Faceți căutări pe acest blog

marți, 31 mai 2016

Se reia povestea? După 48 de ani?

   Poate n-ați văzut ...




   ... dar în ultima vreme sunt destul de numeroși turiștii ruși! Lucrul nu ne surprinde, știind că Bucureștiul în aprilie și mai este minunat și că vin oamenii din toate colțurile lumii să așa și pe dincolo!
   Ei bine, cum orașul acesta nu a fost niciodată unul turistic, nu putem să nu ne gândim la ce înseamnă de obicei afluxul mare de turiști ruși, adică de turiști și atât, nu de familii, nu de turiste!
   Am avut ocazia să văd mulți bărbați întotdeauna singuri, întotdeauna între 30 și 40 de ani, întotdeauna vorbitori de rusă și întotdeauna atât, întotdeauna căutători de distracție prin practicarea unui joc numit poker rusesc (o varietate ciudată de poker, jucată numai în spațiul exsovietic), întotdeauna nemulțumiți de ce li se oferă prin comparație cu ce ar primi ei dacă ar fi „acasă”


   Vedeți dumneavoastră, nu putem să nu ne întrebăm cum se descurcă aici toți acești vorbitori NUMAI de rusă, cu ce scop se află aici și ce înseamnă în realitate această nevoie de a juca „russky poker”!
   Să fie vreun cod? 
   Vreo parolă?  
   Să fie clar, cei despre care vorbesc sunt milităroși, tunși regulamentar, cam la aceeași vârstă, nu aruncă cu banii și par a nu ști decât rusește, lucru care chiar mă face să mă întreb cum se descurcă ei într-o lume eminamente nerusofonă, dar și cu ce scop ne vizitează!
   Ar fi interesant de aflat ...


   Ω


   Dacă nu mă înșeală memoria, au mai fost valuri de turiști ruși în `68 la Praga și în `89 în România ...
   ȘI NU MĂ ÎNȘEL!

luni, 30 mai 2016

Cómedie cu proști

   Ce-am fost ...


   Ei bine, am trăit s-o vedem și pe asta: un întreg lot național, DOPAT!
   Să fim bine înțeleși: nu unul doi sportivi ... ci tot lotul!
   Dacă nu credeți, aflați atunci că se întâmplă în canotajul românesc, în „flotila de aur”, în „mândria națională”!
   Să stăm însă drept ori strâmb și să încercăm să judecăm: au fost
a - nebuni sau
b - absolut imbecili să se dopeze TOȚI, cu ACEEAȘI SUBSTANȚĂ, în ACELAȘI MOMENT?
   Dacă răspunsul este a, atunci trebuie aruncați toți din barcă cu câte un bolovan de gât (adică recuperați banii pe antrenamente, echipamente, cantonamente și alte ... mente).
   Dacă răspunsul este b, atunci avem o problemă gravă, înseamnă că suntem niște retardați, noi care-i plătim și ei care-i selecționează și antrenează!
   Cineva din presă (să nu dăm nume, că-i de rușine!) vine cu varianta
c - a fost SABOTAJ!
   Ar fi frumoasă varianta c, ar fi minunată, dar numai dacă am mai însemna mare lucru în canotajul mondial: să fim sinceri cu noi, cine este nebunul care sabotează o Dacie 1300 pentru că urmează să se întreacă cu un Ferrari? Așadar și varianta c cade.
   Ce mai rămâne?
   Mai rămâne ceva?
   Sau cineva?
   Da, rămâne ca foarte probabilă varianta
d - la lot, locurile de medici, de nutriționiști și altele asemenea, sunt ocupate de nașu`, de finu`, de o cunoștință, de o relație, de o premiantă, de o pilă politică, de oricine numai de specialiști NU!
   Și atunci, ce se întâmplă?
   Păi se întâmplă ce s-a întâmplat!
   Da, se întâmplă că nu orice mâncare este potrivită, nu orice vitamină, nu orice medicament/tratament! Dar când TU, PILA, ai trecut ca o gâsculiță ce ești prin apa studiilor (că știai că ajungi la ... bărci), de unde Doamne iartă-mă să știi asemenea chestii? Că tu știi doar să ții o veșnică dietă și să mergi la sală! Ori știi să dai dreptul, ori știi bine că ai susținere politică sau economică!
   Așadar, eu merg ferm pe varianta d!
   Sper să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat, doar dacă nu cumva avem un noroc chior și proba B demonstrează că proba A a fost printr-o minune contaminată!

   Ω

   Ceea ce eu, nu cred!
   Dumneavoastră credeți?

duminică, 29 mai 2016

Premiul ILIE DOBRE

   De ce dau televizorul pe mut!




   Am văzut și (din păcate) ascultat Real - Atletico Madrid: meciul, destul de subțire ca spectacol, a fost așa cum trebuia să se aștepte orice cât de cât cunoscător al fenomenului, adică jucat cu gândul la rezultat și milioanele ce-l însoțesc! Așadar, spectacolul a fost destul de subțirel, marea vedetă cu numărul șapte fiind permanent prezentă la datul din gură și la cerutul de lovituri libere; brigada de arbitri a fost și ea de multe ori pe lângă ce se întâmpla pe teren, iar Atletico, o echipă muncitoare, părea a-și fi spus că este bine și suficient că a ajuns și până aici!
   Spectacol adevărat (deși cam de prost gust)  a făcut antrenorul Simeone pe margine!
   Și cam atât ...


   Nimic din toate astea nu m-ar îndreptăți să trec „utilajul de divertisment” numit TV pe mut sau mute ... nimic dacă nu ar fi comentariul inept care însoțește jocul!
   Doamne Doamne, de unde le-or scoate? Cine i-o fi învățat că există „momente disprețuitoare”?
   Unde or fi aflat ei că ceva poate fi „mai superb ca ...”?
   Cine le-a spus lor că eu/tu/noi am văzut un anumit meci de acum ț ani ca să se raporteze permanent la fazele petrecute atunci?
   Unde au fost ei pregătiți și învățați că viața reală ține cont de statistici?
   La MIUNHĂN? Nu i-o durea oare când scot sunetele astea chinuite? MIUNHĂN ... 
   Și încă ce statistici, ce imbecilități, ce trăsnăi: Realul nu a câștigat niciodată când Gheorghe a sacrificat în ziua meciului o găină neagră!
   Sau Atletico este echipa cu cel mai lung păr însumat!
   Sau Zidane are cel mai scurt picior drept în comparație cu lungimea cozii câinelui!
   Nu asemenea statistici ne-au fost prezentate, dar pe undeva au semănat!
   Pentru că de fapt nu pricep jocul și nici ce se petrece acolo, pe teren, personajele de genul acestor comentatori umplu și ne umplu timpul cu tot felul de vorbe goale, fie că le botează statistici, fie că sunt doar niște simple bârfe! Dumnealor, învățați ca la rubrica sport să ne spună cine cu cine s-a mai culcat și nu să ne explice fenomenul sportiv, dumnealor obișnuiți ca la rubrica sport să ne arate ultima curvă iubită a unui obscur fotbalist sau o cursă de porci, dumnealor deci, li se pare normal! Dar nu este! Ei, fac un deserviciu sportului în general și ascultătorilor lor în special, ei fac educației mai mult rău decât ne putem închipui: dacă nu credeți, vă rog să-mi spuneți în vorbe cât mai simple, ce înțelege un copil de zece ani din declarația „la meci sunt prezenți cutare și cutare (cutare - nume de foști mari fotbaliști), regele Spaniei care a lipsit la meciul din `81, cutare, cutare și cutare, toată crema fotbalului mondial ... ”! Vă rog să observați că regele Spaniei este băgat la „crema fotbalului” și, vă mai rog să notați că actualul rege al Spaniei era în `81 copil, atunci domnind Juan Carlos, adică iubitu-i tată! 
   Așadar, având în vedere elucubrațiile debitate cu cadență de Kalashnikov, propunem acordarea premiului „ILIE DOBRE CU HUIDUIELI” celor ce ne vor ameți de cap și de minte pe parcursul zilelor în care „toată România vede România, numai la protv ...”


   Ω


   Vă rog să observați că de greșelile gramaticale, de greșelile de exprimare, de erorile grave în formarea propozițiilor și frazelor nu mă leg, pentru că nu-mi ajunge spațiul: ca să priceapă și domniile lor, pentru că nu sunt mai buni CA Ilie Dobre!

vineri, 27 mai 2016

Crocodilii politici

   Vin alegerile


   Vin alegerile, iar noi, trebuie să ne închipuim că între candidați se dau lupte grele, lupte de opinie, de abordare, de programe: să nu mai vorbim despre divergențele ideologice ...

   Din păcate, vine din nou DNA-ul și ne spulberă toate iluziile „care le-am avut” (vorba cântecului) și ne trezește la realitate: nu există nici un fel de diferență între neobrăzații care ne cer votul din stânga și nesimțiții care stau și ei cu mâna`ntinsă din dreapta, legătura „ideologică” dintre ei fiind făcută de milogii din centru! Sunt toți o apă și-un pământ, sunt toți actori angajați ai aceluiași teatru prost, sunt toți activi în aceeași piesă cu care ne prostesc de ani de zile! Și dacă nu credeți, citiți cine sunt amestecați în dosarele de mare corupție, faceți o listă pe partide cu cei mânjiți cu țițeiul din dosarul Rompetrol sau cu noroiul retrocedărilor de terenuri către pseudo prințul, exagerat de briantinatul paul al ... (mi-e și jenă de așa nume țigănesc: parcă ar fi Jean de la Craiova sau Adi de la Vâlcea, numai că și la pus chiar în buletin!).
   Dacă aveți răbdarea de a face lista aceasta, constatați cu ușurință că în spatele butaforiei partinico parlamentare stă numai și numai interesul economic personal și că toți, dar absolut toți, au un comportament de prădător: chiar dacă în fața noastră unii au afișat lacrimi de crocodil!

   Ω

   Având de ales între o hienă și un șacal, eu prefer să mă abțin!
   Atâta timp cât legea română nu-mi permite să declar că nu sunt de acord cu NIMENI și să-i sancționeze pe cei astfel gratulați, trebuind neapărat, fiind condamnat să-mi placă unul dintre călăi, eu voi participa în continuare la procesul electoral cu unicul scop de a-mi anula votul!
   ȘI ATÂT ...

miercuri, 25 mai 2016

Marfa autohtonă: păi e Frumosu?

   Despre flori, cartofi și nu numai




   Am cumpărat în această primăvară - ca în multe alte primăveri de până acum - un braț plin de răsaduri de mușcate atârnătoare: mușcatele, neapărat curgătoare și neapărat roșii, împodobesc balconul propriu și, pot spune fără teama de a greși, chiar îl înveselesc! Nimic spectaculos ...
   Ei bine, în toți anii din urmă, mușcatele au fost roșii, olandeze și curgătoare: acum, sunt roșii, românești și ... NECURGĂTOARE, adică drepte și normale! Problema este nu că n-ar fi frumoase, pentru că sunt, ci că acolo unde sunt puse, este nevoie să se deschidă un geam în exterior, pe deasupra lor și, nefiind curgătoare, urmează a fi rupte sau - într-un caz fericit - doar zdravăn jumulite la fiecare deschidere de geam!
   De ce?
   Pentru că un Gigel sau o Lenuță au pus etichetele greșit?
   De ce Georg ori Helen nu au pus NICIODATĂ etichetele aiurea?


   Mă trimite soața la cumpărături, iar eu, mai leneș și fără o pasiune pentru făcut piața, mă duc acolo unde știu că găsesc totul într-un singur loc, la un mare magazin adică. Vreau să iau cartofi, însă nu pot să nu observ că dacă sunt plini de pământ, loviți, amestecați cu tot felul de resturi sunt românești: mi se pare evident că are cineva ceva cu noi!
   Merele, la fel: cele românești sunt lovite, sunt pline de „negi”, sunt fără fason!


   Din păcate, lucrurile nu se opresc aici, marfa autohtonă fiind de cele mai multe ori ruda săracă și proastă a celei de import: singurul capitol la care excelăm noi, sunt denumirile din ce în ce mai imbecile, numele găsite de departamentul marketing după o scremere îndelungă, nume de genul „puiul fericit”, „pur și simplu”, „din inima ...”, „prea bun, prea ca la ...”,etc, etc! Astea, combinate cu eco, bio, natural, tradițional, ar trebui să vândă o marfă având de cele mai multe ori calitatea de a fi ... românească: și atât!


   Nu pot uita vehemența unuia, Frumosu, atunci când cerea marilor lanțuri de magazine un cod de bune practici, scăderea sau dispariția anumitor taxe, prezența mai mare a mărfurilor românești în detrimentul celor de import, promițând totodată și o scădere spectaculoasă a prețurilor! Nu pot spune că am simțit altceva decât dispariția stridentului discurs anti hipermarket-uri ...  Apoi, iar mă gândesc la conaționalii parlamentari, cei care în totalul dispreț - sau necunoaștere? - a regulilor europene propuneau introducerea unui sistem protecționist pentru marfa autohtonă!
   Trebuie să ne întrebăm dacă este cu adevărat un lucru bun protejarea producției interne cu orice chip și preț și dacă nu trebuie ea lăsată să de piept cu concurența făcută de lucrul executat ca la carte!
   Cum ar fi oare mai bine - atât pentru consumatori cât și pentru producători?
   Este bună - pentru viitorul economiei românești - aplicarea regimului protecționist și așezarea ei într-un bol de cristal în care să n-o atingă nimic?
   Ori ar trebui lăsată din brațe, în speranța că va învăța să meargă singură?


   Ω


   Tocmai am mâncat o salată și, după o spălare frunză cu frunză - în urma căreia albul chiuvetei a devenit asemănător unei plaje însorite - tot mi-a mai crănțănit ceva în dinți: să fi fost salată olandeză, ambalată în folie de plastic ori ...

luni, 23 mai 2016

Condrea ... Tinu ... tot un drac: o nouă etapă?

   Am făcut-o și pe asta!




