Diș cu piș?

   Ei bine, pandemia pare a fi trecut la fel cum a trecut și gripa spaniolă de acum o sută de ani, adică nu știe nimeni cu adevărat de unde a venit și unde s-a dus, nici de ce a venit și de ce s-a dus! Bine, bine, este clar că acum s-a mutat în America de Sud, dar s-a mutat numai administrativ, pentru că dumneaei boala lucrează de mult acolo: și în Africa, bineînțeles! Dar, cu ce ne-am ales noi de pe urma bolii? Unii s-au ales cu un faliment sau cu cu ajutor de șomaj, alții cu ulcere, mai puțini cu profituri, dar noi toți pe lângă abilitatea de a purta mască, ne-am ales cu nou-limba de pandemie, oameni bine înfipți în statul român sau simpli mahalagii de la colțul străzii grăbind procesul de auto deznaționalizare pe care îl confundă din ce în ce mai mulți cu profesionalismul. Ne-am învățat să prindem din zbor orice prostie și s-o repetăm cu o mândrie paternă fără să înțelegem ce vrea ea, prostia, să spună. Așa au intrat în limbă mulțime de cuvinte englezești și, ce este mai grav, gramatică engleză aplicată limbii române. În plină pandemie, un arafat acolo, vorbitor după ureche de limbă română, a spus la un moment dat că trebuie verificați ... „contacții”! Cuvântul contacți nu este în dicționar dar aproape toată lumea, vorbitoare a limbii materne numită limba română a început să spună ... CONTACȚI! Apoi, ca să rămânem în domeniu, dacă în engleză se spune că cetățenii au primit vaccinul, brusc variantele românești ale lui a vaccina, a inocula, a imuniza au trecut în uitare și toți am primit vaccinul, deși asta în română înseamnă nu că am fost „înțepați” și „vaccinați” ci că ni s-a dat și noi l-am luat acasă!

   Televiziunile sunt un izvor de nesfârșită uimire în ceea ce înseamnă prostia lingvistică: un fotbalist „a fost debutat”; cineva are o „alegație”; un vedet are „adicție”; un oarecare vorbește despre „apocalips” deși în română este apocalipsă; un act terorist a produs un „carnaj” și nu un carnagiu; o femeie de afaceri (ce barbarie!) are o „grădină unicată” și nu unicat; cineva s-a grăbit fiind „impulsat”; mai nou, oamenii au „capuri” dar presupun că înghit hapete; unei femei „care” i s-a dat și nu căreia i s-a dat; o galerie de fotbal a avut un mesaj „ofensiv” și nu ofensator; un individ a fost condamnat pentru „crima” unui actor și nu pentru uciderea unui actor, substantivul și verbul fiind aici noțiuni desuete; nu „vream” în loc de nu vroiam sau, voiam; se spune „ceia” în loc de ceea; nu mâncăm nici de-ai dracu` floricele că ne stau în gât, ne îndopăm cu „popcorn”; la tvr, comentatorul de rugby ne-a omorât tot spunându-ne „mai a fost” în loc de „a mai fost”, fără să priceapă importanța modului în care se înșiruie cuvintele în propoziție cu toate că avea dreptate, luna mai a mai fost și în anii trecuți; am auzit de o „dracă de fată”, de o „unicoarnă”; nimeni nu mai este vânzător, toți sunt „selări”; un film considerat bun a fost „oscarizat”, adică propus pentru premiul Oscar; pentru că la noi cultura generală este ceva de râs și de batjocură, cine ar avea nevoie de ea nu o are, așa că ne-am pomenit că ni se vorbește despre seviia în loc de Sevilia pe românește, de pompeii în loc de Pompei, de hufu în loc de Kheops și de ghiza în loc de Gizeh deși cel mai bine era să spun că se folosesc trăznăile din engleză „versus” varianta românească; li se alătură mania englezescului „a iubi” în loc de a plăcea, chestie care duce la combinații hilare de genul iubesc să mă epilez sau iubesc să sap grădina sau deja încetățenitul „a mina” care în română înseamnă a pune mine în apă sau pe uscat și nicidecum a face minerit; încheiem cu (poate) cea mai frecventă greșeală sau neglijență, anume numărul de i din finalul unui cuvânt, lucru care se dovedește taină mare pentru mulți, de la a fi sau fii și până la copi, copii, copiii ...

   Nu, nu este mult, sunt câteva exemple de prostii culese în nici 24 de ore! Dacă doriți să vă amuzați, treceți într-o seară pe a1 la „Chefi la cuțite”: nu, nu vă înșelați, chiar titlul emisiunii conține o greșeală în cuvântul „chefi” dar să trecem peste atâta lucru: ei bine, în această emisiune nu se mai aranjează farfurii ci dișuri, nu se mai dau entre-uri ci startere, nu se mai amestecă ci se mixează ... te uiți la ei sărmanii, te uiți, pricepi că nu pricep nimic, te uiți și-ți dai seama cum trec ei prin viață și viața pe lângă ei fără să priceapă ceva! Un exemplu este „tartarul”, acel fel de mâncare pornit dintr-o maioneză foarte picantă, venită parcă din fundul iadului adică din tartarul mitologic, denumire trecută apoi asupra mușchiului de vită făcut foarte puțin (în sânge am spune noi, ăștia proștii pe românește!) și extins ulterior asupra mai multor preparate DIN CARNE tăiată mărunt și bine condimentată. Acum, după ce un concurent a făcut un asemenea tartar de somon, am constatat că orice mâncare care conține ceva tăiat mărunt primește pomposul nume de ... tartar! Numai pentru că este tăiat mărunt? Exact ... Următorul pas pentru bucătarii de televiziune este să servească cuiva un diș cu piș ...

   Ei bine, vă rog să notați un lucru foarte important: sunt domenii în care cuvintele noi sunt absolut necesare, unde nu se poate fără. În IT de exemplu, fără neologisme am fi ajuns la ridicolul francezei dar nu este necesară introducerea altor cuvinte în locul celor autohtone doar din moft sau fală prostească și cu atât mai puțin este necesară rescrierea regulilor gramaticii limbii române sau, dacă doriți, „nu face sens”! Din aceeași categorie este și prostia la modă acum de a nu spune ca toți proștii „al doilea ca mărime” ci să te arăți cunoscător de engleză și să mănânci cu polonicul rahatul „al doilea cel mai mare”! Nu vreau să mai amintesc de persoanele care servesc doi mici și o bere sau de mimozele care îți cer să aplici pentru un post ...

   Limba este o formă de unitate națională, iar o națiune – mai ales națiunea română, plasată într-un loc cu atâtea influențe și mulți vecini neprietenoși – o națiune deci are nevoie de toate formele de unitate, în special cea mai ieftină, anume cea lingvistică! Deznaționalizarea vine la pachet cu convingerea că moldovenii sunt puturoși, ardelenii înceți și miticii șmecheri! De aici și până la dezinteresul față de concetățenii noștri nu a fost decât un pas, pas pe care teamă-mi este că l-am și făcut!

   Ω

   Cineva îmi poate reproșa că lucrurile s-au petrecut asemănător în secolul XIX dar cu limba franceză și că astăzi folosim cu duiumul cuvinte la origine franțuzești – cum este și tartarul de mai sus! Adevărat este, am luat atunci multe neologisme franțuzești, devenite între timp parte importantă a fondului de cuvinte al limbii române, inclusiv al vocabularului fundamental dar ... dar acel lucru s-a petrecut atunci pentru că o țară înapoiată avea o limbă înapoiată căreia îi lipseau termenii pentru noile procese și fenomene cu care lucra lumea occidentală către care și atunci tindeam! Adică, s-a petrecut cam ce s-a întâmplat în zilele noastre în IT. Dar să încheiem: distracția maximă este în două domenii: modă sau feșion și sport! Aici material se găsește mai mult decât poți cuprinde dar, tocmai din această cauză, vă rog fiți atenți, descoperiți-le singuri și amuzați-vă: cu puțin noroc, se va autosesiza și Academia Română, va înțelege conotațiile socio politice ale acestei pseudo libertăți de limbaj și va hotărî să îndrepte lucrurile! Așa speră un om, de pe stradă ...

 

 

Noul front

   Vrem nu vrem, lumea evoluează și noi, mergem cu ea sau rămânem din nou de căruță! După ce ani la rând am fost intoxicați cu viețile sfinților și ale fotbaliștilor, după ce generații întregi au crezut că nimic nu este mai important decât muzica lui Michare Jackson sau fenta lui Beckham, suntem puși în situația de a ne trezi din somn: lumea așa cum o știm noi, este pe cale să dispară! Schimbările au început să fie vizibile din momentul în care, cu zeci de ani în urmă, Iranul și-a permis să dea peste nas USA iar USA nu și-au permis să răspundă militar! Apoi, pe măsură ce a trecut timpul, lăcomia oamenilor de afaceri occidentali a retrezit la viață gigantul adormit dând Chinei nu doar bani și tehnologie ci și curaj. În situația în care toată lumea credea că URSS a răposat pentru totdeauna, Lazărul rus se trezește din morți sub mâna unui malefic Hristos în Putin întrupat și complicațiile ating se pare, apogeul! Suntem gata să credem că asta este totul? Ar fi greșit … Rusia a reinventat războiul, purtând luptele mai nou neoficial, într-un război așa zis hibrid. China, deși pe moment se pare că este încă departe tehnologico militar de occident, ține aproape și se înarmează pe rupte. USA, în mod neașteptat, se dovedește că are la rându-I o armată în umbră, adică un efectiv de agenţi ce depăşeşte de zece ori elementele clandestine ale CIA, şi are misiuni atât sub acoperire civilă, cât şi militară. O parte dintre ei sunt infiltraţi în companii şi firme private de consultanţă, unele de referinţă. Aceşti oameni, care sunt civili, soldaţi şi contractori, îşi desfăşoară munca sub identităţi false astfel încât o întreagă operaţiune migăloasă şi sofisticată de acoperire trebuie să aibă loc în paralel. Într-o lume tot mai transparentă, a supravegherii, dispozitivelor de recunoaştere facială şi cititoarelor de amprente, sarcina lor de coordonare atentă şi documentare este una extrem de fină și dificilă! USA vorbesc deschis despre aparate de zbor neidentificate și încep să le studieze în mod serios în timp ce Rusia modernizează vechi baze arctice sovietice pe care le aduce în situația de a semăna cu ideile din SF-uri. Lumea pare a se pregăti pentru ceva, pentru ceva ce va schimba starea de lucruri actuală definitiv: cum o va schimba și în favoarea cui, nu știe nimeni!

   Ω

   Peste cât timp vom afla de ce se pregătesc marile puteri atât de asiduu de război? Sperăm că niciodată, dar Marea Neagră tinde să devină un front secundar, un lac amărât în situația deschiderii căilor nordice prin dezghețul din ce în ce mai rapid: următoarea generație este posibil să mănânce kiwi și avocado de Dăbuleni și să-și facă vacanțele la mare, în Norvegia ... Polii puterii se agită, pozițiile lor geografice se schimbă, alianțele scârțâie și noi puteri vor să stăpânească Pământul! Se va întâmpla? Mai mult ca sigur! Când? Asta nu poate spune încă nimeni, cu atât mai puțin un om, de pe stradă ...

 

 

 

Legea și tocmeala

 

   Pentru cine are răbdarea de a citi blogul omulșistrada, așadar numai pentru cine are această răbdare, încep cu o curiozitate. Pentru cine nu are această curiozitate, vin și explic: se văd în blog două fotografii, ambele reprezentând etichete energetice. Prima, este una pe model vechi și spune că produsul este de clasă energetică A++, că are un consum anual de 66 Kwh și că funcționează producând un zgomot de 39 dB. A doua etichetă, una pe model nou, vorbește despre un produs de clasă energetică G (cea mai de jos!), cu un consum anual de 427 Kwh și un zgomot în funcționare de 39dB! Diferența este mare, nu? Mai ales la consumul anual, unde raportul este de circa șase ori și jumătate în plus pentru produsul cu eticheta nouă (dacă nu știați, noua etichetă energetică impusă la nivel european a interzis nomenclatorul cu +++ și l-a înlocuit cu unul cu șapte trepte, de la A la G)! Ceea ce dumneavoastră nu știți dar vă spun eu, este că vorbim despre același produs! Este unul și același produs, care înainte vreme era prezentat drept un consumator super economic (A++) pentru ca în final, să se arate că ar consuma cât o locomotivă cu aburi! Întreb eu, care dintre etichete minte? Pentru că după noile reglementări nivelul A++ a devenit nivelul C și nicidecum G, că mai are puțin și n-ai voie să-l bagi în priză? Suplimentar, produsul sosește la raft, la vânzare în România, cu prospect în limbile: engleză, germană, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, olandeză, daneză, suedeză, norvegiană, finlandeză, rusă, poloneză, slovacă, slovenă și, ultima pe listă cu voia dumneavoastră, maghiară!

   Din nou, cei care au răbdare și citesc blogul pot vedea fotografiată zona cu limbile străine în care este prezentat produsul: ați găsit dumneavoastră limba română? Că eu n-am reușit ...

   Ce vreau eu să spun este simplu: autoritățile nu-și fac datoria, mai toate pozițiile din aceste instituții fiind ocupate prin numiri politice și scuipatul meritocrației promise în alegeri fix între ochi! Autoritățile nu-și fac datoria nici măcar prin aplicarea directă, vizibilă și imediată a legii fundametale privind acordarea de zile libere, unii angajați ai firmelor în special de comerț și în special străine muncind zi de vară până-n seară în vreme ce în țările de baștină nu depășesc programul nici măcar cu un minuțel! Dacă vă întrebați de ce, răspunsul este simplu: pentru că ai noștri, cei care trebuie să ne protejeze de la zile libere și salarii decente și până la etichetele care ori nu sunt în română ori sunt scrise cu font de 0,1 nu-și fac datoria! Și nu și-o fac pentru că ocupă niște posturi bine plătite nu prin merit și pregătire ci ca mulțumire pentru lipit afișe în trecut și viitor!

   Ω

   Ne place sau nu ne place dar sistemul s-a împământenit, motiv pentru care avem prețuri absurde la mai toate produsele, mâncăm mai mult din import și casele au atins prețuri aberante! Meritocrația este o minciună, trăiască numirea politică: pașcu dar mai ales dăncilă la BNR sunt exemplul perfect! A propos, ce predă petrică romanul la BNR? Că ce cafea a băut țața veorica și cu cine și cum s-a înțeles ea cu ceilalți europarlamentari ne este deja clar - adrian vasilescu, de când îl știu, pentru prima oară ne-a dezamăgit! Sunteți de acord cu un om, de pe stradă?

Exemplu gratuit

   Să nu vă grăbiți să spuneți că nu vă interesează! Citiți și, apoi, puteți spune liniștiți că ați pierdut timpul dacă asta credeți! Așadar, fără nici o legătură aparentă cu România, iată situația politică a Israelului, țară cu circa zece milioane de locuitori, prin componența  parlamentului, adică a Knesset-ului:

-          Likud (dreapta naționalistă), Binyamin Netanyahu 30

-          Yesh Atid (centrist), Yair Lapid 17

-          SHAS (ultra-ortodox sefard), Arie Deri 9

-          Albastru și Alb (centrist), Benny Gantz 8

-          Yamina (dreapta naționalistă), Naftali Bennett 7

-          Partidul Muncii (centru-stânga), Merav Michaeli 7

-          Unitatea Torei (ultra-ortodox așkenaz), Moshe Gafni 7

-          Yisrael Beitenu (dreapta naționalistă), Avigdor Liberman 7

-          Religios Sionist (extrema dreaptă), Bezalel Smotrich 6

-          Lista Comună (partide arabe), Ayman Odeh 6

-          Noua Speranță (dreapta naționalistă), Gideon Saar 6

-          Meretz (stânga), Nitzan Horowitz 6

-          Ra’am (arab islamist), Mansour Abbas 4

   Îmi cer scuze dacă pronunția mea îi amuză pe cunoscătorii limbii ebraice, recunosc, cunoștințele mele în această direcție sunt zero.

   Să notăm, că oglinda societății israeliene moderne, Knesset-ul are în componență, pentru numai 120 de locuri, 13 partide! 13! De la naționaliștii și extremiștii israelieni până la cei musulmani! În această situație kafkiană, președintele Israelului l-a însărcinat pe Yair Lapid, liderul partidului  de centru Yesh Atid, să formeze noul guvern israelian, după ce, timp de 28 de zile, premierul în exercițiu Benjamin Netanyahu nu a reușit să obțină sprijinul a 61 de deputați pentru formarea unui guvern de dreapta: ăsta pare a fi sfârșitul erei Netanyahu! Să mai notăm că în doi ani israelienii au fost chemați la urne în patru alegeri parlamentare, toate terminate fără o majoritate. Ultimele alegeri, din martie 2021, nu au adus o majoritate pentru formațiunile de dreapta, de extremă dreaptă și cele religioase, care îl susțineau pe Netanyahu (se pare că Netanyahu a fost părăsit de partidele Yamina - Naftali Bennett - și Noua Speranță - a lui G. Saar – cei doi dorindu-și chiar ei postul de premier). Aliații lui Netanyahu ar fi refuzat să-i acorde susținerea și din cauza zvonurilor cum că ar fi urmat ca acesta să fie sprijinit de unul dintre partidele arabe prezente în Knesset (Ra’am). Acum, Benjamin Netanyahu i-a oferit în premieră liderului dreptei radicale din Israel, Naftali Bennett, funcţia de prim-ministru. Dar timpul este scurt ... Nici Yair Lapid nu pare a avea mai mult noroc, deoarece ar trebui să facă un guvern din partide aflate pe întreg spectrul politic israelian: dreapta (Yamina, Noua Speranță și Israel Beitenu, partidul lui Avigdor Liberman), centru (Alb-albaștri) și stânga (Partidul Muncii și Meretz), precum și unul sau ambele partide arabe (Ra’am și Lista arabă).  În acest amalgam politic, este imposibil ca mai devreme ori mai târziu interesele mascate sub fațada ideologiei să nu răzbată! Unicul numitor comun al opoziției este înlocuirea lui Netanyahu dar, de aici până la întocmirea unui guvern, drumul este lung. Conform constituției și Yair Lapid are un răgaz de 28 de zile să-și formeze guvernul și să adune majoritatea parlamentară care să-l sprijine. În caz de eșec, președintele Israelului însărcinează Knesset-ul cu găsirea unui parlamentar care poate aduna 61 de susținători sau se vor organiza din nou alegeri, adică pentru a cincea oară în circa doi ani ... V-ați săturat? Ori vă mai trebuie? Pentru că în aceste momente tensionate politic, a apărut o nouă tensiune și o nouă grijă: atacurile Hamas dinspre Fâșia Gaza asupra Israelului dau prilejul lui Netanyahu să facă pe salvatorul națiunii și nu puțini sunt cei care se întreabă cum a reușit Mossad-ul să pătrundă în secretele nucleare iraniene dar nu a știut că Hamas-ul se înarmează și că va declanșa un război (din nou) asupra Israelului și că palestinienii sunt gata de luptă! Acum v-a ajuns? Presupun că vă ajunsese după primele rânduri ... Închei descrierea situației politice din Israel, închei încercarea de demonstrare a similarității ei cu cea din România, povestindu-vă pe scurt, foarte pe scurt, un fapt istoric:

în timpul revoltei antiromane a evreilor (66 – 73 d.Ch.), în Ierusalim se găseau

trei armate evreiești! În momentul în care legiunile au intrat în Ierusalim,

cele trei armate se luptau între ele pentru stăpânirea Muntelui Templului.

Când romanii au cucerit orașul, cele trei armate evreiești nu mai existau:

se lichidaseră una pe alta în lupta pentru acea colină și

nu opuseseră rezistență armatelor Romei!

   Ei bine, în timp ce un parlament cu 13 formațiuni politice în componență nu reușește să se pună de acord asupra conducerii națiunii nici în situație de război, noi trebuie să privim peste gard, la națiunile a căror constituție este astfel gândită încât să reducă numărul partidelor cu reprezentare parlamentară. Exemple bune sunt USA și UK, țări în care sistemul bipartit funcționează bine merci de sute de ani! Așa a fost și la noi până după primul război mondial, cu deosebirea că la noi conservatorii au dispărut lăsând locul unei puzderii de partiduțe iar în UK dispariția liberalilor a însemnat aparția laburiștilor și continuarea funcționării sistemului! Să ne uităm acum cu atenție ce înseamnă sistemul politic românesc, studiind componența parlamentului de la București: în senat avem cinci grupuri parlamentare și în cameră șase plus un număr de neafiliați. La asta se adaugă și sistemul bisericuțelor dar asta nu este o chestie prevăzută în constituție deci nu o discutăm! Suntem asemănători Franței, dar Franța este prin constituție republică semi-prezidențială, în timp ce România este o republică PARLAMENTARĂ deși ultimii președinți (inclusiv actualul) au avut impresia că țara este republică prezidențială pe model USA!

   Ω

   Tot ce-am vorbit până acum, are ca scop punerea unei singure întrebări:

ESTE ACTUALA CONSTITUȚIE A ROMÂNIEI

CEA MAI BUNĂ PENTRU ȚARĂ ȘI MOMENT?

   Întreb acest lucru pentru că este din ce în ce mai evident că trebuie scoase din constituție grupările politice etnice, că trebuie ridicat pragul de acces în parlament, că trebuie schimbat sistemul de vot pentru mărirea numărului de votanți, că trebuie revizuit modul în care sunt trimiși reprezentanții teritoriilor în parlament, că unele orașe (București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, etc) trebuie să capete statut de unitate teritorial electorală separată de județ, că ajungerea pe listele de candidați trebuie făcută funcție de vârstă și pregătire nu doar după avere sau picioare lungi, etc, etc! În plus, trebuie să ne hotărân o dată pentru totdeauna ce fel de președinte vrem: jucător ca Iliescu, Băsescu, Iohannis sau nejucător, unul care doar să aplice constituția în litera și spiritul ei și care să provină, pe cât posibil, din altă lume decât cea politică? Ar trebui să căscăm ochii mari? Ar trebui să înțelegem că perpetuăm un sistem greșit, asemănător celui israelian? Ar trebui să ne dea frisoane zâmbetul lui Putin care a spus că Rusia și România pot colabora la Marea Neagră? Cred că ar trebui să ne dea de gând și să ne ia cu frig din vina sistemului politic pe care îl folosim în continuare ... așa crede un om de pe stradă ...

 

 

Și totuși!

   Și un orb ar vedea și un imbecil ar înțelege: lupta dată pe spațiile comerciale de la metrou nu are legătură cu cetățenii și nici cu binele lor! Lupta se dă pentru controlul metroului și al angajaților lui, intrați pe mâna unui lider de sindicat pare-se rapace și infectat de pesedită, boală grea de corupție, tratabilă de obicei cu pușcărie. Da, acum ministerul transporturilor a constatat că deși deține teoretic metroul alături de primăria care a constatat și ea că finanțează generos metroul, împreună deci au constatat că de fapt câștigul și-l trage pe turta proprie un rădoi oarecare susținut de sindicații metroului care pentru bani ar călca în picioaore pe oricine. Acesta a fost momentul în care cele două instituții au înțeles șantajul la care sunt supuse și puterea pe care rădoiul în discuție a acaparat-o fără jenă! Dacă ar fi fost măcar liberal sau userist, dar nu, nici gând, rădoiul este bolnav cum ziceam de pesedită ... Și cum oficial nu au ce-i face, au pornit lupta indirect, dându-i la gioale unde doare mai tare: la bani! Folosind legea pe care sindicatul metroului n-a mai băgat-o de mult în seamă, stăpânii de drept au atacat latura economică a rădoiului și a sindicatului lui: spațiile comerciale din subteran, spații care nimeni nu a înțeles de ce, plăteau chirie sindicatului, au început să fie desființate – mai întâi cu scandal, cu răngi, coase și topoare, cu urlete vaiete și chiote, apoi în liniște, acțiunea intrând în cotidian.

   A fost bine? A fost rău? Greu de spus: acum avem spații de evacuare, este adevărat, dar nici covrigul ăla nenorocit nu era de lepădat când îl găseai dimineața cald, în fugă spre serviciu. Însă, legea este lege, așa că vechii și noii stăpâni ai metroului, în loc să dea automat câștig de cauză sindicatului și angajaților speră să reinstaureze aici legea!

   Ω

   Da, până la urmă ce s-a făcut cu eliberarea căilor de acces este un lucru destul de bun, deși nu perfect: spun asta gândindu-mă la culoarul care face legătura între Piața Unirii 2 și Hanul lui Manuc ...

   Și totuși, dacă s-a făcut ce s-a făcut spre binele călătorilor, nu ar trebui acum ca administrația metroului bucureștean să pună aceeași mână în care a ținut ranga, pe mătură și bidinea și să renoveze măcar superficial stațiile care în acest moment au aer de cavou părăsit? Asta întreabă un om, de sub stradă ...

Frica păzește bostănăria!

   După nesfârșite urlete antivaccin, după spume și venin, după noi demonstrații de intelect ruginit, după ce aceleași câteva zeci de demonstranți de meserie au răgușit pe stradă țipând anti cipare (și nu anticipate!), a venit și momentul adevărului: cu sau fără bitmani și șoșoci, cu sau fără teodoși și popi habotnico financiari, a venit rândul ca masa mare de români să se arate înțepată! Și așa de înțepați ne-am dovedit urmare a sfaturilor celor de mai sus, încât ritmul vaccinării pare a depăși așteptările! În mod paradoxal și neașteptat, s-a ajuns și la 110.000 de înțepați pe zi! De fapt, chiar peste! Au fost locuri unde s-au prezentat spre înțepare suficient de mulți doritori încât centrului respectiv să nu-i ajungă dozele de vaccin! Asta e de bine! Tot de bine este modul în care reacționează la nevoile societății unii agenți economici particulari, ia acolo, nește privați cum ar fi FASHION DAY, cei care pe banii și timpul lor ne-au tras o super reclamă cu tentă socială care ne îndeamnă la vaccinare! Trebuie recunoscut și faptul că executantul reclamelor (Papaya dacă nu mă înșel) știe ce face și mai și face al dracului de bine! Din păcate, statul nostru iubit și de impozite și taxe iubitor ar fi trebuit să facă el genul ăsta de publicitate dar ...

IMPORTANTĂ ESTE SCĂDEREA RATEI DE INFECTARE ȘI

REVENIREA LA NORMALITATE, LUCRU CE VA PERMITE CELOR

CONTRA SĂ-ȘI URLE ȘI MAI TARE FRUSTRĂRILE INTELECTUALE!

   Ω

   Presupun că nu toți înțepații sunt convinși că vaccinul îi ajută, dar între vacanța în Grecia și spusele unei șoșoci oarecari, parcă omul alege vacanța ... Să sperăm că vor avea atâta minte și la următoarele alegeri ... Așa se așteaptă un om, de pe stradă ...

B9 și un incomplet inventar

   Una dintre armele cu care propaganda de la răsărit se laudă de ceva vreme, a fost folosită în premieră se pare în Marea Neagră:

Rusia a lansat, pentru prima dată, o rachetă

supersonică Vulkan în Marea Neagră! 

   Racheta a fost lansată în cadrul unui exercițiu militar care a coincis cu prima venire în zona Mării Neagre a unei nave americane din clasa US Legend în ultimii 13 ani și cu puțin timp înainte de sosirea a două nave de război ale Marinei Regale Britanice, pe fondul unei tensiuni profunde în Ucraina, din cauza temerilor unei invazii rusești. Reprezentanții Flotei Mării Negre rusești au anunțat într-un comunicat că de pe crucișătorul rus Moskva

„s-a tras pentru prima dată în istoria modernă cu

o rachetă Vulkan, care face parte din sistemul

principal de rachete Basalt al navei”.

   Serviciul pentru frontiera de stat din Ucraina acuză Rusia că şi-a retras doar parţial trupele din Crimeea ocupată, iar cele mobilizate recent la graniţa de est acolo au rămas:

„În special, au rămas efectivele şi echipamentele militare ruse în taberele

amenajate lângă Voronej şi oraşul Boguciar din regiunea Voronej.

Acesta din urmă se află la câteva zeci de kilometri de graniţa cu Ucraina”.  

   Pseudo independenta agenție rusă de știri Interfax, citată de Agerpres ne transmite că

„Trupele Flotei Nordului, ale districtelor militare Sud şi Vest

din Federaţia Rusă, care au participat la recenta verificare

a pregătirii de luptă, au revenit la bazele lor permanente”.

   Ministrul rus al Apărării a anunțat retragerea trupele detașate la granița cu Ucraina și din Crimeea, pentru că exercițiile militare care s-au desfășurat în zonă au ajuns la final. El a precizat că trupele se vor întoarce la bazele lor. Nu a spus însă câți militari au luat parte la exercițiile militare și nici dacă chiar toți vor fi retrași. Specialiști militari occidentali, cum este ministrul apărării din Suedia, consideră că retragerea trupelor ruse la locul lor permanent de dislocare de la frontiera cu Ucraina şi din Crimeea nu este decât o „perdea de fum”, întrucât ar fi fost lăsate echipamente militare şi o bună parte din materiale, potrivit aceleiași Interfax, care citează televiziunea suedeză SVT. Adică Rusia a rezolvat o parte importantă a logisticii viitorului posibil conflict!

   Desfășurarea impresionantă de trupe rusești a atras condamnarea statelor vestice. Acțiunile Rusiei au fost catalogate drept o amenințare pentru Ucraina cu care se află în conflict din 2014 când a anexat Crimeea și a susținut forțele pro-ruse din Donbas. La exerciţii au participat – potrivit şefului Statului Major al armatei ruse:

„peste 300.000 de militari şi 35.000 de mașini de luptă

şi tehnică militară, între care 180 de nave şi vedete,

precum şi aproximativ 900 de avioane, inclusiv 15 avioane

cu rază lungă de acţiune şi 40 de avioane de transport militar”.

   În paralel, o altă perdea de fum este lansată de la răsărit, imagini filmate „scăpate” chiar de armata rusă arătând cum o rachetă Kalibr are un eșec zguduitor, prăbușindu-se la numai câțiva metri de nava care a lansat-o! Povestea nu stă în picioare, racheta subsonică de tip Kalibr fiind deja folosită în octombrie 2015 când flota rusă din Marea Caspică a lansat-o  pentru a lovi ţinte din Siria: greu de crezut că după succesul din Siria acum asemenea utilaj dă rateuri, racheta fiind folosită se pare recent și la trageri în cadrul manevrelor flotei ruse a Pacificului din Marea Japoniei!

   În acest timp, șeful de la Pentagon ne atrage atenția că următorul mare război va fi „foarte diferit” de tot ceea ce știm! Notați vă rog că nu se discută în termeni de „dacă va urma un mare război” ci se spune clar că urmează așa ceva: unii s-ar putea să știe și momentul ... Același șef cere valorificarea progreselor tehnologice şi o mai bună integrare a operaţiunilor militare la nivel global pentru a

„înţelege mai repede, a decide mai repede şi a acţiona mai repede”

lăsând de înțeles că: 

„Modul în care vom lupta în următorul război major va fi foarte

diferit de modul în care am luptat în războaiele din trecut”.

    Înțelegând că se poate crea panică probabil, Austin, secretarul apărării nuanțează: 

„Nu putem prezice viitorul. Deci, ceea ce avem nevoie este amestecul

potrivit de tehnologie, concepte operaţionale şi capabilităţi,

toate legate între ele într-un mod de reţea atât de credibil,

atât de flexibil şi atât de formidabil încât va face ca

orice adversar să se oprească.” 

   Ni se lasă de înțeles și că

„răspunsurile Statelor Unite ar putea fi indirecte”

prin folosirea  războiului cibernetic

„pentru a răspunde la un incident de securitate maritimă

aflat la sute de kilometri distanţă”.

   Între timp, trupe Seals și Berete Verzi sunt deja dislocate în România și, se pare, în pregătire în Macedonia, lucru demn de luat în seamă din moment ce USA și occidentul nu au rupt gura târgului în domeniul cibernetic ...

   Ω

   Acest scurt inventar ar trebui să ne dea frisoane: evident se pregătește ceva, evident există o fierbere, evident s-a atins sau aproape s-a atins punctul de fierbere, evident reuniunea B9 de la București a fost un strigăt de ajutor al Europei de răsărit care se simte direct amenințată de Rusia. Tot evident mi se pare că în războiul modern obstacolele geografice nu mai sunt atât de importante ca pe vremuri și că povestea cu pârjolitul holdelor și otrăvitul fântânilor rămâne ceea ce este, adică o poveste! NATO și USA nu par a fi conștiente încă de fiara care se trezește aici în răsărit: fiara nu a moțăit ci s-a pregătit iar acum, într-o posibilă alianță cu China tehnologizată și trezită la viață tocmai de lăcomia occidentală, poate spulbera lumea pe care o cunoaștem, urmând a o înlocui cu o alta, după chipul și asemănarea ei, a fiarei!

   În epoca rachetelor supersonice cu rază lungă de acțiune, răsăritul european, prima linie tradițională în fața Rusiei, nu mai este singurul direct amenințat: nici orașele americane nu ar trebui să se simtă foarte în siguranță!

   Ce va fi? Sperăm că liniște, sperăm că se vor înțelege, sperăm că pace! În caz contrar, șansele să dispărem de pe fața pământului sunt maxime! Așa se teme un om, de pe stradă ...

 

 

Ce gunoaie!

   Vorbeam cu câteva zile în urmă despre modul abject în care suntem hrăniți cu știri, despre umpluturile pe care le primim drept știri dar și despre modul malefic în care sunt știrile deformate încât deși sunt știri adevărate, devin știri mincinoase! Da, acest tip de jurnalism ne ține într-un țarc din care habar n-avem că putem ieși, drept care nici nu încercăm s-o facem! Iată exemple spre edificare, ambele prezentând o știre de fapt reală dar, ducând-o într-o zonă în care își pierde în totalitate importanța, realizând scopul jurnalistului și jurnalismului modern, acela de a ne ține ocupați! Doar ocupați ...

   Așadar, pe scurt: urlă presa pe tema ursului împușcat se pare ilegal! Toată lumea îl arată cu degetul pe numitul scârț de pârț ca fiind ba braconier, ba ucigaș, ba „prince”, ceea ce din start îl califică pentru o vină, nu știm care dar sigur o găsim noi!

   Aceeași presă, a răgușit pe tema gunoaielor importate în România din Germania dar și din alte țări: dă-i din nou scandal, afli că Germania este rea și e de vină și Olanda și cine o mai exporta gunoaie la noi! Adică, nu știm cine dar sigur o țară din astea este vinovată! Ei bine, exemplele astea sunt de ajuns! Știrile, la bază corecte și exacte, au fost deformate voit sau din prostie, abătând atenția publicului de la adevăratul vinovat la un prezumtiv vinovat care de fapt, nu are nici o vină!

   În cazul ursului, „mon prince” scârț de pârț, a cumpărat dreptul legal de a împușca legal un animal! Că s-a întâmplat să fie un mascul emblematic, asta este: cine nu știe, să afle că la vânătoarea de tipul ăsta nu te duci singur de nebun prin pădure să prinzi ursul și să-l ucizi, ci ești însoțit de specialist de la vânători și ocolul silvic, oameni care știu ce și cum și care-ți spun dacă poți trage au ba! Tot ei se ocupă și de leșul animalului și de trofeu. Suntem lăsați să credem că „mon prince” a umblat prin pădure și din zece urși la ales pe cel mai gras, mai mare și mai frumos că așa a vrut el: fals, lucrurile nu se desfășoară așa ci cum am povestit mai sus, plus că vânătorul are de regulă un loc fix de pândă!

   Cu gunoiul importat, povestea este asemănătoare: cineva de undeva are gunoi pe care încearcă să-l depoziteze cât mai ieftin și, atunci, apare un importator care are și licență că poate importa cine știe ce năzbâtii! Că importatorul a fost român, nu este de mirare, pentru că se folosește sistemul de ani de zile sub fațada importurilor de haine SH!

   Să n-o mai lungim: de ce este vânătorul de vină? De ce este exportatorul de vină? Și unul și altul au plătit servicii unor cetățeni, instituții sau firme românești! Și abia acum ne deșteptăm noi și vedem cât de departe este știrea de adevăr: a fost împușcat ursul greșit din vina ... cui? A fost importat gunoi: de către cine?

   Ω

   Asta trebuie să ne preocupe pe noi: cine s-a bucurat la câteva mii de € și ne-a pus în rând cu țările africane și, cine pune tricolorul pe mașină de 1 Decembrie dar importă gunoi pe care-l aruncă în lungul drumurilor și râurilor autohtone? Este evident că nu vorbim aici despre persoane, vorbim despre legi eronate, despre rețele care aranjează totul, vorbim despre mândri români verzi cu tricolor care ar vinde-o și pe măsa pe doi poli! Sau pe mai puțin ... Deci? Cine sunt ei? Prințul sau exportatorul poate au partea lor de vină, nu poate ci sigur pentru că mă îndoiesc că nu știu ce fac când fac, dar ei legal sunt acoperiți! Buba este tot în țară, tot aici la noi, iar ăștia sunt cei care odată prinși vor fi pedepsiți cu închisoare ... trei ani cu suspendare! Știrile trebuie să privească realitățile altfel sau să dispară, vechiul slogan „mințiți poporul cu televizorul” fiind mai actual ca niciodată! Așa crede un om, de pe stradă ...

Gust dezgustător

   Mă mai uit la emisiunea de bucătăreală de la a1. Mă mai uit, pentru că formatul neschimbat de ani de zile, glumele neschimbate de ani de zile, scenariul neschimbat de ani de zile ne-au dus la o stare de plictiseală în care atunci când emisiunea lipsește nu prea mai simți că-ți lipsește. Ei bine, uitându-mă din nou la „Chefi la cuțite”, am constatat că printre alte lucruri neschimbate se mai găsește ceva imuabil, anume limbajul concurenților: dincolo de aerele de vedetă, de fițele de mari maeștri, se află în permanență limbajul, stridența, prostia, lipsa educației de care unii chiar fac paradă, aplicând sistemul românesc de educație prin cei șapte ani de acasă, anume dacă nu știi ceva, transformă ignoranța în mârlănie și obrăznicie dusă la extrem! Același lucru îl vedem și pe stradă: dacă un șofer te ratează la mustață și scapi cu viață în mod neașteptat, tot acel șofer te va înjura suculent, corpolent, savuros și delicios – ți-a arătat așadar cine-i șeful, chiar dacă era vinovat și gata să te omoare! Cam așa stau lucrurile și în această emisiune împănată cu trivialități debitate de persoane care cred că astfel devin mai interesante și își arată superioritatea! Notați vă rog că nu mă leg de lipsa acordului gramatical sau de englezismele fără noimă folosite în locul cuvintelor românești, astea le las pe altă dată ...

   Ω

   Orice concurent poate fi plasat într-un clasament la beep-urilor necesare apariției pe post, iar acest clasament este condus de departe întotdeauna de femei: în mod paradoxal, femeile sunt cele mai stridente în limbaj, folosesc cea mai mare cantitate de beep-beep și se exprimă într-un mod absolut abject! Oare ăștia sunt românii medii? Așa se întreabă un om, de pe stradă ... după ce a urmărit o emisiune pentru gust cu mult dezgust ...

SF cu întârziere

   Zilele trecute, probabil în replică la ultimele arme rusești, Marina Regală Britanică a dat publicității un film în care un soldat, aflat deasupra mării și unor bărci în plină viteză, se deplasează în zbor lin spre locul de aterizare, adică puntea unei nave: science fiction, ce să mai vorbim! Science fiction ... Dar nu-mi dă pace un gând, o amintire: copil fiind, am vizitat de mai multe ori muzeul tehnic din Parcul Libertății (iertare, așa se chema pe atunci!). Și atunci și acum, muzeul lasă o impresie greu de șters: pasionaților le place indiferent de modul de prezentare, necunoscătorilor li se pare o oroare, copiilor li se face frică! Da, muzeul ar putea fi un punct de atracție dar pentru așa ceva nu sunt nici idei, nici bani: bine că primăria are bani pentru csm București și salariile astronomice ale jucătoarelor, bine că ministerul culturii poate sponsoriza agape bahice sub numele de festivaluri ...

