Faceți căutări pe acest blog

vineri, 31 martie 2017

Starea de republică bananieră

   Guvernul României este atât de discreditat în ochii majorității străinilor care contează, încât un grup de oameni de afaceri americani și-a permis ceea ce nu ar face decât cu guvernul unei țări bananiere trăind de pe urma unei monoculturi aflate la discreția climei! 
   Adică, spus foarte pe scurt, reprezentanții oamenilor de afaceri americani cu interese în România, au chemat guvernul la discuții, l-au tras de urechi, l-au certat, l-au pus la colț și, ca să-i intre bine în cap, în timp ce guvernul stătea în genunchi pe coji de nucă, i-au dat un catastif din care să învețe ce are de făcut ca să plece de la colț și să nu-l mai certe pe viitor!

   Nu mi-a plăcut ce am văzut ... nu mi-a plăcut, mi s-a părut penibil, mi s-a părut jenant pentru ambele părți dar în special pentru partea română!

   Ω

   Ne place?
   Le place?
   Ne-am întors la vremea când ne dicta consilierul sovietic ce avem de făcut?
   Se pare că da ...
   Din păcate ...

joi, 30 martie 2017

Învățăturile lui victor ponta către urmașul său sorinache

   Se spune că uitarea este de fapt un lucru bun, că dacă nu am mai uita câte ceva, am avea probleme: nu știu dacă este adevărat ori avem de a face doar cu o teorie, dar dacă este adevărat pentru oamenii obișnuiți, atunci pentru politicieni sigur uitarea nu este bună! Și iată de ce ...
   Îl ascult uluit pe fostul premier și aproape fost pesedist ponta, explicându-i actualului și viitorului fost premier grindeanu cum se practică debarcarea la pesedei: în mod evident, domnia sa cunoaște bine aceste practici, deoarece le-a aplicat cu succes.
   Prost în toată povestea pică memoria fostului, deoarece atunci când toată lumea-i spunea că încălzește șarpele la sân, el ne râdea în nas, îl pupa dulce pe „măi liviule” - forma modernă și personalizată a lui „măi dragă” - și mai juca un basket cu dispărutul ghiță, cel făcut una cu pământul chiar cum îi cere numele, în preajma Crăciunului!
   De ce era atunci dragă liviule și astăzi un iceberg pentru Titanicul guvernamental? Tare mult am vrea să aflăm ... 
   Dacă-i posibil chiar din gura mult prea minusculului Titulescu!

   Așadar, cum se spune în popor, „i-a venit mintea a după urmă”, sau, „mai bine mai târziu decât niciodată”!

   Ω

   Prea târziu, din păcate!
   Prea târziu ...

miercuri, 29 martie 2017

După două mii de ani!

   Pesedeul cu dragnea-n frunte luptă din greu să-și aservească justiția: dacă vor reuși, vom ajunge în situația romanilor republicani, cei care acum peste două mii de ani alegeau un dictator pe termen LIMITAT dacă se considera că patria este în pericol de moarte!
   Ei bine, privind cu atenție jocurile puterii de la București, constatăm că suntem pe cale de a ne alege democratic un dictator tocmai pentru a pune patria în pericol de moarte! Adică, am învățat noi ceva de la strămoși, dar insuficient de bine ...

   Folosind o expresie perimată dar al dracului de actuală, putem spune că dragnea-pesede folosesc niște cozi de topor, niște curele de transmisie pentru a-și face jocurile murdare, adică îndepărtarea celor două personaje care pare-se mai stau în calea visului de mărire al stăpânirii cucoanei cu basmaua pe ochi: dacă le va reuși, va fi vai și amar de noi!
   Ca o paranteză: cozile de topor nicolae și tudorel uită că vor o justiție obedientă și că această justiție se poate întoarce oricând împotriva lor, lovindu-i când și unde-i doare mai tare - iar atunci, vor regreta sistemul greșit de acum, ăsta corect în care suntem toți egali în fața legii!
   
   În caz contrar, lupta va continua până ne va veni mintea la cap!
   Înțelegeți dumneavoastră, că vorba asta spune că am gândit până acum cu mintea de la ... în sfârșit, am gândit cu ... cum să spun, cu un loc rușinos și nu cu capul! 

   Ω

   Fi-vom în stare să gândim cu organul dedicat acestui lucru?
   Sau ne vom întoarce de bună voie cu 50 de ani în timp?

marți, 28 martie 2017

Penibil? Nu, așteptat ...

   Duminică seara, după mult tam tam care ne-ar fi făcut să ne întrebăm de ce mai veneau danezii în România, s-a jucat un simulacru de fotbal: nu, Daum nu este vinovat - cu această generație de împiedicați, poate doar bunul Dumnezeu ar reuși niște rezultate mai de Doamne ajută! 
   Ne place sau nu, dar reprezentativa unei țări în care o singură echipă crește cu adevărat jucători, iar cea mai (presupus) tare echipă cumpără ce au alții mai bun învingându-i prin subțierea loturilor, așadar echipa unei asemenea țări nu va putea avea rezultate bune în vecii vecilor, AMIN!
   Cu sau fără boureanu la federație, cu o bază de selecție atât de mică și cu mania țeparilor patroni de cluburi de a obține rezultate ieri, nu vom conta în fotbalul mare decât după ce acesta se va demoda și nu-l va mai juca nimeni! 

   Ω

   Cam la fel este și cu autostrăzile: noi vom construi când cellați vor zbura deja!
   Se putea obține un rezultat mai bun duminică?
   NU, iar norocul cel mare a făcut ca danezii să se prindă destul de târziu ce echipă de muhaiele au în față: norocul nostru!

luni, 27 martie 2017

Pandora pesedistă sau anii `90 „se întoarce”!

   Vă rog să vă amintiți - cei care puteți - cum moda a creat de multe ori necesitatea:
- înainte de revoluție, oricine își dorea „blugi”, indiferent cum îi stăteau sau cât costau
- tot atunci, s-au făcut averi din vânzare de aparate video, care în lipsa casetelor cu filme stăteau frumos, șterse drăgăstos de praf și acoperite cu un mileu (un mahalagism pentru mijlocul franțuzescului milieu)
- după revoluție, unul și-a făcut garaj prefabricat: l-au urmat rapid și vecinii, deși unii dintre ei nu au nici astăzi mașină
- alții și-au spart pereții într-o iluzorie încercare de mărire a spațiului, urmați fiind de vecini care au renunțat la stâlpi și grinzi de maximă necesitate
- au început să se poarte pantaloni mulați și buricul pe afară, lucru imitat imediat și de cele mai „șunculare” Afrodite autohtone, picioarele scurte, strâmbe și crăcănate fiind chiar o obligație
- un prostovan și-a luat beemve deși stă cu chirie împreună cu alți 20 într-o garsonieră confort 2, că s-au și găsit imitatori care să-și tragă cozorocul șepcii cât mai la spate 
- se chinuit unul să-și ridice un coteț pe care l-a denumit pompos VILĂ dar în lipsă de bani nu a mai terminat balconul, că brusc majoritatea caselor rămân cu balconul neterminat
- a văzut o proastă un film XXX în care o divă de doi bani purta pantofi cu talpa de zece cm și într-o lună te așteptai ca un sfert din populația României să danseze la bară
- și-a adus unul un hârb din Germania, eventual diesel că-i mai poluant, gata sare orice fraier să ia „jaful” neamțului, jaf pe care dă acum mai puțin și în timp mai mult decât pe o mașină nouă prin consum și reparații.