   Pe vremuri, când mă uitam la Caracatița și la comisarul Catani, mi se părea că urmăresc o poveste de prost gust, cu prea mulți morți, cu prea puțină „intrigă” polițienească și cu exagerarea rolului mafiei: mi se părea, fără să bănuiesc faptul că privesc o copie palidă a realității!
   Am mai văzut după aceea filme, atât italienești cât și americane, filme tratând subiectul crimei organizate și, recunosc că nu le-am privit la început decât ca pe un curios divertisment ... pentru ca, pe măsură ce ne-am „democratizat” și „integrat”, să realizez că nu mai sunt un simplu spectator ci că am devenit fără voia mea figurant și participant la această odioasă reprezentație!
   Da, participant și figurant, pentru că volens nolens, toate aceste lupte se dau pe banii MEI, pe banii NOȘTRI, bani munciți de noi și înhățați de statul nostru cu gheare mari și ascuțite sub denumiri dintre cele mei hilare: taxe, impozite, accize ...
   Ei bine, chiar acești bani, ai NOȘTRI, sunt manipulați între reprezentanții noștri, aleși de noi și partenerii lor de afaceri, aleși de ei: asta demonstrează clar că nimeni nu-mi cere votul pentru că vrea să facă ceva ci pentru că dorește să fie investit ca ORDONATOR DE CREDITE! Este suficient să se ocupe cineva cu cheltuirea banului public pentru a căpăta brusc înțelepciune, bunăstare, viziune ... Dacă nu mă credeți, urmăriți legătura de mai sus și o să vedeți cât de laxă este legea română în această privință!
DAR DE CE BATE ĂSTA CÂMPII ÎN HALUL ĂSTA?
CU CE MOTIV?
SAU FĂRĂ?
   Întrebările au un singur răspuns: am trecut pe treapta următoare, treaptă pe care ordonatorii de credite nu mai acceptă întrevederea cu madame justiția ca plată a sumelor exorbitante furate, treaptă pe care respectivii conducători ai instituțiilor de stat (da, cei aleși de noi sau cei numiți de cei aleși de noi!) preferă să înlăture unealta nefolositoare, preferă să taie organul minuscul ce și-a încheiat rolul aducător de bani și să salveze astfel ÎNTREGUL!
   Poate abia acum vom înțelege că accidentul de la Colectiv și ieșirea câtorva mii de oameni în stradă nu înseamnă nimic în comparație cu nivelul mafiot atins de clasa politică românească: sau vă închipuiți că patronul Hexipharma și-a ales singur copacul pe care să-l îmbrățișeze? Nu seamănă prea mult cu cazul Tinu? Tot accident de mașină, tot fără urme de frânare, tot de capul lui drept în brațele cucoanei cu motocositoarea, tot incomod  pentru unii ...


   Ω


   Ar mai rămâne un singur pas de făcut: asasinatele politice, dar nu cele legale gen năstase adrian, ci cele reale, sinucideri cu un glonț în ceafă, cu o rafală de armă automată în spate sau spânzurări cu nodul ștreangului în față! 
   DOAR ASTA AR MAI LIPSI ȘI AM FI CU ADEVĂRAT CA FRAȚII NOȘTRI LATINI:
SAU MULT MAU RĂU, CA VECINII NOȘTRI, MAEȘTRII KALASHNIKOV-ULUI!
   Nu obișnuiesc să mă arunc cu capul înainte în speculații fără o bază clară de discuții, motiv pentru care de obicei întârzii în a-mi spune părerea a propos de unele subiecte, dar acum, accidentul mortal al omului care a alimentat cu apă chioară zeci de ani sistemul sanitar românesc contra unor sume absolut exorbitante mă duce cu gândul la filmele americane despre mafie și sistemul mafiot, drept care mă întreb:
a - este el?
   Dacă da:
a - s-a sinucis?
b - l-au sinucis?
c - este o înscenare?
   Dacă mă întrebați pe mine, cred că răspunsul corect este a+b ... viitorul ne va răspunde la această întrebare!
   Ne va răspunde?

vineri, 20 mai 2016

Surpriza de pe apa Sâmbetei

   Cum să vindem tot


   Am avut neplăcuta ocazie de a constata pe propria-mi piele ce înseamnă cu adevărat jaful! M-am lămurit (deși nu mai era nevoie) cum stă treaba cu parteneriatul public-privat și cum merg lucrurile când în spatele lor s-au așezat interesele economice ascunse de cele politice!


   Așadar, spus pe scurt, întâmplarea a fost cam așa ...

   ... cu câteva zile în urmă, am plecat într-o drumeție prin județul Vâlcea: trebuie să recunosc că mă bucură faptul că munții din zonă nu sunt cunoscuți, reușind performanța ca într-o zi întreagă să ne întâlnim doar cu trei salamandre 

și doi hoți de lemne! 
   Da, aici am văzut fenomenul acela pe care l-am botezat Anglia vâlceană și pot spune că nu s-a încheiat (mai este ceva pădure în picioare).
   În sfârșit, să lăsăm amărâții care se spetesc în încercarea de a muta munții și pădurea de la locul lor și să vedem cine-i în spatele lor, cine se îmbogățește cu adevărat și are totodată și suficientă putere pentru a acoperi ochii autorităților - spus pe scurt, cine este stăpânul locului!
   Și venind noi așa, alene, cu părere de rău că s-a terminat drumul acela minunat și neumblat

ce credeți că am văzut chiar în marginea localității Băile Olănești?
   Ce credeți?
   Iaca ce-am văzut:
       pavilionul izvorului 24, construcție care mie-mi amintește de gara din Predeal și după a cărei formă mă dau în vânt. 
   Când însă ne-am apropiat ... surpriză!
    Apa care curge de la bunul Dumnezeu, care vine din măruntaiele muntelui și se pierde apoi în râul Olănești, se bea numai cu program și aprobare!
    Și pentru că trebuie avută grijă de consumatorii acestor ape pare-se acide și dăunătoare, ape cu un efect mai mult decât nociv asupra celor care nu plătesc, izvorul lăsat de cel de sus a fost îmbunătățit cu o asemenea instalație, utilaj care permite „download-ul” unei cantități limitate de apă din asta, periculoasă și numai persoanei care posedă un minunat card eliberat de medicii din localitate: 
CONTRA COST!
   De ce este posibil acest lucru?
   De ce nici măcar localnicii, care prin tradiție beneficiau de izvoarele zonei nu mai au acces la ele?
   Pentru că totul a devenit proprietatea ...
S.C. Olănești Riviera S.A. sau spus pe scurt, a intrat în averea personală a familiei tudor, ion și maria, din Vâlcea!

   Cum a fost posibil ca o resursă naturală (bogățiile solului și subsolului, vă mai amintiți?) cu un asemenea impact social să fie concesionată unor particulari, este greu de priceput! Cum nu s-a gândit nimeni că acest sistem care a băgat în buzunarul unora niște bani la momentul potrivit va sărăci o întreagă localitate balneo climaterică, iar este greu de înțeles! Cert este că familia cu un nume oltenesc atât de mare, a reușit să ducă în pragul falimentului majoritatea pensiunilor din Băile Olănești, a reușit să pună mâna pe baza de tratament, a reușit să devină stăpâna apelor minerale și termale din zonă, a reușit ceea ce nea nicu pe vremea când stăpânea România nu a îndrăznit!

   Noi, cei din București avem de multe ori impresia falsă că țara întreagă se rezumă la capitală și nu băgăm de seamă ce se petrece în provincie: mare greșeală, enormă aș spune, pentru că în județe România pare a se re-feudaliza, pare a reintra sub mâna unor boieri pe care de această dată se pare că nici un vodă nu-i mai ceartă cu capul! Poate ar fi cazul să se dea mai multă atenție afacerilor din provincie posibil păguboase pentru banul public - să zicem, așa cum a fost canalizarea Comarnicului!

   Cine este însă familia tudor din Vâlcea și cu ce se ocupă ea?
   Iată o trimitere rapidă la o sursă locală!
   Nu aș fi crezut poate, dar aproape toți vâlcenii care au avut curajul de a vorbi, au acuzat „onorabila familie” și sprijinul politic de care se bucură, arătând cu toții în sus și către București!
   Toți aceștia relatează lucruri și fapte văzute cu (așa declară!) ochii lor proprii și personali, dau amănunte despre cum un investitor care a încercat să facă un ștrand a fost împiedicat să folosească apa termală din zonă, motiv pentru care a și lăsat totul baltă (că doar vorbim despre ape) și a plecat unde a văzut cu ochii!

   Cine câștigă din înstrăinarea patrimoniului?
   Cine și de ce este lăsat s-o facă?
   Probabil că ar fi momentul ca d-na Kovesi să-și arunce ochii și prin țara asta a Oltului, până nu-l vând „oamenii de bine” și pe ăsta: pardon, nu d-na ci DNA Kovesi.

   Ω

   Nu, nu am încheiat: știm că am promis în titlu o surpriză!
   Aceasta este numele celui mai fervent susținător și sprijinitor al familiei tudor, iar numele său este ...
MUGUR ISĂRESCU!?!
   Dacă este adevărat, dacă a contribuit câtuși de puțin la matrapazlâcurile indivizilor, dacă măcar are știință de ele și prin poziția pe care o are nu a tras un semnal de alarmă, atunci eu unul mă declar foarte foarte dezamăgit!
   Sunt curios dacă-i vom scrie și lui numele cu literă mică!


miercuri, 18 mai 2016

Fundul sacului fără fund: un demers pentru punct și de la capăt!

   De ce mai există?


   tVR-ul, acest sac fără fund al pomenilor publice, acest organism necesar transformat prin reavoință și prostie într-o inutilitate absolut ridicolă, acest instrument de satisfacere a nevoilor financiare și a orgoliilor diverșilor nechemați, tVR-ul așadar, a ajuns la fundul sacului! În sfârșit, ar spune cei mai mulți dintre noi, păcat ar spune câțiva pensionari îndrăgostiți de Sanda Țăranu și Cristian Țopescu: ei bine, în sfârșit televiziunea publică se pregătește să pună mâinile pe piept!
   Să-i fie țărâna ușoară!
   Dar stai: asta nu-i destul!
   A fost numit un nou șef la tVR, o cucoană mare specialist, licențiată în litere, omul perfect pentru a salva postul tv public! Să vedem așadar ce o recomandă pe persoana în discuție, Irina Radu:
a deţinut funcţia de director de programe al TVR din 2013 până în prezent
- a fost director al canalului TVR 1, din 2004 până în 2006,
- a fost director interimar al canalului TVR 2
- a fost director Evenimente Speciale
- a fost în 2000 şi 2001 producător general al Festivalului Cerbul de Aur, iar în 2003, 2004 şi 2005 a fost directorul festivalului.
- a fost, pe rând, redactor-prezentator la TVR Iaşi, producător şi prezentator al Jurnalului TVR, redactor-şef la Ştiri, realizator emisiuni şi redactor-şef al Redacţiei Copii-Tineret.
- a fost între 1998 şi 2002 a fost membru în Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române.
- 2006 - 2009 a fost director de producție la Kanal D
- 2009 și-a deschis propria casă de producție
- la începutul anului 2010, Irina Radu a preluat conducerea Intact Production, casa de producţii a trustului de media Intact, după ce, în august 2009, ea a părăsit funcţia de director de producţie al televiziunii Kanal D, televiziunea trustului Dogan Media International, pentru a-şi deschide propria firmă de media.
   Persoana în cauză, declara cu puțin timp în urmă că
 „Televiziunea Română are nevoie de o şansă, pentru că angajaţii instituţiei ştiu ce au de făcut şi realizează emisiuni ca „Viaţa satului”, „O dată-n viaţă” şi „Profesioniştii”, care sunt apreciate de telespectatori”!?!?!

   Ei bine, dincolo de faptul că pe mine ori pe dumneata nu ne-a solicitat nimeni niciodată să facem parte dintr-un CA, stă întrebarea arzătoare la ordinea zilei: care dintre emisiunile, producțiile și realizările stimabilei au făcut gaură în cer? Care dintre ele reprezintă o referință în domeniu? Și dacă ar fi, ce legătură ar exista între un anost jurnal de știri și meseria lui Remus Borza
   De ce Remus Borza?
   Pentru că guvernul nu ar trebui să mai îngroape bani într-o afacere răposată și ar face bine să o desființeze, să o lichideze, așa cum ar face orice patron în toate mințile și pe care-l doare de banii lui (ai noștri, în cazul de față)!
   Ce rost are resuscitarea mortului?
   Cui folosește costisitoarea respirație artificială făcută cadavrului tVR?
   A ajuns la fundul sacului, dați-o dracului și faceți alta: pe baze corecte, fără amestecul tuturor nechemaților, restructurați droaia de posturi locale, acordați prioritate emisiunilor educative, culturale, renunțați la toate reluările alb negru și la toate emisiunile prăfuite, faceți într-un cuvânt televiziune pentru educația telespectatorului, fără alexcoi și icari moderni, fără programele de știri în care aștepți să apară de după colț fantoma lui nea Nicu de mână cu țața Leana, fără nesfârșitele „documentare” tip memorialul durerii (care din interesant a devenit dureros de lung), fără multe și fără mulți, dar cu oameni tineri, dinamici, obișnuiți să facă din rahat bici și să facă și trosc!!!

   Ω

   Și (dacă se poate) fără stupize și alte prostii, că pe astea le-a băgat măruță la proTV în așteptarea campionatului european de fotbal!
   A propos, merge și fără eurovision și liana stanciu!!!

   RIP!!!


marți, 17 mai 2016

Înțelepciune motănească

   Crocodilii și lacrimile lor


   S-a întâmplat un accident ... nu știm din ce cauză, un accident cam ca cel descris de Minulescu

                                                   „La circ…
                                                     Un accident banal –
                                                     Un acrobat,
                                                     Un salt mortal
                                                     Şi…
                                                     Acrobatul nu s-a mai sculat…

                                                     Alămurile din orchestră au tăcut,
                                                     Iar clovnii din arenă au ţipat…
                                                     Dar publicul din staluri n-a crezut
                                                     Că poate fi şi-un accident adevărat
                                                     Şi-a fluierat…
                                                     Zadarnic -
                                                     Mortul n-a mai înviat…

                                                     Păcat de el! …
                                                     Era un tânăr acrobat frumos,
                                                     Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
                                                     De care publicul se minuna,
                                                     Când îl vedea – ndoit ca un inel.

                                                     Sau când pe bara fixă se învârtea
                                                     Ca o morişcă de cafea
                                                     Cu balerina lângă el!”…


   Da, sunt de acord, arată mai frumos în versuri decât în viața de zi cu zi ...
   Însă nu despre frumusețea actului artistic am vrut să vorbim, ci despre ceva mult mai prozaic: lacrimile crocodiliene vărsate de unii (convinși că așa este „corect politic”) și gogomăniile debitate de ei, gogomănii tocmai bune pentru categoria „CAP AI, MINTE CE-ȚI MAI TREBUIE?”!  Ei bine, am început să acord atenție subiectului (mai mult decât unui banal fapt divers demn de „Ultima oră”) abia în momentul în care am fost atent la niște imagini din timpul unei conferințe de presă! La prima vedere, am fost convins că asist la o înregistrare necunoscută a unei conferințe de a lui Iorga: bărbi, ochelari, priviri pierdute în negura timpurilor, aer blazat de cunoscător ... ehe, am lăsat totul la o parte și mi-am spus că merită să urmăresc cu mai multă atenție documentarul! Dar vai, nu era Iorga, nici Pârvan, nici Tocilescu sau măcar Moisil (Grigore vreau să zic!): nici gând, erau niște fotbaliști, foarte docți, unii pe care probabil îi știu după nume doar câțiva suporteri (fani și fane adică) înrăiți și mândrii lor părinți! Am ascultat apoi și nemulțumirea unui antrenor (altfel fost mare jucător) privitoare la imposibilitatea donării unui obiect care nu-i aparține către o persoană din străinătate!
   Am ciulit urechile odată cu motanul familiei și, spre deosebire de el (de motan, nu de antrenor) am făcut efortul de a pricepe despre ce este vorba: și vorba era despre dorința unora de la FC Dinamo București (unde ești tu, Unirea Tricolor?) de a dona Cupa României văduvei acrobatului de mai sus, Dumnezeul lui să-l odihnească!
   De ce?
   Pentru că li se pare că așa dă bine și că este - cum spuneam - corect politic!
   Bineînțeles, cam ca tot ce ține de fotbalul românesc și acest curent este fals, uitând toate aceste personaje că trofeul zis Cupa României nu le aparține, uitând că ar cam trebui să deznoade niște ițe înainte de a lăcrima crocodilian, uitând că omul acela venise aici să joace fotbal pentru a câștiga bani și nu de plăcere, uitând că familia răposatului nu va putea trăi dintr-o copie de tinichea pe care o vor dona ei cu mare tam-tam (he, he, Africa), uitând că dacă sunt oameni cu adevărat și nu câini cum se tot laudă, bagă toți mâinile în buzunarele hainelor de fițe și în torpedourile mașinilor cu preț de locuință luxoasă și-i fac văduvei și viitorului copil un pustiu de bine și-i dau niște firimituri din „meschinele” lor venituri de fotbaliști cu aere de Iorga!
   Dacă cineva era cu adevărat om la clubul câinilor, ar fi căutat și găsit o amărâtă pagină de internet și ar fi descoperit care este costul vieții în Yaounde, eventual prin comparație cu Bucureștiul și ar mai fi lăsat gargara asta cu Cupa și alte prostii aducătoare (cred ei!) de imagine!

   Ω

                                                   „Acelaşi accident de circ, banal…
                                                     O zi relache,
                                                     Şi – apoi, la fel,
                                                     Cu-aceeaşi balerină lângă el
                                                     Alt acrobat …
                                                     Alt salt mortal!”


   S-ar putea ca vreo câteva mii de €, în țara în care 1 € = 656 CFA, să conteze mai mult decât toate lacrimile de complezență de care sunt capabili niște băieți cu ochelari fără lentile!

   Motanul familiei, mirosind el că nu-i rost de ceva delicatese și nici măcar de mângâiat, s-a culcat; eu am stat de am privit și ascultat inepțiile băieților cu pseudo talent sportiv și nu m-am ales cu nimic: cine a fost oare mai înțelept și mai câștigat?

   Ce vizionar a fost de fapt Minulescu ...…

luni, 16 mai 2016

Cică - În căutarea profitului pierdut

   Nu pricep ceva și aș dori o mână de ajutor ...


   Nu mai departe de câteva zile în urmă - cam o săptămână dar sigur mai puțin de două - ministerul sănătății făcea public un anunț menit a ne liniști pe noi, contributorii la bunul mers al sistemului și de a calma spiritele în problema dezinfectanților: practic, spunem problemă doar așa, ca să părem mai importanți, pentru că, în urma anunțului, problema nu era problemă, ministerul anunțându-ne - condescendent! - că în urma controalelor efectuate chiar de onor MS,
NU AU FOST CONSTATATE NEREGULI MAJORE LA SUBSTANȚELE CONTROLATE,
ELE FIIND CONFORME ÎN PESTE 95%
DINTRE MOSTRELE CONTROLATE
ȘI NECONFORME ÎN MAI PUȚIN DE 5 PROCENTE!
   Dacă cineva are mintea chiar mai scurtă decât mine și nu crede ori nu-și amintește, poate verifica declarațiile ministrului și ale ministerului, să zicem AICI.

   Iată dar, cum mostrele domnului ministru intră dintr-o dată în categoria „dormi liniștit ... veghează!” - bineînțeles, zona puncte - puncte poate fi completată de fiecare doritor în parte cu absolut orice dorește.
   Până aici, cred că v-am lămurit cam ce părere mi-am făcut.
   Vine însă șocul, sub forma unei alte știri, știre care mă trezește din dulcele-mi dolce far niente mai rău decât căprarul din armată, ăla fără liceu și care avea boală pe TR-iști: un nou control, de această dată pare-se corect efectuat, spune că nici unul dintre produsele hexipharma nu este conform!
   Dacă aveți răbdare să citiți, foarte bine, dacă nu, iată aici un rezumat: 
  
   Așadar, ați înțeles și partea a doua a problemei?
   Ei bine, din această dilemă, eu m-am ales cu o nedumerire, nedumerire pentru a cărui rezolvare aș dori să primesc ajutor:
a - ministrul sănătății mă minte și-mi pune viața în pericol
b - de ani de zile, plătesc prin intermediul statului și al sistemului său de achiziții publice bani buni pe apă chioară, punându-mi viața în pericol
c - nimeni dintre cei plătiți de mine în ms nu a verificat REAL calitatea produselor, punându-mi viața în pericol
d - șmecherii amestecați în această mizerabilă hoție și-au cumpărat din banii astfel câștigați mașini puternice cu care aleargă pe șosele, punându-mi viața în pericol
e - au fost mai importanți banii astfel câștigați de ambele părți - firmă plus reprezentanții ms - decât sănătatea mea, punându-mi-se viața în pericol.
Nedumerire:
VA PLOUA LA URMĂTORUL SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ?
 
   Ω
 
   Atâta timp cât legea va pedepsi asemenea fapte cu doi trei ani de pușcărie - eventual cu suspendare - și nu-i va trimite pe vinovați în fața unui figurat pluton de execuție financiară și privativă de drepturi și libertăți, nu mă interesează finalul poveștii!
   După căderea acestui grup de interese, cât el se va reface pentru recuperarea profitului pierdut, vom afla cum stă treaba cu feșele, cu aspirinele, cu farmaciile private din sau de la poarta spitalului, timp în care EI, cei cu mașini tari, vile și amante, vor continua să ne spolieze pentru simplul motiv că legea este intenționat prost făcută!
   Așadar,
VA PLOUA LA URMĂTORUL SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ?
 
 

vineri, 13 mai 2016

Colectiv sau corectiv?


   Unii-s oameni!
   Alții nu-s?
   Și atât!


   Știm toți ce s-a întâmplat la clubul Colectiv și, mai știm oarecum și ce a urmat: a căzut un guvern, au ajuns niște persoane în anchetă, noul guvern a aruncat cu banii mei și ai dumneavoastră ... S-o luăm însă pe rând, având grijă să înțelegem exact ce s-a petrecut și ce urmări au apărut!
   Așadar ...

   A căzut un guvern ... în mintea televiziunilor noastre, am asistat la „revoluția corporatiștilor”! Nimic mai fals, deoarece guvernul era deja extrem de uzat, era plin de oameni anchetați, de opri huiduiți, de ponți sudați de afaceri cu diverși ghițișori și cumnăței ce introduc apă și canal în binecunoscutul Comarnic, de personaje jegoase pe sub gulerele albe ... Ei bine, acest guvern a căzut pentru că era deja prea copt și nicidecum pentru că a ieșit cineva pe stradă, acest guvern a căzut pentru că definitiv condamnatul șef de facto al psd-ului a sperat ca până la alegeri să se uite toate mizeriile și rahaturile proprii și ale bontului guvern.
   Și atât!

   A mai căzut apoi un primar: primar este mult spus, nici secundar ori terțiar nu i s-ar potrivi, dar ... la cât de lungă este ținerea de minte a românilor, este clar că dacă nu demisiona atunci, ar fi fost și astăzi bine merci în funcție! Exemplu este Raed Arafat, cel care a avut „nesimțirea” de a nu demisiona sub presiunea străzii și, iată-l pe aceeași bănoasă și helicoptereasă poziție!
   Și atât!

   La pompieri ne așteptam la un adevărat cutremur, însă a fost suficient să-și rupă gâtul doi amărășteni pentru ca sistemul să se salveze și
să-și continue modul de lucru: și pentru că nu ne cumințeam, ne-au arătat ei, cei de la ISU pisica, ținând Arena Națională închisă ca fiind necorespunzătoare - de ce acum trei luni era câh și acum e papa bun același lucru, numai sfântul cel roșu al pompierilor știe!
   Aici însă, recunosc că sunt rău: ei nu sunt vinovați, ei sunt curați ca lacrima! Vinovată este legea absurdă care le dă voie să fie niște dumnezei, legea care cere eliberarea avizului în termen de n zile dar nu prevede nici o sancțiune în caz contrar, legea care nu-mi dă dreptul să-l strâng de OO pe dobitocul analfabet care nu-mi eliberează hârtia aceea igienică fără de care nu pot lucra, legea care nu mă lasă să întreb DE CE, legea și legiuitorii care creează în mod voit și cu bună știință locuri de luat ȘPAGĂ!
   Așadar, ce s-a schimbat la ISU? Nimic, lucrează așa cum au învățat, folosesc același vechi briceag aducător de bani, iar noi, trebuie să facem frumos pentru că un șef de-al lor a hotărât să-și bată joc de o țară întreagă ținând închisă o investiție de 230 de milioane de euro, adică de peste un miliard de lei noi!
   Tare mult aș vrea să aflăm cine este personajul care a hotărât că-și bate joc de noi toți și că ne poate pune la punct, tare aș vrea dar iată că nu se poate: se ascunde după fațada instituției și râde! Pe bună dreptate, ne-a arătat EL cine-i șeful!
   Și atât!

   Mai departe ... dar la sănătate s-a schimbat ceva? Nu, din moment ce a fost nevoie de debarcarea conducerii spitalului Floreasca pentru că secția de arși tot nu funcționează! Și nici nu se va schimba atâta timp cât legea este făcută de EI pentru EI și nu de ei pentru NOI!
   Și atât!

   Chiar nu s-a întâmplat nimic?
   Ba da, s-a întâmplat: chiar în acele zile, la Brașov, aproape transmis în direct, a avut loc încă un incendiu; de data aceasta focul s-a distrat cu o unitate de panificație, luând și acolo pe lângă bunuri materiale câteva vieți!

   Iată acum, odată prezentate premisele, la ce se referă întrebarea din titlu: răniții și familiile lor și ale victimelor de la Colectiv au primit tot felul de ajutoare, guvernul s-a dat peste cap să ajute în special plătind și plătind și iar plătind!
   Mi se pare normal să fie așa ... dar amărâții ăia de muncitori de la Brașov, ce-au primit în plus pe lângă scândurile coșciugului?
   Lor nu le face primăria monument?
   Acolo nu plătește nici un subofițer de la ISU?
   Și nici tratament în străinătate pentru răniți?
   Și nici transport gratuit pentru familii?
   De ce? Unii sunt mai oameni decât alții?
   Pentru că unii erau la muncă nu primesc mai nimic în timp ce alții aflați la distracție iau totul?

   Nu judec victimele de la Colectiv, nu este vina lor: condamn în schimb guvernul și autoritățile care dau dovadă de lașitate și se luptă pentru propria imagine!
   Și atât!

   Ω
 
   Arză-v-ar focu!

joi, 12 mai 2016

Planeta maimuțelor

   Sau maimuțele planetei?


   Se spune că maimuțele au darul imitației. Se spune, dar cei ce spun asta nu sunt capabili să deosebească un macac de un urangutan, așa că nu trebuie să punem mare bază pe spusele lor!

   Însă, fie că ne place, fie că nu, trăim într-o lume a imitației și (tocmai din această cauză) a prostului gust!
   Imitația a juns la rang de artă, seamănă izbitor cu românescul „refuzat la export”: statele se imită între ele (vezi modelul suedez), economiile se imită între ele („Clujul, acest Silicon Valley al Transilvaniei”), sportivii încearcă să se imite între ei (Steaua tiki taka), iar produsele ... să nu mai spunem, probabil că vor ajunge ca și originalele să fie vândute drept falsuri!

   Din păcate, imitația, deși se spune că este forma supremă de apreciere, a început să mă obosească: mai ales în domeniul „uman”, această imitație pompos botezată MODĂ a devenit plicticoasă și obositoare! Dacă unei negrese cântărețe plină de draci i-a stat bine într-un anumit videoclip cu buricul la vedere, toate se cred cel puțin mulatre și, cu toate că unora chiar le stă bine (prea puține din păcate!) majoritatea își etalează șuncile dizgrațioase vederii scârbite a oricărui nefericit aflat în zonă!
   Așișderea cu sprâncenele tatuate: mă întreb ce vor face atunci când se va schimba moda, când sub influența (să zicem așa, în glumă) „Jocului tronurilor”,  se vor purta sprâncenele stufoase, ce vor face?
   Cred că știu răspunsul ... își vor lipi unele, exact așa cum procedează acum cu genele mături! Chiar dacă sunt de-a dreptul monstruoase, chiar dacă le pun probleme de vedere, cuconetul se zbate să aibă la ochi măturici cât mai lungi: probabil că următorul pas este să-și lipească aspiratorul ...
   Dar pantalonii sfâșiați, cum vi se par? Nu-i așa că au devenit un fel de uniformă și că nu-i mai băgați în seamă decât (eventual) pe cei/cele pe care vin hidos de prost? Da, așa este, dar a purtat una într-un videoclip și ciuma s-a întins ... și la bărbați! Aici, la bărbați adică, problema se complică! 
   Observ în ultima vreme din ce în ce mai mulți juni foarte titiriți: nu spun că este rău să ai grijă de tine, nu spun că trebuie să puți a transpirație sau că trebuie să ai gheare murdare pe post de mâini civilizate, însă ce văd acum mă sperie! Tineri bărbați epilați, machiați, coafați ... mai bine spus, efeminați! Dacă în urmă cu niște zeci de ani urmașele lui George Sand, femeile în pantaloni adică, au putut explica de ce-i poartă în locul clasicelor fuste sau rochii (în special din motiv de temperatură și intemperii), astăzi mă întreb ce răspuns ar da junii emancipați în cazul unei chemări la oaste!
   Probabil s-ar plânge că-și rup unghiile ...
   Glumesc desigur.

   Moda se manifestă din păcate și în limbaj, deșteptăciunea de a ocoli cacofonia altfel decât gândind în avans ce prostie îți iese din gură fiind astăzi omniprezentă în limbajul majorității concetățenilor noștri, așadar particula ȘI, introdusă cu senzația că limba și educația pot fi șmecherite, a început a fi folosită de-a dreptul imbecil-ește în orice moment al conversației cu sau fără motiv! Așa că, dacă făcând eforturi susținute mai puteam înțelege de ce un profesor de limba română, inspector școlar județean, spune „ca și candidat”, nu mai pot pricepe de ce ministrul educației ne distrează cu exprimări de tipul „ca și profesor, cutare face și drege”!
   Tot la capitolul modă lingvistică, se observă fenomenul îngrijorător al imitației fără noimă în lumea comentatorilor sportivi: am înțeles că în sport „minte multă nu se cere ... ” dar de ce și cei care comentează trebuie să se înscrie în categoria asta? De ce copilul meu trebuie să asculte și să creadă că este corect (doar se spune la TV, nu?) chestii de genul „Germania a bătut-o pă Franța”? Asta ca să nu mai vorbim despre mirificul „cutare contra cutare în direct la ...”!
   Tot la capitolul imitație prostească, intră și noul mod de formulare a întrebărilor în lumea reclamelor, mod care duce la apariția unor propoziții sau chiar fraze întregi fără nesemnificativa și minuscula particulă lingvistică ce joacă rolul de verb (sau predicat), ajungându-se la exprimări de genul: „flămând după un burger?”, sau „nevoie de un credit?” ori cine știe ce altă năzbâtie ieșită din traducerea absolut idioată dintr-o limbă străină (de regulă engleză) de internet în limba maternă la fel de puțin înțeleasă! Aici mai putem așeza pe piedestalul prostului gust expresii de genul „face sens” (traducerea ad litteram a englezescului makes sense, uitând că româna are această expresie cu forma ... a avea sens), „aplică” (cu sensul de a face o cerere, cuvânt pătruns și în limbajul corpului didactic!), „suport”(a sprijini ne stă în gât!), „a rejecta” (a respinge nu spun decât țăranii!) și multe multe altele, cuvinte și expresii fără noimă, repetate prostește de la golanul din colțul străzii până la primul ministru, oricare ar fi el!
   Din păcate, utilizatorii acestei neo-limbi-de lemn sunt extrem de mândri de ei, sunt chiar fuduli în prostia lor: din păcate, academia nu se implică iar arta imitației duce la o sărăcire rapidă și dramatică a mesajului ce poate fi transmis de un asemenea individ, sărăcie aflată probabil la nivelul de sărăcie intelectuală al respectivului.

   Moda continuă și la sărbători: cele tradiționale sunt pe cale de a dispărea și, dacă Paștele și Crăciunul nu erau deja asociate cu dăruirea de cadouri, ar fi dispărut deja înghițite de comercialele zile festive importate!
   Cum să te bucuri în linște de Crăciun dacă nici măcar X-mass nu-i spune popa? Că de easter fraierii ăștia nici n-au auzit ...
   Lucrurile nu se vor opri însă aici, pentru că biserica, cea care ar trebui să fie un stâlp al tradiției bune, s-a „mercantilizat” și ea, căzând în păcatul dorinței de talanți: dacă trăia acum două mii de ani, probabil PDG-ul daniel ar fi fost printre cei cărora un neînțeles le-a răsturnat tarabele în templul din Ierusalim!

   Moda imitațiilor cu orice preț și a înghițirii oricărui produs/obicei/cuvânt anglo-saxon, pătrunde în societatea românească din ce în ce mai departe, ajungând chiar la copiii cei mai mici: astfel, Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, Zmeul și luptătoarea lui Mamă, personaje care aveau de spus o poveste morală și educativă, sunt deja înlocuiți cu violenții, colorații și tehnologizații superman, batman, catwoman și alte asemenea parascovenii! Ce vor învăța copiii din asta? Răspunsul este simplu ... că cine-i mai tare câștigă, că morala o impune ăla mai forțos și că dacă-ți pui colanți și-ți tragi chiloții pe deasupra ești supererou!

   Putem adăuga cu ușurință la capitolul imitatori fără minte nenumărați șoferi români care cred că luminile de avarie sunt pentru a transmite semnale în codul Morse celorlalți participanți la trafic și că simpla lor pornire îi absolvă de orice vină, indiferent cât de mare ar fi porcăria făcută! Tot la acest capitol trebuie să-i amintim pe cei care transportând copii în mașină (chiar în scaun special și asigurați!) au datoria de a merge numai la axul drumului și extrem, exagerat chiar de încet, de parcă odrasla dumnealui are un statut aparte iar noi, ceilalți, ar trebui să i ne și închinăm!
   Să nu mai amintim din nou de mândrele „june premiante” cadorisite cu câte o mașină în al cărei torpedou au găsit și permisul de conducere, pentru că astea sunt deja un pericol public. 

   Nu pot să nu mă întreb de ce copiem cu atâta ușurință tot ceea ce vedem la alții, de ce îi imităm în vorbire, în comportament, în formate de emisiuni, în îmbrăcăminte ... noi chiar nu putem face nimic cu mintea noastră? Doar să pornim gălăgia pentru România?

   Ω

   Suntem de fapt atât de reduși intelectual încât să nu putem discerne în oferta asta plină de kitsch-uri între ce este rău și ce este bine?
   În acest caz, dați-mi voie să imit și eu și să vă spun
Akkor jó, viszlát!
   Într-o lume de maimuțe, nu ar trebui să fie nimeni deranjat!

miercuri, 11 mai 2016

150

   Sau trista aniversare a unei posibile greșeli



   Atâția ani s-au împlinit ieri de la momentul 10 mai 1866, momentul zero al României moderne și ultima clipă a României feudale.
   Clipa plină de semnificații, clipă pe care politicienii pupincuriști ai tuturor regimurilor au folosit-o pro sau contra monarhie, rămâne de o importanță pe care încă nu o putem înțelege deplin nici astăzi după un veac și jumătate!
   Trebuie să recunoaștem că monarhia românească a avut multe lucruri bune, fiind în general una constituțională, chiar și cu derapajele lui Carol II, fiind una europeană și modernă, fiind chiar interesată de echidistanța față de familiile boierești autohtone - tocmai pentru a nu face compromisuri de nici un fel: pentru cine nu știe, la sfârșitul secolului XIX a avut loc în tânăra Românie o dramoletă cu capete încoronate, o adevărată piesă în mai multe acte, o poveste care a ținut cu sufletul la gură o lume întreagă, adică idila dintre prințul moștenitor Ferdinand și Lenuța Văcărescu; multe lacrimi au curs, multe oftaturi, multe suspine, multe rugăciuni și rugăminți și din cele mai fierbinți; în special ale reginei Elisabeta, Carmen Silva pentru finii cunoscători ai unei literaturi desuete și inutile! Iar când rodul era copt și toată lumea lăcrima înduioșată la povestea de amor a celor doi juni îndrăgostiți ... a apărut bau bau, adică vodă Carol I care a scos constituția casei regale și a refuzat să cedeze cererilor și amenințărilor cu sinuciderea, fiind un adept înfocat al legii și al respectării ei!
   Greu i-ar fi fost unchiului Carol să-și fericească nepotul?
   Nu, nu i-ar fi fost deloc greu, însă mult mai greu i-ar fi fost Regelui Carol să încalce legea în baza căreia era guvernată ȚARA!


   Deși cam lung, exemplul spune destul de concis cum era condusă România, cum a fost posibilă explozia economică după sute de ani de feudalism și robie, cum a putut lua naștere din nimic o clasă de intelectuali, de politicieni, de oameni de știință: au fost și rele, bineînțeles, dar lucrurile fuseseră deja urnite pe drumul cel bun!


   Terenul a fost pregătit pentru un Dej, un Ceaușescu, un Iliescu, etc, etc, emanații ale unei revoluții dubioase, susținuți ai unei elite dubioase, profitori ai unor acțiuni economice dubioase!
   Și așa s-a ales praful de toți și de toate, așa am aplaudat alungarea din țară a celui care n-a mâncat salam cu soia și adularea lui vadim până la un pas de a-l face președinte și alegerea unui hăhăit rudimentar și needucat ...

   În sfârșit ...


   Am întârziat cu aceste rânduri numai și numai pentru că am dorit să văd mai întâi documentarul Războiul Regelui, de la ProTV:
mare dezamăgire, cruntă siluire a adevărurilor spuse pe jumătate, proastă realizare tehnică, nenorocit amestec de imagini de arhivă fără legătură cu realitatea (deși cele potrivite există și au fost difuzate)!
   Până și vocea lui Iureș parcă a fost un pic prea afectată pentru a lua în serios și a crede adevărat și ne propagandistic acest documentar: pentru că ideea de monarhie constituțională și de domnie a legii nu de propagandă are nevoie în România de astăzi, ci de adevăr adevărat!
   Mare păcat că măcar acum, la 150 de ani de la semnarea actului de naștere al națiunii române nu s-a putut da un pic mai multă importanță evenimentului: a fost mai importantă frivola fermă a ... și un film american PROST redifuzat fără rost, a fost mai important orice lucru pentru a duce acest documentar până la ora 23:15, oră la care ar fi trebuit să poarte și o ștampilă de genul interzis copiilor sub ... ani!
   De fapt, chiar și așa prost cum a fost, în cele aproape 60 de minute a spus câteva lucruri pe care susținătorii Stelei și adulatorii lui nea Gigi sigur nu le știau, a conținut informații pe care cei bine educați în anii de după război le consideră false și, de fapt, chiar ar trebui interzis copiilor sub 200 de ani!


   Ω


   În realitate, Iliescu și ai lui chiar au reușit să-l interzică, au încercat să-l facă să pară ridicol, l-au aruncat cât colo pentru ca apoi, în stil sovietic să încerce să-l pupe-n ... uitând că nu Mihai este problema ci ideea pe care o reprezintă el și strămoșii lui!
   Așadar, la această tristă aniversare să ne amintim de versurile lui Alecsandri:
   Nu sunt monarhist, nu sunt republican, sunt un cetățean care recunoaște binele și răul acolo unde le vede și când le întâlnește: și nimic mai mult!
   Mă întreb de ce nu s-a amintit deloc despre Legiune și legionari, despre motivele pogromului de la Odessa și despre implicarea unui personaj pe nedrept uitat Gherman Pântea (vezi în special CAPITOLUL III)!
   Un fals documentar, încropit aiuristic și fără legătură cu istoria vremurilor, o încercare nereușită de a explica inexplicabila predare a unei armate capabile încă de luptă (a dovedit-o ulterior prin munții Tatra!) în mâna dușmanului tradițional, de a explica greșita capitulare fără condiții (vezi Finlanda și povestea mareșalului Mannerheim), de a scuza anii tragediei naționale ce aveau să vină, ani a căror moștenire o mai purtăm încă și astăzi toți românii!
  
   Ideea de monarhie constituțională românească nu se suprapune din fericire numai cu domnia și istoria tânărului rege Mihai I: așa că, vă sfătuiesc să priviți ansamblul ei și nu amănuntul numit 23 august 1944 ...

marți, 10 mai 2016

Să ne trăiască?

   Statistici, statistici ...


   Sistemul românesc de educație, cel la care contribuim financiar cu toții (ca și la pensii, sănătate, drumuri sau armată), își arată colții: mai exact, lipsa educației (lipsă consumatoare de resurse zdravene) arată cât de jos a ajuns populația României! iar când spun „educație” nu mă refer numai și numai lă școală, ci și la imbecilitățile transmise de radiouri și televiziuni sub umbrela sfântului rating!

   Da, știu, pare exagerat ce spun, însă ... să citim:

 

   Din 2010 suntem pe primul loc în Europa cu cel mai mare procent (10,6) de mame mai tinere de 20 de ani!
   Este ăsta un motiv de mândrie?
   Așa este încurajată natalitatea?
   Dorim din nou să-i întrecem pe chinezi?
   Nici una dintre întrebările de mai sus nu poate primi un răspuns afirmativ: este o rușine și nu o mândrie, sarcinile sunt întâmplătoare, nu vrem să-i întrecem pe chinezi dar ... dacă așa a dat Dumnezeu ...

   Statul român, cel pe care-l susținem financiar, nici măcar nu ridică din umeri!
   Dacă ar fi să ne întrebăm de ce se întâmplă ce se întâmplă, am găsi răspunsurile la îndemână: tinerii de astăzi, sub presiunea media își încep viața sexuală nepermis de devreme, dragostea (sentiment desuet) a fost înlocuită cu sportul numit SEX, slaba informare REALĂ duce la necunoașterea celor mai elementare măsuri contraceptive, familia nu se implică și nu se interesează de soarta progeniturilor mulțumindu-se de multe ori cu ajutorul social și alocația copiilor și, nu în ultimul rând, televiziunile și programele lor! 
   Ba chiar aș îndrăzni să spun că televiziunile poartă cea mai mare parte din vină, poate chiar mai mare decât familia: am auzit pe stradă adolescente comentând emisiunea lui măruță (admirativ), am văzut/auzit copii de gimnaziu fredonând „volume” întregi din guță (știu, rimează cu maimuță!), minune sau salam dar incapabili să se prezinte coerent și să vorbească fără termeni de argou, am întâlnit tineri (și nu numai) care mor de dorul câte unei echipe de fotbal dar care habar n-au cine face legile și cine le aplică!
   Iată cum, fără să vrem, ajungem la problema televiziunii naționale: tvR ne-a intoxicat cu memorialul durerii, cu tezaur folcloric, cu emisiuni pseudo culturale, cu semidocți pe post de guru ai unor domenii, dar nu a găsit cu cale ca pe lângă sutele de mii de € și $ cheltuiți cu stupizele andreei Marin să aloce și câteva minute pentru educația reală a populației și nu pentru manelizarea ei. tvR a reușit an de an să toace bani din trei surse și să nu producă decât scandaluri: am mai vorbit aici despre angajații inepți ai postului NOSTRU de televiziune, de agramații și bâlbâiții pe care-i plătim deși nu vrem, dar nimeni nu mișcă un deget!
   Așa că tinerii sunt lăsați să-și stingă setea de cunoaștere cu „lecții de viață”, „mireasă pentru fiul meu” și alte asemenea inepții sinistre pe care orice țară civilizată le-ar interzice fără discuții sau le-ar permite în intervalul orar 2:00 - 2:30! Sau cu imaginile ingenuei mihaela Rădulescu (sau cum o mai chema-o acum), femeie ce pare a avea o problemă medicală dincolo de lipsa bunului simț și a bunului gust!

   Ω

   Români!
   Dormiți liniștiți, guvernul veghează!

   Suntem spaima Europei, suntem mai răi decât imigranții sirieni ... dar asta nu ne deranjează, chiar ne place!
   Vezi câte o puștoaică cu burta la gură?
   Bravo ei, o s-o scoatem la produs!
   Și ce dacă este minoră, bani să iasă!
   Sau rating, că de fapt este același lucru!

   Spunea cineva că vom ajunge să fim conduși de țigani: da, asta se va întmpla, dar fără vreun efort din partea (încă) minoritarilor - țara este astfel condusă, încât ne transformăm în țigani!
DEFINITIV!
 
   Da, guvernul veghează, numai că o face la căpătâiul a ceea ce a fost odată poporul român!