Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 27 februarie 2013

Entr’acte – Revenire de culoare !

   A fi , sau a nu fi ... 

   După ultimele ştiri , în aprilie , la Campionatul mondial de snooker , va reveni la masă cel supranumit “Racheta” , adică , pentru necunoscători Ronnie O’Sullivan .
   Campionul mondial en titre , a făcut acest anunţ ieri , într-o conferinţă de presă ţinută la Londra : ne bucurăm foarte mult , îi dorim succes , însă ... dacă revine un jucător oarecare , un alt Peter Ebdon (dar mai rapid) , mai bine să n-o facă !
   Aşa că-i dorim succes şi , mai ales , forma lui obişnuită !
   Nu trebuie să cîştige neapărat , trebuie doar să ne farmece din nou cu loviturile lui , inventate în situaţiile imposibile !
   Aşadar , cu teamă , cu nerăbdare şi cu speranţă , îl aşteptăm pe Ronnie O’Sullivan ! 

 

   Să nu uite : există snooker chiar şi după Ronnie !

luni, 25 februarie 2013

Richard III

  

   Escrocherie horticolă şi electrică


    De cîte flori este nevoie pentru a se face primăvară ?
    Dar de cîte becuri electrice pentru a se face lumină ?

   Că o fi olandeză , că o fi chinezească ori tailandeză , idee nu avem , dar că este o înşelătorie în toată regula , ne-am lămurit !
   Chiar şi pentru cine nu cunoaşte fenomenul sau nu-l interesează , este evident că periodic magazinele noastre , de specialitate sau nu , sînt invadate de unele tipuri de plante : acum cîţiva ani , nu găseai un bonsai nici să dai cu tunu’ , acum este plin pînă la refuz de nişte cioate astfel botezate ; aşa cum iarna înaintea sărbătorilor se umplu toate pieţele cu brazi , aşa s-au umplut acum toate magazinele – de la Ikea la dughenele de cartier – cu "bonsai" şi cu orhidee !
   Să ne înţelegem , nu vorbim despre plantele de sezon , cumpărate pentru a fi puse în grădină sau jardiniere (petunii , muşcate , etc) ci despre o inflaţie de plante fără legătură cu vremea la care ne aflăm !
   Pînă aici , putem spune că nu este nici o problemă şi , sigur , n-am greşi , însă problema se găseşte în altă parte : respectivele plăntuţe , sînt doar nişte falsuri , un pic mai sus (pe scara evoluţiei) decît plantele artificiale ! Adică : se ia o creangă de ficus retusa , se pregăteşte pentru înrădăcinare (se blagosloveşte din belşug cu agent pentru înrădăcinare) , se leagă cu sîrmă pentru a i se da o formă cît mai contorsionată (!?!?!) , i se grefează cîţiva lăstari tineri (şi ei ajutaţi din plin cu hormoni şi alte chestii) , iar după cîteva luni , cu eticheta pompoasă BONSAI FICUS RETUSA GINSENG sînt scoşi pe piaţă , inclusiv pe cea românescă ! Faptul că acest tip de ficus există numai în marketing , e o chestie ; faptul că dimensiunea aşa zisului bonsai contrazice chiar noţiunea de bonsai este o altă chestie ; însă faptul că plăntuţele respective vin îngrozitor de dopate şi nu rezistă mai mult de cîteva luni (poate un an) este o cu totul altă treabă şi , îmi pare că asta miroase a înşelătorie !
   De ce protecţia consumatorului nu consideră necesar să intervină în asemenea situaţii , nu pricepem : asemănător se petrec lucrurile cu becurile economice – încercaţi , vă rugăm , să obţineţi un certificat de garanţie pentru un asemenea bec (valorînd € 10) şi ve-ţi avea un şoc ! Nici un magazin , oricît de mare (aşadar nu comercianţii din pieţe) nu vă va acorda garanţie , îndreptîndu-vă către … producător ! Vi se pare normal ? Dar să nu ni se acorde garanţie pentru un produs costînd € 150 – 200 , este normal ? Credem că nu , însă protecţia consumatorului – în special în Bucureşti – este inabordabilă : să înţelegem din asta că respectiva instituţie este doar un loc de platit clientela politică ? Probabil că da , motiv pentru care , piaţa este acum inundată de … orhidee ! Şi doamne , la ce preţuri !
   Dacă , pentru cine a văzut bonsai la mama lor , măcar în China , unde sînt prezentaţi europenilor sub numele de peoni , cei vînduţi la noi ar mai avea ceva de spus , atunci orhideele , pentru cei ce au călătorit în Asia , sînt doar nişte buruieni de la marginea drumului şi atît ! În mod evident , pe piaţa românească se scurg nişte surplusuri de mărfuri nevandabile sau greu vandabile ! Sîntem curioşi ce întreprinzători sino – olandezi fac avere din crengi şi lăstari dopaţi , pe o piaţă exagerat de permeabilă şi permisivă ?
   Iar după invazia de orhidee , ce va urma ?
   Avem şi noi un producător care să le exporte … porcului şi … nevestei romului ? Sau măcar ciuboţica cucului ?
   Dacă nu , ar trebui să avem ; dacă da , să-l ajutăm !

   Lăsînd gluma de o parte , cine se ocupă cu pasiune de bonsai , ştie că aceste plăntuţe încîntătoare cer multă muncă , multă atenţie , foarte multă grijă şi chiar dragoste : aceşti oameni minunaţi şi plăntuţele lor încîntătoare , au aflat că un exemplar se obţine în ani de muncă răbdătoare şi că un exemplar care pe piaţă se vinde cu € 150 – 200 ar trebui să coste (pentru vîrsta lui) multe mii ! Ori , dacă este vîndut atît de ieftin este ceva … putred !

   În încheiere : nu vă aşteptaţi ca un bec pe al cărui ambalaj scrie 8000 - 10000 de ore de funcţionare să vă ţină mai mult de două poate trei sute de ore , dar nici ca un bonsai de peste € 5000 luat cu 200 sau mai puţin , să reziste peste 7 – 8 luni : dacă aveţi noroc , poate un an !
   De ce ?
   Pentru că asta-i piaţa noastră , pe care se poate vinde orice , la orice preţ , la orice calitate , cu etichete în limba română cu font de 2 , piaţă pe care nu se găsesc nereguli ca la englezi , francezi , danezi , etc , etc !
   Să nu uităm , în încheiere , temă pentru acasă - traduceţi şi explicaţi replica :
A HORSE , A HORSE , MY KINGDOM FOR A HORSE !

  Ω  

   Sper că v-aţi prins de ce …

 

joi, 21 februarie 2013

Entr'acte - Sînt Flămînzii sătui ?


  1907

 

   S-au scurs peste o sută de ani (mai exact 106) , din momentul izbucnirii ultimei mari răscoale ţărăneşti europene !
   La 21 februarie 1907 , în satul Flămînzi din judeţul Botoşani , ţăranii sătui de anii de foamete , au pus mîna pe furci şi topoare , în încercarea disperată de a-şi face dreptate singuri ! Că n-au reuşit , este clar : oriunde în lumea asta , orice stat se va apăra cu îndîrjire în faţa unor mulţimi dezorganizate dar , va sta să se gîndească de două ori în faţa unei mîini de oameni cu program . Iar amărîţii , muritori de foame , nici nu ştiau ce-i ăla , dar să mai şi aibă un unul după care să se ghideze ! Aşa că , în nebunia lor , au tăbărît asupra oricui şi orice le-a ieşit în cale : numai în felul acesta l-au transformat în "erou" pe sublocotenentul Ion Antonescu , care a apărat Galaţiul folosind artileria – enfin , şi junele general Buonaparte a folosit-o în plin Paris şi a ajuns departe !
   Clar , foamea şi disperarea i-au împins pe nişte amărîţi să-şi ia lumea-n cap !
   Clar , din nou , statul şi-a făcut datoria , apărînd instituţiile şi organizarea momentului !
   Clar iarăşi , istoricii unor periode diferite au văzut evenimentele diferit : dacă pentru unii a fost o răscoală antisemită , pentru alţii a fost una antimoşierească , iar pentru prietenii lu’ Iliescu , ţăranii s-au răsculat numai şi numai pentru a permite ceferiştilor din Paşcani să le dea drumul din vagoane ! Lăsînd însă toate aceste prostiuţe în acelaşi loc în care am pus şi teoria marinarilor agitatori debarcaţi de pe crucişătorul Potemkin , să ne întrebăm cu multă seriozitate altceva : în afară de subiect de studiu pentru lumea civilizată şi de cîteva mii de morţi (între 500 şi 10 000 , funcţie de sursă) , ce altceva a mai făcut răscoala ?
   Cine şi ce a învăţat din evenimentele anului 1907 ? Ne-am pricopsit cu cîteva lucrări grafice , cu un pamflet caragialesc , cu un roman la lectura obligatorie şi cu o ecranizare (foarte bună) a acestuia !
   Şi atît ? Da , atît !
   Ţăranul român este la fel de incult şi de sălbatic ca acum 50 , 100 sau o mie de ani !
   Autorităţile române sînt la fel de nepăsătoare la durerile propriilor cetăţeni !
   În continuare , în ţara noastră iubită , nici o problemă necronicizată nu prezintă interes , iar odată devenită cronică nu mai merită atacată , fiindcă tot ne-am obişnuit cu ea !
   Aşadar , cui a folosit ? Nimănui !
   În Germania , o asemenea mişcare populară ar fi dus la un cutremur social , ar fi schimbat legi şi structura administrativă a statului !
   La noi însă ? În sfîrşit , ireparabile fugite tempus … 

  Ω

   Dumnezeu să-i ierte !

miercuri, 20 februarie 2013

Entr'acte - unchiul Oscar


   Trecut-au anii ...
 

   Aşa că revin premiile Oscar !
   Să lăsăm pentru cîteva clipe acea realizare mauvais gout zisă politică , să uităm de filmul prea lung oferit de iubiţii noştri conducători şi , să ne aruncăm ochii , privirile şi părerile asupra candidaţilor de anul acesta !
   Ca să nu intrăm prea abrupt , putem face o scurtă istorie a anilor trecuţi , asta ca să vă daţi seama că nici acum nu vom ghici cîştigătorii !
 
   Acum doi ani , a cîştigat Discursul regelui  – un film bun , bine jucat , previzibil şi pentru cine nu cunoştea evenimentele istorice : dacă am fi avut drept de vot , probabil că l-am fi irosit pe 127 de ore ( tragic , eroic , uman , dătător de speranţă , după un caz real , pe nedrept uitat ) .
   Iar dacă Toy Story 3 nu ne-a dat pe spate , Inception da : Leonardo di Caprio ar fi fost actorul nostru preferat , însă merge şi Colin Firth . 

   Buun , anul trecut , cine a cîştigat ?
   Vă mai amintiţi ?
   Greu , nu-i aşa ?
   Păi , a cîştigat ( chiar aşa , cîştigat ) The artist , care a dat prin grădină şi premiul pentru cel mai bun actor ! Am spus cîştigat pentru că de fapt anul a fost slab , iar Artistul nu a luat premiul pentru cel mai bun film , ci pentru cel mai bun dintr-o selecţie din care nu aveai ce alege : vă mai amintiţi mare lucru ? Hugo , Calul de lemn , Miezul nopţii în Paris , Moneyball , care ar fi meritat ? Cu siguranţă , nici unul ! Că cel mai bun film străin a fost ales pe motive politice , înţelegem , dar de ce la animaţie au ales unul care sperie copiii , nu mai putem pricepe !
   Anul a fost de fapt salvat de Meryl Streep în a ei Doamnă de fier ! 

   Iar anul acesta , ce avem ?

   Avem cîteva filme cu adevărat bune şi nominalizate , avem altele lansate prea devreme şi deja uitate ( Jocurile foamei ) , mai avem şi reţete sigure dar plicticoase , avem filme străine foarte bune şi din nou nu avem nici un film românesc !
   De unde ne-a apărut nouă ideea asta fixă , marota asta cu filmul românesc la Oscar , nu ştiu , dar ca mai toate ideile fixe , nu ne face bine . Să recapitulăm : După dealuri , un film greu de înţeles pentru străinii de România şi , care ar fi trebuit însoţit nu doar de traducere ci şi de explicaţii , un film bine lucrat şi bine jucat , însă prea “ de-al nostru “ , nu poate face faţă lui Kon Tiki sau încurcaturii regale , mult mai liniare , mai fără probleme şi mai uşor de priceput ( mai ales cînd aplică reţeta Hollywood 1965 ) . Deci anul ăsta , facem pauză ! Iar pentru NO , no !
   Lăsăm locul liber pentru Amour !

   Iar acum , dacă ne-am liniştit cu ai noştri , îi putem judeca pe ceilalţi …

   Steven Spielberg , din păcate , recidivează şi , după calul de şah de mai an , revine cu o poveste ce merge la sigur în USA : Abe Lincoln ! Iubit deopotrivă de albi şi de negri , marele Abe pare a fi reţeta sigură pentru un succes : că filmul are o poveste cu linie sovietică , nu contează ; că filmul denaturează ( din nou ) unele personaje istorice , nu contează ; că filmul prelungeşte minciuna conform căreia motivul războiului ar fi fost sclavia , iar nu contează ! Dar ce contează ? Cum ce contează ? Contează că dacă anul trecut , căluţul de război care din trăpaş pur sînge a ajuns gloabă la plug , n-a prea impresionat , anul acesta , marele Lincoln ar trebui să cîştige , măcar ca o îndatorire patriotică și de box-office !
   Noi nu l-am vota ( patriotism românesc , normal ) !
   A propos de Spielberg : de revăzut 1941 – merită !
 
   Dar am vota oricînd pentru Argo sau pentru Fiarele sudului sălbatic , l-am vota pe Denzel   Washington ( excepţional beţiv ) , dar şi pe Daniel Day Lewis , pe Christoph Waltz ( genial dr. Schultz ) şi , deşi nu au fost nominalizaţi , am vota în bloc perechea Helen Mirren - Anthony Hopkins ( doar de o sperietură ) ! Iar dacă dezlănţuitul Django este doar o glumă semnată Tarantino , asta nu înseamnă că Leonardo di Caprio nu face din nou un rol mare – a propos de Tarantino , ne este dor de Pulp fiction , Kill Bill , Reservoir dogs şi altele asemenea …
   Și am mai vota - în special - cu Imposibilul !
   Totuși , găndind la rece , deși lucrat și jucat atît de bine încît în unele momente pare documentar , parcă Zero dark thirty este puțin cam dur !
   Și , a propos de documentar și duritate : sperăm ca rebela Vrăjitoare de război să fie vazut la categoria lui ! 

Dar mai presus de toate şi de toţi , am vota-o fără reserve pe Quvenzhane Wallis : fără drăgălăşenia de Shirley Temple cerută de obicei copiilor , puştoaica ne-a topit de tot ! Este Curajoasă !

 

   Ω

 

   Aţi înţeles , sperăm , că dacă am apreciat noi un film acesta nu va primi nici un premiu (cel mult pentru cea mai bună cafea făcută în timpul filmărilor) !
   Să aşteptăm însă , noaptea este aproape !
   Nu-i aşa ?

vineri, 15 februarie 2013

Entr’acte - Ecuaţie iraţională neterminată , de gradul doi , cu soluţii de mult timp cunoscute


 
 

  Sau : nu te pune cu prostul , că are mintea odihnită !

