Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

M-aș apuca de băutură ...

   Grea alegere


   De la o vreme, mă uit după filmele care sunt nominalizate anul acesta la Oscar sau, care au luat ori au fost nominalizate în anii trecuți pentru acest premiu. Și, pentru că sunt mai sucit de felul meu, atunci când caut inspirație în domeniu, o fac verificând notele de care se bucură sau nu, respectivele producții pe IMDb.
   Acum, pentru că nu toată lumea știe - deși cred că sunt puțini cei ce nu sunt la curent - IMDb înseamnă Internet Movies Data base, așadar este o bază de date despre filme - despre îngrozitor de multe filme - completată de notele de la 1 la 10 acordate de cititori/privitori. Este interesant că simpla notare a unui film nu îl poziționează pe acesta automat într-o poziție, pentru că
site-ul IMDb funcționează corect, făcând statistica pe baza unui algoritm care urmărește cuantificarea cât mai multor elemente: ca un exemplu, este calculată nota filmului și funcție de numărul de voturi - adică, un film cu cinci note, toate de 10, va fi în urma altuia de nota 8, dar pe care l-au votat 500.000 de oameni!
   Clar până aici?
   Cred că da și, cred de asemenea că este și suficient de explicat mecanismul: vă mai spun doar că IMDb, prin voturile directe ale spectatorilor, reușește să facă pasul dincolo de „corectitudinea politică” a momentului, dincolo de moda clipei, dincolo de interesele criticii! Adică, trebuie să vă așteptați ca filme intrate cu mare tam-tam în atenția publicului și ajunse din această cauză foarte sus în clasamente, să scadă, să tot coboare, până la o adevărată dispariție în masa celor multe. De altfel, dacă o să verificați legătura de mai sus, a celor mai bine notate 250 de filme pe IMDb, o să vedeți că primele locuri sunt ocupate de realizări vechi de douăzeci de ani sau peste.
   Da, verificarea acestor ierarhii, poate aduce cunoștințe interesante ...

   Dar - vă întrebați dumneavoastră - de ce bate ăsta câmpii cu IMDb-ul?
   Că asta știam și noi!
   Ei bine, iată de ce: am observat, că filmele de peste nota 9 sunt în număr de doar trei și se pot încadra la categoria excepțional, ele fiind votate de un număr considerabil de privitori - locul întâi, peste 1.380.000! - filmele între opt și nouă sunt foarte bune, cele de peste 8,7 fiind la un pas de excepțional, filmele din zona șapte - opt sunt bune și bunicele, iar cele de sub șapte sunt o problemă!
   Nu vă faceți iluzii, din zona lui șase, filmele devin o adevărată pacoste, sunt greu de văzut!
   Iar ce este mai jos de șase, sunt de cele mai multe ori niște gunoaie!
   Să vă mai spun și că există filme notate cu unu virgulă ... ? Nu vă mai spun!

   Dar de ce toată introducerea aceasta?
   Pentru că, vreau să analizăm împreună oferta de filme din câteva zile de la televiziunile românești, pentru că vreau să ne lămurim împreună ce ne oferă ele, pentru că vreau să înțelegem că ele nu există decât pentru a transmite reclamă!

   Așadar, să începem cu liderul de piață, Pro TV:
- joi - Enemies closer de ... 5,1
- vineri - The A-team de 6,8 și The replacepent killers 6,1
- sâmbătă - Under siege 2 cu nota 5,4
- duminică 4:Rise of the silver surfer notat cu 5,6 și Underworld:the rise of the lycans de 6,6!
   Vă place oferta celui mai „tare” post românesc?
   Dacă ne gândim bine și că este împănată cu prostii pentru adolescenți retardați și cu asemenea capodopere (Karagül - 4,5 sau Sila - 5,8) menite să transforme pe orice privitor în menajeră în Spania sau în Italia, nu putem spune decât BRAVO!

   Dar nu sunt numai ei în situația asta!
   Iată și concurența: HBO ne oferă seara, la sfârșit de săptămână The Hangover Part III de 5,9, Jack Ryan: Shadow Recruit  de 6,2 și Grown Ups 2  de 5,4!
   Sau DigiFilm, care având un semimonopol pe piața audio/video, intră în rândul lumii cu You, me and Dupree de 5,6,Don Jon  de 6,7 (!!!), Friday the 13th notat cu 5,6!

   Însă, recordul absolut, filmul ce nu trebuiește ratat, realizarea pentru care merită să chiuliți de la îndatoririle de orice fel, această capodoperă de neuitat și de nerepetat, este difuzată pe canalul Film+ și se numește:
adică minunăția care a primit de la peste 50.000 de votanți nota medie ... 3,5!
   Nu v-am prezentat decât câteva dintre gunoaiele cu care sunt umplute programele TV și în contul cărora posturile se bat pe banii din publicitate: sunt îngrozit, n-am la ce să mă uit! Și nu-mi spuneți să iau telecomanda și să schimb canalul, pentru că banii din publicitate vin tot din buzunarul meu, consumatorul final!
   Așadar, trăgând linie: sunt în interval de câteva zile câteva filme bune, dar cum nu mă pot distra la infinit cu Avatar (7,9) mă văd nevoit să trec peste, sunt multe filme proaste și destule mizerabile!

   Nu face nimic - îmi spun în sinea mea - lasă că rezolv treaba cu singura televiziune la care vreau nu vreau, plătesc abonament, televiziunea publică, televiziunea care îmi ia banii cu forța, primește subvenții de la stat și mai dă și publicitate! Cei de la TVR, sigur sunt mai de Doamne ajută, sigur dau ceva mai bun, sigur umblă prin arhivă și, dacă tot dau o vechitură, măcar dau una care să ne facă plăcere: Casablanca și pe Aripile vântului eu le-am văzut de câte trei ori, alții poate de treizeci și tot le face plăcere! Ia să vedem oferta POSTULUI MEU DE TELEVIZIUNE!
   Aceasta arată astfel:
- November de 5,6
- Needful Things de 6,2
- Angélique, marquise des anges de 6,9
- La zona de 7,1
- At First Sight la 5,9
- Rites of Passage notat cu 4,1
- Des vents contraires cu 6,5
- suedezul Äntligen midsommar!, de asemenea o capodoperă cu nota 4,1, și, minunea minunilor, un film pe care îmi doream de mult să-l văd și nu l-am descoperit pe nicăieri, mult așteptatul, visatul și doritul:
- Air Collision, vârful cinematografiei mondiale, cel binecuvântat cu nota 2,9!
   Singurul film mai de Doamne ajută, La zona, este difuzat după miezul nopții!

