Sau despre manelizarea unor instituţii de cultură
Se spune că omul sfinţeşte locul !
Nimic mai adevărat şi mai
simplu de observat ! Iar evidenţa acestui proverb , devine clară în lumea
teatrului , acolo unde contează prea puţin – din fericire , mult prea puţin al
cui eşti – ci ce eşti în stare să faci !
Aşadar , pentru a nu cădea în patima
zisă “ decît repede cu rost , mai bine puţin şi prost “ , să intrăm în subiect
…
Din start , vă atragem atenţia că nu expunem aici părerile
unor specialişti , ci ale unor spectatori , aşa că nu trebuie să vă aşteptaţi
la critică , ci la impresii !
Să începem dară !
Teatrul Foarte Mic din Bucureşti , aflat într-o ( probabil )
sală de bal a unei adevărate case
boiereaşti , în buricul tîrgului ( pentru cine nu ştie ) , se dovedeşte din nou
un TEATRU FOARTE MARE !
O viaţă în teatru , este un spectacol amuzant , dinamic , instructiv , inovator
, foarte bine jucat şi , mai ales , cu mesaj
! Merită din plin şi , culmea , sala intimă de la Foarte Mic nu face decît să
ajute la obţinerea rezultatului dorit ! Nu spunem mai multe , în speranţa că nu
vom răpi din plăcerea cui n-a văzut spectacolul dar o va face !
Dar … însă … în sfîrşit … cum să spunem noi asta mai delicat
…cît mai delicat …
Ei bine , lucrurile stau cam aşa : după ce teatrul Nottara ne
învăţase cu un anumit nivel , de la înalt în sus , cineva a hotărît să schimbe
orientarea artistică a instituţiei , spunîndu-şi că dacă tot este pe bulevard ,
să joace un repertoriu bulevardier ! Că cele două noţiuni seamănă ca sonoritate
, nu negăm , dar că bulevardier înseamnă ce crede conducerea de la Nottara , negăm
cu hotărîre !
Asta a fost una la mînă !
A doua la mînă : dacă “ Vacanţă în
Guadelupe “ s-a bucurat de mîna de ajutor şi umor nativ a unei distribuţii făcute
să amuze , dacă “ 39 de trepte “ a supravieţuit din aceleaşi motive , dar şi a
punerii în scenă – care trimite mai curînd către umorul englezesc – Nu vorbiţi cu actorii a găsit aceste resurse epuizate ! Motiv pentru care , doamna
regizor , şi-a făcut mîna pe un spectacol care :
-
pare prost tradus
-
este prost jucat
-
ratează momentele de aşa zis umor şi evidenţiază unele
fără noimă
-
nu transmite nimic
-
are o scenografie prăfuită şi infantilă – deşi s-a
dorit probabil ceva modern şi minimalist
-
este tern
-
este apatic
-
este – într-un cuvînt – plicticos : chiar foarte plicticos !
Chiar nu merită să vorbim despre
distribuţie şi jocul actorilor ( să nu-i facem de rîs ) şi nici despre regie ( inexistentă ) : pînă
şi fondul sonor , aşa sărac cum este în această făcătură , este greşit : de multe
ori , aşa zisul zgomot al oraşului acoperă replicile actorilor !
Spus pe scurt : dacă era un
spectacol de amatori , de la căminul cultural , l-am fi aplaudat cu toată convingerea
!
Dar nu este !
Ei bine , dacă la Teatrul Foarte Mic
am fost impresionaţi de aproape tot spectacolul ( inclusiv interacţiunea actor –
public ) , la Nottara , credem că sălii îi crapă pereţii de ruşine : este de-a
dreptul jenant nivelul la care a coborît respectivul teatru şi , este păcat de
poziţia lui , de actorii lui , de istoria lui , de numele lui !
Ω
Să conteze oare apartenenţa
politică şi poziţia soţului doamnei regizor ?
Credem că DA , altfel nu înţelegem
cum de s-au găsit bani pentru o asemenea …
Aşadar , omul sfinţeşte locul , cînd are cum şi cu ce : dar cînd nu poate , ce se întîmplă cu respectivul loc ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu