet iar... na. 

(trimiteri clare la relațiile
noastre seculare cu China
și cu Rusia - cocorii fiind
o temă importantă în
literatura și cinematografia
acestor țări - așadar o grijă
sporită pentru copiii altora!
BRAVO)
 Poate nu le va găsi
Poate se va prăbuși
Dar nu renunța vreo dată
Să știi. 

(ce să găsească, 
că dacă știam că
s-a pierdut ne
apucam de căutat,
dar să știm ce!
Ce să se prăbușească? 
Sau cine?
Și unde?
În râul înotat?
Să știm? CE?)
 Aș zbura chiar și-o noapte-ntreagă
Spre zorii-n care ai fi tu
Ploile n-ar putea să-nțeleagă
De ce nu cad când sunt tot puri. 

(Este evidentă trimiterea
spre răsărit din moment
ce zboară spre zori - China și Rusia,
pentru care ne-au pregătit deja!
Asta cu ploile, pe cuvânt
că nu am priceput-o:
nu plouă când sunt zorii puri,
sau cum devine cazul,
că altfel, gramatical
este de repetenție!?!)
 Dacă mâine noaptea
N-ar mai avea vreo stea
Dacă într-una vântul
Spre mine ar sufla
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul
Să pot, să pot s-o iau de la capăt. 

(am înțeles, chiar dacă
cerul ar fi plin de nori și
vântul i-ar bate individului
mereu în față, el tot înainte 
ar merge - așadar,
conform legii biciclistului
(vezi legile lui Murphy)
cel ce cântă este biciclist,
nu cântăreț, iar
asta explică totul!)
 Dacă mâine cerul
Ar fi prea plin de nori
Dacă nici o rază
Nu m-ar atinge-n zori
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul
Să pot, să pot s-o iau de la capăt. 

(nu ni se spune ce face
dacă îl atinge o rază la prânz,
sau mai târziu și nici
despre ce fel de rază vorbim!
Noi sperăm în continuare
că este raza lui HG Wells!)
 Să pot s-o iau de la capăt

Să pot s-o iau de la capăt
Să pot s-o iau de la capăt
Să pot s-o iau de la capăt.”

(Sinceri să fim,
ne-a ajuns cât
am ascultat!) 
care poate avea legătură și cu dragostea adevărată și cu tăiatul pădurii ecuatoriale și cu amorul homosexual și cu copiii abandonați dar poate fi și doină de cătănie, atunci rateul este gata! Am fi curioși să aflăm ce vânzări a realizat Voltaj cu această piesă! O tristețe iremediabilă, o melodie facilă, un rock bătrânesc, depășit, prăfuit ... RIP!
   Dar, ce ne spune liana Stanciu, șefa delegației României: ca în fiecare an, ea știe că toată lumea ne laudă, că suntem „sus”, că ceilalți se tem de noi, că una, că alta ... cine mama dracului a pus-o pe insipida asta să se ocupe de reprezentarea țării la Eurovision? Și cine a trimis-o pe oana Ghiță în concediu la Viena pe banii Agerpresului? Chiar nu mai există profesioniști în țara asta, de trebuie să apelăm la toate tutele? Cum Eurovisionul este o afacere de familie, TVR ar fi putut-o trimite pe alina Alexoi: măcar aici nu mai avea ce să strice!
   Așadar, să recapitulăm: într-un concurs „corect politic” în care votează comunități ....fono și ....file și nu melomani, muzica este lăsată undeva la coadă, dar dacă și așa la coadă, te prezinți cu o prostie care în țară nu-ți plătește nici măcar curentul microfonului din studioul unde ai făcut repetiții, atunci spune „săru`mâna Moldova”, că altfel erai de râsu` curcilor (nu că acum n-ar fi)!
   TVR a făcut ce știe mai bine, adică a încropit un așa zis „concurs național” pe care l-au ținut doar ei (fără o concurență reală) și a lăsat să aleagă prin vot, publicul care se mai uită la TVR, adică publicul fără cablu dar cu nostalgia lui George Marinescu: s-a văzut din nou de ce televiziunea publică nu are bani, s-a văzut din nou de ce cu trei surse de finanțare ei tot crapă, s-a văzut din nou de ce sunt la coada listei de preferințe a publicului! Televiziunea publică, înțepenită, chiar paralizată, l-a săgetat și pe Stelian Tănase, care se mulțumește cu locu-i călduț: și atât!

   Ω

   Așadar, de ce Voltaj?
   De ce bicicliști și nu cântăreți?
   De ce o porcărie adormită și plicticoasă?
   De ce s-au bazat pe versurile puerile pe care (din fericire) nu le-a înțeles nimeni?
   A propos de versuri: sunt sub nivelul unui textier/poet începător!
   De ce liana Stanciu, regina gafelor și prostiilor crase de la Magic FM?
   De ce ați aruncat banii?
   De ce nu ați căutat o trupă de homosexuali? Succesul ar fi fost garantat!
   Concluzie: ca să rămânem în zona de interes a acestui concurs desfășurat sub semnul curcubeului, iarăși ne-am făcut de KKO!

   P.S. Versurile sunt atât de mizerabil de proaste, încât, autorul, de rușine, a refuzat să le semneze: bravo lui!

vineri, 22 mai 2015

Cică - Il Giro: norocosul 13!

   Jesolo - să ținem minte!


   Într-o etapă anostă și ploioasă, finalul a făcut toți banii: cu 3200 de metri înaintea sosirii o căzătură a fragmentat plutonul. În față însă, Lampre a format un zid de netrecut și l-a dus pe Sacha Modolo la victorie, impunând ritmul și ferindu-și omul, dar ... dar în acest timp, fără ajutor, fără protecție, fără lansator, Eduard Grosu, lovit, împins, înghiontit și nebăgat în seamă, a reușit să se strecoare pe lângă cei mari și,
a sosit al cincilea!
   A fost foarte aproape de locul patru, dar, să ne mulțumim pe moment cu un rezultat muncit și nu cu unul norocos: a fost o mare și plăcută surpriză, lucru care ne bucură în mod deosebit!

   Ω

   Bravo Edi Grosu, felicitări!
   Sperăm să fie doar începutul!

Shoot me!

   Fie-vă milă, nu-l vindeți pe Fane tocmai
acum când ne-am regăsit frații!


   Ieri, într-o zi de joi, m-a pus necuratu` să mă uit pe la 8:30 la proTV: și ce să vezi ... gigi Buhuhu avea un invitat (de fapt doi, dar numai unul contează!), dar nu orice fel de invitat, ci unul de soi. Adică, un individ cu nume de pseudovoievod și minte de pseudodeștept!
   Iată și de ce ...
   Ca de obicei, după modelul lui teo Trandafir cu maneliștii și Buhuhu aduce în emisiune firme și produse cărora le face reclamă mascată și cu siguranță deloc gratuită! Ieri însă, s-a întrecut pe sine și, asta nu din cauza faptului că a avut grijă să se audă bine și clar numele firmei și al produsului, ci din motivul neașteptat că a adus în emisiune un personaj care bate tot ce am văzut până acum! Și nu mă refer la aspectul fizic, deși ar putea fi spuse multe, cât la limbajul folosit de pseudovoievodul lui Buhuhu!
   Am făcut o fixație puteți spune și, este posibil să aveți dreptate, dar băiatul ăsta, a depășit de mult nivelul lui „targhet, ofis, aplicație”, el se află pe un nivel nou, nivel unde zboară numai vulturii:
băiețașul are schiluri, pentru că a fost fan s-a gândit să dea fanu` și altora, totul pentru îndeplinirea golului!
   Da, a GOLULULUI (adică GOAL = țintă, scop, țel, sau GOL pentru sport)!
   Personajul în discuție, a debitat inepțiile acestea (și multe altele) cu o lejeritate dezarmantă, ceea ce mi-a adus aminte de ce povestea mai de mult un basarabean: dacă la Chișinău este un grup de zece români, ei vor vorbi românește, dar dacă apare un singur rusofon, se vor grăbi toți să vorbească rusește!
   De ce?
   Păi ... se consideră că dacă nu știi rusește, ești BOU!
   SUNTEM AȘADAR FRAȚI BUNI CU BASARABENII!
   Chiar așa să fie?
   Chiar să fie boi (în sens peiorativ, că altfel știm bine că sunt animale foarte muncitoare!) cei ce nu se prostesc după toți imbecilii care, în lipsa lor de educație și de vocabular cred că au descoperit apa caldă dacă impresionează astfel niște tute mai dihai decât ei ?

   Ω

   Poate madam georgescu reușește între două declarații la DNA să se ocupe și de partea educativă a programelor TV!
   Cei ce vorbesc astfel limba maternă, arată o totală lipsă de respect față de toți vorbitorii ei, drept care nici eu nu am nici un pic de respect pentru dumnealor!
CÂH, KK

joi, 21 mai 2015

Să ne bucurăm!

   În sfârșit


   După ce Stuart Bingham ne-a rupt gura tuturor și mai ales bookmaker-ilor, nu credeam ca în această primăvară să avem o surpriză mai mare ca asta! Și totuși, pentru români, ea s-a produs acolo unde chiar nimeni nu avea nici o speranță, adică în turul Italiei!
   Avem anul acesta doi români în Giro, unul este Serghei Tvetkov, un așa zis român de la Chișinău, unul pe care îl așteptăm cu declarații în limba română asemănătoare falșilor moldoveni de la Românii au talent, iar celălalt este Edi Grosu din Zărnești:
Până acum (în momentul în care scriu), componentul echipei Nippo - Vini Fantini nu se află în clasamentul general pe o poziție extraordinară, dar a fost foarte vizibil într-o evadare și a sosit odată (etapa X) pe locul 12, după un sprint în pluton. Să mai amintim și ceva rezultate prin sprinturile intermediare, așa că, la total general, băiatul ăsta care încă n-a împlinit 23 de ani, este pentru mine marea surpriză a primăverii acesteia!
   Până acum, deși se recomandă drept sprinter, evident nu a prea avut loc de vulpile bătrâne ale plutonului, dar dacă va reuși să termine Il Giro pe bicicletă la Milano și nu mai devreme și tot este o mare realizare!
   Felicitări Edi Grosu!

   Ω

   Dacă ar termina o etapă în primii zece, mai mult ca sigur l-am vedea cât de curând la o altă echipă: cu toate că nu are pregătirea altora, puștiul pare a avea talent, iar noi îi ținem pumnii!
STRÂNȘI!!!
 

miercuri, 20 mai 2015

Ce crește lângă năstase, ilegalități comite!

   Boala cercului vicios


   Autoritățile române, încearcă să descâlcească o afacere urâtă: o bancă, una mare, cu capital străin, a dat greșit niște credite unor cetățeni români, pentru ca acum să nu-și mai poată recupera banii. Știm și banca - BRD - știm și beneficiarii împrumuturilor, știm și modul absolut kafkian în care au fost acordate, știm pare-se tot.
   Chiar știm?
   Eu cred că nu!
   Și iată de ce ...

   Unul dintre beneficiari, sr stănescu, era dintr-o anumită zonă a politicii românești, un altul, blonda de la PD-L dintr-o cu totul altă zonă, iar extrem de arogantul truică, din acea bucată mare a politicii, din acea suprafață extrem de întinsă, care credea că năstase for ever! Acesta pare a fi primul pas, adică banca a dat bani în toate mediile și culorile politicii românești, sperând ca în schimb să se bucure de protecție, indiferent cine ar fi la putere. Inteligent, nu-i așa? Și nici măcar foarte costisitor, din moment ce banii au fost dați ca un șantaj: „ești la putere sau există șansa să ajungi, nu-ți cer nimic; fluieri când nu trebuie ori nu mai ești interesant, îmi amintesc de datorie!” Altfel cum am putea explica faptul că împrumuturi acordate acum șapte și opt ani, au fost „uitate” deși nu s-a rambursat nimic!?!?!
   Eu, ca simplu cetățean, eram de mult dat afară din casă, eram pus să plătesc mai întâi dobânda, apoi creditul, în final își amintea banca și de comisionul de risc, comisionul de administrare, comisionul de deplasare, comisionul de respirare, comisionul de ...are, etc, etc, etc.

   Ca o paranteză, mă întreb ce procent din paguba produsă creditaților în franci elvețieni acoperă gaura produsă de bunăvoie de BRD la BRD!

   Bun, să revenim. Acum, o comisie de control venită din Franța, a descoperit că în România cineva a aruncat bani cu bună știință și, văzând că unii dintre beneficiari nu mai au nici un cuvânt de spus într-un viitor proces de apărare, susținere și informare a băncii, că nu mai sunt deci în stare de acțiunea de lobby decât cel mult în sistemul penitenciar, a dezvăluit O PARTE a afacerii! O parte, pentru că povestea este de o ilegalitate încântătoare: o parte a creditelor au fost acordate „cu voie de la direcțiune”, adică de la Paris, o altă parte a fost dată unor persoane care-și meritau statutul de VIP, cum ar fi ȘOFERUL lui truică, sau o tânără și de viitor famme fatale de 73 de ani! Serialul manelistico telenovelistic are în mod evident legături cu „sora noastră mai mare, Franța”! Mai trebuie să ne lămurim doar cum funcționa cercul vicios și cine se mai afla pe circumferința lui, pentru că în acest moment ne este clar că un personaj arogant și stilat cum este truică, a lucrat ca un șef de clan țigănesc, unul care ia credite pe numele unor amărâți, cărora le lasă niște bani dar le ia grosul: implicațiile băncii nu se opresc aici, uneori banii fiind dați la recomandarea Parisului!

   Așadar, aici o bancă franțuzească dă bani cu nemiluita unui grup format din politicieni și din oamenii lor de încredere. Creditele sunt acordate fără nici o analiză, ca un ciubuc la frizer și, tot ca un ciubuc la frizer nu sunt returnate niciodată. Banii, obținuți printr-un sistem fraudulos dar acceptat de bancă, ajungeau la câteva persoane crezute a fi influente. Conducerea centrală a băncii (din Franța) nu doar că a știut, dar chiar a aprobat unele asemenea credite. Banii, urmând circuitul lor în natură, au ajuns ... unde? Soțioara trăitoare pe pământ francez, truicuța adică, cea care nu mai putea suporta mârlănia românească, nu o avea nici un amestec în circuitul lor?

   Toată povestea seamănă cu o moară de măcinat nervi și bani!
   Toată povestea pare a fi o fațadă pentru niște pungași mult mai mari, care s-au folosit de ceva plevușcă politică pentru a-și însuși banii băncii!
   Toată povestea ne arată de ce este „Franța, sora noastră mai mare!”
   Toată povestea ne arată cât de hapsân poate fi omul, dar și cum fac unii avere!

   Ω

   Am și un motiv de mulțumire: este evident că nu noi am inventat hoția, ci unii mai occidentali!
 

marți, 19 mai 2015

Fascinanta și eterna stângă!

   După condamnare

   Ei bine, da: după ce justiția l-a găsit pe liviu dragnea vinovat, condamnându-l la o sentință fără executare, vinovatul dovedit și-a spus că nu este un lucru rău să mimeze hiper corectitudinea omului supus statului de drept și bunului simț, drept care a hotărât să demisioneze de ici, de colo! Însă, așa cum și inteligența rămâme la o valoare constantă, nici bunul simț nu procedează altfel, drept care, ceea ce dragnea a mimat de unul singur, s-a diluat până la o concentrație aproape de zero atunci când a fost vorba despre părerea colegilor de partid! 
   Tocmai aici este paradoxul!
   Conform legilor române, demisia este un act unilateral și nu necesită aprobarea nimănui! A nimănui, nici măcar a șefului partidului, așadar ai demisionat, adio și-un praz verde, „colegii”, „conducerea”, „simpatizanții”, „procurorii” așteptați cu recursul, toată lumea deci ia la cunoștință de acest act și pa!
   În psd însă, lucrurile stau nițeluș altfel: de teama că vreun nebun ar putea crede că legea este lege și se aplică oricui ca atare, tov. dragnea a înaintat de fapt partidului O CERERE  de eliberare din funcție (și nu o demisie), cerere pe care cine trebuia să o aprobe nu a aprobat-o!
   Paradoxul în formă continuată ne urmărește din trecutul glorios al psd, atunci când șeful lui și primul ministru declara cu mânie proletară că TOȚI CEI CE AU PROBLEME CU JUSTIȚIA vor părăsi partidul, care se va curăța de ei (pentru a nu mai fi perceput drept un partid de corupți! hi, hi) și ne conduce spre viitorul glorios în care un psd-ist închis să poată ocupa funcții de partid și să-și exercite drepturile de membru!

   Ω

   Deși personajul nu mi-a plăcut niciodată, tind să-l creditez ca fiind cel mai corect psd-ist, așa că tare mult aș vrea să aflu ce părere are tov. iLIESCU despre bătaia de joc din partidul pe care, cu voia dumneavoastră, l-a fondat în anii `90!
 CHIAR AȘA, CE-O CREDE NEA nELU?
ȘI CUM S-O SIMȚI?
O MAI SIMȚI?

vineri, 15 mai 2015

Furați băieți, orice, numai furați!

   Învățăminte pentru conducătorii neamului!


   Într-o primă instanță, după multă scremere și bătăi de cap, cu un efort icnit, justiția a reușit să-i pună-n brațe lui Liviu dragnea o sentință de
UN AN CU SUSPENDARE!
   Pentru ce?
   Pentru dosarul referendumului!
   Ne îngăduim să vă aducem aminte ce și cum: parlamentul și guvernul ponta au încercat să-l debarce pe președintele ales al României din acel moment, dar, populația a spus ... nici nu contează ce a spus populația! Liviu dragnea, la ordinul partidului și cu siguranță și al șefului său politic, a hotărât că știe el ce vrea să spună populația, așa că, pentru a-i odihni pe votanți, s-a pus la muncă în locul lor!
   Și au votat, el și zecile și sutele de acoliți, au votat deci până l-au lăsat în umbră pe Mântuitorul care nu l-a trezit din morți decât pe Lazăr (după unele surse): GRUPUL INFRACȚIONAL DRAGNEA a sculat din morți cimitire întregi! Ce s-o mai lungim, GRUPUL INFRACȚIONAL DRAGNEA a comis nenumărate acte de fals și uz de fals, s-a constituit în grup infracțional ORGANIZAT, A COMIS GRĂMEZI DE ÎNCĂLCĂRI ALE LEGII PRIVIND ALEGERILE, a produs adică o haiducie de partid nemaidovedită dar mereu auzită și povestită!
   Iar justiția, tocmai pentru a ne demonstra că este independentă 100%, îi aplică individului acesta cea mai mică pedeapsă cu putință, practic îl mângâie părintește pe creștet, spunându-i:
„TE-AM PRINS DE DATA ASTA! PE VIITOR FI-ȚI ȘI VOI MAI ATENȚI!”
   În orice altă situație, constituirea unui
GRUP INFRACȚIONAL
ar fi fost o circumstanță agravantă: de dat aceasta, pare a fi fost o scuză pentru organizatorul DOVEDIT al furtului electoral, asta în situația în care acuzarea ceruse cinci (5) ani cu executare!

   Ω

   Este posibil ca această primă sentință să aibă de fapt scopul de a-l fixa cu o vinovăție clară și că mai departe, o să primească ce merită, că acum trebuia dată o minimă satisfacție și partidului care l-a susținut constant: vă amintim că și pe bivolaru partidul l-a susținut necondiționat, și pe năstase multe case, acum și pe dragnea și pe truică ... cum îl susține partidul pe unul, cum îl ia dracu`!

   P.S. Dacă instanțele ce urmează a judeca diferitele forme de atac la sentința de astăzi nu reacționează și lasă în vigoare acest an cu suspendare, toată lumea va percepe asta ca pe un permis la furt sub oblăduirea partidului!
   Sperăm să nu se întâmple asta, chiar dacă unora furtul electoral li se pare o glumă! 

Concurs de aruncat:

   BANII!


   Se lucrează de zor în București și în țară la tot felul de investiții ale statului sau autorităților locale și nu este rău! Ba chiar nu-i rău deloc!
   Dacă se lucrează este bine, dar cum se lucrează și la ce, este o altă problemă!
   Faptul că de multe ori banii sunt aruncați pe geam pentru lucruri inutile ori foarte prost executate este una, iar că din start proiectele sunt depășite cu niște zeci de ani, este alta!

   Ar fi interesant de aflat cine a făcut c......ile de studii în urma cărora au rezultat asemenea soluții cretine: tot IPTANA, tot Search Corporation, sau puii lor?
   Și iată de ce ...
   Un bun exemplu de lucrare de drumuri proiectată la nivelul anilor `60 este pasajul Mihai Bravu:
   După cum se poate observa, s-a realizat același lucru ca în cazul pasajului de la Piața Muncii sau al celui de la Piața Unirii, adică un canal (de data aceasta suprateran) care rezolvă parțial o direcție de deplasare, adică Văcărești - Mihai Bravu! Domnul doctor general este foarte încântat de o lucrare care a costat mult și face foarte puțin: majoritatea traficului se desfășoară în continuare la nivelul solului, adică PE SUB PASAJ, adică acolo unde traficul principal nord sud (Centru - Cartierul Berceni) trece printr-un sens giratoriu împănat cu semafoare! Oricine are de mers în altă direcție decât Văcărești Mihai Bravu, o ia frumos pe dedesubt, iar cei câțiva care se duc chiar pe ruta mai sus pomenită se deplasează pe „mândrețea” de poduri albastre!
   Așadar, de ce?
   De ce traficul adunat pe direcțiile Centru - Sud, Cheiul Dâmboviței - Sud, Calea Văcărești (până în pasaj) - Calea Văcărești (după pasaj) intră în zona cuprinsă între pasaj și Sun Plaza PRINTR-O SINGURĂ BANDĂ de circulație?
   De ce nu au fost prevăzute în construcție treceri de pietoni care să nu intersecteze traficul auto dar a fost trântită una alături de o stație RATB la nici 50 m de ieșirea  -intrarea pe pasaj?
   De ce sensul giratoriu de sub pasaj este plin de semafoare când ar fi perfect funcțional numai cu semne?
   De ce o dată cu lucrarea aceasta nu a fost sistematizată corect și intersecția Văcărești - Tineretului ?
   De ce intrările SUB PASAJ sunt bruște, strâmte și chiar periculoase?
   De ce monstruoasa lucrare ușurează traficul unde nu era nevoie dar lasă în funcțiune pe zona cea mai circulată o combinație de intersecții cu
TREI (3) RÂNDURI DE SEMAFOARE ÎN MAI PUȚIN DE O SUTĂ (100) DE METRI?
   Și asta este numai cu pasajul Mihai Bravu, o inutilitate care a mâncat sufletul oamenilor ani de zile, dar a adus cu siguranță bani frumoși!

   În zonă însă, lucrurile nu se încheie aici!
   Au început lucrările la un alt pasaj (este deja întârziat!) care rezolvă și el doar o direcție, anume pasajul de la Piața Sudului:
   Altă lucrare mamut executată pentru traficul anilor 1960! Din nou un canal prin care se va deplasa cu oarecare lejeritate o singură direcție de mers, adică nord - sud! Dar, cum mulți bucureșteni sunt încăpățânați, nu toți vor dori să meargă nord - sud, ci unii or să vrea să meargă și spre Șoseaua Olteniței! Niște tâmpiți! Primăria generală în schimb, cea care a comandat lucrarea, deși a decretat că Olteniței - Văcărești face parte din inelul 1 al capitalei, nu le leagă între ele pentru fluidizarea traficului, ci le intersectează!
   Un lucru bun, este transferarea trecerilor de pietoni în subteran, chiar este un lucru bun, dar, să vedem cât timp va avea nevoie un șofer pentru a face de pe Văcărești stânga pe Olteniței pe o singură bandă de circulație! În final, cu toate că va fi ajutat traficul nord - sud, restul, adică monstruoasa încâlceală a celor ce schimbă la BIG direcția de mers, nu pare a primi un real ajutor!
   Va fi sistematizată și intersecția cu Șoseaua Berceni?
   Va fi rezolvată problema parcării pentru vânzătorii și cumpărătorii din Piața Big Berceni?
   Vor avea vânzătorii spații de depozitare sau vor folosi în continuare mașini vechi pe post de magazii?
   Va fi stația de tramvai mutată în subteran și legată împreună cu trecerile de pietoni de stația de metrou și (eventual) de intrarea în Sun Plaza?
   Va mai exista pe Văcărești semafor CHIAR la ieșirea din pasaj pentru accesul în Sun Plaza?
   Se vor rezolva trecerile de pietoni de pe Văcărești, acolo unde pietonul traversează OPT (8) benzi de circulație punându-se în pericol (atât pe el cât și traficul)?
   Se vor realiza alveole pentru stațiile RATB pentru a nu mai bloca o bandă de carosabil la orele de aglomerație?
   Va fi păstrat semaforul inutil de la interseția Nițu Vasile cu strada Secuilor?
   Se va umbla la sensurile de circulație pe anumite străzi pentru fluidizarea traficului?

   Ω

   Majoritatea întrebărilor vor primi un răspuns negativ, iar primăria va băga din nou bani în buzunarul firmelor autoare de SF-uri (nu, nu science - fiction, deși așa par, ci STUDII de FEZABILITATE), constructorilor și importatorului de semafoare, în timp ce cetățeanul se îmbolnăvește în trafic!
   Și ce dacă se îmbolnăvește?
  Nu are grijă de el un DOCTOR?
 
   P.S. La Piața Presei Libere (oribil nume, brrr) s-a putut lucra și altfel și mult mai repede, dar se pare că acolo sunt alte interese în joc!
   Restul?
   N-are decât să-i ia dracu`, mai avem până la alegeri!
 

joi, 14 mai 2015

Martiri de meserie

   Pe cine nu lași să moară ...
   nu te lasă să trăiești!


   Cu câțiva ani în urmă, atunci când sârbii erau foarte bau-bau și criminali și răi și tocmai buni de pedepsit, provincia istorică sârbă Kosovo și-a declarat independența: nu a contat că Serbia s-a născut și a murit acolo, nu a contat Câmpia Mierlei, nu a contat legătura istorică, spirituală sau pur și simplu sufletească! A contat numai și numai sentimentul că pedepsirea sârbilor și a Serbiei este un act necesar, ba chiar obligatoriu!
   Și un bun exemplu!
   Și s-a făcut!
   Sentimentul mai sus descris și pomenit, i-a grăbit pe cei mai mulți să treacă cu vederea istoria și realitatea și să recunoască pe nemestecate independența provinciei Kosovo! Că asta putea deranja fundamentul firav al altor state în care unele minorități se agită, nu a contat; că asta dă apă la moară mișcărilor de secesiune, iar nu a contat, că asta pornește mințile unor așa ziși leader-i gata de orice pentru a se putea autointitula „Președinte”, tot nu  a contat!
   Cum spuneam, a contat numai sentimentul că Serbia merită să fie pedepsită și „biata” și „oropsita” comunitate albaneză trebuiește musai să fie ajutată!
   Și a fost! Mai exact, au fost și una și alta!
   Și astăzi?
   Când lucrurile s-au liniștit? 
   Cum stăm?
   Mai bine?
   Diplomațiile care s-au grăbit să recunoască independența unei provincii ISTORICE a unui stat, ruptă brutal din acel stat, nu au auzit probabil niciodată vorba care spune că dacă cedezi o dată, o vei face din nou! Nu, în entuziasmul „independenței”, nimeni nu s-a mai gândit că lucrurile pot evolua, așa că plini de mândrie au spus da pentru Kosovo!
   Să le fie de bine! 
   Iar acum?
   Acum, albanezii, vor și o bucată din Macedonia!
   Li se cuvine!
   Dacă vor lupta și se vor dovedi „martiri”, comunitatea internațională va recunoaște probabil și independența nordului albanez al Macedoniei!
   Dacă s-a putut cu Serbia, de ce să nu se poată și cu Macedonia?
   Urmează Muntenegru?
   Sau ce?
   Ori cine?
   Totul este în regulă dacă reușesc să demonstreze că cineva se poartă rău cu ei: treaba este ca și făcută!
   Ce urmează să accepte puterile care ne conduc pentru a avea „liniște și pace”?
   Se pare că povestea din Kosovo a fost o greșeală pe care au făcut-o unii și urmează s-o deconteze alții!

   Ω

   Să sperăm că Harcov-ul va sta cuminte, pentru că în caz contrar se vor găsi apărători ai drepturilor cine mai știe cui, gata să se sacrifice pentru liniște, libertate, independență ...
   A! Să nu uit!
   Și pentru pace!
 

miercuri, 13 mai 2015

Paradoxul înfrângerii fără război

   Nu întotdeauna pacea este un câștig


   În urmă cu vreo 50 de ani, era în desfășurare o fază aparent calmă a „războiului modern de o sută de ani”, adică a războiului rece. Conflictul, pornit la începutul secolului XX prin prea puțin cunoscutele războaie balcanice (în fapt, minirăzboaie de ocupare a unor teritorii pretins cuvenite), a explodat în august 1914, atunci când toată lumea credea că el se va sfârși până la Crăciun. Și așa a fost, dar până la Crăciunul lui 1918 pentru unii, ori până la  Crăciunul lui 1919 pentru alții: pentru unii, chiar și până la Crăciunul lui 1920! 
   Istoria de manual ne învață că acest prim război mondial (numit în epocă „Marele Război”) s-a încheiat pe data de 11.11.1918, dar, ca de obicei, dumneaei isoria de manual bate câmpii, pentru că 11.11 încheie ostilitățile DOAR pe fronturile occidentale tradiționale!
   În rest, lupta continuă, militar sau nu:  în 1919 România intervine decisiv în Ungaria bolșevizată de guvernul Bela Kuhn și stopează pentru 25 de ani expansiunea comunismului spre vest, în 1920 Polonia se luptă cu Armata Roșie pe Vistula și nu se oprește decât la Kiev, .
   În același an 1919 bântuie epidemia de gripă spaniolă, aceasta producând mai multe victime decât tot războiul mondial (între 50 și 100 de milioane)! 
   În Italia, lucrururile nu au stat mai bine, cămășile negre ale Ducelui deschizând drumul ideilor fasciste în Europa!
   În Germania învinsă, abdicarea împăratului Wilhelm II lasă un gol pe care zadarnic încearcă să-l umple diverse revoluții, fie cu Rosa Luxemburg, fie cu Ernst Thälmann, cu Karl Liebknecht ori cu alți spartakiști, căci Republica de la Weimar a măturat tot, deschizând de fapt drumul fascismului, în dauna comuniștilor germani chiar primiți în Comintern! 
   Peste tot în Europa frământată de distrugătorul mare război, erau frământări și lucrurile nu voiau să se așeze la locul lor de până în 1913 - 1914. Marea criză economică agravează problemele tuturor statelor - nu doar ale celor mici - ducând la adevărate catastrofe!
   URSS se întărește și începe să se „înțeleagă” cu Germania.
   Fascismul, sub deghizarea naționalismului, prinde din ce în ce mai mult teren.
   Al doilea război mondial, purtat cu o ferocitate inimaginabilă până atunci, a scos din oameni tot ce era mai rău și, în loc să aducă odată cu sfârșitul lui o perioadă de liniște, a înlocuit naționalismul cu o luptă ideologică ce nu se poate regăsi decât în războaiele religioase!
   Înarmarea nucleară pare a fi speriat ambii combatanți, motiv pentru care multă vreme s-au luptat numai prin interpuși. China aderă la comunism și ea, dar multe decenii nu înseamnă decât cantitate și nu calitate.
   Reprezentanții celor două tabere, liderii lor, se înarmează exagerat și concurează în orice domeniu în care se pot întâlni: de la rachete cu focoase nucleare, tancuri și zboruri spațiale și până la sport! Consumurile exagerate cerute de cursa înarmărilor nu pot fi susținute de economia firavă a URSS, care se și prăbușește în 1991: nu știm cât ar mai fi rezistat economia SUA, dar este cert că a fost mai puternică!
   Paradoxal, Rusia, urmașa de facto a URSS, redusă nesemnificativ teritorial, însă cu mult mai puține obligații interne și internaționale, acum pe timp de pace s-a întărit, marșând constant pe o politică naționalistă și militaristă!
   În schimb, SUA, în lipsa pregătirilor pentru un iminent război, a scăpat din mână controlul giganticului complex economico-industrialo-militar, permițând manifestări democratice care nu fac altceva decât să slăbească la nivel național forța de coeziune: s-a ajuns în situația în care președintele are nevoie de aprobarea congresului și dacă se b ... strănută! Din ce în ce mai multe drepturi și libertăți personale sau de grup, slăbesc națiunea în ansamblul ei, iar binele celor câțiva privilegiați din politică sau finanțe se transformă inevitabil într-o criză perpetuă a omului obișnuit!

   Acesta este paradoxul: URSS pe timp de pace având o conducere departe de a fi democrată, se întărește în detrimentul SUA care, în lipsa războiului și a amenințării directe, se lasă exploatată la sânge de o mână de hoți intitulați „finanțiști” și pierde controlul conducerii directe în favoarea unei conduceri colective, sistem care nu are ce căuta în situații tensionate!
   În prima sa campanie din Italia, tânărul general Bonaparte i-a cotonogit pe Austrieci nu doar datorită geniului său militar, ci și din cauza organizării osificate a liniei de comandă a armatei Austriece, acolo unde orice acțiune mai răsărită necesita aprobarea consiliului aulic de la Viena, de parcă știau generalii de salon care este realitatea situației de pe teren: spre așa ceva se îndreaptă acum SUA, iar Rusia și Putin tergiversează lucrurile tocmai pentru că sunt în avantajul lor, așteptându-se ca dușmanul să se bată singur, plătind probabil „manifestanți” antirăzboi, postaci pro pace pe internet, etc, etc.
   Sau Rusia se așteaptă ca alegerile ce se apropie, să aducă în SUA un președinte chiar mai slab decât Barack Obama! Deși este greu de crezut așa ceva, niciodată nu știi ce amnistiator de curcani poate veni la casa Albă!

   Așadar?
   Ce ne rezervă viitorul?
   Cine este mai bine pregătit?
   Este războiul inevitabil?

   Ω

   Sperăm să nu se ajungă la manifestarea militară a forței, sperăm că sunt din nou sensibil egali ca putere (ca în timpul războiului rece) și, în special, sperăm să le dea Dumnezeu destulă minte să nu care iarăși lumea (și în special Europa) într-un nou măcel!
   DA - SPERANȚA MOARE ULTIMA!
   P.S. Războiul Mondial, unicul, continuă ...

marți, 12 mai 2015

Republica Ortodoxă Română

   Teocrație sau democrație?
   Religia și biserica nu sunt același lucru!!!


   După sistemul instituit de republicile islamice, România începe să judece societatea și viața ei prin prisma religiei! Așa se face, că la presiunile mai multor credincioși (?!?!?!) dar și ale bisericii, un graffiti executat (culmea!) cu voia proprietarului clădirii pe care se găsea, a fost șters! Adică, un act artistic ori poate doar util, a ajuns să fie judecat de un popă care nu-mi dă bon fiscal pentru slujbe ori lumânări și de un grup de paraschive pupătoare de bale de pe capacul raclelor cu moaște presupus sfinte! Așa că, povestea asta
a dispărut!
   Notați vă rugăm, că poate proprietarul nici măcar nu a vrut artă, ci și-a pus doar un foto-tapet! Dar nu merge chiar așa, biserica are o părere,  iar nucleul dur de închinători la PDG-ul daniel și de irațional ascultători, doar atât așteaptă!
   Drept care, desenul ce înveselea zona, a fost transformat astfel:
în asta!
   Se observă foarte clar urma intervenției bisericii ortodoxe române: totul este tulbure, este de o neclaritate ce lasă loc la orice fel de interpretări, ba chiar este posibil ca după primele ploi de toamnă ce vor spăla respectivul calcan, turme de „credincioși și credincioase” să fie mânate de ciobanii lor, de la Sfânta Paraschiva direct la calcanul din Piața Sfântul Gheorghe pentru a a se închina la minunea apariției unei „icoane” pe peretele unei clădiri!
   PMB s-ar bucura alături de consiliul de administrație al bor!
   Nu credeți?
   Ba să credeți, că dacă această lacomă administrație a unei religii prin definiție tolerantă, ia caimacul și-și arogă „dreptul de proprietate” asupra unui bun sau idee, se și apucă de vândut diverse - de la lumânări canonice la vin sfânt și aprobat - chestii care să-i aducă profit!
   Să vedem cum reacționează biserica la ceva evident dus cu pluta:

Icoana părintelui Arsenie Boca continuă să plângă. Ce spun reprezentanții BOR     
„Icoana care îl înfățișează pe Arsenie Boca, din satul vasluian Pușcași continuă să plângă după 10 zile. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române au fost să vadă minunea și spun că doar timpul va dovedi dacă este vorba de un miracol sau de o înşelătorie.
Au trecut 10 zile de când icoana unei familii din Pușcași, județul Vaslui, a început să lăcrimeze. Deși peste 2.000 de oameni din toată țara s-au adunat să se închine la icoana care a început să plângă, preoții nu sunt convinși că este un miracol, dar nici nu neagă că lăcrimatul ar putea fi autentic.
"Referitor la icoana de la Puşcaşi este nevoie de răbdare, înţelepciune şi credinţă. Dacă este ceva de la Dumnezeu va continua, dacă nu este de la Dumnezeu se va stinge. Este de dorit să evităm senzaţionalul trecător şi să căutăm pe Dumnezeu", a transmis Protopopul de Vaslui, preotul Adrian Chirvase.”
 
   Pentru început, să ne delimităm clar de șmecheria prin care ni se prezintă un TABLOU drept icoană, pentru că dacă este cu adevărat icoană, înseamnă că mă pot închina Madonei Sixtine a lui Rafael
sau oricărei alte lucrări artistice: ba chiar și ștersului perete din buricul târgului Bucureștilor!
   Dar să revenim ... așa cum ați observat din sublinieri, nu contează că un obiect laic (un tablou), deci nesfințit, reprezentând un personaj necanonizat (încă) este folosit ca obiect de cult (probabil catar!), important este că au venit deja
PESTE DOUĂ MII DE CREDINCIOȘI SĂ I SE ÎNCHINE!
   Ei bine, aceste mii de credincioși dispuși să se închine la orice, sunt cei pe care bor îi manipulează și cu care a ajuns să conducă în bună măsură România!
   Da, închinătorii la tablouri laice au hotărât ce este bun și frumos pentru Bucureștiul anului 2015!
   Da, un angajat al bisericii, unul care din poziția de protopop confundă noțiunile de tablou și icoană ne bagă pe gât manualele de religie care fac cu siguranță mai mult rău decât bine!
   Da, ei, cei care nu respectă a doua poruncă a învățăturilor ortodoxe
2.  Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor
și nici pe cea de a zecea
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău,
ei ne conduc prin intermediul unor politicieni inepți și impotenți!
   Iar unde ajungem, se vede bine: closetul în fundul curții, lipsă de igienă, nou născuți aruncați la hazna, consum exagerat de alcool, oameni dezrădăcinați!
   Cum este biserica „NAȚIONALĂ” așa este și statul care o susține intolerabil în detrimentul majorității propriului popor!

   Ω

   Oricând mi se cere, sunt gata să contribui financiar la „graffitizarea” calcanului în discuție cu un desen NERELIGIOS, cu unul ca ăsta

sau ca ăsta:
(Banksy)

   Ce ziceți: v-ați băga?


 

vineri, 8 mai 2015

Sacul și peticul vorbitului în direct

   Perechea unei blonde


   Am râs nervos de tuta tvr-ului, de blonda alexoi, deșirătoarea de prostii, de ... mai bine să ne oprim aici!
   Ei bine, am râs și încă mai râdem, dar cu gândul că în sfârșit nu mai este singură:
I-AM GĂSIT PERECHEA!
   Multă vreme am oscilat între doi corifei ai transmisiunilor în direct (live, vezi Doamne) și, într-un final, l-am dat pe cătălin radu tănase la o parte: anumite motive ne fac să nu-i propunem combinația ce urmează, așa că, marele premiu pentru cel mai TUT vorbitor pe ecranele noastre, îi revine lui
drrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
(sunet de tobe!)
OVIDIU OANȚĂ
de la proTV!
   Oameni buni!
   Fraților!
   Prieteni și dușmani!
   O taie pe alina alexoi!
   Ascultați-l o singură dată transmițând de la vreo arestare sau punere sub acuzare, ori de la un pârlit de accident auto și-mi veți da dreptate: este summum, este ultra, este extra!
DACĂ-L PUI SĂ TRADUCĂ CE A VRUT SĂ SPUNĂ, ÎI ESTE IMPOSIBIL!
   De exemplu:
 - pe Horia Georgescu -„V-au dezintegrat integritatea?”
 - pe Miki Șpagă -„În cariera dvs ați avut multe calități. Cea de urmărit penal cum vi se pare?”
 - pe Elena Udrea dacă -„a simțit spiritul lui Traian Băsescu în sala de judecată”.
   Aste minuni, sunt completate zilnic printr-o înșiruire de vorbe fără legătură, noimă sau logică, ceea ce îl face demn de mîna tutei teveristice!
   La mai mare și televiziune de piatră!

   Ω

  „Ovidiu Oanță


   Lucrez în presă din 1992, din primul an de facultate. În loc să merg la cursuri (1), preferam să merg pe teren şi să-mi fac mână. La început, o bună perioadă de timp, am fost foarte stângaci (2), dar mi-a plăcut atât de mult meseria asta, încât m-am format foarte repede (3). Am avut parte şi de oameni de la care am putut să fur meserie (4). După şase ani de presă scrisă, am intrat în televiziune.”
   Autobiografie pe site-ul proTV

   Așadar ... analiză pe text:
(1) - mai bine mergea la cursuri, se cunoaște că a chiulit
(2) - verb folosit la un timp greșit: nu era ci este foarte stângaci
(3) - reclamă mincinoasă: nu s-a format încă și nici nu credem că o va face vreodată (nu ca reporter cel puțin!)
(4) - se cunoaște lucrul făcut pe apucate, pe fugă: când furi, o faci în grabă, să nu fii prins - era de preferat să învețe meserie, era de preferat și pentru noi, nu numai pentru el!
   În plus, ar mai fi repetiția necontrolată și deranjantă a lui merg, apoi nonsensul duratei unei acțiuni (o bună perioadă de timp contra foarte repede), unde o bună perioadă de timp înseamnă în limba română MULT TIMP așa că nu se putea face ceva foarte repede, dar în mult timp ... astfel de scăpări logice sunt la ordinea zilei în logoreea multor așa ziși oameni de radio sau/și de televiziune, oameni care uită că nu toată lumea își face educația pe feisbuc ori cu filme americane cu super-eroi!
   Putem continua analiza, dar textul este plin de trăznăi, așa că rămânem la părerea inițială: ... și mulți au sărit gardul!
   Este evident greșită părerea exagerat de bună pe care o are despre propria-i persoană!

   Dă Doamne să nu se întâlnească niciodată cu teveristica blondă: vă dați seama ce copii ar ieși?

   P.S. Aud acum, în ultima clipă, o blondă reporter de teren, întrebând un bolnav dacă i-a „fost acordată o consultație”: și pentru că tot suntem la capitolul acesta, să o, și să ne întrebăm ce a vrut să spună posesoarea (mai mult ca sigur) unei diplome a unei facultăți obscure de comunicare!

   ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz.
1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.     

   Așadar, poate fi atribuită o medalie ori o distincție, o decorație; poți face acordul între gen și număr; poți regla un pian să sune bine; poți fâțâi un aparat de radio (modelul vechi) până „prinzi” postul dorit: dar niciodată, absolut niciodată nu poți să acorzi consultații! Chiar dacă popular „se dau consultații”, în realitate un medic „te consultă” sau un avocat „este consultat”: înțelegem dar, că atunci când un avocat se duce la medic sau invers, ambele variante sunt valabile!?!?!