 

   De cîtva timp , rubricile de sport ale posturilor noastre radio şi , în special tv , sînt ocupate pînă la refuz cu Steaua , Reghe , Prodanca şi , cu voia dumneavoastră , gigi ! Ziarele de sport , la fel !
   Ce au făcut ei atît de important pentru sportul mondial , n-am băgat de seamă , însă faptul că Steaua avea să cîştige la Amsterdam cu Ajax , deja nu mai era o ştire , atît de mult se învechise povestea !
   Şi copiii nenăscuţi ştiau asta !
   Pensionarii proaspăt trecuţi la cele veşnice , aveau un zîmbet senin – şi ei ştiau rezultatul !
   Mistreţii de la Balc au dansat în faţa gloanţelor occidentalilor asasini de faună carpatină , mulţumiţi cu ce ştiau despre rezultatul Stelei !
   Papa , aflînd că numărul 16 a fost purtat deja la Steaua de Bănel şi-a dat demisia de ciudă !
   Şi , pentru că vorbim despre Steaua , chiar şi firmamentul a luat act de declaraţiile mai sus pomeniţilor , astfel că , se pare , într-o noapte , constelaţia Orion , pregătită să apună pînă la anul , a luat forma unei stele cu cinci colţuri iar faimoasa-i centură a renunţat la numele învechite de Betelgeuse sau Rigel , scriind pe cer , mare şi citeţ
STEAUA BUCUREŞTI !
   Ei bine , da , aşa au stat lucrurile , dar nu mai stau pentru că s-a produs o insignifiantă eroare (se putea altfel ?) : clarvăzătorii pomeniţi mai sus , au uitat să-i anunţe şi pe cei de la Ajax care urma să fie deznodămîntul meciului ! Gravă eroare , impardonabilă , ce să mai zicem , de nedescris ! Olandezii , dacă n-au fost puşi în temă , i-au ars Stelei cîteva , de nici lui gigi nu-i mai vine să-şi dea demisia din PNL !
   Acum , că s-a întîmplat ceea ce se aştepta orice om cu bun simţ să se întîmple , Prodanca îşi va căuta alt Dinu de dat în judecată (trebuie să fie permanent în faţă , la vedere , altfel n-ar putea promova paratrăsnetul portabil) , Reghe şi "băieţii" vor face iar reportaje la biliard , iar gigi … gigi va găsi cu siguranţă modul de a se feri din calea antibioticelor !

   Pentru CFR Cluj , jos pălăria : au declarat de la bun început că vor face tot posibilul să obţină un rezultat cît mai bun în faţa unei echipe foarte tari ! Şi cum nu mai sînt chiar nişte necunoscuţi , n-a mai ţinut să surprindă pe cineva (ca la Roma) şi nici Interul n-a avut Inter-esul să bage echipa a doua , ca Manchester United în Anglia !
   Însă , per ansamblu , o prestaţie serioasă , solidă , de bun simţ , fără fumuri , fiţe , goange şi alte stelisme şi gigisme !

   Indiferent de faptul că cele două necunoscute ale ecuaţiei erau cunoscute , fiind ea (ecuaţia deci) ca tot fotbalul , adică IRAŢIONALĂ , le dorim mult succes în retur ! 

  Ω

  Parcă poţi să te pui cu astrele , tu ?

Proxeneţi de privilegii

  Crucea de piatră


   Ţara asta a noastră , a avut mai întotdeauna ghinion de conducători proşti , răi sau şi proşti şi rău intenţionaţi !

   Din păcate , de cele mai multe ori , am avut noi prostia de a pune şi de a suporta în fruntea noastră nişte nemernici : românul nu se revoltă , românul nu face revoluţie - mămăliga nu explodează !
   Sau mult prea rar !
   Şi mult prea tîrziu !
   Ei bine , acum - după revoluţia din ‘89 - sîntem conduşi de o mînă - de aceeaşi mînă - de golani , de derbedei , de falşi specialişti atoatecunoscători , atotştiutori , care în realitate sînt doar nişte proxeneţi de privilegii , nişte peşti , nişte madame ale bunului şi banului public : cine dă mai mult şi mai repede , intră în faţă , la fetiţe !
   Sperăm să nu vă supere comparaţia , dar politica românească este asemănătoare unui bordel : cînd eşti în faţa lui ( fie că intri , fie că ieşi ) îţi este ruşine , înăuntru însă , se pare că este al dracului de bine !

   Singura problemă ar fi , să descoperi madama unde faci plata ; şi deşi pare greu , nu este , pentru că dacă pînă acum cîţiva ani , amatorii căutau peştele fetiţei , acum umblă peştele după cei pe care-i ştie interesaţi şi , eventual potenţi !
   Dacă un client , cum ar fi Nelu Iordache să zicem – un nume luat absolut la întîmplare – vrea la fetiţe , foarte bine !
   Dacă însă , acest zis client , nu încurajează competiţia şi merge la un singur stabiliment , atunci , cînd ăstuia i se împuţinează fetiţele şi el
( numitul Iordache Nelu ) vrea să se ducă şi să se distreze şi în altă parte , va fi politicos refuzat : şi nu numai atît , chiar i se vor lua preferatele provenite din bordelul falimentar şi , se vor da altor clienţi ! Asta , pentru ca şi alţii să înţeleagă că trebuieşte încurajată concurenţa ; n-am spus cinstită , corectă sau loială , ci doar atît , concurenţa !

   Ce am scris pînă acum , nu vrea să însemne o încercare de apărare a cuiva ! Nici gînd , în faţa noastră , în ochii noştri , toţi sînt la fel de vinovaţi şi toţi ar trebui să plătească , indiferent de stabilimentul preferat !

   Ce , nu au putut să înveţe pînă acum de la fraţii Youksek , că dacă frecventezi toate bordelurile o să fii mereu bine sănătos , vesel şi voinic ? Dacă nu , înseamnă că sînt grei de cap şi n-au decît să se ducă la fetiţele de pe centură !

 

   O singură nelămurire am avea şi , ne-am bucura tare să aflăm raspunsul :
madama , peştele ori proxenetul ( tot un drac sînt de fapt ) , indiferent de bordelul pe care-l patronează , le taie oare chitanţă ?

 

joi, 14 februarie 2013

Entr'acte - Ochiul dracului seamănă cu o bilă ?

  Grevă , neputință sau plictiseală ?

   Zilele acestea , se dispută turneul Open de snooker al Țării Galilor și , am avut parte de surprize : de prea multe surprize ca să nu ne punem întrebări !
   Foarte pe scurt - pentru a înțelege ce este de neînțeles - au ieșit pînă acum din concurs , fără a pune în vreun fel probleme adversarilor , următorii :
- Mark Selby (1)
- Mark Williams (2)
- Shaun Murphy (4)
- John Higgins (6) - între paranteze este poziția actuală în clasamentul general .

   Interesant în toată povestea , mai este și faptul că cei de mai sus nu s-au eliminat între ei , ci au fost scoși de jucători aflați , în cel mai bun caz în a doua jumătate a clasamentului jucătorilor !
   Trump era și el la un pas s-o ... comită , însă , parcă l-a trezit cineva din somn , moment în care pur și simplu și-a executat adversarul - bietul Dominic Dale era surprins de modul fulgerător în care i s-a topit victoria !

   Așadar , pînă acum , rezultatele din Țara Galilor seamănă cu cele ale Loteriei Române , adică fac ce fac și contrazic orice calcul al hîrtiei , lucru ce le face suspecte iar pe noi ne face să ne întrebăm care este motivul : sînt jucătorii plictisiți , obosiți , supărați ori nemulțumiți ?
  Ω

    Sau sînt necesare niște controale pe la casele de pariuri ?
   Că doară oameni sîntem , iară banul rămîne ochiul dracului !  

 

duminică, 10 februarie 2013

Fizica politică


Acţiunii i se opune o reacţiune egală şi de sens contrar

                                                                                                    principiul al treilea al mecanicii 
                                                                                                    Isaac Newton


   Acest principiu arhicunoscut al fizicii , are aplicabilitate şi în viaţa politică , chiar dacă nu în sens strict material .
   Fiindcă am promis în 24 ianuarie să revenim la problema Unirii Principatelor şi a domniei lui Cuza , o facem astăzi , 10 fevruar , pentru că mîine , 11 , Cuza vodă va fi deja istorie !  
   Acuzam manualele româneşti pentru falsificarea istoriei , deformarea ei  şi inocularea populaţiei şcolarizate cu elemente denaturate şi naţionaliste ! Credem în continuare că aşa se practică predarea acestei discipline în mai toate statele lumii , însă credem de asemenea , că finalul poveştii este păgubos , nesănătos , de cele mai multe ori xenofob ( izant ) şi că istoria spusă aşa cum s-au întîmplat evenimentele este de multe ori mai spectaculoasă , mai frumoasă , mai atractivă  şi , sigur , mai logică ! 

   Să revenim însă la vodă Cuza !

   Cu circa şapte ani de domnie , pentru viaţa politică autohtonă , s-ar încadra ca durată , probabil pe la medie : ca întîmplări în timpul acesta , ar fi cu siguranţă în vîrf !
   Foarte pe scurt , evenimentele petrecute în timpul domniei sale , au fost multe şi cu impact major asupra economiei şi vieţii politice şi sociale din noul stat ; unele au fost normale , altele binevenite şi impuse cu un curaj neaşteptat din partea unui stat nesuveran şi proaspăt format ; altele , deşi necesare , au fost prost gîndite şi prost aplicate ; în final , au fost şi unele prea “ moderne “ pentru epocă .
   AI Cuza , şi-a început domnia drept conducător a două stătuleţe şi şi-a încheiat-o ca domn al unuia singur , urmare a unirii lor : însă nu asta este principala lui realizare ; să vedem aşadar , rapid , ce s-a petrecut în acei ani în Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei :
-         reforma fiscală
-         învăţămîntul obligatoriu de patru clase
-         unificarea sistemului de măsuri şi greutăţi
-         secularizarea averilor mănăstireşti
-         reforma agrară
-         reforma electorală
-         înfiinţarea de instituţii de învăţămînt ( şcoala naţională de arte frumoase , şcoala de silvicultură , şcoala de medicină veterinară , etc )
-         începerea lucrărilor la prima cale ferată din ţară ( Bucureşti – Giurgiu , 70 km , inaugurată în 1869 de Carol I )
-         au fost promulgate legea contabilităţii , a instrucţiunii publice ( cea cu şcoala ) , a consiliilor judeţene , codul penal , etc
-         a fost înfiinţat consiliul de stat ! 

   La prima vedere , numai lucruri bune şi necesare  ;  la o privire mai atentă , marile lui realizări , făcute într-o asemenea mare grabă i-au pecetluit  soarta ! 

   Reforma fiscală , a stabilit clar cine şi ce are de plătit .
   Legea instrucţiunii publice , forţa şcolarizarea populaţiei care era majoritar analfabetă .
   Unificarea sistemului de măsuri şi greutăţi a ajutat ţara în relaţiile ei comerciale .
   Confiscarea averilor mănăstirilor – bine primită în ţară – a întîmpinat opoziţie în străinătate , dar pînă la urmă , posesiunile lăcaşurilor de cult închinate sau nu şi totalizînd circa 25% din terenul agricol al ţării , au fost trecute cu mult curaj în domeniile statului fără a plăti despăgubiri .
   Reforma agrară în schimb , a ridicat mari probleme - se desfiinţa claca şi alte obligaţii feudale , ţăranii primeau pămînt funcţie de numărul de vite pe care le aveau , nu primeau inventar agricol , în schimb trebuiau să răscumpere respectivul pămînt în 15 ani , să nu-l vîndă decît obştii sau unui alt ţăran şi , bineînţeles , proprietari fiind , să plătească impozit ( legea prost făcută şi prost aplicată este sămînţa multor mişcări sociale la sate ) .
   Reforma electorală încerca să simplifice sistemul de vot censitar din acele vremuri , lucru pe care l-a reuşit prea puţin , în schimb a iritat la culme marii proprietari prin scăderea censului şi mărirea bazei electorale a ţării cu tot felul de “ terchea berchea “ .

   Mult a deranjat în epocă şi aventura lui vodă cu Maria Obrenovici , în urma căreia au rezultat şi copii , înfiaţi la un moment dat , chiar de … Elena Doamna ( soţie adevărată , nu glumă ) !

   Dar , marea problemă a lui Cuza a fost aceea că şi-a început domnia în regim constituţional şi şi-a încheiat-o într-unul dictatorial ! Lovitura de stat din 2 mai 1864 i-a adus puterea absolută şi , cu ajutorul guvernului Kogălniceanu , se pregătea modificarea legilor în sensul creşterii puterii domnului ! Asta se pare că a fost cireaşa de pe tort ! 
   Este adevărat că Poarta , ca putere suzerană , recunoscuse la finele lui 1861 unirea de facto , dar numai pe perioada domniei lui Cuza , ulterior urmînd să se revină la vechea stare de lucruri , iar acțiunile pripite ale domnitorului , nu făceau altceva decît să pună în pericol fragila construcție ! Iar dacă în urma firmanului Porții , Principatele aveau în sfîrșit un domn , un singur guvern , o singură capitală etc , au avut și un singur prim ministru  :  acesta însă , întîiul prim ministru al ceea ce urma să devină România , nu era pe placul lui vodă ! Pentru că în parlament , majoritatea o dețineau conservatorii , în mod firesc , tot ei au format și întîiul guvern unit al Principatelor Unite , guvern condus de Barbu Catargiu .
   Primul ministru și guvernul său , s-au opus vehement reformei agrare așa cum o doreau vodă și liberalii ! Nu erau de acord ca împroprietărirea să se facă prin spolierea altor cetățeni ai țării , cereau ca țăranii să nu primească pămînt ci dreptul de a cumpăra pămînt ( luînd credite funciare extrem de avantajoase de la o bancă agricolă ce urma să se ocupe numai de aceste operațiuni ) considerînd că un bun primit nu va avea niciodată în ochii proprietarului său valoarea unui bun dobîndit prin muncă ! Barbu Catargiu și-a susținut cu vehemență punctul de vedere , iar viitorul a demonstrat că nu se înșela !
Însă nu asta a fost marea problemă : în ziua de 8 iunie 1862 , vorbind în fața parlamentului , a spus :


" ... voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării 
  
   La ieșirea din parlament , oricît de ciudat ar părea , trăsura primului ministru lipsea , așa că la invitația prefectului poliției , colonelul Nicolae Bibescu , a urcat în trăsura acestuia : cînd trăsura trecea pe sub clopotnița din fața Mitropoliei ( astăzi Patriarhiei ) , s-a auzit un foc de armă - unul singur ! Barbu Catargiu fusese împușcat în cap ( de fapt în ceafă ) , de la mică distanță , iar atentatorul dispăruse !


   Astăzi , după 150 de ani , momentele s-au estompat ca niște fotografii vechi , iar școala uită să ni le amintească : colonelul Bibescu era un apropiat al lui Cuza , iar declarațiile lui au fost cel puțin ambigue ( opinia publică românescă i-a lipit colonelului un cognomen , pe care l-a păstrat pînă la moarte - Nicolae Bibescu-Pistol ) ; procurorul însărcinat cu anchetarea cazului ( un anume Deșliu ) a fost înlocuit tocmai cînd făcea progrese ( a și fost amenințat de diverși oameni importanți ai epocii , iar Kogălniceanu a făcut chiar scandal , refuzînd să se prezinte la anchetă ) ; procurorul care a primit ulterior dosarul , a închis ancheta din ordine superioare !
Şi oricît ar huli astăzi unii “ monstruoasa coaliţie “ , să ne amintim că dacă în 24 ianuarie 1859 , pe un ger de crăpau pietrele , au ieşit peste 30.000 de bucureşteni ca să impună alegerea lui Cuza , în dimineaţa zilei de 11 februarie 1866 , pe un ger asemănător , n-a mai ieşit nimeni , deşi se dusese vestea loviturii ! Reacţia populaţiei spune multe , iar dacă în memoria populară a rămas ca un binefăcător ( din cauza reformei agrare ) , noi , ca oameni raţionali ce sîntem , nu avem voie să nu-l judecăm aşa cum a fost cu adevărat !
   Pe lîngă alte  “ glume “  ale guvernării Cuza , putem aduce în discuţie una ce ar părea la prima vedere hilară , dar care în epocă a produs mari neajunsuri : obiceiul pămîntului era ca “ registrul de stare civilă “ ( este mult spus , dar ca să ne fie clar tuturor ) să fie ţinut de popa din sat . Conform noilor legi de organizare a ţării – altfel necesare – această sarcină este transferată autorităţilor laice civile : pînă aici , e bine , dar ce te faci cînd rata analfabetismului sare de 90% ? Iar registrele , practic nu mai sînt ţinute ? Poate nici înainte nu erau ele actualizate sau tipizate cu mare acurateţe , însă în obştea românească , se ştiau toţi din tată în fiu ( a lu’ Stan , Ion din capu’ satului , al Marghioalii , etc , etc ) . Ce te faci cînd vrei să culegi roadele reformei agrare , pentru care ţi i-ai pus în cap pe cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni ai ţării ( reforma agrară , cum spuneam , a lărgit considerabil baza de impozitare şi , se aştepta în consecinţă şi creşterea încasărilor bugetare ) ?
   Ei , ce te faci ?
   Simplu , faci procese civile , cu care blochezi instanţele pe ani de zile , procese avînd ca scop atribuirea identităţii : nu v-aţi întrebat niciodată de ce are România atîţia …escu ? Acest “ escu “ înseamnă de fapt “ fiul lui “ şi , neexistînd nici un fel de evidenţă ( pe care altfel , biserica o avea ) , Vasile al lu’ Ion a devenit Vasile IONESCU , sau Ion VASILESCU , după caz ! Cei mai nou intraţi în unele comunităţi şi încă neabsorbiţi de către acestea , şi-au căpătat numele după locul din care proveneau – BraşovEANU , GălăţEANU , CraiovEANU , etc , etc .
   Aşadar , au trebuit întîi botezaţi şi apoi abia puşi la plată sau luaţi la oaste !

   Pămîntul primit în condiţiile mai sus enunţate , a devenit pentru mulţi o piatră de moară legată de gît : dacă cu boierul se mai înţelegeu ce şi cît să dea , cu finanţele nu mai mergea . Se pare că în epocă , un ţăran împroprietărit , suporta dări de peste 35% din venit ( ştiu , seamănă cu ce este astăzi , dar atunci era rău , astăzi este BINE ) ! Nici împroprietărirea funcţie de numărul de vite deţinute nu a fost a idee prea strălucită : într-adevăr , atunci baza agriculturii româneşti era zootehnia şi nu cultura cîmpului , ca astăzi , însă mulţi ţărani aveau o ciurdă de copii de hrănit şi animale puţine sau deloc !

   Cu speranţa că ne-am făcut cît de cît înţeleşi , ne apropiem de final : Cuza vodă , a vrut mult , a încercat mult , a reuşit destul de puţin dar  a deschis calea unei noi epoci în istoria acestor locuri ! A pregătit involuntar terenul prinţului străin : acesta avea să ţină cont de experienţa nefericită a ultimului domn pămîntean cu apetit dictatorial , ţinîndu-se în general departe de cocina politică !

   Cum s-a ajuns în realitate de la Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei , la Regatul României , vom vedea pe 10 mai ! Pînă atunci însă , mai avem , iar de subiecte actuale , sigur nu vom duce lipsă !

   E o pasăre ?
   E un avion ?
   E Batman ?
   E Superman ?
   Nu !
   E Cuza vodă !

   Aşa ne place oare istoria şi adevărul ?
   Sperăm că nu !

  Ω


   Nu pare mai normal AI Cuza acum , coborît de pe ... piedestal ?


marți, 5 februarie 2013

Entr'acte - După o viaţă ca-n teatru , NU vorbiţi cu actorii !


   Sau despre manelizarea unor instituţii de cultură
 

   Se spune că omul sfinţeşte locul !
   Nimic mai adevărat şi mai simplu de observat ! Iar evidenţa acestui proverb , devine clară în lumea teatrului , acolo unde contează prea puţin – din fericire , mult prea puţin al cui eşti – ci ce eşti în stare să faci !
   Aşadar , pentru a nu cădea în patima zisă “ decît repede cu rost , mai bine puţin şi prost “ , să intrăm în subiect …
   Din start , vă atragem atenţia că nu expunem aici părerile unor specialişti , ci ale unor spectatori , aşa că nu trebuie să vă aşteptaţi la critică , ci la impresii !
   Să începem dară !

   Teatrul Foarte Mic din Bucureşti , aflat într-o ( probabil ) sală de bal a unei  adevărate case boiereaşti , în buricul tîrgului ( pentru cine nu ştie ) , se dovedeşte din nou un TEATRU FOARTE MARE !
   O viaţă în teatru , este un spectacol amuzant , dinamic , instructiv , inovator , foarte bine jucat şi , mai ales , cu mesaj ! Merită din plin şi , culmea , sala intimă de la Foarte Mic nu face decît să ajute la obţinerea rezultatului dorit ! Nu spunem mai multe , în speranţa că nu vom răpi din plăcerea cui n-a văzut spectacolul dar o va face  ! 
   Este un spectacol viu , inteligent , alert , plăcut : chiar merită văzut !

   Dar … însă … în sfîrşit … cum să spunem noi asta mai delicat …cît mai delicat …
   Ei bine , lucrurile stau cam aşa : după ce teatrul Nottara ne învăţase cu un anumit nivel , de la înalt în sus , cineva a hotărît să schimbe orientarea artistică a instituţiei , spunîndu-şi că dacă tot este pe bulevard , să joace un repertoriu bulevardier ! Că cele două noţiuni seamănă ca sonoritate , nu negăm , dar că bulevardier înseamnă ce crede conducerea de la Nottara , negăm cu hotărîre !
   Asta a fost una la mînă !
   A doua la mînă : dacă “ Vacanţă în Guadelupe “ s-a bucurat de mîna de ajutor şi umor nativ a unei distribuţii făcute să amuze , dacă “ 39 de trepte “ a supravieţuit din aceleaşi motive , dar şi a punerii în scenă – care trimite mai curînd către umorul englezesc –  Nu vorbiţi cu actorii  a găsit aceste resurse epuizate ! Motiv pentru care , doamna regizor , şi-a făcut mîna pe un spectacol care :
-         pare prost tradus
-         este prost jucat
-         ratează momentele de aşa zis umor şi evidenţiază unele fără noimă
-         nu transmite nimic
-         are o scenografie prăfuită şi infantilă – deşi s-a dorit probabil ceva modern şi minimalist
-         este tern
-         este apatic
-         este – într-un cuvînt – plicticos : chiar foarte plicticos !
 
   Chiar nu merită să vorbim despre distribuţie şi jocul actorilor ( să nu-i facem de rîs ) şi nici despre regie ( inexistentă ) : pînă şi fondul sonor , aşa sărac cum este în această făcătură , este greşit : de multe ori , aşa zisul zgomot al oraşului acoperă replicile actorilor !
   Spus pe scurt : dacă era un spectacol de amatori , de la căminul cultural , l-am fi aplaudat cu toată convingerea !
   Dar nu este !
 
   Ei bine , dacă la Teatrul Foarte Mic am fost impresionaţi de aproape tot spectacolul ( inclusiv interacţiunea actor – public ) , la Nottara , credem că sălii îi crapă pereţii de ruşine : este de-a dreptul jenant nivelul la care a coborît respectivul teatru şi , este păcat de poziţia lui , de actorii lui , de istoria lui , de numele lui ! 

  Ω

   Să conteze oare apartenenţa politică şi poziţia soţului doamnei regizor ?
   Credem că DA , altfel nu înţelegem cum de s-au găsit bani pentru o asemenea …
 
   Aşadar , omul sfinţeşte locul , cînd are cum şi cu ce : dar cînd nu poate , ce se întîmplă cu respectivul loc ?
 

luni, 4 februarie 2013

Entr'acte - Există snooker după Ronnie ?

    Aceasta-i întrebarea !

 

   S-a mai dus un turneu fără Ronnie O’Sullivan : uşor uşor , jocul îşi pierde din savoare ! Mai ales cînd din întîmplare ( sau nu ? ) cei mai buni jucători ai lumii … pierd în faţa unor « titani » ai jocului de snooker ! Probabil că mult prea multa oboseală acumulată pînă acum ne-a dus la o finală Ali Carter contra Marco Fu . Nu avem ce le reproşa celor doi : sînt buni cunoscători ai jocului , îl practică destul de curăţel , însă diferenţa dintre ei şi CEILALŢI este ca între pictor şi zugrav !
   Iar dacă o casă deja zugrăvită este doar o constatare , o pictură este privită iar şi iar , făcînd plăcere ochiului de fiecare dată !
   Şi pictura nici nu este plicticoasă , cum au fost la un pas să devină cei doi !
 
   Pe scurt , printre bundesligi , sărituri cu schiurile , Burkina Faso – Togo şi alte asemenea , au avut şi interesaţii de snooker cîteva picături : de ce Eurosport Ro este o televiziune atît de neserioasă în ceea ce priveşte programul , nu înţelegem – de la nerespectarea orelor de transmisie şi pînă la schimbarea totală şi neanunţată a programului , trecînd prin întreruperea unor evenimente sportive în mijlocul lor ( şi al frazei comentatorului ) şi mutarea în fuga mare de pe un program pe altul ! Totul , absolut totul , dar absolut totul , ca ofrandă zeului FOTBAL ! Totul pînă la FOTBAL ! Noi pricepem că fotbalul este uşor de înţeles – orice tont vede că s-a oprit obiectul într-o plasă – dar să întrerupi o finală de campionat important ( poate mondial ) ca să-mi dai FC Tischbein cu SV Panther din liga a şaptea germană sau din campionatul interstrăzi din Silezia pe dreapta , ni se pare o bătaie de joc şi o jignire la adresa intelectului spectatorului de sport !
   En fin , aşteptăm întreruperea unei sosiri pe Galibier pentru difuzarea unui interviu cu reghe şi prodanca ori pentru un beeecal !
   Păcat Eurosport Ro !

   Revenind la O’Sullivan : am înţeles că a fost somat să dea un răspuns pînă la sfîrşitul lui februarie : dacă revine sau nu ! Este clar că jocul pierde sponsori prin dispariţia unor « figuri » , dar … dar dacă cu sufletul ne dorim să revină , cu raţiunea ne spunem că vrem s-o facă doar dacă îşi poate păstra nivelul cu care ne-a obişnuit : dacă însă revenirea lui ne-ar aduce la masa de joc un Ronnie O’Sullivan şumahărizat , mai bine să rămînă gloria retragerii cu titlul de campion mondial ( pentru el ) şi nostalgia unui mare jucător ( pentru noi ) ! 

  Ω 

   Şi totuşi , jocul este frumos , elegant , inteligent , dinamic , plin de suspans şi … da , există şi după Ronnie !