Ruine ruinate
Văd în București fostul magazin Sora: este o ruină!
Văd o fostă bancă pe Calea Victoriei: este o ruină!
Văd palatul Stirbey, tot pe Calea Victoriei: este tot o ruină!
La Sfântul Gheorghe, mă privește hâd fostul magazin București: ați ghicit, tot o ruină!
La tot pasul, în zona centrală a vechiului București, clădiri mai mari ori mai mici, unele de patrimoniu, sunt ajutate să devină ruine, dacă este posibil să se autodemoleze, astfel încât speculanții de terenuri să-și poată îmbogați portofoliul: nu-mi spuneți că primăria generală sau cele de sector nu știu, pentru că nu cred!
Nu cred, și pace!
Și atunci?
Nu cumva ar trebui tratați drept complici?
Cine să facă asta, este o altă problemă majoră: în jurul nostru, viața socială se degradează, educația se degradează, noțiunea de distracție se degradează, ideea de muncă se degradează, iar cei care ar trebui să vadă, să înțeleagă, să tragă concluzii și să găsească soluții „se râde de noi”!
Poliția ridică din umeri: nu avem ce face!
Poliția locală, păzește obiectivele primarilor și cam atât.
Poliția rutieră, mai pune câte un radar și numără morții rezultați din accidente!
Primăriile nici măcar nu mai numără gropile și, cum greaua moștenire s-a tocit, au început să dea vina pe greaua iarnă cu cicluri îngheț-dezgheț!
Părinți și copii căutând în gunoaie, sunt pentru statul român dovezi ale libertății cetățeanului și nu ale sărăciei crunte și a lipsei de educație și viitor.
Adulți cerșind în intersecții aglomerate, purtând sugari în brațe, înseamnă pentru statul român un sport extrem, cu viitor olimpic și nu o expresie a degradării galopante a stării materiale a societății!
Banii cheltuiți prostește pentru lucrări inutile și neexecutarea altora absolut necesare, reprezintă o dovadă de descentralizare și nu una de proastă gospodărire!
Iar dacă un drum de 250 km, făcut cu trenul, costă 62 de lei și durează patru ore și jumătate (adică o medie de puțin peste 55km/h), înseamnă că ăla care mă duce cu microbuzul pe aceeași distanță în nici patru ceasuri oprindu-se să și mănânce, este ministrul transporturilor!
Multe sunt de spus, multe hilare, altele grave, iar statul nostru social-democrat, sau liberal, sau orice culoare politică îi puteți atribui dumneavoastră, ne taxează și în schimb nu ne dă nimic!
Noul președinte al României, domnul Iohannis, a uitat un lucru: cu cât cazi mai de sus, cu atât cazi mai rău! Venit la putere pe un val de entuziasm popular, simt că urmează să dezamăgească: abia acum își dă seama cât de limitate sunt atribuțiunile președintelui, așa că se bagă unde nu-i fierbe oala, uitând cât de criticat a fost predecesorul său pentru că s-a vrut jucător! Așadar, domnul Iohannis, a promis multe, nu va face mai nimic și, deja pare a intra în discuții contradictorii cu primul ministru, pe al cărui cabinet speră să-l înlocuiască cu ... tot udmr+pc+gabriel oprea+(poate) tăriceanu+fragmente din psd!
Și atunci? Cu aceeași oameni, cu aceleași racile, ce se va schimba pentru mine, omul de pe stradă?
Ați ghicit, nimic nu se va schimba!
Ω
Autoritățile vor continua să-mi râdă în nas, banii se vor cheltui ca și până acum, posturile „la stat” se vor ocupa la fel, drumurile de 125.000.000 €/km ale lui ponta vor ajunge la 200.000.000 €/km, iar eu, voi fi mulțumit că am ales un ... președinte, de să-mi meargă fulgii!
Dacă nu se va ține cont de referendumul privitor la numărul de parlamentari, dacă nu se va reforma clasa politică și organizarea politicii, putem alege pe oricine:
Văd în București fostul magazin Sora: este o ruină!
Văd o fostă bancă pe Calea Victoriei: este o ruină!
Văd palatul Stirbey, tot pe Calea Victoriei: este tot o ruină!
La Sfântul Gheorghe, mă privește hâd fostul magazin București: ați ghicit, tot o ruină!
La tot pasul, în zona centrală a vechiului București, clădiri mai mari ori mai mici, unele de patrimoniu, sunt ajutate să devină ruine, dacă este posibil să se autodemoleze, astfel încât speculanții de terenuri să-și poată îmbogați portofoliul: nu-mi spuneți că primăria generală sau cele de sector nu știu, pentru că nu cred!
Nu cred, și pace!
Și atunci?
Nu cumva ar trebui tratați drept complici?
Cine să facă asta, este o altă problemă majoră: în jurul nostru, viața socială se degradează, educația se degradează, noțiunea de distracție se degradează, ideea de muncă se degradează, iar cei care ar trebui să vadă, să înțeleagă, să tragă concluzii și să găsească soluții „se râde de noi”!
Poliția ridică din umeri: nu avem ce face!
Poliția locală, păzește obiectivele primarilor și cam atât.
Poliția rutieră, mai pune câte un radar și numără morții rezultați din accidente!
Primăriile nici măcar nu mai numără gropile și, cum greaua moștenire s-a tocit, au început să dea vina pe greaua iarnă cu cicluri îngheț-dezgheț!
Părinți și copii căutând în gunoaie, sunt pentru statul român dovezi ale libertății cetățeanului și nu ale sărăciei crunte și a lipsei de educație și viitor.
Adulți cerșind în intersecții aglomerate, purtând sugari în brațe, înseamnă pentru statul român un sport extrem, cu viitor olimpic și nu o expresie a degradării galopante a stării materiale a societății!
Banii cheltuiți prostește pentru lucrări inutile și neexecutarea altora absolut necesare, reprezintă o dovadă de descentralizare și nu una de proastă gospodărire!
Iar dacă un drum de 250 km, făcut cu trenul, costă 62 de lei și durează patru ore și jumătate (adică o medie de puțin peste 55km/h), înseamnă că ăla care mă duce cu microbuzul pe aceeași distanță în nici patru ceasuri oprindu-se să și mănânce, este ministrul transporturilor!
Multe sunt de spus, multe hilare, altele grave, iar statul nostru social-democrat, sau liberal, sau orice culoare politică îi puteți atribui dumneavoastră, ne taxează și în schimb nu ne dă nimic!
Noul președinte al României, domnul Iohannis, a uitat un lucru: cu cât cazi mai de sus, cu atât cazi mai rău! Venit la putere pe un val de entuziasm popular, simt că urmează să dezamăgească: abia acum își dă seama cât de limitate sunt atribuțiunile președintelui, așa că se bagă unde nu-i fierbe oala, uitând cât de criticat a fost predecesorul său pentru că s-a vrut jucător! Așadar, domnul Iohannis, a promis multe, nu va face mai nimic și, deja pare a intra în discuții contradictorii cu primul ministru, pe al cărui cabinet speră să-l înlocuiască cu ... tot udmr+pc+gabriel oprea+(poate) tăriceanu+fragmente din psd!
Și atunci? Cu aceeași oameni, cu aceleași racile, ce se va schimba pentru mine, omul de pe stradă?
Ați ghicit, nimic nu se va schimba!
Ω
Autoritățile vor continua să-mi râdă în nas, banii se vor cheltui ca și până acum, posturile „la stat” se vor ocupa la fel, drumurile de 125.000.000 €/km ale lui ponta vor ajunge la 200.000.000 €/km, iar eu, voi fi mulțumit că am ales un ... președinte, de să-mi meargă fulgii!
Dacă nu se va ține cont de referendumul privitor la numărul de parlamentari, dacă nu se va reforma clasa politică și organizarea politicii, putem alege pe oricine:
TOT EI VOR CÂȘTIGA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu