Compris?

   Tristețea umorului la ordin


   Și s-a terminat așa zisa solidarizare!
   Să facem dar, un mic bilanț (petit bilan):
- zeci de șefi de stat și de guvern au dat o fugă pe banii contribuabililor până la Paris pentru a-și arăta ... solidaritatea internațională - ce sovietic sună ... mai lipsește înfrățirea între popoare!
- nu am auzit nici un activist pe probleme de mediu țipând că zeci de avioane deasupra Parisului înseamnă un aport semnificativ la încălzirea globală!
- milioane de oameni au mărșăluit pentru a demonstra ... ce?
   Libertatea de exprimare?
   Asta?

- oameni de toate convingerile și rasele și culorile au ieșit în stradă pentru a demonstra că ei vor libertate, chiar dacă este să și-o facă fie cu creionul, fie cu alte ... obiecte, ca aici:

   Oui (pardon) da, sunt de acord cu apărarea drepturilor și libertăților cetățenești, însă din nou orientarea de stânga ne arată că nu are nimic sfânt!

   Așadar, așa cum spuneam și zilele trecute, proasta educație ne-a învățat să trăim după modă, adică să ne îmbrăcăm la modă, să mâncăm la modă, să ne purtăm la modă, să ne placă filme la modă, muzică așișderea, frumesețea să fie ... la modă ... până și (ori mai ales) curele de slăbire să le facem după cum dictează moda! Drept care, dacă cineva a observat și a hotărât, că din povestea asta sordidă, statul (de data asta francez), poate ieși curat ca lacrima, fără să dea socoteală pentru banii păpați cu rezultate zero, același cineva a lansat moda „solidarității internaționale și a înfrățirii între popoare”! Și dacă-i modă, prostovanul cu fularul răsucit în jurul gâtului și cu bărbuța neterminată, hop și el cu solidaritatea!
   Și dă-i și solidarizează și dă-i și solidarizează!
   Atât ne duce capul?
   Atât îi duce capul?
   Știu cu cine se solidarizează?
   Sau nu contează?
   Iată aici un exemplu de umor al celor ce au provocat inutil o reacție extremă!
   Concluzii? Puține și fără ascunzișuri: fără a-i scuza pe imbecilii ce s-au trezit dintr-o dată apărători ai lui Mahomed, să înțelegem că totul are o limită de bun simț (mai ales religia), să înțelegem că am fost educați pentru a reacționa la stimuli așa cum dorește puterea, să înțelegem că libertatea de exprimare este o gogoriță dacă nu este controlată de autocenzură, să pricepem că nu tot ce-i la modă este și bun și demn de urmat!

   Ω

   Adică, în spiritul săptămânalului în discuție ...

   Nu și al meu: eu nu sunt de acord și nu vreau să crape nimeni!
   Nici măcar ... mamzelei!