   Exemple sunt multe și tuturor ne este clar că moda este o boală care generează necesitatea: nimic mai adevărat și mai benign, până în momentul în care în problema asta se aruncă cu capul înainte politicul!
   Cunoaștem cu toții legenda Cutiei Pandorei, acea Pandora care din prostie și prea puțină înțelegere a lumii și realității a dezlănțuit asupra omenirii toate relele din lume: gândiți-vă acum, că așa cum cineva a putut fi (simbolic) suficient de prost încât prin actul său nesăbuit să facă rău tuturor, nu ar trebui să mai existe altcineva capabil și dispus să repete o asemenea greșeală!
   Oare nu există?
   Ba există și numele noii Pandore este pesede: au promis bani peste bani, au dat în stânga și în dreapta, au declarat că un bugetar trebuie să câștige atât de mult încât nu mai merită să faci medicina, încât acum chiar votanții lor, cei cărora li se adresau toate aceste daruri încep să le rupă picioarele! Un exemplu este „greva spontană” de la CFR! Spontană este un fel de a spune, că a fost neașteptată ca zăpada în ianuarie sau canicula în august: sindicaliștii și șefii lor, conștienți că guvernul nu va putea acoperi toate promisiunile, au înțeles că nu mai este timp pentru tot baletul cu anunțuri, mers în justiție, cerut, refuzat, etc, etc și că până fac ei toți pașii legali guvernul rămâne fără bani, drept care au pus-o de-o spontană! 
   Așa ca ei vor proceda toți bugetarii, de la medici și până la gunoieri, de la aviatori până la învățătorii de țară, de la contabili până la pădurari! 
   Iar guvernul, nu va avea de unde să le dea!
   Și va presa BNR să scoată bani fără acoperire, că doar tiparnița-i tiparniță ca să tipărească, nu?
   Și economia românească, fragilă și abia pusă pe picioare, sufocată de cererile celor școliți în scuipat pe ștampila cu care ți se refuză cererea la primărie, va sucomba bine mérci, brusc și definitiv!

   Atunci cine va plăti oalele sparte?
   Atunci cine va mai ține cont de deciziile absurde și aberante ale CCR?
   Atunci pe cine va mai interesa că parlamentul are grijă să-și aservească justiția și parchetele?
   Atunci va mai râde un șerban sau un nicolae?
   Nu vi se pare că retrăim anii `90? Când se putea orice și oamenii se pensionau la 40 de ani?
   Aștept cu nerăbdare clipele înălțătoare când chiar ai lor îi vor lua cu parul: 
DACĂ VOM AJUNGE ACOLO, LUCRURILE VOR FI FOST DEJA PUSE LA PĂMÂNT!
BINE AR FI DACĂ AM PUTEA SĂ NU ATINGEM ACEL MOMENT!

   Ω

   Să ne gândim bine la ceea ce acceptăm, să ne gândim bine dacă trebuie să suportăm toate astea sau nu, să ne gândim bine dacă a fost suficient să ieșim în stradă (doar) împotriva OUG 13!

DACĂ DOAR VORBIM, REZULTATELE VOR FI NULE!

vineri, 24 martie 2017

Mândria de a fi prost: o necesitate?

   În coaliția de guvernare, pare a se fi terminat lunile de miere: alde tăriceanu și nemeritatul purtător al marelui nume daniel constantin își sar la beregăți și-și dau la gioale, „domni bine”, adică foști polițiști care și-au investit agoniseala din amenzi nedate într-un scaun de parlamentar se dezbracă în aia goală și ne arată cum se face o manifestație, angajații CFR merg pe principiul „dacă dați la toată lumea, s-ar putea la unii să n`ajungă” așa că fac grevă (spontană?) și cer salarii mai mari uitând principiul cu care au crescut, adică „dați câte`un kil, să s`ajungă la toată lumea” ...
   Ar fi ele multe de spus ... și despre depășirea încasărilor la buget cu cheltuielile astea absurde și despre tragedia spre care ne îndreptăm și despre cum se luptă hoitarii pe trupul aproape fără suflare al țării! Dar, pentru că prea multă teorie strică și dă dureri de cap, să trecem la oarece practică: „teoria sine praxis sicut rota sine axis” spuneau strămoșii noștri și știau ei bine ce spun!
   Așadar, primul semn vizibil al prostiilor crase și incomensurabile executate la comandă de „repet și subliniez” împreună cu tot guvernul lui de marș la tramvai: ați observat că s-au înmulțit mașinile aduse (în special) din Germania?
   Să nu spuneți că nu ați băgat de seamă, că nu cred!
   Explicația este următoarea: guvernul domnului de unde se leagă ștreangul, a primit ordin să desființeze taxa de primă înscriere (auto, bineînțeles).
   Guvernul, la orice ordin, bate din călcâie, ia poziția de drepți, salută, zice „să trăiți!” și face întocmai! Lucrul acesta însă, a umplut deja șoselele cu hârburi aduse de câțiva samsari, va pune din nou în circulație masiv căzături, mașini pe care, nu-i așa, nemții le-au dat pentru că se săturaseră de culoare sau de consumul mic și întreținerea ieftină și nu pentru că deja aveau (sau vor avea curând) probleme!?!

   Să vedem așadar, ce a reușit guvernul: a dat liber la importul de vechituri, a dat liber la afacerile cu mașini SH, a dat în cap într-o oarecare măsură industriei auto din țară (orizontalo vertical vreau să spun, fiindcă nu doar Piteștiul sau Craiova sunt implicate), a dat liber la fumigene auto prin țară, a permis îmbătrânirea parcului auto cu cel puțin zece ani!
   Și toate astea pentru niște iluzorii voturi în 2020?

   Ω

   Ei bine, da!
   Guvernul distruge unul dintre lucrurile care în sfârșit mergeau și-și arătau rezultatele atât ca poluare cât și financiar, numai și numai pentru niște alegeri atât de îndepărtate în viitor, încât nici nu mă mai gândesc ce zi este mâine!
   Numai pentru asta?

   Da, este mare lucru să fii suficient de prost încât să faci orice ți se ordonă, dar să mai fii și mândru pentru asta ...

   MĂ MAI FRĂMÂNTĂ UN SINGUR GÂND:
DE CE A AMUȚIT dRAGNEA?
PENTRU CĂ ÎN ULTIMUL TIMP, ȘOIMUL TELEORMANULUI A CAM TRAS FRÂNA DE MÂNĂ, 
A LA mITREA!

SE ASCUTE LUPTA DE CLASĂ ÎN PARTID?

joi, 23 martie 2017

Traficul și administrația capitalei

   Să continuăm puțin pe tema traficului din București.
   Spuneam că în București, construirea de parcări în combinație cu transformarea radicală a transportului public ar duce la îmbunătățirea traficului. Bineînțeles că centura rutieră a orașului, combinată cu o cale ferată paralelă cu ea, ambele pentru mărfuri și pasageri, ar descongestiona orașul: iar stațiile comune RATB, metrou și CF însoțite de parcări suficiente nu ar face altceva decât să încurajeze locuitorii zonelor respective să folosească transportul public. Însă, aceste lucruri sunt greu de făcut atunci când orașul este compus din șase orașe mai mici! Un calcul foarte simplist, ne arată că în România trăiesc (01.01.2016) acum (să fiu iertat, dar am rotunjit la întreg) 22.000.000 de suflete. Din aceste 22 de milioane, 2,1 milioane trăiesc în București și 0,4 milioane în județul Ilfov, așadar, obținem în capitală și zonele limitrofe ei, 2,5 milioane! Două milioane și jumătate declarați și cu acte în regulă, pentru că în realitate, situația este evident mult diferită!
   Să continuăm socotelile ... 22.000.000 - 2,500.000=19.500.000
   Mai departe, rezultă că un județ mediu are 19.500.000:40=487500 locuitori. Să rotunjim și aici și să spunem că județul mediu are 500.000 de suflete sau, dacă preferați, jumătate de milion!
   În București, situație este astfel:
S 1 - 250.000 
S 2 - 375.000
S 3 - 475.000
S 4 - 325.000
S 5 - 300.000
S 6 - 400.000
   În concluzie, fiecare sector al orașului este cel puțin la nivelul unui județ, cu deosebirea că în locul câte unei primării pentru fiecare localitate, aici totul cade în sarcina unei unice primării de sector! Veți spune că locuitorii sunt concentrați în zone relativ compacte și veți avea dreptate, cu amendamentul că ăsta nu-i neapărat un lucru bun, ba chiar din contră, este un lucru foarte rău - priviți traficul și poluarea! Iar când fiecare primar are ochi în mod absurd numai pentru interesele personale, rețeta de ales praful este asigurată!

   Se poate face ceva?
   Se poate!
   Se face?
   Nu există interesul, deci nu se face!

   Chiar așa, ce s-ar putea face? 
   Primul pas ar fi reîmpărțirea orașului în unități administrative mai mici, cu 50.000 la 100.000 de locuitori, cu propria primărie având responsabilități privitoare la salubritate, locuri de joacă și parcuri, de piețe, altele decât cele de interes municipal sau național. Aceste mini primării nu ar avea treabă cu transportul sau cu întreținerea drumurilor, dar primarii lor ar trebui să formeze în mod automat consiliul general al Bucureștiului și să administreze orașul împreună cu primarul general, Un amănunt: noile unități administrative nu trebuiesc separate prin marile bulevarde ci trebuie să se concentreze în jurul acestor mari artere rutiere sau a Dâmboviței: doar astfel se va obține dezvoltarea unitară și nu vom mai avea un trotuar bun pe partea sectorului 1 și prost vis a vis, unde-i sectorul 2!
   Următorul pas, ar fi declararea zonei BUCUREȘTI aproximativ suprapusă cu sectorul Ilfov. În exteriorul orașului, dincolo de prima linie de centură, drumurile spre principalele orașe vecine trebuie să devină artere între care să se continue dezvoltarea prin împărțirea în module și declararea unor zone clar definite, reprezentând fiecare un viitor modul/sector al orașului, la același număr de locuitori cu cele deja existente: aici, se pot elibera autorizații de construcție pentru anumite zone, cu un foarte clar regim de înălțime și cu o destinație predefinită - dacă la ieșirile din oraș, pe arterele cele mai importante sunt permise clădiri de P+50 (birouri, mari magazine, instituții, etc) în modulele dintre ele, nivelul maxim admis nu trebuie să depășească P+2, iar fiecare constructor ar trebui să aibă obligația ca la fiecare 10 m pătrați de teren construit să planteze un copac în cadrul aceluiași modul, în zone predestinate acestui lucru sau să contribuie la amenajarea și întreținerea parcurilor în același regim (modulele de dezvoltare trebuie să urmeze un proiect tip, care să ducă la uniformizarea orașului și a nivelului de trai pe suprafața lui).
   Bineînțeles că orașul nu se poate dezvolta în acest mod peste noapte, bineînțeles că ar fi nevoie de niște zeci de ani, dar lucrurile odată pornite, ar duce la degrevarea centrului actual de trafic, de poluare și de aglomerație, s-ar schimba punctele de interes din capitală, s-ar schimba structura traficului, s-ar simți un nou suflu la nivelul orașului în întregimea lui, permițând o dezvoltare unitară - de ce nu am avea lacul Popești Leordeni, stadionul Național din Domnești sau aeroportul  Pantelimon? 
   Nu este imposibil de făcut, cu condiția să existe un oarecare minimum de interes!
   Ar fi suficient să se declare liber la construcția de locuințe în modulele 37 și 39 și de birouri în 38: în doi trei ani, locuințele ar fi ocupate în special de cei ce lucrează în modulul 38, totul însoțit de școli, grădinițe, magazine, terenuri de sport, drumuri și piste de biciclete gândite de la zero. Iar când va fi nevoie (dacă va fi nevoie) se pot adăuga noi module, fie tip spațiu de locuit, fie tip instituție.
   Orașul ar trebui înconjurat cu o autostradă și o CF la circa 40 de kilometri de centrul de la Sfântul Gheorghe (KM 0), centură rapidă până la care ar trebui să ajungă cel puțin transportul în comun de tip CF într-o primă fază.
   Trebuie prevăzute spații pentru firme, pentru industrie și servicii, pentru parcări și puncte de alimentare, pentru depozitarea și vămuirea mărfurilor, dar toate astea în jurul celei de a doua centuri a orașului: doar un nebun poate crede că o stradă dintr-un oraș, construită pentru trafic cu autovehicule de până la 3,5 tone poate suporta câteva sute de TIR-uri de câte 50 de tone zilnic!
   În oraș, aprovizionarea trebuie făcută NUMAI noaptea și, pe cât posibil, cu mașini electrice.

   Ω

   Știu că pare o utopie, dar numai o asemenea acțiune radicală poate salva capitala de la o moarte lentă, prin auto sufocare!
   Chiar nu dorește nimeni o dezvoltare durabilă a orașului și transformarea lui într-un model?
   Tind să cred că nu și că este mai important să existe struțo cămile de genul pandelizatului oraș Voluntari decât să privești puțin în viitor! 

miercuri, 22 martie 2017

Problema traficului din capitală și o posibilă rezolvare a ei

   Se spune că sunt prea multe autovehicule în București - se poate, dar eu nu cred: problema cea mai mare este viteza de deplasare și abia apoi numărul de mașini! Dacă la fiecare intersecție primăria interesată de bunăstarea unor firme a instalat semafoare, nu este treaba mea: dar dacă aceste semafoare nu sunt sincronizate, parcă începe să fie treaba mea și a tuturor celorlalți participanți la traficul infernal din oraș!
   Așadar, ce este de făcut?
   Să mai facem drumuri?
   Să circulăm alternativ?
   Să interzicem accesul anumitor mașini în unele zone?

   Păi drumuri ... nu prea mai avem unde să facem: din orașul prost sistematizat în combinație letală cu interesele imobiliare a rezultat o chestie letală pentru intențiile oricărui primar!
   A circula alternativ (o zi da, o zi ba) înseamnă recunoașterea pierderii luptei cu organizarea traficului și o ratare sigură a alegerilor ce vor veni!
   Am auzit și propunerea „zonării” orașului, după norma de emisie, dar mi se pare absurd ca pe Magheru să poată circula orice zănatic cu mașină „bună”, din Germania, iar omul muncitor, cu Logan, s-o ia pe la Cuca Măcăii numai și numai pentru că nu se mânjește în nici un fel!
   Așadar, ce-i de făcut?

   Deși pare foarte complicat, soluția este mai simplă decât ne închipuim! Și iată care cred că poate fi aceasta ...


   NU SE INTERZICE PARCAREA PE TROTUAR, PE PRIMA BANDĂ, ÎN CURBĂ SAU INTERSECȚIE!
NICI NU SE RIDICĂ MAȘINA PENTRU AȘA CEVA, NICI GÂND:
PARCAREA PE TROTUAR = 100 LEI/ORA
PARCAREA PE PRIMA BANDĂ = 200 LEI/ORA
PARCAREA ÎN CURBĂ = 300 LEI/ORA
PARCAREA ÎN INTERSECȚIE = 400 LEI/ORA
   Ați înțeles dumneavoastră ce vreau să spun, parcarea sau staționarea fără un motiv întemeiat, altul decât cumpărat țigări, rujat sau așteptat Mimi de la coafor!  
   În paralel cu noul tip de taxare LA ORĂ (o oră sau fracțiune dintr-o oră = una oră de parcare), primăria trebuie să profite la maximum de spațiile pe care încă le mai are în administrare și să renunțe la construcția de piramide și catedrale pe post de parcări: sub orice loc de joacă sau parc, se poate amenaja o parcare subterană dotată cu unul dintre sistemele automate de parcare, cele care permit ca acolo unde băgăm acum o sută de mașini, să băgăm cel puțin trei sute!
   În locurile rămase libere prin trimiterea mașinilor parcate în subteran, se pot face locuri de joacă, spații verzi, piste de biciclete, poluarea orașului scăzând semnificativ.
   Trist pentru PMB este faptul că un loc într-o asemenea parcare nu ar trebui să coste mai mult de 50 de bani pe oră sau zece lei ziua ori (să zicem) 200 de lei luna! Străzile s-ar goli, iar câștigul ar fi greu de calculat, pentru că atunci când ai reușit așa ceva, prima bandă de pe străzile cu două benzi sau mai mult pe sens, devine automat banda transportului în comun, transport care trebuie să aibă orar strict de funcționare, pe bază de GPS și cu stații civilizate: aș ști că autobuzul vine din zece în zece minute (și 5 și un sfert și 25, etc) și că la stația unde vreau să ajung trebuie să sosească în 14 minute! Doar nebun să fii să mai pleci cu mașina când te poți deplasa mai ieftin și mai comod cu autobuzul, tramvaiul sau troleibuzul! Chiar dacă unii vor strâmba din nas, majoritatea concetățenilor noștri ar alege acest tip de transport care, chiar la prețul de 2 lei și 50 de bani călătoria, tot ar fi mai ieftin decât autoturismul!
   Ar mai rămâne câteva lucruri de făcut:
- biletul poate fi scumpit, chiar până la un preț dublu, dacă transportul în comun funcționează „ceas”, este comod, curat și civilizat
- parcările pot fi executate sub sau suprateran (de preferat subteran!), după proiecte tip, module de tipul „12 locuri pe trei nivele”, module care să se poată combina în oricât de multe variante și în orice direcție, care să poată fi executate în uzină și montate de aproape orice firmă într-un spațiu disponibil
- reactivarea căii ferate pe centura orașului pentru transportul de persoane și mărfuri, cu trenuri tip automotor, stații CFR comune cu cele de metrou, însoțite de parcări ale primăriei (în care cine dorește, să-și lase mașina și să intre în oraș cu transportul public)
- cartelă comună pentru folosirea ÎNTREGULUI TRANSPORT PUBLIC (RATB + METROU + CFR) în București și zona limitrofă
- plata transportului la călătorie sau unitate de timp (2,5 lei călătoria sau 4,0 lei ora, indiferent cu ce merg: autobuzul până la metrou, metroul și un tramvai până la serviciu)
- stații comune în punctele importante ale orașului (RATB + METROU și pe periferie CFR)
- interzicerea parcării mașinilor de transport marfă sau persoane în oraș (altele decât transportul public autorizat, public sau privat) în afara orelor de serviciu anunțate la ITM: acestea trebuie să aibă loc în parcarea firmei sau în afara orașului
- interzicerea circulației mașinilor de peste 3,5 tone fără autorizație și numai pe ruta aprobată
- limitarea numărului de taxiuri până la necesarul real al orașului
- aprovizionarea tuturor magazinelor OBLIGATORIU în timpul nopții
- serviciile de salubritate și lucrările de întreținere trebuie să se facă în special noaptea.

   Cred că într-un mandat de patru ani aceste lucruri pot fi urnite ireversibil, iar atunci când oamenii vor constata că se pot deplasa mai repede și mai comod (chiar și mai ieftin), vom constata că orașul este cu muuult mai puțin poluat decât acum!

   Ω

   Faceți pariu că nu se va face nimic asemănător?
   EVENTUAL, SE VOR PLĂTI CÂTEVA STUDII DE FEZABILITATE ...

marți, 21 martie 2017

Capcana celor 51% produse românești

   Comisia pentru agricultură din parlament, se screme (ca mai tot parlamentul de fapt) să facă o lege scremută cu rezultate așișderea! Mințile luminate ale politicii noastre de doi bani, s-au - cum ziceam mai sus - scremut și, din două variante mari și late, au ales-o pe cea proastă! 
   Vă mirați? 
   Cred că nu ...

   Prima variantă ar fi fost impulsionarea țăranului român să nu mai producă pentru subzistență, să se asocieze, să iasă din faza de agricultură feudală, să lucreze mai eficient, mai curat; nu era rău nici dacă institutele ROMÂNEȘTI de cercetare erau ajutate să producă soiuri de semințe din care să iasă fructele și legumele copilăriei noastre, concurând astfel cu sinteticele produse olandeze, turcești sau israeliene. Asta ar fi fost o primă variantă, un prim răspuns la problema unei agriculturi arhaice, rudimentare și ineficiente: bineînțeles că asocierea ar da posibilitatea producătorilor de a discuta de la egal la egal cu lanțurile de magazine, dar, unde nu-i cap, vai de picioare - și de mâini și de buzunare!

   Dar, mai era un răspuns, pe care minunații noștri aleși l-au îmbrățișat atât de strâns, încât au fost la un pas să-l sufoce: rezolvarea pe cale administrativă, impunând un fel de mercurial procentual!
  Spus pe scurt, orice magazin trebuie să vândă cel puțin 51% marfă autohtonă, adică românească: i-am auzit pe parlamentarii din comisia de agricultură discutând, pompându-și unul altuia ideea că sunt mari, tari și șmecheri - nu și deștepți însă!
   Să vedem așadar, ce înseamnă să vândă un magazin 51% o anumită marfă, în detrimentul alteia: atențiune, să vândă, nu să aibă la raft! Bun, ce face un magazin: își propune să vândă într-o unitate de timp (o zi, să spunem) o sută de kilograme de roșii! Din suta asta, 51 trebuie să fie românești și 49 de import. Dacă nu se vând cele autohtone (sunt urâte, sunt trecute, sunt pătate sau, pur și simplu sunt scumpe), magazinul ce face, nu mai bagă marfă la vânzare? Dar dacă într-un an prost nu se fac destule roșii, nu mai avem voie să importăm și să mâncăm aceste legume pentru că magazinele nu pot depăși cota de [(roșii românești/51)*49]?
   Ori și mai simplu, nu se fac roșii în România și ca să poate vinde și roșii de import, magazinele plusează la preț pentru că astfel vor putea comercializa o cantitate mai mare din procentul acela de 49?

   Cât de imbecil poți fi încât să crezi că poți păcăli pe cineva din niște vorbe fără noimă și să nu vezi că te păcălești pe tine și pe ai tăi? De unde o fi scos psd-ul (dar și ceilalți) toți tovarășii ăștia agramați, analfabeți funcționali și campioni ai ilogicii? Dacă ar folosi și apelativul TOV, pe cuvânt aș crede că ne-am întors cu 70 de ani în timpul muncii de convingere pentru colectivizare! 

   Ω

   Societatea românească este profund viciată de personajele hilare ajunse la conducere, de acești Zăroni din toate domeniile economico sociale, așa că ori trecem la o schimbare a regulilor, ori ne ia Ucigă-l Toaca!
   Eu cred că a doua variantă va fi aleasă de clasa noastră conducătoare ...

luni, 20 martie 2017

Guvernul ZĂRONI și anagrama lui modernă

   Recunosc, am vrut să pun semn de egalitate între blonda alexoi și vasileasca de la muncă, dar am înțeles că are și alexoi mândria ei și că nu se face chiar așa ceva: vasileasca este unică și așa rămâne, în engleză, în franceză sau în română! Știind sigur că doamna (?) ministru nu ar putea face față unui interviu de angajare la o firmă privată, ne-am îndreptat atenția în altă parte, așa că am început a ne adăpa din perlele de înțelepciune fătate de ministrul agriculturii, domnul d`aia! Și ce perle, Doamne ce minunății produce omul ăsta ... ai impresia că cine a spus „vorbește gura fără el” l-a cunoscut personal! Zici că-i gaiță sau ciocănitoare, așa se aude și așa se înțelege! 
   Apoi, mi-am amintit și de faimosul „altă întrebare” om sărac om bogat iordache din  Caracal: ce frumos le zicea el ... ehe, ce vremuri!
   Nu m-am putut abține și m-am delectat și cu discursurile, ideile (?), conceptele (hi, hi, hi) și descoperirile primului ministru, ăla cu grinda: ce minune, ce subtilitate, ce delicatețe ... păi a știut dragnea pe cine pune la guvernare! A greșit doar cu rădulescu, vânătorul din Argeș, care putea fi oricând ministru al forțelor armate! Mai bine nu, că ăsta sărea singur la gâtul rușilor și nu știu ce ne-am face dacă ar trebui să administrăm județul Moscova: da da, mai bine nu ...
   Și cum eu am mai auzit de disciplina aia numită istorie, mi-am amintit că în istoria modernă a României au mai fost asemenea specimene, am pus mâna și am verificat și am găsit modelul actualului guvern: guvernul petru groza și faimosul lui ministru al agriculturii ROMULUS ZĂRONI!

   Ω

   Și eu care eram tentat să spun că d`aia este un fel de zăroni!
   Ar fi fost greșit: 
ESTE UN GUVERN DE ZĂRONI!
P.S. Ați observat că zăroni este anagrama lui NĂROZI?
Ce întâmplare ...
   

vineri, 17 martie 2017

Rațele și camioanele, strămoșii noștri!

   Nu vă lăsați păcăliți de unii cârcotași, guvernul grindeanu este un guvern bun, iar pentru șeful acestui guvern am o simpatie deosebită! 
   Chiar îmi provoacă o anumită plăcere ...
   Iată și de ce ...



sau ...

                                          

sau ...

sau ...


   V-ați săturat?
   Dar cei care i-au ales?
   Nu vă mai amintiți de iliescu cel care ne-a învățat că ne tragem din dacs (ducks - rațe) și tracs (trucks - camioane)? Tot pe ăștia i-ați găsit că ar fi buni?
   Da, știu, este meritul sistemului de învățământ, da` orș`cât!
   Și cu asta, basta! Atât despre cel mai slab guvern român din toate timpurile: până acum, titlul îl deținea guvernarea din perioada „două sute de zile”, dar aia a căzut pe doi!

   Ω

   Am uitat să vă spun de ce-mi este simpatic grindeanu?
   Vă apun acum ... din cauza numelui predestinat, d`aia!
   Păi nu de grindă se leagă cel mai bine ștreangul?


joi, 16 martie 2017

Privatizarea justiției este un succes!

   Un fost șef de la institutul oncologic, a primit pentru luare de mită sentința de trei (3) ani CU SUSPENDARE
   Un alt șef de spital, la fel!
   Un deputat psd dispus să iasă cu arma la manifestanții anti psd, un an și jumătate ... cu suspendare!
   O ciurdă de primari prinși cu mâna-n borcanul cu mierea europeană sau autohtonă, așișderea!

   De ce avem această ploaie de condamnări cu suspendare?
   Sunt convins că instanțele pot explica alegerea acestui tip de pedeapsă, dar dacă tot omul află că ești liber să furi cu condiția să nu fii prins, iar dacă ești prins ai libertatea de a o lua de la capăt, unde vom ajunge?

   Înțeleg motivația unei pedepse cu suspendare în anumite cazuri excepționale (vârstă, familie grea, lipsă antecedente, delict minor, etc) dar în cazul mitei și furtului de fonduri, să mă iertați dar prefer întoarcerea la noțiunea astăzi desuetă de „crimă de delapidare”!

   În modul acesta, justiția încurajează anumite fărădelegi în loc să le stopeze: exact situația mândrului șef al camerei deputaților!

   Pe când pedeapsa capitală cu suspendare? 
   Sau pentru trădarea de țară muncă în folosul comunității?

   Judecătorii noștri au ridicat un colț al basmalei de pe ochii cucoanei cu balanța și i-au luat sabia din mână, procedând la propriu, conform sintagmei „a împărți dreptatea”: se pare că nu o mai fac, ci o împart după bunul plac, în frunte cu CCR-ul care are grijă de cei ce i-au trimis acolo unde sunt astăzi! 

   Ω

   Hai să nu încheiem într-o notă pesimistă și, împreună, să ne amuzăm: zâmbiți vă rog!
   Da, zâmbiți dumneavoastră, dar pe cei care ne-au adus pacostea pe cap, tot trebuie să-i întrebăm:
VOUĂ VĂ PLACE CE NE-AȚI ALES?
Mâine, vom continua pe această temă ...

miercuri, 15 martie 2017

Drumul gunoaielor

   Întrebați-vă încercând să răspundeți cât mai sincer: drumurile naționale, sunt curate? Nu atât drumurile în sine cât marginea lor!
   Sunt?
   Ei bine, câteodată da, câteodată nu, funcție de localitatea în care te afli: nu, nu vorbim aici despre gropi ci despre curățenie și poluarea cu gunoaie.
   Dacă drumurile, mă rog, marginile lor, vi se par murdare, atunci nu știți nimic!
   Da, știu: la ieșirea din București spre mare, drumul din lungul cheiului Gârlii este bordat cu grămezi de gunoaie lăsate acolo de camionagii binevoitori. Așa este aveți dreptate ...
   Dar căile ferate de ce sunt bordate de gunoaie?
   De multe ori nici drumuri nu sunt, dar grămezi de gunoaie există, de parcă gunoiul ar fi premergătorul localității: 
la început a fost gunoiul ...
   Este ciudat că nici o autoritate locală nu se întreabă ce se întâmplă de apare gunoi și, cu atât mai mult, nici o autoritate locală nu se gândește să curețe acest gunoi ori/și să găsească vinovații!     
   Sunt localități mici, în care primarul nu se întreabă cum rezolvă problema gunoiului o cârciumă sau o pensiune care nu au contract de salubrizare! Își închipuiesc oare că-l mănâncă?
   Intrați pe traseul din Bucegi care duce din Drumul Reginei către cabana Forban: veți fi uluiți și încântați - munți de gunoaie, murături aruncate cu tot cu borcane ori butoaie, vase de WC, mobilă, moloz (moluz pentru neinițiați), gunoi menajer, rămășițe de haine, sticle, pet-uri, absolut tot ce vă poate trece prin cap, dar absolut orice, mărginește frumosul drum prin pădure care altădată era o plăcere și acum o potecă prin groapa de gunoi! Presupun că mormanele provin de la pensiunile din Pârâul Rece și împrejurimi și ca mine presupun că presupun mulți alții, dar, deși se văd prin gunoaie și diverse hârtii - inclusiv facturi - pe nimeni nu interesează, nimeni nu ia urma făptașilor, nimeni nu curăță!
   Probabil că așteaptă toată lumea ca TAF-urile care fug prin pădure cu bușteni să fugă și cu gunoiul în discuție: în scurtă vreme, când pădurea va dispărea, presupun că ne vom mândri cu primii munți acoperiți de gunoaie din lume! Bravo nouă!
   Totuși, gunoaiele din lungul căii ferate nu sunt depășite de nimic altceva: ele sunt summum!

   Ω

   Să nu uit: în dreptul gării Ploiești Vest, duminică 12 martie, chiar între gară și acel minunat și pare-se inutil parc, pe la ora 17:00, se adunase un grup de copii și adolescenți care se distrau cu cel mai nou sport olimpic, adică aruncau cu pietre în trenuri!
   Nu puteți crede, știu că este greu de crezut, dar
NICI UN JANDARM, NICI UN POLIȚIST DE CF, NIMENI, 
DAR ABSOLUT NIMENI NU A INTERVENIT ÎN 
DISTRACȚIA JUNILOR IMBECILI! 
   Cine-i mai dureros de imbecil oare?
   Idiotul care se distrează aruncând cu pietre în trenuri (amintiți-vă de Orient Express) sau cei plătiți să-i oprească și care nu fac nimic pentru a proteja bunurile și călătorii care apelează la calea ferată?

marți, 14 martie 2017

Revoluția: infracțiune, drept sau obligație?

   În București, primăria a deschis „aproape” zece stații de metrou: în același timp, în Sofia (BG) au fost date în folosință două linii complete, cu câteva zeci de stații.
   În București, șoseaua de centură este un blestem și o capcană: la Sofia (BG) centura este gata, are statut de autostradă și funcționează perfect.
   În România, în ultimii 27 de ani au fost dați în folosință câteva sute de kilometri de autostradă: în 2000, Ungaria își satisfăcuse nevoia de drumuri, iar acum doar le întreține.
   Peste tot în lume Brâncuși și operele lui sunt ținute la mare preț: la Tg. Jiu, un șef pus politic la cultură, a ordonat spălarea Porții Sărutului cu jet de apă, ducând la degradarea monumentului - nu, nu este vinovat, pentru că nu a încălcat nici o lege, ci doar o hotărâre a unui oarecare consiliu al culturii, așa că, ne-încălcând o lege care să spună explicit că nu ai voie să distrugi monumentul cutare al artistului cutare din locul cutare, ne poate da în continuare lecții culturale în timp ce încasează liniștit salariul de la stat, adică de la noi, cei care am auzit de Brâncuși!
   Peste tot în lumea civilizată este întărită lupta împotriva oricărei forme de infracționalitate: la noi, hoții dovediți urmează a fi grațiați, iar persoanele care i-au dovedit și trimis la mititica, urmează a fi anchetate, controlate și, eventual, din funcție schimbate!
   În toată lumea, salariul este reflectarea muncii (cantitate și calitate) prestate, având un aspect pur economic: la noi, salariul este stabilit administrativo politic, ducând la perturbări ale pieței muncii!
   Oriunde te uiți, popoarele își calculează puterea de cumpărare: la noi, guvernul crede că este mai important să iei bani mai mulți, chiar dacă inflația toacă salariile mai ceva ca cel mai rău cancer economic (ei cred că este mai bine să căștigi un milion și o pâine să coste o sută de mii de lei, decât să câștigi o mie de lei și pâinea să coste un leu) !
   În general, cu destul de rare excepții, oamenii devin „politici” după o anumită vârstă, cu anumite realizări, cu studii sau cu performanțe notabile în diverse domenii de activitate: la noi, senatori, deputați și miniștri devin portarii, lacheii, slujbașii, șoferii și, în special, SECRETARELE câtorva șefi mafioți autointitulați oameni politici!
   Peste tot în lumea largă, opoziția este un colaborator mai îndepărtat al puterii, este un fel de angajat mofturos care-și face treaba, participă la activitate dar are grijă să arate șefilor când și unde greșesc: la noi, opoziția, țipă și se arată contra oricărei acțiuni a puterii, bună sau rea, iar atunci când are prilejul să se așeze în fruntea unei mișcări revendicative de masă, face un pas în spate, se ascunde, se roagă lui Dumnezeu să nu fie văzută de protestatarii care i-ar putea eventual cere să iasă alături de ei în stradă și continuă baletul politic al înțelegerii evidente cu puterea!
   La noi, cetățeanul care muncește în mediul privat și produce un profit pentru patron, pentru el și pentru stat, este arătat cu degetul și făcut de rușine: meritul absolut îi revine bugetarului care nu produce ci administrează (prost) care nu are grija zilei de mâine, a vânzărilor, a concurenței, a sărbătorilor muncite și care, după mintea puțină a guvernului grindeanu, trebuie să câștige bani mult mai mulți pentru faptul că aprinde focul cazanului dintr-o școală sau îi mătură podelele!
   La noi, un sclifosit fandosit și franțuzit își poate schimba numele ÎN INSTANȚĂ din lambrino în AL ROMÂNIEI și se poate umple de bani din retrocedări penale, în timp ce justiția încă se face că muncește pentru noi și nu știe cum să-l bage pe el și mizerabilii-i complici la abuz în serviciu fără încălcarea unei legi a statului (nu există o lege care să interzică retrocedarea frauduloasă a fostei ferme regale!).
   La noi, principiul de drept care spune „ce nu este interzis, este permis”, are cea mai strictă interpretare din lume, drept care mă aștept să fie votate legi care să împiedice trecerea pe roșu pentru fiecare semafor din țară!
   La noi mor oamenii cu zile în spitale și, numai la noi, în urma scandalului hexifarma se moare în continuare din cauza unor infecții 
intra-spitalicești!
   La noi, este normal ca 42% dintre copiii școlarizați, la vârsta de 15 ani să nu poată rezolva problema dificilă care sună astfel:
un bilet Washington - București costă 3000$ iar cursul de schimb $ - € este (să zicem) 2 la 1 - câți € a costat biletul? Asta pentru că la noi este normal ca directorii școlari să fie numiți politic și madame vărzaru să fie liberă! 

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...


   Dacă știa bietul Goga ce avea să urmeze, n-ar mai fi militat pentru despărțirea Transilvaniei de Ungaria! 

   Ω

   Sunt multe de spus, mult prea multe, așa că le înlocuiesc cu o întrebare: 
ÎN SITUAȚIA ÎN CARE CLASA POLITICĂ ESTE DUȘMANUL NUMĂRUL UNU (1) 
AL POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI, 
REVOLUȚIA ESTE O INFRACȚIUNE, UN DREPT SAU O OBLIGAȚIE?

luni, 13 martie 2017

Vând munte cu orgoliu și parc natural

   Masivul Bucegi are ghinionul și norocul de a fi foarte aproape de București: cu toate că masivul în sine nu este foarte întins, este spectaculos, este chiar frumos în multe locuri ale sale, este plin de trasee, de cabane, de turiști, de drumeți, de gunoaie ...
   Însă, nu despre tipul de gunoaie la care vă gândiți dumneavoastră vreau să vorbesc ci, despre un alt tip de gunoi, mult mai greu de îndepărtat, anume construcțiile ilegale din munții României.
   Am început să vorbesc despre Bucegi pentru că vreau să dau un exemplu chiar de aici: cabana Diham, un loc frumos, plasat cu vedere la abruptul estic al Bucegilor, a fost zeci de ani un punct de reper în drumul spre Mălăiești și Vârful Omu. Cabana, de obicei primitoare, are în vecinătate Gura Diham și cabana Steaua, bașca ceva vânători de munte. Cam astea au fost construcțiile din zonă multă vreme și era chiar bine. Parcul natural Bucegi, cu statutul lui aparte, ar fi trebuit să apere muntele și natura, ar fi trebuit să ne oblige să ne civilizăm ... ar fi trebuit, pentru că, în schimb, în jurul Dihamului, în drumul spre Pichetul Roșu, au răsărit de ceva timp mai multe căsoaie care rivalizează cu bătrâna cabană! Ce caută ele acolo? Cum a fost permisă construcția în parcul natural Bucegi? Ar fi interesant de aflat!
   Apoi, pe drumul spre Diham, în șaua Baiului, au fost ridicate două antene de telecomunicații; or fi fost necesare, nu știu dar așa îmi place să cred și, chiar dacă urâțesc peisajul, tind să devină un reper vizibil în zonă. Așa cum ne-am obișnuit cu releul de pe Coștila și cu crucea de pe Caraiman, ne-om obișnui și cu antenele astea!
   Dar nu ele sunt problema: alături de cele două construcții zăbrelite, au răsărit construcții, au răsărit niște chestii oribile, enorme, cu aspect de (faimoasa deja) pensiune montană! Și din nou întreb: cine a dat autorizația de construcție în Parcul Natural Bucegi?

Iată și minunea pe care au reușit s-o facă autoritățile cu buzunare fără fund și falșii investitori fără pic de minte și (presupun) loviți de criză („căsuța” care se vede în spate, părăsită și neisprăvită, este o operă a celor mai sus pomeniți):
 
   Dincolo de construcția în sine, să nu uităm stress-ul la care este supus mediul din zonă, cu tractoare, camioane, betoane, etc, etc!
   Îmi doresc foarte mult ca justiția să-și scoată cârpa de la ochi, să vadă, să judece și să hotărască pentru vinovați desființarea construcțiilor pe banii lor, în solidar! Ar fi un semn de normalitate!

   Ω

   Credeți că este posibil?
   Nu cred, mai curând vom vedea construindu-se în Herăstrău sau Cișmigiu decât să fie cineva tras la răspundere pentru mita luată cu două mâini și multă bucurie!
   Păcat ...

   Situația se întâlnește în multe locuri în țară, locuri în care orgoliul nemăsurat al unor îmbogățiți peste noapte, oameni cu avere dar fără educație, este mai important decât legea, bunul simț și rușinea de cel de alături!

vineri, 10 martie 2017

Cine creditează creditul?

   Istoria se repetă, iar cei care am mai trăit-o nu am vrea s-o retrăim în totalitate!
   Un exemplu, ar fi creditele date în neștire fără un minimum de analiză de risc: se repetă oare povestea creditului doar cu buletinul?

   Am văzut că în ultima vreme băncile se calcă pe bătături în goana după clienți pe care să-i crediteze! Nu contează ce faci, nu contează cât câștigi, ele, băncile, vor neapărat să te împrumute! Faptul că ești un idiot care te arunci cu capul înainte într-o poveste de care n-ai habar, nu contează! Băncile trebuie să facă bani, iar ultimul mod în care s-ar apuca o bancă să câștige, ar fi să investească în proiecte solide, sigure, cu bătaie lungă, în situația în care au la îndemână gâștele bune de jumulit! Nu vă faceți iluzii, creditul „pe repede înainte”, care momește fraierii cu câte 20.000 de lei, este astfel calculat încât banca să câștige, iar suma aceea ce pare unora derizorie, este pentru mulți fazani un ideal pe care nu-l vor atinge întreaga lor viață!

   Așadar, când eu/tu/noi, când gâscanul din noi adică, dă să apuce cu pliscul mai mult decât poate înghiți, nu ar trebui să-i dea cineva peste ceafă și să-l trezească la realitate? Vreau să spun, nu ar trebui să existe niște norme clare în baza cărora să se facă creditarea? Nu de alta, dar abia am terminat minunea declanșată de lăcomia băncilor acum nici zece ani și parcă nu ar fi cazul să repetăm atât de curând tragedia globală numită criză!
   Nu cumva BNR ar trebui să pună un picior în pragul creditării absurde, gândindu-se cum au fost scăpate băncile din groapa ce și-au săpat-o singure de fiecare dată? 

   Ω

   Bogăția indecentă oare nu le ajunge?
   De ce oare vor și mai mult - mănâncă cu mai multe guri?

joi, 9 martie 2017

Alianța pentru ocnă

   M-am întrebat de mai multe ori (nu sunt singurul, cu siguranță) cum de nici un om politic nu a încercat să se lipească de valul protestatar din Piața Victoriei!
   M-am întrebat și, am rămas fără răspuns, până ce am ascultat uluit o știre:
principalul artizan al victoriei psd-ului în ultimele alegeri, 
principalul cal troian în sânul opoziției,
principalul motiv al prăbușirii liberalilor, adică gorghiu alina,
a venit și ea cu o propunere privind codul penal și codul de procedură penală:
condamnați definitiv cu sentințe de până în patru (4) ani, 
să execute pedeapsa numai sâmbăta și duminica, în rest urmând să fie liberi 
(sau nici atunci, dacă lucrează în folosul comunității ...)!
   De ce?
   Pentru că sunt pușcăriile aglomerate!
   Nu propune nimeni construirea de pușcării noi, nu propune nimeni preluarea de vechi unități militare dezafectate (ce a fost bun pentru mine ca militar în termen nu-i suficient de bun pentru măriile lor pușcăriașii?), nu vorbește nimeni despre creșterea nivelului de educație suficient de mult încât să scadă numărul de pușcăriași! 
   Nici gând! 
   Toți se dau peste cap să elibereze pușcăriași, să le asigure drepturi și privilegii, de parcă ocna-i pension de fete!
   Paradoxal, toți cei ce se autodefinesc drept factori de decizie, vor să elibereze pușcăriași! Că odată cu câțiva ciorditori de Rahova și Ferentari ies și rechinii ăia mari la a căror eliberare visează erotic, personal și stingher parlamentarul nicolae șerban, nu mai contează: dați-le drumul, dați-le drumul acum, pentru că România este o țară prea sigură și liniștită și vrem să trăim periculos și să ne explodeze adrenalina-n corp! 
   În plus, românii sunt un popor pios, creștin ortodox și vrea musai să facă un bine întorcând și celălalt buzunar - pardon, obraz!

   Ω

   Acum am înțeles de ce nimeni nu a încercat să se alipească pieței:
DINCOLO DE PSEUDO NEÎNȚELEGERILE DE FAȚADĂ,
EI S-AU ÎNȚELES!
VOM AVEA MARI SURPRIZE: S-AU ÎNȚELES PRIN SPATELE NOSTRU, AȘA CĂ LOR LE VA FI BINE!
DAR NOUĂ?

miercuri, 8 martie 2017

Să-mi trăiască franțuzoaica!

   Că tot este 8 martie ... 
   Țigăncile florărese au fost și într-o oarecare măsură mai sunt o superbă pată de culoare în ternul peisaj urban românesc! În perioada antebelică, florăresele erau de-a dreptul marcă înregistrată a multor localități, dar mai ales în București.

   Unii dintre noi, își mai amintesc poate spectacolul demn de un mare maestru impresionist dat de „Piața de flori” din zona Piața Unirii, în fiecare zi: din păcate, după `77, zona a fost „modernizată”, dispărând odată cu hala Ghica și Piața agroalimentară Unirii dar și Piața de flori de vis a vis, adică în coasta bisericii Sf. Ion Piață (acum retrasă de la stradă, în spatele clădirii cu intrare pe colț, ridicată după cutremur, care a adăpostit un magazin sportiv și acum, o bancă)! 
   Ei bine, ele, țigăncile florărese, neam de neamul lor din familii de boldari, s-au ocupat dintotdeauna cu negoțul acesta de frumos, negoț deloc ușor și chiar riscant, femeile știind bine cum să trateze o floare dar și un mușteriu, chiar dacă nu au decât un minim de studii. Aceste personaje pitorești, aceste supraviețuitoare de peste vremuri aprige sau nu, aceste stăpâne ale domeniului florilor în fața cărora până și Antonescu a închis ochii, ei bine, florăresele Bucureștiului, intrate în peisajul și folclorul orașului, pot dispărea pentru totdeauna pentru că așa vrea primarul general, madam firea!

   Credeți sau nu, dar în breasla florarilor se vorbește insistent despre intenția primarului de a pandeliza Bucureștiul, de a înființa societăți comerciale pentru tot ceea ce vrea să facă primăria (sistem psd-ist de manipulare comodă a banului public și de ocolire a sistemului licitației publice) și despre dorința adoratoarei dragne-ului de a desființa comerțul stradal cu flori, dându-l în sarcina unui monopol care să vândă doar prin magazinele tip mall!
   
   Dacă dăm la o parte obiceiul local care cere să fie o florăreasă în colțul străzii și tot rămâne problema investiției făcute de majoritatea florăreselor în chioșcurile astea, moderne, cerute în urmă cu câțiva ani tot de primărie!
   Așadar, după intenția de dictatură guvernamentală, urmează și dictatura administrativă?

   Ω

   Credeți că este mai bine în mall decât așa?

 Sau așa, în fața a ceea ce avea să devină peste ani teatrul național?

    Mai gândiți-vă, poate este de preferat să existe concurență ...



... în locul unui monopol al prețului, calității și ofertei!
   Nu este de preferat libertatea alegerii și păstrarea unui simbol al Bucureștiului frumos? 
   Mai ales un simbol care nu ne costă nimic, ci doar ne înfrumusețează strada și clipa!






marți, 7 martie 2017

Inflația - post scriptum

   Am avut tăria, am avut curajul, am avut nebunia de a urmări (aproape) în întregime „supershow-ul” uite cine se face de râs, de la proTV! Rămâne cum am vorbit: o porcărie înfiorător de slabă, concepută și realizată pentru un intelect sub nivelul de menajeră ori alt personaj căruia îi va mări madame vasileasca leafa de două ori chiar înaintea viitoarelor alegeri!
   Dacă nu știți cum arată un rateu, atunci prostia de la proTV este perfectă pentru a vă edifica: două pseudo dive, cu mai mulți bărbați în coșul conjugal decât ne închipuim noi, certându-se și împungându-se „colegial”, doi coregrafi care se prostituează pentru a da bine în așa zisul spectacol și un Florin Călinescu lipsit de vervă, scremându-se să scoată la fiecare zece minute câte o glumiță care să întrețină cât de cât interesul publicului pentru o emisiune tip RAI 1966! 
   Cam asta a fost prostia de luni seară, prostie slabă chiar și pentru o seară de luni!
   Toată povestea care trebuia să se întâmple în jurul perechilor care bla bla bla dansează pentru o cauză nobilă bla bla bla, a fost concepută a se petrece în jurul aroganto agresivo exhibiționistei rădulescu schwartzenberg felixbaumgartner sau cum o mai cheamă acum pe individa care a consumat rezerva strategică de silicon a României: în loc să fie interpelată pentru expunere indecentă la ora de început a așa zisului spectacol, în loc să i se atragă atenția asupra gesturilor cu revolverul, în loc să i se închidă puțin gura (mai bine să taci deștept decât să vorbești prost!), ei bine, în loc de toate astea, se pare că a fost încurajată să se dezlănțuie într-o continuă logoree trivială și de prost gust!
FEMEIA ASTA ESTE ÎN STARE SĂ FACĂ ORICE PENTRU A FI ÎN CENTRUL ATENȚIEI!
ȘI NU MERITĂ, PE CUVÂNT CĂ 
NU MERITĂ!
   În rest, spectacolul ororilor a fost completat de scălâmbăielile nefericitelor vedete și „vedeți” cu iz local, mulți dintre ei „marca proTV”: și cam atât!
   Nu l-ați văzut? Ați câștigat!
   Credeți-mă, sunteți cei câștigați: toți ceilalți am fost, măcar acum, păcăliți!

   Ω

   Așadar, iată exemplul perfect pentru nivelul televiziunilor românești și al revenirii la cele două ore de program: prost gust, vulgaritate, indecență, limbaj muuult prea colorat și cu conotație muuult prea explicit sexuală!
   Dacă CNA-ul și ministerul educației își dau mâna, într-o singură generație nu vor mai fi necesare pușcării noi:
ÎN CAZ CONTRAR, NICI CARTIERE ÎNTREGI DE PENITENCIARE 
NU NE VOR AJUNGE! 

Se pierde aurelian bădulescu cu firea?

   Am privit încântat reacția unuia dintre viceprimarii capitalei (aurelian bădulescu pe numele lui de scenă) la interpelarea cu iz de gaz ilariant a unui cetățean amuzat de prostiile spuse de psd-istul pregătit să ne arunce banii rușilor și evreilor! Am privit și, așa cum spuneam, am fost încântat! 
   Păi cum l-a pus el la punct pe cetățeanul acela plătitor de impozite ... ehe!
   Și cum a pus el mâna pe cetățeanul cu pricina și l-a dat mai încolo, adică l-a îndemnat delicat să plece, să se ducă-n ... (știți dumneavoastră în ce!) pe nesimțitul ăla care-și plătește impozitele pe care el vrea să le cheltuiască în folosul bucureștenilor!
   Și să nu uităm eleganța discursului domnului viceprimar, discurs subtil și distins, în care l-a acuzat pe porcul acela plătitor de impozite că fumează etnobotanice în loc să dea banii pe cocaina venită din Venezuela!
   Ehe, așa da! 
   Așa DA!
   Mi-a plăcut!
   Chiar mi-a plăcut!
   
   Ce spuneți?
   Că ne crede retardați și că vrea să ne tragă o țeapă cu un aparat minune care este de râsul curcilor?
   Că vrea să tragă niște afaceri psd-iste pe spatele fraierilor care nu au ce face, nu pot intra în grevă fiscală și vrând nevrând le dau bani de cheltuială pe mână lui și pandelicăi ot Voluntari?

   Și ce dacă, las` să fure, că-i băiat bun, de-al nostru, din popor!
   Păi n-ați văzut cum l-a luat pe ăla care n-avea ce face decât să râdă de ditamai viceprimarul?
   Și ce dacă fură, ce, Johannis nu fură?
   Nu contează că ziceți voi că nu fură, că sigur fură și el, nu numai liviu al nostru!
   Ce să-ți spun, că-i prost, hoț și nesimțit este motiv să se ia lumea de el?
   HAI SIKTIR! 

   Ω

   Întreb din nou simpatizanții și votanții psd-ului: 
VĂ PLACE CE NE-AȚI ALES?

luni, 6 martie 2017

Inflație

   În ultimul timp, fără să vrem, ne-am întors la cele două ore de program TV ale lui nea nicu: nu te poți uita la o televiziune, la un program adică, fără a ști de la început ce te așteaptă! A dispărut emoția așteptării, a dispărut emoția descoperirii, toate-s o apă și-un pământ, 
„Toate-s vechi
       Și nouă toate ...”
   Ce vreau să spun cu asta?
   Știți foarte bine și dumneavoastră: avem o inflație de emisiuni așa zis informative incendiare, pline de dezvăluiri, imitând mai toate prostia de pe vremuri a lui dan diaconescu și a lui pseudo televiziune! Greutatea constă în alegerea subiectului pe care-l vrei înjurat: alegi postul și, să te ții, auzi ce nici prin gând nu-ți trece, politologi analfabeți și ghicitoare de duzină, istorici bâlbâiți și politicieni inepți, toți te bombardează cu știri de interes planetaro universal, cu dezvăluiri „incendiare” și cu deslușirea viitorului „numai pentru tine”!
   Inflația continuă și în branșa televiziunilor zise serioase, care ne dau la infinit filme reluate de atât de multe ori încât nici protagoniștii lor nu le mai suportă!
   Nu fac excepție nici programele „educative”, cele cu documentare științifice, acolo unde toate, de la Discovery la NG, trecând prin History de toate genurile (Viasat ori nu) au același tip de emisiune, au același model de informație: peste tot se cumpără la licitație, se caută aur prin diverse zone ale lumii sau comori inventate în beneficiul unui așa zis serial care durează cu anii fără vreo finalitate (alta decât spațiul de publicitate).
   Dar, bomboana pe colivă o pun televiziunile generaliste, cele care au făcut efortul consistent de a cumpăra același tip de emisiuni concurs, același tip de „reality show”, cele care fac orice cu condiția să nu fie foarte diferite: vedem că preocuparea de bază a românilor a devenit gătitul în lipsa unui serial lacrimogen turcesc!
   Dar, dacă nici nu gătim nici nu plângem la turcisme înlocuitoare de sud americane, atunci sigur „râdem” la seriale românești de umor! Las Fierbinți, și-a pierdut pe drum bună parte din distribuția originală, și-a pierdut și scenaristul, și-a pierdut nervul, rămânând cu o scălâmbăială vulgaro prostească în care Văncică ne arată săptămână de săptămână că a fi un bun actor de comedie nu este similar cu a fi și un bun scenarist: serialul s-a diluat mult prea tare pentru a mai fi un reper - din păcate!
   Celelalte, sunt la limita ridicolului și vulgarului de mahala, cu situații nu doar improbabile ci și imposibile, încercând să imite la preț redus sitcom-urile americane de profil și uitând că acolo au în spate o întreagă industrie și actori dintre care să aleagă, nu doar ceva bunăvoință, buget mic și histrioni aproape amatori!
   La antene, același lucru, aceeași zeamă lungă și reîncălzită, același „amor” pentru reality show și concursuri de tot felul, aceleași seriale de duzină, aceleași glume răsuflate, aceeași idee idioată și imbecilă cum că toți ne distrăm teribil dacă vedem oarece țâțe goale, aceeași vulgaritate în limbaj și manifestări, aceleași „vedete și vedeți” cu „fani și fane”, aceleași greșeli de exprimare, aceeași sărăcie intelectuală, aceeași romgleză și aceleași prostii sinistre!

   Iată cum, vrând nevrând ne-am întors la cele două ore de program de până-n `89: nici măcar programele de sport nu depășesc nivelul penibil de coborât al televiziunilor românești, transmițând cu binecuvântarea CNA-ului fotbal! 
   Mult fotbal!
   Numai fotbal!

   Ω

   De ce mai sunt necesare atâtea posturi?
   De ce mai avem un CNA?
   La ce ne mai folosește timpul pierdut în fața ecranelor?
   La încasarea unor sume frumoase pentru publicitate, acea publicitate pe care mi-o bagă pe gât indiferent de oră sau zi (la Tampax sau medicamente pentru hemoroizi la masa de seară este perfect!) declarându-mi ritos că trebuie s-o suport ca să nu plătesc abonament!
   Ei bine, aș fi dispus să plătesc, doar ca să am altceva de văzut: și nostim și interesant și cu notă bună pe IMDB și, dacă se poate, nu în reluare!
   În caz contrar, televiziunea așa cum o știm astăzi, va dispărea îngropată de internet: ceea ce-i dorim să i se întâmple cât mai total și rapid!
   AMIN!