   Ω

   Ce mi-a mai rămas de făcut?
   La televizor, n-am la ce să mă uit!
   Oferta cinematografelor este în mare aceeași: picioare'n gură, comedii romantice de te umflă plânsul sau filme cu un limbaj de o obscenitate ieșită din comun!
   Oferta teatrală este insuficientă și destul de slăbuță!
   Opera, chiar fără mari voci, rămâne cam scumpă!
   Mai rămâne să mă hotărăsc dacă să descarc torente sau să mă apuc de băut!
   Cred că renunț, nu mă apuc de băutură ...
   P.S.1 Măi televiziunea publică, măi educatorilor măi, încă n-ați aflat că în engleză comedie se scrie comedy și nu commedy?Poftim? Aveți dreptate, la 2,9, ce pretenții să mai avem!

   P.S.2 Cui altcuiva mai folosește oare această îndobitocire națională?
 

vineri, 30 ianuarie 2015

Premiul literar al DNA

   Surprize, surprize ...

   Ziua PDL-ului a fost ieri!
   Nu, nu ziua de naștere ori altă sărbătoare asemenea, nici parastasul, nici gând: a fost ziua DNA!
   Adriean videanu, a primit bărbătește ordonanța de reținere și deja își pregătește bagajul și doina de ocnă!
   Elena udrea, pentru că nu s-ar putea vopsi la Rahova, a primit pe moment interdicția de a părăsi capitala (pentru 60 de zile) fiind din ce în ce mai aproape de buna-i prietenă bica!
   Acum, în liniște și fără stres, la mititica, unii dintre concetățenii noștri, descoperă că și-au pierdut timpul ani și ani de zile în diverse ocupații prostești, când ei/ele aveau un atât de mare talent literar: așadar, dă-i și scrie, dă-i și scrie - și bica ... și Gabriel sandu ... și cu siguranță mulți alții!
   Lațul se strânge!

   Ω

   În jurul gâtului cui?

joi, 29 ianuarie 2015

De ce vă plătim?

   Ruine ruinate

   Văd în București fostul magazin Sora: este o ruină!
   Văd o fostă bancă pe Calea Victoriei: este o ruină!
   Văd palatul Stirbey, tot pe Calea Victoriei: este tot o ruină!
   La Sfântul Gheorghe, mă privește hâd fostul magazin București: ați ghicit, tot o ruină!
   La tot pasul, în zona centrală a vechiului București, clădiri mai mari ori mai mici, unele de patrimoniu, sunt ajutate să devină ruine, dacă este posibil să se autodemoleze, astfel încât speculanții de terenuri să-și poată îmbogați portofoliul: nu-mi spuneți că primăria generală sau cele de sector nu știu, pentru că nu cred!
   Nu cred, și pace!
   Și atunci?
   Nu cumva ar trebui tratați drept complici?
   Cine să facă asta, este o altă problemă majoră: în jurul nostru, viața socială se degradează, educația se degradează, noțiunea de distracție se degradează, ideea de muncă se degradează, iar cei care ar trebui să vadă, să înțeleagă, să tragă concluzii și să găsească soluții „se râde de noi”!
   Poliția ridică din umeri: nu avem ce face!
   Poliția locală, păzește obiectivele primarilor și cam atât.
   Poliția rutieră, mai pune câte un radar și numără morții rezultați din accidente!
   Primăriile nici măcar nu mai numără gropile și, cum greaua moștenire s-a tocit, au început să dea vina pe greaua iarnă cu cicluri îngheț-dezgheț!
   Părinți și copii căutând în gunoaie, sunt pentru statul român dovezi ale libertății cetățeanului și nu ale sărăciei crunte și a lipsei de educație și viitor.
   Adulți cerșind în intersecții aglomerate, purtând sugari în brațe, înseamnă pentru statul român un sport extrem, cu viitor olimpic și nu o expresie a degradării galopante a stării materiale a societății!
   Banii cheltuiți prostește pentru lucrări inutile și neexecutarea altora absolut necesare, reprezintă o dovadă de descentralizare și nu una de proastă gospodărire!
   Iar dacă un drum de 250 km, făcut cu trenul, costă 62 de lei și durează patru ore și jumătate (adică o medie de puțin peste 55km/h), înseamnă că ăla care mă duce cu microbuzul pe aceeași distanță în nici patru ceasuri oprindu-se să și mănânce, este ministrul transporturilor!

   Multe sunt de spus, multe hilare, altele grave, iar statul nostru social-democrat, sau liberal, sau orice culoare politică îi puteți atribui dumneavoastră, ne taxează și în schimb nu ne dă nimic!

   Noul președinte al României, domnul Iohannis, a uitat un lucru: cu cât cazi mai de sus, cu atât cazi mai rău! Venit la putere pe un val de entuziasm popular, simt că urmează să dezamăgească: abia acum își dă seama cât de limitate sunt atribuțiunile președintelui, așa că se bagă unde nu-i fierbe oala, uitând cât de criticat a fost predecesorul său pentru că s-a vrut jucător! Așadar, domnul Iohannis, a promis multe, nu va face mai nimic și, deja pare a intra în discuții contradictorii cu primul ministru, pe al cărui cabinet speră să-l înlocuiască cu ... tot udmr+pc+gabriel oprea+(poate) tăriceanu+fragmente din psd!
   Și atunci? Cu aceeași oameni, cu aceleași racile, ce se va schimba pentru mine, omul de pe stradă?
   Ați ghicit, nimic nu se va schimba! 

   Ω

   Autoritățile vor continua să-mi râdă în nas, banii se vor cheltui ca și până acum, posturile „la stat” se vor ocupa la fel, drumurile de 125.000.000 €/km ale lui ponta vor ajunge la 200.000.000 €/km, iar eu, voi fi mulțumit că am ales un ... președinte, de să-mi meargă fulgii!
   Dacă nu se va ține cont de referendumul privitor la numărul de parlamentari, dacă nu se va reforma clasa politică și organizarea politicii, putem alege pe oricine:
TOT EI VOR CÂȘTIGA!

 

miercuri, 28 ianuarie 2015

De mai mare râsu' ...

   Și la tenis se pricepe toată lumea?


   Se pare că da: ca și la agricultură sau ca la meteo. Toți ne pricepem la toate! Toți, mai puțin realizatorii rubricilor sportive!
   Aceștia, cu mic cu mare, au început să calculeze ce ar trebui să facă Simona Halep ca să ajungă numărul unu mondial: și de ce joc al rezultatelor are ea nevoie, câți bani a câștigat, câți va câștiga, cum s-a dus să-și facă unghiile sau părul, etc, etc ... Uitând respectivii, că Simona Halep nu trebuia să facă toate prostiile astea ci, trebuia să facă un singur lucru:
SĂ JOACE!
   Da, atâta tot trebuia:
SĂ JOACE!
   Ori, „specialiștii” noștri, nu văd că Halep este din ce în ce mai nervoasă, că nu a câștigat decât jucând contra locului ț (unde ț>40), că transpiră prea abundent la efort, că în loc să-și vadă de muncă și de antrenamente, are timp de reclame și mondenități!
   Am spus de mai multe ori: o admir pentru curajul și perseverența ei, o admir că obține rezultate atât de bune în situația în care are constituție fizică pentru orice alt sport, numai pentru tenis nu - însă, tocmai din această cauză, voi „specialiștilor”, lăsați-o în pace, lăsați-o să joace, arătați-i unde greșește (dacă vedeți și înțelegeți) și nu-i mai calculați câștigurile, că nu sunt banii voștri!
   De asemenea, nu-i mai cereți nici lui Hagi părerea, că el a făcut alt sport: ascultați-i mai mult, mai bine și mai atent pe Năstase, ori pe Țiriac!
   A propos de greșeli: Halep, probabil insuficient pregătită și prost sfătuită, își permite să nu se prezinte la turnee la care și-a anunțat participarea, își permite să joace la altele subțiri, unde se așteaptă la un traseu facil: acest lucru nu va putea ține la infinit, organizatorii urmând să reacționeze!
   Iar faptul că nu rezistă fizic și simte nevoia de odihnă prelungită, înseamnă că ori nu este pregătită, ori acesta-i este nivelul!

   Ω

   Atunci când am spus despre Bute, că se bate cu jamboane, unii s-au supărat pe mine: sper ca în cazul lui Halep, să mă înșel!
   SPER DIN TOT SUFLETUL!
  

marți, 27 ianuarie 2015

Statul: inamicul public numărul 1!

   Iată câteva motive ...


   Prețul petrolului pe piața mondială, a scăzut periculos de mult, unii analiști vorbind despre pericolul unei deflații!
   Gazele din producție internă, reprezintă peste 90% din necesarul României.
   Rezervele de gaze naturale sunt suficiente.
   Temperaturile exterioare sunt prietenoase cu transportatorii de energie.
   Există apă în bazinele hidrografice și lacurile de acumulare, iar gheață nu s-a format, așa că producția de energie electrică depășește cu mult consumul total al României, adică industrie + populație.
   Parcurile eoliene produc și ele din plin!
   Se pare că stăm bine!
   Ura, stăm foarte bine!

   Păi dacă lucrurile stau așa, atunci de ce s-a scumpit din nou gigacaloria?
   De ce crește prețul energiei electrice?
   De ce combustibilii sunt în continuare mai scumpi decât în Germania?

   Întrebăm, pentru că am observat niște lucruri:
- când leul se devalorizează în fața unei valute străine, prețurile imediat pornesc pe un curs ascendent
- când leul se întărește, nimeni nu reacționează, prețurile rămân neschimbate
- prețul petrolului - cum spuneam - a scăzut dramatic, dar la noi combustibilii s-au ieftinit cu nici 20%
- o creștere a prețului barilului de petrol cu 1% aduce la prețul din România un adaos de 10%, sau mai mult
- din fericire - până acum - prețurile nu au fost raportate la cursul leu/zlot, forint, leva, dar nu este o idee de lepădat.

   Își mai amintește cineva lacrimile de crocodil ale producătorilor autohtoni de alimente? În urmă cu doar câțiva ani, se plângeau de politica îngrozitoare a marilor lanțuri de magazine, politică ce-i scotea de pe piață!
   Vă mai amintiți?
   Cum cereau ei un cod de bune practici? Sau de bune ... „manere” ... promițând că dacă marii intermediari nu vor mai face așa și pe dincolo ... atunci ei ...
   Vă amintiți cu siguranță!
   Dar de ieftiniri la alimente vă amintiți?
   Cu siguranță, nu!
   Dar, mulți dintre noi și-l amintesc pe acel om urât cu nume frumos care-i înfiera cu mânie proletară pe reprezentanții lanțurilor de magazine imperialiste care ... și care ... și ...!
   Și dă-i și luptă ... și dă-i și luptă!
   Și ca să fie treaba treabă, s-a băgat și politicul ca musca-n ..., drept care, un alt corifeu al producătorilor autohtoni și al scăderii prețurilor, ne spunea aici ce și cum!

   Exemplul alimentelor, al combustibililor, al energiei, a fost preluat de oricine vinde ceva în țara asta, iar faptul că acum, vine ANPC și-mi spune că „s-au prins și ei” că în 2007 marile magazine au lucrat în monopol și că pentru asta le vor face și le vor drege, pe mine cumpărător final, nu mă amuză și nu mă încălzește deloc: banii cheltuiți în plus în 2007 nu-i mai vedem înapoi, iar dumnealor i-au înmulțit suficient ca să-și permită o amendă modestă, de câteva milioane de euro, pentru simplul fapt că au încheiat contracte în care se stipula total ilegal prețul minim la care are voie să vândă un furnizor!

   Ω

   Așa că, pe principiul
„Mirceo fă-te că muncești!”
autoritățile statului român își bat joc de contribuabil și fac plecăciuni în fața cui ... știți dumneavoastră!
   Ați înțeles, sper, de ce consider statul român ca principalul meu dușman!

luni, 26 ianuarie 2015

Lucrul comun, vândut la preț de lux

   Sau: cum se câștigă din orgoliul (prostesc al) altora


   Cu mai mulți ani în urmă, s-a deschis la București un magazin ikea. Era ceva nou pentru românul obișnuit și, tot omul a dat năvală!
   Magazinul, ținut pe vremea aceea de un nume cunoscut al mediului românesc de afaceri, avea prețuri măricele, servicii bunicele și vânzare excelentă! Tocmai această ultimă parte a poveștii, vânzarea excelentă adică, a dus la intrarea magazinului bucureștean în rețeaua firmei mamă - a suedezilor - și începerea unei demonstrații profesioniste de capitalism nord-european!

   În primul rând, calitatea produselor ikea, este una COMUNĂ, peste tot în lume mobila lor ușurică fiind cotată ca o mobilă ieftină. 
   Rezultatul la București? Produsele ikea au prețuri de marfă de lux - ceea ce nu este!

   Așadar, sistemul în sine se dovedește păgubos pentru client: de foarte multe ori, mult trâmbițata garanție pe zece (10) ani sau mai mult, este doar un basm, pentru că aceasta se acordă în baza bonului - câți dintre noi păstrează un bon timp de zece ani? - și în plus, trebuie să te lupți cu reprezentanții feroci ai suedezilor, pentru a le demonstra că s-a întâmplat să se întâmple și că nu ai stat tu, cumpărător, să sufli apă sub presiune în super mobilierul lor! Pot spune că știu din sursă directă și sigură, că s-a reproșat proprietarului nemulțumit, faptul că o mobilă de BUCĂTĂRIE s-a stricat fiind ținută în abur și căldură! Credeți sau nu, dar exact asta a fost reacția „specialiștilor” ichea: „aaa, păi pe blatul ăsta - de bucătărie! - probabil a curs apă!” Da, „ne facem autocritica și nu mai cerem nimic: recunoaștem, în loc să curățăm legumele pe pereți, le-am curățat pe un fund de lemn, așezat pe minunatul lor blat” au spus păgubiții și au cam rămas cu buza umflată!
   Ce chestie ...
   Apoi, dumnealor, s-au luminat la față și, zâmbind superiori, le-au  explicat de ce aceeași piesă s-a exfoliat: pentru că a stat în căldură!
   Și aici aveau dreptate, nimic de spus: plita se pune pe tavan, numai românii, ca proștii, o pun ÎN blat!
   Asta este ... am greșit!
   La fel cum, am avut ocazia să văd dulapuri (tot) de bucătărie, umflate din cauza aburilor! Spre bucuria galben-albaștrilor, omul, deși mai avea bonul mobilei care-l costase multe zeci de milioane, nu a avut obrăznicia argumentului tip par!
  
   Apoi, faptul că iau o piesă de mobilier demontată și urmează să-mi dau eu cu ciocanul peste dește în propria-mi locuință, nu înseamnă o calitate superioară, ci din contră! Și culmea, asta chiar mai ridică probabil puțin prețul - deloc modest!

   Nu în ultimul rând, trebuie să vorbim și despre etichetele mincinoase ce însoțesc anumite produse și, dau în fugă un exemplu: picioare mobilă bucătărie din INOX! Sunt frumoase, sunt lucioase, sigur vor fi la fel și peste nu știu câți ani! Greșit: nu vor fi la fel, acele minunate picioare din INOX nu sunt din INOX, deși ni se cere preț de INOX! Dumnealor,
PICIOARELE DIN INOX,
RUGINESC!
   Ori, noi știm cu toții, că proprietatea de bază a oțelului inoxidabil, este tocmai aceea de a ... rugini!
   Am glumit, inoxul nu ruginește, dar produsul vândut de ichea drept inoxidabil, nu este așa, ci este 

NICHELAT SAU CROMAT!
   Și încă destul de prost!
   Și atât!

   Să mai amintim de dulapurile care trebuiesc fixate de pereți ca să nu se facă bucăți, de sertarele cu fund din CARTON - nu suportă mai mult de trei chiloți și câteva perechi de șosete! - care, supraolicitate (adică cu doi chiloți în plus ...), ori se dezmembrează prin cădere de fund, ori se desfac de pe pereții interiori ai mobilei cu tot cu sistemele de glisare!

   Însă, încă se mai găsesc mulți care se înghesuie să cumpere, indiferent de calitate, indiferent de preț, din snobism și orgoliu de doi bani: poate că în timp, și la noi ichea va ajunge în poziția pe care o ocupă pe afară, adică furnizoarea mobilierului ieftin, pentru case ieftine, de început de drum în viață, cu prețuri oneste și modeste ca și clienții cărora li se adresează!

   În sfârșit, la București, prețurile cresc repejor și sigur: sunt la vânzare produse, care în urmă cu trei ani costau cam jumătate din prețul de acum! Nu știe nimeni de ce, probabil că i-au sufocat clenții și vor să-și mai tragă sufletul!

   Ω

   Sfat practic: puteți deosebi ușor INOXUL de făcături: tot ce vă trebuie, este un magnet (chiar și unul de frigider)
- pe INOX magnetul nu prinde
- pe obiectele electroacoperite, magnetul prinde (nu se lipește, doar dacă întâlniți alamă sau cupru sau bronz nichelat, ca la baterii, dar situația asta este rară)!
   Probați acum acasă, pe diferite obiecte (hotă, frigider, cuptor, etc) și ... minunați-vă!

   Nu ne deranjează sistemul ichea, nici calitatea mobilierului ichea, nici ideea de mobilier accesibil ichea și pe care să și-l monteze singur tânărul (sau chiar tânăra singură)! Nici gând, nu ne deranjează, chiar le considerăm binevenite, credem că pot fi de un mare ajutor într-un anumit moment al vieții!
   Ne deranjează discrepanța dintre calitatea reală ichea și NEREALISTELE prețuri de la Ikea București: plus ce-am scris mai sus!
   Și atât!

 

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Mica unire: ce a mai rămas?

   156


   Atâția ani au trecut de când muntenii unioniști i-au păcălit pe moldovenii separatiști: prevalându-se de o lipsă în condițiile impuse de marile puteri, ei au forțat la 24 ianuarie 1859, alegerea la București a aceluiași domn ales la Iași în 5 ianuarie același an!
   A fost o ... șmecherie, o utilizare extremă a unui text: și, să nu uităm ce se povestea, anume că adunarea de la București cu dragă inimă ar fi ales pe altcineva decât pe necunoscutul polcovnic fost prefect de Covurlui, dar că populația, împinsă de la spate de către unioniști, i-ar fi forțat, amenințat, înghesuit și, în final, obligat să facă alegerea corectă!
   Chiar o fi fost ea corectă? Faptul că vodă Cuza a fost proclamat domn al Munteniei sub amenințarea satârelor breslei măcelarilor și a parlagiilor, nu înseamnă că a fost un lucru bun: astăzi, după 156 de ani, Moldova este în continuare o zonă paradoxală - dă genii de tot felul, dar este de o sărăcie aproape lucie!
   O fi fost bine pentru Moldova și moldoveni?
   Nu știm, iar răspunsul nu-l putem da ,din lipsa mult prea multor informații!
   Așadar, pentru moldoveni a fost bine?
   Dar pentru munteni, o fi fost?

   Trăgând linie, vedem că imediat după Unirea cea mică, s-au pus bazele românismului - până atunci inexistent - și ale uniunii de neam: astăzi, din ce în ce mai multe glasuri „își bagă picioarele” în ea de țară, de patrie, de limbă, de ...
   O fi bine?
   Pentru noi toți?

   Ω

   Cu un gust amar, îmi amintesc de versurile celui ce a mai îmbogățit ideea de întreg și cu textul imnului regal:
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei 
Pe pământul României!
   Cuvinte prea mari, pentru cât de mici am ajuns!
 

vineri, 23 ianuarie 2015

Simplă coincidență?

   Să ne întrebăm!


   Curtea constituțională, a râs pe săturate de legea poreclită „Big Brother”, arătând-o cu degetul, cum că ar fi greșit redactată, incoerentă, inconsistentă, etc, etc ... mai aveau puțin și descopereau și că este greșită gramatical!
   Ce-i rău în asta?
   Nimic nu-i rău, ba chiar este bine!
   Doar că „Little Brother” care cerea drepturi de supraveghere și control ca pentru „a big one”, și-a adus aminte că are „few dwarfs” prin cotloanele curții, drept care, sub acuzația de nesupunere la ordin, a scos levorveru' și poc, poc, către personajul cu nume agricol! Acum, că grupul organizat și ordonat cu Grebla chiar a călcat în străchini, nu ne mirăm: ne mirăm doar, că a fost nevoie de o ieșire a respectivului în decor pentru a provoca reacția instant a DNA-ului!
   Care DNA-u', ne pare acu' ăla mai micu' al lu' SRI-u' !
   Așa că, domnul al cărui nume ne duce cu gândul numai la saltelele de pe vremuri, domnul acela de este șeful lui Toni Greblă, a început să se plângă, încă destul de timid, că asupra Curții Constituționale se fac presiuni!
   Adică, presiuni să fie, dar să le știm și noi!
   Pentru că, în lupta dintre mini parlamentul ce se vrea Curtea Constituțională și una dintre adevăratele puteri în stat, adică cea care l-a învins pe Milică - cel ce credea că are Cheia celor două sute de zile - trebuie să se sfârșească cu o victorie clară!

   Ω

   Nu, victoria nu va fi declarată în mod public, nici nu va fi considerată un act popular!
   Nici nu ni se va spune cine este câștigătorul!
   Dar noi, învățați să citim printre rânduri, vom înțelege:
- dacă legea este reintrodusă rapid și acceptată, SRI-ul și frații săi sunt iarăși la putere (caz în care, Toni Greblă ar putea fi sacrificat pentru o eventuală sentință cu suspendare)
- legea moare, mai cade poate un judecător, dar curtea se ține bățoasă (înseamnă că ne îndreptăm cu pași siguri către statul de drept mult visat!)

   Totuși, ceva nu-mi place în toată povestea asta: de ce a reacționat atât de rapid DNA-ul?
   De cine ascultă de fapt instituția căreia nu cu mult timp în urmă îi lăudam independența și echidistanța?
   De ... servicii sau de interesul național?
DIN ACEASTĂ DILEMĂ, NU PUTEM IEȘI!

Commedia de-l arde!

   Tot mai mulți, cer ...


   ... demisia lui victor ponta din fruntea PSD! A fost mai întâi dragostea Mihaelei, apoi primarul care este și, oamenii doar s-au amuzat pe seama cererilor lor!
   Dar acum, după ce a văzut că DNA-ul nu mai știe de frica șefilor politici, după ce a înțeles că ce ți-e scris, în dosar ți-e pus, chiar și Radu Mazăre, întâiul gospodar (??!??) al Constanței, vine cu aceeași cerere: jos ponta!
   Să fie acum șeful PSD mai vulnerabil? Dacă da, de ce?
   Să fie acum victoraș mai slab? Din nou ne întrebăm, de ce?
   Să fi fost printre vânătorii din pădurea nebună a lui Dragnea și ceva ... cârtițe? Care s-au băgat - că doar asta-i treaba unei cârtițe - pe sub pământ și apoi au spus ce au auzit, cui nu trebuie?
   Totul este posibil, absolut totul: mai ales de când, prin pensionarea eternului dușman, victoraș și-a pierdut rațiunea de a mai ocupa acele funcții!
   Într-adevăr, dacă Băsescu nu e, ponta nu e!

   Primul ministru, un tip volubil, pe care ne bazam că are întotdeauna la el o înjurătură, ori o prostie de spus, și-a pierdut tot hazul!

   Nici măcar nu ne mai amuză cu inepțiile lui obișnuite: tinde să devină normal, adică plicticos până peste poate ...
   Pe Iohannis nu-i dă mâna să-l bălăcărească și nici să-l amenințe cu suspendarea - la ce bătaie a luat în alegeri, l-ar râde și curcile! - așa că, ginerele accidentatului socru, nu mai are ce căuta acolo unde se află: personajul s-a uzat, oricâte vopsele i-ar mai da recuziterii, tot prăfuit și învechit este!



   Soluția?
   Un alt premier!
   Nu neapărat și un alt șef la PSD: acolo poate rămâne ... până o să-i arate Vanghelie cum se face politica în Ferentari!

   Ω

   Iar dacă acest Pulcinella politic ajunge să fie învățat bunele maniere de Brighella de Rahova, atunci sperăm să-și cu el la plecare și fanfaronul căpitan spaniol de Alexandria:
pentru totdeauna!
 

joi, 22 ianuarie 2015

Dar dacă ar fi pe dos?

   Împușcarea francului


   De câteva zile încoace, în lipsa unui alt atentat de la care să primească știri gratuite, televiziunile noastre inepte s-au repezit asupra unei false probleme: creșterea cursului de schimb leu - franc elvețian, creștere care ar pune în imposibilitatea achitării ratelor la împrumuturile contractate de către (funcție de sursă) 75000 până la 150000 de creditați. S-a ajuns atât de departe, încât pseudoaleșii noștri cred că este necesară o lege a insolvenței, ba chiar a falimentului personal, lege care să permită cui are două datorii (bancă + întreținere) declararea insolvenței și prelungirea suspansului pentru încă cinci ani!
   Este interesantă această abordarea a persoanei fizice ca și cum ar fi una juridică, dar domniile lor uită să ne spună cine le va plăti datoriile „insolvenților”! Un om, un person fizic tratat ca unul juridic, se declară în insolvență și dă cu tifla băncii: o fi bine?
   Dar, să nu uităm că dă cu tifla și vecinilor, iar plățile la întreținere se fac de multe ori în solidar: așadar, cine îi va plăti personului fizico-juridic cheltuielile de întreținere? Să zicem că, într-un bloc cu o sută de apartamente, se află un singur proprietar în această situație: cine îl susține? Vecinii de palier, de scară sau tot blocul? Dar dacă sunt zece dintr-o sută? Cum se va proceda atunci, pentru că respectivii nu mai pot fi trași la răspundere decât peste cinci ani, când, probabil datoriile acumulate vor depăși valoarea unui apartament obișnuit?

   Da, și eu, ca cei mai mulți concetățeni ai mei - să nu spun chiar toți - am avut sau chiar mai am credite: în valută cu dobândă mai mică dar variabilă, poate în lei cu dobândă fixă, toți am avut la un moment dat nevoie de bani „acum” fără a aștepta un timp necesar pentru a-i strânge.
   Toți cei care am avut/avem credite, ne-am obișnuit cu cursul de schimb, ne-am obișnuit cu diferitele comisioane bancare, ne-am obișnuit cu propriul curs de schimb al băncii la care am fost/suntem îndatorați și care este întotdeauna mai mare decât al BNR, dar numai între 75000 și 150000 de români au crezut pe cuvânt un funcționar bancar, când acesta le-a promis că în viitor cursul francului nu va suferi modificări majore! Și pentru ei, pentru credulii care și-au închipuit că toți ceilalți sunt proști lucrând în special în moneda în care sunt plătiți, vin acum guvernul, parlamentul, Banca Națională și presa să le plângă de milă!
   Să fiu iertat, dar dacă legea insolvenței/falimentului personal va trece de parlament în forma actuală, tot sistemul de creditare , așa fragil cum este, se va duce dracului: toată lumea vrea să creadă că băncile sunt un bau-bau și, nu de puține ori așa este, dar rostul lor nu este să dea credite neperformante, rolul lor este să pună în circulație sângele economiei, adică banii!
   Omorâți băncile cu gândul la alegeri și, omorâți de fapt economia!

   Ω

   Era să uit:
DAR DACĂ ÎN LOC DE 4,5 LEI LA UN FRANC,
CURSUL DE SCHIMB SE DUCEA LA 0,5 LEI LA UN FRANC,
SE MAI ZBĂTEA INEPTUL NOSTRU PARLAMENT
SĂ IMPROVIZEZE PROSTIA DE LEGE A INSOLVENȚEI PERSONALE?
 
SE PUNEA PROBLEMA ÎNGHEȚĂRII CURSULUI DE SCHIMB
LA NIVELUL LA CARE S-A LUAT CREDITUL
PLUS CÂTE ț PROCENTE?
DACĂ ERA PE DOS?
 CINE AR FI FOST ATUNCI DEȘTEPT? 

luni, 19 ianuarie 2015

Mare păcat de așteptări!

   Foarte mare păcat


   Așa cum ne temeam, urmașul celor ce au pus jos cu parul armate întregi de mândri nobili strălucitori, nu s-a împiedicat de un „biet” colonist și, chiar fără să vrea, și-a „răzbunat” concetățeanul călcat de acesta în picioare în ziua anterioară:
Sean Murphy - Neil Robertson 
10 - 2 !!!
   Da, zece la doi, un scor neverosimil pentru cine nu a văzut meciul!
   Pentru cine l-a văzut, scorul nu mai este chiar atât de surprinzător, ba chiar finalul a reprezentat sfârșitul chinului australianului căruia nu i-a mers nimic!
   Dar nimic!

   Ω

   Un meci (de fapt) urâțel, ca între un profesionist și un amator, din păcate!
   Sper, ca peste ceva timp, să nu aflăm că vreunul dintre cei doi este foarte bun prieten cu steven lee!
  

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica ...

   ... ori să nu se revizuiască, primesc!
   Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!”


   Așadar, nenea Iancu nu revine, ci rămâne în actualitate: totul se schimbă dar rămâne imuabil!
   Ministrul care ar trebui pus pe drumuri, ne vorbește în licențe licențioase, crezând domnia sa că „idee creață” face parte din fondul de aur al limbii române culte, tocmai despre ceea ce se pare că știe mai puțin, adică despre drumuri! Ne spune deci domnul Rus, cum că autostrada de pe Valea Prahovei este necesară bucureștenilor (!?!?!), de parcă respectivul drum nu este folosit decât pentru a merge la mult prea scumpele sporturi de iarnă și, că nu ar fi necesar pentru transportatori! Îi atragem atenția clujeanului pseudodizident, că bate câmpii pe care nu reușește să construiască nici un metru de șosea, pentru că orice drum civilizat și corect întreținut, aduce bani la buget, nu consumă: sau, poate trebuiește adus la drumuri domnul năstase adrian, să ni-i bage din nou pe gât pe unii gen Bechtel!

   Apoi, observăm că relele obiceiuri nu pier: de ce este nevoie să-și facă tot felul de declarații - eventual semnate - conducătorii noștri?
   Constituția nu le mai ajunge?
   Dacă nu, să o rupă foaie cu foaie și să scrie pe ea!

   Dar, ce este cu adevărat interesant și neschimbat, este frica primului ministru de a rămâne ... de a rămâne ... înțelegeți dumneavoastră ... este teama de sindromul socrului!
   Drept care, se duce la vânătoare dar nu merge la vânătoare și, rămâne cu „măi Liviu” să pună țara și partidul la cale: așa că, în timp ce acoliții celor doi își exersau datul la țintă în vederea viitoarelor sindrofii prietenești cu iubiții colegi de partid, ei, cei doi corifei ai politicii naționale, aranjau cum să facă schimbarea în așa fel încât să nu se modifice nimic!
   Și au găsit soluția!
   Cu toate că victoraș a avut un comportament și un rezultat execrabil în alegerile prezidențiale, mergând pe principiul „nu avem altul mai bun”, mai sacrifică niscai tovarăși și tovarășe de partid, mai fac puțin frumos, mai promit sau mai amenință ceva șefi de filiale și ... și congresul pe care mulți l-au dorit imediat, atunci, în noiembrie, amânat din motive organizatorice în primăvară, urmează a se ține în ... 2017 - EVENTUAL!

   Ω

   Așadar ... ce s-a schimbat?
   Nimic!
   Să vedem dacă primarul de provincie va putea face altceva decât primarul de București: dar nu credem!
   Speranța, rămâne tot în justiție, singura care nu a aflat că victoraș cel poznaș rămâne la guvernaș ...

duminică, 18 ianuarie 2015

N-a avut ...

   ... chef!


   Ei bine, Ronnie O'Sullivan, plictisit ca după o zi de școală cu zece ore de predare la limba engleză și matematică, nici nu s-a obosit să încerce să-i facă față lui Neil Robertson: nu, nu că nu s-a obosit, nici nu s-a gândit ... Nici un moment nu i-a fost gândul la fraierii aceia de plătitori care așteptau poate nu victoria lui, cât un spectacol FABULOS!
   Da, Ronnie n-a avut chef! Ce păcat că noi am avut chef să ne pierdem timpul, când el n-a avut chef să joace!
   În schimb, tot un englez - Sean Murphy de data aceasta - ne-a arătat din nou ce înseamnă adevăratul spirit englezesc, reușind un nou 6 la 2, de data aceasta împotriva lui Mark Alen: spun din nou, pentru că meciul contra lui Alen a fost tras la indigo după meciul anterior!
   Așa că, împotriva previziunilor, ne pregătim să vedem o finală Robertson-Murphy: australianul, are un joc de ceas elvețian, total lipsit de spontaneitatea latină; englezul, urmaș parcă al celor îmbogățiți la Poitiers, Azincourt sau Crécy jefuind cadavre, ascunde sub figura-i bonomă un cuțitar oricând gata să-i ia beregata adversarului!
   Într-un cuvânt, sperăm să vedem un meci adevărat, la înălțimea reputației celor doi!

   Ω

   Să sperăm că ei au chef ...

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Să avem răbdare!

   17.01.2015 ora 15:00


   Începe la această oră și dată, unul dintre cele mai frumoase meciuri de snooker ce se pot imagina: Neil Robertson (Robocop) contra Ronnie O'Sullivan (The rocket)!
   Un asemenea meci poate fi oricând o finală de campionat mondial, poate fi oricând un splendid meci demonstrativ, poate fi - la fel de bine - un joc școală, bun de înregistrat și de derulat pas cu pas, în scopuri didactice!
   Așa că, ne simțim îndreptățiți să așteptăm un spectacol fabulos!
   Da, dar numai dacă Eurosport nu va găsi de cuviință să ne încânte cu schi pe nisip sau înot în bere, ori ceva mai tâmpit decât atât! În speranța că nu, mai rămâne doar o singură problemă: chiar dacă australianul este ca o mașină bine pusă la punct, spectacolul nu poate fi garantat decât dacă și Ronnie are chef de joc: dacă n-are, s-a terminat înainte de a începe, dacă are, să te ții spectacol și scântei!
      Ω

   Indiferent cine va câștiga, totu-i să vedem un meci antologic!
   Pe care îl prevestim și îl dorim!

vineri, 16 ianuarie 2015

A avut noroc, avem noroc!

   Să sperăm că are și chef!


   Se știe că Ronnie O'Sullivan, după mamă, are rădăcini siciliene: așa că a început să-și execute adversarii, în stil mafiot! Îi lasă adică, să creadă până în ultima clipă că vor scăpa și, când le este lumea mai dragă, îi lovește în moalele capului!
   Da, jucătorul fenomen la depășit pe Stephen Hendry, legenda scoțiană și, în timp ce un alt scoțian pe nume John Higgins, la aceeași vârstă,  pare a se pregăti de pensie, Ronnie se arată mai tânăr decât niciodată!
   Sunt convins că dacă englezul se făcea fotbalist sau zidar ori mecanic auto, era un ilustru necunoscut, un număr într-o mulțime, un alt băutor de bere din statisticile Majestății Sale: Fortuna însă, atât spre binele lui, cât și spre încântarea noastră, i-a îndrumat pașii către snooker!

   Ω

   Așa că, ne așteptăm să vedem un adevărat spectacol, mai ales dacă va ajunge să se întâlnească cu Neil Robertson!
   Dacă va ajunge, că dacă se plictisește ... sau nu mai are chef ...

  

joi, 15 ianuarie 2015

15 ianuarie

MAI AM UN
SINGUR DOR
 
Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.
 
Si nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
 
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pamânt
În singurătate-mi.
 
 
(1883, decembrie)
 

miercuri, 14 ianuarie 2015

J'attendrais

   Explicații pentru prea multele nepotriviri


   S-au terminat (sperăm) evenimentele ce ar putea reduce veniturile turistice ale Parisului, așa că a venit timpul întrebărilor.
   Adică, a venit momentul unei cercetări rapide a întâmplărilor și a nepotrivirilor evidente între vorbe (-le autorităților) și fapte.
   Vom începe prin a explica metoda (simplistă, dacă nu chiar rudimentară) pe care propun să o aplicăm, adică, să ne întrebăm de fiecare dată DE CE și CUI FOLOSEȘTE, fără a stimula în vreun fel răspunsul și, mai ales, fără a interveni cu „dar”, „însă”, „dacă”!
   Așadar ...
   Doi extremiști islamici, considerați suficient de periculoși de autoritățile americane pentru a nu li se permite accesul pe teritoriul SUA, sunt considerați de către serviciile franceze INOFENSIVI și scoși de sub supraveghere: DE CE și CUI FOLOSEȘTE (a folosit)?
   Un musulman cu rădăcini africane, se asociază cu cei doi de mai sus: toți trei sunt puternic (cum este la modă acum) radicalizați, sunt periculoși, sunt cunoscuți de cercul în care se învârt drept exaltați, etc, etc: nu sesizează NIMENI (???) asocierea, complicitatea celor trei, pregătirile lor (totuși, un AK fie 47 fie 74, nu se găsește în fiece magazin cușer din lumea asta), iar serviciile secrete ale republicii consideră că cei trei se plimbă împreună jucând fazan! DE CE? CUI A FOLOSIT?
   Suntem anunțați cu mare tam tam, că ultimul atentator, a avut chiar în momentul atentatului din magazin ... o complice, o femeie, o altă exaltată radicalizată, una care a făcut așa și pe dincolo! Ulterior, autoritățile uită prima declarație și, ne spun că suspecta este deja în Siria (este suficient să fii în Siria ca să fii incriminat!), ieșind din țară pe ... doi ianuarie! Și atunci, cum a participat ea la atentatul din magazinul evreiesc? Chiar a fost acolo? Sau agenții securității vedeau de spaimă fantome? DE CECUI ÎI FOLOSEȘTE?

   De ce s-a ajuns la această situație?
   Cui folosește radicalizarea ambelor părți?
   La ce bun? 

   Ω

   Până nu vom afla de ce talibanii erau buni când luptau cu echipament american împotriva armatei roșii, iar acum sunt răi când au inversat armamentul și dușmanul, nu vom avea răspunsuri plauzibile!
   Întreaga poveste are rădăcini mult mai adânci decât ne închipuim: așa zisul terorism a fost sădit de marile puteri mondiale, atât cele militatre, politice, cât și economice, statele și marile companii interesate au plantat și au dezvoltat planta otrăvitoare numită terorism, așa că bine ar fi ca tot ele să se ocupe și de stârpirea ei!
   Până ce țările și multinaționalele ce manevrează terorismul din umbră nu vor voi, această manifestare a ultimilor ani nu va putea fi eradicată! Să nu uităm , este un instrument simplu, comod de folosit și, mai ales, foarte ieftin: parcă-i și păcat să-l strici, mai ales când funcționează atât de bine!
   Concluzia: oricât de mult ne-am zbate noi, oricâte răspunsuri am găsi, oricât de tare am țipa, terorismul nu va dispărea până ce comanditarii lui nu vor dori!
IAR MULȚI DINTRE EI, AU PARTICIPAT DUMINICĂ LA PARIS!
MANIFESTĂNDU-ȘI SOLIDARITATEA ...

luni, 12 ianuarie 2015

Compris?

   Tristețea umorului la ordin


   Și s-a terminat așa zisa solidarizare!
   Să facem dar, un mic bilanț (petit bilan):
- zeci de șefi de stat și de guvern au dat o fugă pe banii contribuabililor până la Paris pentru a-și arăta ... solidaritatea internațională - ce sovietic sună ... mai lipsește înfrățirea între popoare!
- nu am auzit nici un activist pe probleme de mediu țipând că zeci de avioane deasupra Parisului înseamnă un aport semnificativ la încălzirea globală!
- milioane de oameni au mărșăluit pentru a demonstra ... ce?
   Libertatea de exprimare?
   Asta?
- oameni de toate convingerile și rasele și culorile au ieșit în stradă pentru a demonstra că ei vor libertate, chiar dacă este să și-o facă fie cu creionul, fie cu alte ... obiecte, ca aici:
   Oui (pardon) da, sunt de acord cu apărarea drepturilor și libertăților cetățenești, însă din nou orientarea de stânga ne arată că nu are nimic sfânt!

   Așadar, așa cum spuneam și zilele trecute, proasta educație ne-a învățat să trăim după modă, adică să ne îmbrăcăm la modă, să mâncăm la modă, să ne purtăm la modă, să ne placă filme la modă, muzică așișderea, frumesețea să fie ... la modă ... până și (ori mai ales) curele de slăbire să le facem după cum dictează moda! Drept care, dacă cineva a observat și a hotărât, că din povestea asta sordidă, statul (de data asta francez), poate ieși curat ca lacrima, fără să dea socoteală pentru banii păpați cu rezultate zero, același cineva a lansat moda „solidarității internaționale și a înfrățirii între popoare”! Și dacă-i modă, prostovanul cu fularul răsucit în jurul gâtului și cu bărbuța neterminată, hop și el cu solidaritatea!
   Și dă-i și solidarizează și dă-i și solidarizează!
   Atât ne duce capul?
   Atât îi duce capul?
   Știu cu cine se solidarizează?
   Sau nu contează?
   Iată aici un exemplu de umor al celor ce au provocat inutil o reacție extremă!
   Concluzii? Puține și fără ascunzișuri: fără a-i scuza pe imbecilii ce s-au trezit dintr-o dată apărători ai lui Mahomed, să înțelegem că totul are o limită de bun simț (mai ales religia), să înțelegem că am fost educați pentru a reacționa la stimuli așa cum dorește puterea, să înțelegem că libertatea de exprimare este o gogoriță dacă nu este controlată de autocenzură, să pricepem că nu tot ce-i la modă este și bun și demn de urmat!

   Ω

   Adică, în spiritul săptămânalului în discuție ...
   Nu și al meu: eu nu sunt de acord și nu vreau să crape nimeni!
   Nici măcar ... mamzelei!