   În sfârșit, dacă amintirea nu mă înșeală și sigur nu o face, acolo am văzut „aparatul portativ pentru zbor individual”, cunoscut și ca „rucsac zburător”! Spre rușinea mea, nu-mi aminteam cui a aparținut ideea invenției, așa că m-am documentat: în 1956, Capră și Munteanu au pus în operă ideea trăznită mai sus numită, cei doi venind în 1958 cu o variantă pare-se îmbunătățită. După mai multe aventuri cu securitatea și Ambasada USA la București, proiectul românesc a murit, statul nostru mult iubit nefiind interesat de dezvoltarea unui asemenea aparat pe care, nu-i așa, încă nu-l mai făcuse nimeni! Abia după câțiva ani, trei americani care presupun că s-au umplut de bani, au brevetat un aparat de zbor foarte asemănător cu cel al românilor (Justin Capră spunea că diferită era culoarea!) și în acest fel, din nou o hotărâre probabil politică luată de numiți politic în funcții cu necesități intelectuale științifice au privat un român, niște români și România în ansamblu de roadele celei mai scumpe și mai răspândite mărfuri de pe aceste meleaguri, anume inteligența!

   Inventatorii români zboară acum probabil cu aripi prin ceruri, rușii și americanii prin spațiu cu rucsacul zburător în spate și Royal Navy se antrenează de zor cu un aparat asemănător în vederea depășirii unor bariere altfel insurmontabile: bravo nouă!

   Ω

   Am o singură curiozitate: cine nu a dat curs în anii 56 – 58 invenției românilor în România populară, cine a blocat-o, de ce și ce s-a ales de el? Sau de ei? Asta se întreabă un om, de pe stradă ...

Schimbări

   Lumea se schimbă sub ochii noștri, iar schimbarea este atât de accelerată încât a ajuns să ni se pară firească. Și dacă nu ni se pare așa, atunci mass-media are grijă să nu ne spună mai nimic despre schimbare sau, dacă totuși o face, să nu ne explice, să nu lege între ele evenimentele care reprezintă schimbarea aceasta.

   În ultima perioadă (și vorbesc aici de săptămâni), în lume și în jurul nostru s-au întâmplat tot felul de lucruri care de care mai ciudate: Rusia a masat trupe și tehnică militară la mică distanță de granițele noastre estice amenințând direct Ucraina și indirect toată zona, NATO adică aliații occidentali fac în sfârșit ce trebuiau să facă în `45 adică nu mai lasă Europa de Est în mâna URSS sau a urmașilor ei, în lumea democratică au loc alegeri care dau rezultate cel puțin neașteptate cum ar fi cele din Spania unde socialiștii aflați la guvernare au fost înfrânți chiar la Madrid de opoziția care nu susține egalitatea de gen, LGBT, drepturile râmelor, etc, etc sau în Texas unde, dintr-o dată, după rezultatele alegerilor prezidențiale, alegătorii par a se întreba încotro se îndreaptă lumea neoliberală lăsată de capul ei, constatând că de fapt ei nu sunt de acord! Tot la alegeri trebuie să vorbim despre victoria taberei pro independență în alegerile din Scoția, o secesiune scoțiană fiind probabil o lovitură decisivă pentru existența Regatului Unit așa cum îl cunoaștem noi, scoțienii fiind doritori nu numai de independență ci și de revenire în UE!

   Să și explicăm ... în Texas, scrutinul din zona Dallas-Fort Worth, i-a măturat pe democrați, astfel încât acum se luptă pentru un loc  în Camera Reprezentanților doi republicani, printre care chiar văduva susținută de fostul președinte Donald Trump, văduva unui congresman mort de curând de Covid. Și pentru că lucrurile seamănă ca desfășurare, să nu uităm că s-a încercat blocarea victoriei ei cu apeluri telefonice robotizate (a fost numită „ucigașă a soțului ei”). Așadar, statul Texas care în 2020 părea a trece de partea democraților, face pasul înapoi: dar ce anume a generat reacția de respingere a multor texani ce păreau simpatizanți democrați? Ar fi câteva răspunsuri prin enumerarea unor probleme care nu sunt doar ale texanilor:

-          „agenda socialistă a democraților”

-          deschiderea frontierelor și lipsa controlului lor eficient

-          distrugerea a mii de locuri de muncă în industria energetică din cauza unor politici ecologice

-          creșterea taxelor și impozitelor pentru întreținerea unui program de împrumuturi împovărând masiv pentru zeci de ani bugetele publice

-          sporirea fără precedent a criminalității, urmare a slăbirii prin subfinanțare a forțelor de ordine, rezultat al unui război cultural dus prin ofensarea sistematică a poliției

-          îndoctrinarea prin școli, unde se propune educarea sexuală și rasială a copiilor încă din clasele primare.

   Și astea sunt doar câteva dintre grijile americanului de rând!

   În Spania, lucrurile nu sunt chiar foarte diferite de ce se petrece peste ocean: dreapta politică madrilenă, a obținut un scor mai mult decât dublu față de ultimele alegeri, în războiul lozincilor câștigând cea a dreptei, adică „libertate sau comunism” în fața socialiștilor și progresiștilor care au încercat să convingă votanții că au de ales între „democrație și fascism”! Scorul acestora din urmă a fost atât de dezamăgitor încât liderul stângii autointitulate progresiste și-a dat demisia în seara alegerilor! Alți progresiști, adică liberalii nu au atins pragul de 5% iar socialiștii aflați la putere au ajuns practic un partid de mâna a doua și fără importanță în acest moment politic!

   Pentru cine se informează doar din publicațiile centrale sau de la posturile radio ori tv consacrate, cele de mai sus pot fi o surpriză: cam ca scrisoarea ofițerilor francezi care amenință voalat cu un eventual puci!

   Se pare că ideologia, teoria politică, pusă în practică cu viteza maximă a vehiculului numit zoon politikon are darul de a se rupe de realitate și de a se întoarce împotriva propriilor idei prin deșteptarea neașteptată a unei opoziții pe care o credea moartă: mai peste tot în lume, ceea ce progresiștii consideră o normă trezește reacții de respingere sau, dacă nu de respingere, măcar așteptări de întârziere și de aplicare mult mai pragmatică a filosofiei progresisto socialiste! Din păcate, modul absolut imbecil în care stânga democrată a condus lucrurile a dus la reacția de respingere în multe locuri, spun din păcate pentru că multe dintre ideile teoreticienilor ziși neoliberali seamănă cu decalogul biblic: nu trebuie să fii neapărat creștin practicant ca să fii de acord că cele zece porunci sunt de fapt niște cerințe de bun simț. Din păcate, rezultatul acțiunilor grăbite și cam fără noimă ale progresiștilor care nu au învățat nimic din istoria blocului comunist și al heirupismului social, s-a dovedit a fi revirimentul dreptei extreme: la fel ca peste tot în lume și la noi a răsărit haur, cu discurs naționalist și legionar! Diferența constă în faptul că ai lor par o idee mai răsăriți, parcă nițel mai spălați – intelctual vorbind. În rest ...

   Ω

   Ce va urmă? Rusia, care a ajutat din plin să se ajungă la situația de acum pare a se pregăti de pace conform dictonului latin „SI VIS PACEM PARABELUM”, cu deosebirea că Rusia pare atât de departe tehnologic și social încât nu mai poate ajunge occidentul, drept care a hotărât să încerce să micșoreze distanța trăgându-l înapoi. România, pentru prima dată în istoria ei parte a unei alianțe pare-se funcționale, face și ea pe ascuns pași importanți în vederea nevoii participării la un conflict pe care nimeni nu-l dorește și tocmai de aceea pare inevitabil, România așadar a dat drumul la angajarea rezerviștilor voluntari cu solde triple!

   Bineînțeles că dacă citim numai ce va face dan bitman în legătură cu vaccinul sau ce silicoane și-a mai injectat vreo fufă adusă pe la emisiuni contra cost, vom fi luați prin surprindere de evenimente. Dacă însă vom citi presa cu alți ochi și vom pune cap la cap evenimentele din lume și din jurul nostru, vom simți o frământare, un zgomot surd, un ceva care ar trebui să ne neliniștească! Sper să mă înșel, îmi doresc să mă înșel! Așa gândește un om, de pe stradă ...

 

 

Marea șoșoceală

   Constat existența unei noi categorii revoluționare, anume antivacciniștii! Acești oameni, convingându-se unul pe altul că d`alde șoșoacă are dreptate când îi convinge să-i convingă și pe alții să nu se vaccineze că le bagă Bill Gates CIP intra muscular, țipă sus și tare că nu există covid și că nici vaccinul nu este nu numai bun ci nici necesar! Sincer să fiu, i-aș lăsa în plata Domnului, convins că de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere însă, am observat un comportament cel puțin ciudat: patronul de cafele pe numele lui Florescu, a promis o cafea gratis cui se prezintă la el, o cere și demonstrează că este vaccinat! E bine? Nu, nu e bine! Că au explodat antivacciniștii, că asta este discriminare, că drepturile omului, convenția de la Geneva, codul rutier și silvic și nu mai știu ce alte năzbâtii au ei în cap și cred că le-a încălcat numitul Florescu prin gestul său! Concetățenii aceștia din păcate ai noștri, sunt atât de șoșociți la minte, încât cred că libertatea lor nu se termină unde începe a mea ci unde vor ei, exact ca defuncta URSS de la ai cărei urmași își trag seva și modelele șoșoaca și mulții alții ca ea! Adică, după ce țipă că li se încalcă dreptul la libertate prin obligativitatea vaccinării (deși lucrul, știm bine, nu este adevărat) șoșocii se găsesc în situația de a-mi încălca mie libertatea încercând să mă împiedice să mă vaccinez! A dracului libertate, a dracului înțelegere a noțiunilor!

   Ω

   Nu știu ce se va întâmpla în continuare, marea șoșoceală încearcă să oprească ori măcar să încetinească ritmul vaccinării, a1 nu vorbește despre ritmul bun al imunizărilor ci despre o coadă la unul dintre centre cu aerul că așa este la toate, exagerat de fericitul dă semne că ar sprijini totuși procesul deși încă nu și-a făcut poziția publică, dar știu că pragul de 90.000 de vaccinări pe zi a fost depășit și că în ciuda garcilor și bitmanilor șoșocilor de astăzi, pe la începutul lui iunie probabil măsurile sanitare vor fie îndulcite și, în baza actului doveditor al imunizării este posibil să putem pleca din nou în concedii în care să uităm de marea șoșoceală națională! Așa speră un om, de pe stradă ...

12 oameni furioși

   Cine nu a văzut acest film clasic, apărut în aprilie 1957 și notat pe IMDB cu nota fantastică 9, este rugat să o facă, nu va regreta! Dar, legătura cu filmul o facem într-un context neplăcut, anume greutatea curților cu juri sau jurați de a stabili adevărul adevărat! Pentru că, în sistemul de origine anglo saxonă al curților cu juri, principiul este dreptul acuzatului de a fi judecat de către 12 egali de-ai săi, practic, judecătorul administrează procesul dar 12 egali ai inculpatului vor stabili vinovăția și gradul de vinovăție al acestuia ori, pur și simplu, vor hotărî nevinovăția lui. Pentru a se petrece lucrurile astfel, cei 12 trebuie să fie total imparțiali, să nu aibă nici cel mai mic interes în speța judecată, să nu fie influențați sau influențabili, etc, etc, sunt convins că aveați deja idee despre acest sistem. Acum, mă veți întreba de ce bat câmpii despre sistemul curților cu juri, sistem desființat la noi în 1938 de Carol II în plină dictatură regală. Ei bine, este interesant de aflat că, unul dintre cei 12 jurați în cazul statul contra Derek Chauvin privind uciderea lui George Floyd, a fost surprins îmbrăcat cu un tricou pe care scria BLM în timpul unei ample manifestații antirasiste! Să mai spunem și că respectivul este, mă scuzați, NEGRU și că a dat câteva interviuri în care își îndeamnă concetățenii de culoare să facă și să dreagă ... Da, s-ar putea să nu pară un lucru foarte important dar el dovedește nu numai că de data aceasta justiția s-a înșelat și a fost înșelată, cât și faptul că înainte de începerea procesului, acuzatul ALB era deja condamnat pentru uciderea unui cetățean NEGRU! În USA s-a ajuns în situația tristă în care minoritățile au mai multe drepturi decât majoritatea, minoritățile au deja privilegii în comparație cu majoritatea în loc să aibă drepturi egale! Așadar, în acest caz extrem de mediatizat și foarte sensibil justiția nu a funcționat corect fiind supusă unei uriașe presiuni mediatice: de fapt, chiar și timpul scurt în care s-a deliberat ne spune același lucru, anume că ALBUL era deja condamnat!

   Trebuie să ne desprindem de această situație, să lăsăm avocatul să se lupte cu justiția și să ceară anularea verdictului care este în acest caz lovit de nulitate – deși nu cred că este posibil în situația sensibilă de acum și să privim în ansamblu ce se întâmplă în democrațiile de tip occidental și ce ne poate afecta și pe noi: sistemul israelian de învinovățire perpetuă a celor care le-au făcut ceva evreilor cu găselnița formidabilă de a transfera vina și asupra urmașilor acestora a fost copiat fidel de multe alte minorități rasiale, sexuale sau pur și simplu culturale. Astăzi, mai rău decât a fi negru nu este în USA decât să fii caucazian! În scurtă vreme, presupun că în România idealul de cetățean va fi combinația de țigan, evreu și homosexual! Așadar, mă aștept ca un țigan homosexual care se declară evreu să aibă mai multe drepturi decât un român alb, cu nevastă și copii: nu râdeți, sistemul american spre asta se pare că ne duce de mânuță! Iar când paznicul autodeclarat al democrației s-a sovietizat în asemenea hal încât să nu mai conteze ființa umană ci culoarea ei, orientarea ei sexuală, religioasă ori culturală, atunci trebuie să ne păzim pentru că nu cred că militarii români au coloana vertebrală atât de demnă cum par a o avea colegii lor francezi!

   Ω

   USA s-au sovietizat, au intrat pe panta unui declin ideologic prin care fostele state membre ale tratatului de la Varșovia au trecut și de care au încercat să scape cât mai repede. USA sunt în situația URSS din anii premergători epurărilor lui Stalin.

   Unde vom ajunge cu sistemul BLM neoliberal și cu un izbitor miros de soviete? Nu știm, poate unii teoreticieni rupți de realitate bănuiesc deja și ne vor spune și nouă dar teama mea persistă: într-o țară în care cetățenii sunt obișnuiți cu armele și folosirea lor, ar fi de mirare ca BLM și altele asemenea să nu nască o opoziție, fie ea și de tipul KKK! Așa se teme un om, de pe stradă ...

Dacă fotbal nu e ...

   ... se pare că nimic nu e! S-a terminat luni noapte un nou campionat mondial de snooker! Pentru cine nu știe jocul acesta pur englezesc cu bile și două bețe, putem spune doar că este extrem de pasionant, incredibil de dinamic și mare consumator de inteligență, finețe și imaginație! Jocul, din categoria biliardului, adus la rang de sport și artă în ultimii circa 30 de ani, a pătruns și în România, fiind se pare tot mai jucat, dar ... dar jocul acesta nu te tâmpește, sportul acesta nu scoate hoarde pe stradă, snooker-ul nu aprinde pasiuni care să se termine în violențe, nu, nici gând, este o întâlnire între doi jucători în care este perfect normal ca unul dintre ei, în cazul în care greșește și arbitrul nu vede, să atragă atenția atât lui, arbitrului cât și oponentului asupra greșelii și să cedeze locul la masă. Ei bine da, nu este fotbal, nici nu se apropie de fotbal, drept care, eurosport.ro a hotărât din nou că românii vor să vadă ... fotbal! Fotbal pe două programe și ciclism sau golf sau tenis pe celelalte două programe! Snooker nu au dat, mă veți întreba dumneavoastră, nu au dat deși era campionatul mondial? Nu pot răspunde clar NU, pentru că au dat: pe SD și HD dacă nu a fost fotbal și în rest pe 4K și pe eurosport player, ambele furnizate ori de esp ori de furnizorul de cablu în pachete separate, contra cost, că doar se știe că la snooker se uită numai oamenii cu bani ... Nu pricep de ce nu este transmis golful pe aceste canale, dar întrebarea mea nu va primi în veci răspuns! Așa că, vrei nu vrei, ori te uiți la fotbal, ori bagi mâna în buzunar: și eu am băgat-o, plătind abonamentul la esp. Dar, aici începe altă năzbâtie, esp nu funcționează pe orice sistem de operare, esp nu retransmite decât rar spre niciodată programele în limba română, esp a avut chiar în timpul semifinalelor o întrerupere de vreo două ore pe dispozitivele mobile, etc, etc. Într-un cuvânt, es procedează JENANT! Pentru a fi mai aproape de adevăr, din nou procedează JENANT, fiind în continuare un post campion la nerespectarea programului ori la schimbarea lui din mers. Drept care, cum nu pot lua legătura cu nimeni de la es, cum nu pot avea contact decât cu un site intenționat prost și încurcat făcut, cum nu m-au mulțumit deloc nici măcar la calitatea imaginii, îmi iau jucăriile și plec și nu mă mai interesează esp: să se spele franțujii cu el pe cap, că mie nu-mi mai trebuie!

   Acum mi-am amintit și reclama mincinoasă a postului, care spune că esp îți aduce sportul oriunde, oricând, lucru fals, pățit pe propria mea piele cu câțiva ani în urmă: credeți-mă, mi se pare firesc să fie la discreția furnizorului aria de acoperire a abonamentului, dar să știm și noi, lucru care în ultima vreme pare a se întâmpla însă abonatului tot nu i se explică exact ce se va întâmpla dacă va părăsi țara ...

   Ω

   În concluzie, am simțit din nou că es m-a păcălit, am simțit din nou că esp nu mă/ne satisface, așa că promit nu doar să nu mă mai abonez vreodată dar nici să nu mă mai gândesc în viitor să le folosesc serviciile! De ce? Pentru că, așa cum știe tot omul, dacă fotbal nu e, nimic nu e, că fotbalul vinde bere și chiloți și lacuri și vopsele, nu un amărât de snooker! Și știți ce? Păstrați-vă fraților fotbalul liniștiți, că doar nu m-oi apuca eu acum să vă explic cât de nociv este să îți canalizezi atenția asupra unui singur lucru! Așa procedează un om, de pe stradă ...  

05 05 05

   Nu, nu este nici o greșeală, cifrele de mai sus au un înțeles, unul deloc tainic. Mai putem adăuga, pentru ușurința calculului, cifra 200. Adică, pentru necunoscători, astăzi, 05.05.2001 se împlinesc la orele 5:50 (după unii 5:55 dar nu este sigur), se împlinesc așadar, fix două sute de ani de la moartea pe insula Sf. Elena, a unuia dinre cei mai geniali pământeni, a unuia dintre cei mai mari militari, a unuia dintre cei mai buni administratori și legiuitori pe care i-a cunoscut omenirea:

NAPOLEON BONAPARTE!

   Pandemia probabil că împiedică manifestările care ar fi trebuit să aibă astăzi loc la Domul Invalizilor din Paris, dar asta nu ne împiedică pe noi să ne amintim de geniul corsican!

   Toți cei care au vorbit despre el, fie admiratori fie detractori, au avut numai și numai cuvinte de laudă la adresa genialului comandant, organizator și administrator: un exemplu perfect, este lucrarea Napoleon, semnată de Evgheni Tarle, istoric, academician, profesor universitar rus și sovietic, lucrare apărută în URSS în 1936, care începe în spirit marxist – leninist, ușor chiar stalinist, pentru ca pe parcurs să se înmoaie, să prezinte lucrurile dintr-un alt unghi, mai mult din al geniului decât din cel al politicii sovietice a momentului! Din fericire, cartea i-a plăcut lui Stalin ...

   La cealaltă extremă, se găsesc cărți semnate nu de admiratori ci cei ce pot fi numiți adulatori: Andre Castelot este un exemplu minunat, deși cele două volume ale sale sunt splendid asortate cu informații.

   Este greu, este probabil imposibil să rămâi în echilibru în fața geniului, așa că cei ce îl studiază trebuie să aibă tăria de a fi cât mai echidistanți cu putință!

   Ω

   Este ciudat faptul că un om de talia Împăratului, care a putut să gândească un cod de legi aflat în vigoare în bună măsură și astăzi, care a putut să gândească noi moduri de organizare a armatei, care a putut să reorganizeze statul și teritoriul ... nu a văzut potențialul balonului cu aer cald, al submarinului sau al grenadei și torpilei deși a învins de nenumărate ori armate net mai numeroase și mai puternice tocmai folosind intuiția și inteligența-i prodigioase! Așadar, în mod evident, nimeni nu este perfect, nici măcar Napoleon Bonaparte! Așa se gândește un om, de pe stradă ...

Valori actuale

   Publicația franceză Valeurs Actuelles, publicație de dreapta, a publicat o scrisoare semnată de peste o mie de militari francezi, majoritatea activi dar și mulți în rezervă. Acest text, a cărui dată de publicare a fost aleasă special ca o comemorare a retragerii franceze din Algeria și o amintire a opoziției unei bune părți a armatei față de acest gest considerat atunci unul de trădare națională, vorbește despre degradarea situației sociale în Franța:

„Situaţia e gravă, Franţa e în pericol”, se susţine în scrisoare adresată preşedintelui Emmanuel Macron. Sunt condamnate politicile „laxe”, care au adus haos în Franţa, ceea ce ar duce la nevoia „intervenţiei camarazilor noştri aflaţi în activitate în cadrul unei misiuni periculoase de protejare a valorilor noastre civilizaţionale”. Imigranții care locuiesc în special la periferiile marilor orașe franceze sunt numiți „hoardele din suburbii” și sunt acuzați că „iau în derâderea ţara noastră”. Semnatarii textului, susţin că actuala situație de segregare religioasă și socială în Franța va duce la război civil şi mii de morţi. Se face referire la un „anumit anti-rasism”, fenomen care dezbină comunităţile franceze şi care va duce în final la un „război rasial”, imigranții fiind acuzați de atacarea statuilor şi a altor simboluri ale istoriei Franţei.

   Vă rog să notați că cei peste o mie de semnatari, mulți ofițeri superiori și chiar generali, nu fac referire la români ci la imigranții musulmani, cei primiți de Germania lui Merkel cu brațele deschise, guri de hrănit, suflete de îngrijit și în același timp dușmanii cei mai periculoși ai Franței și ai națiunii franceze, adică dușmanii din interior: cine a fost în suburbia pariziană Saint Denis, pe lângă Stade de France, știe ce zic! Și pentru că în Franța, militarii activi sau în rezervă nu au voie să exprime nici un fel de opinii legate de politică sau religie, ministrul apărării de la Paris, a promis că aceștia vor fi pedepsiți: sinistru, nu vi se pare? Nu trebuie să uităm că în aceste clipe se apropie alegerile prezidențiale în Franța (2022) și că dreapta lui Marine Le Pen face tot posibilul să-și tragă spuza pe propria turtă! Așadar, francezul de rând, sâcâit de covid, de măsurile sanitare, de scăderile veniturilor, are un nou motiv de îngrijorare, anume segregarea islamizată a societății franceze: dacă ne amintim scandalurile repetate din occident legate de portul islamic în instituții și locuri publice, înțelegem că nu este doar o glumă! Marine Le Pen, pedalează puternic pe naționalismul francezilor, naționalism notoriu și activ, iar încă președintele Macron încearcă să o dezarmeze propunând o lege ciudată menită să împiedice „separatismul islamic”. Este evident că Europa, din dorința de a părea campioana drepturilor omului a călcat în rahatul urât mirositor al musulmanilor îndoctrinați, musulmani care sunt în mare măsură asemănători până la identitate cu o anumită etnie trăitoare în România, etnie cu aceleași apucături și același apetit la ajutoare sociale și pomeni de tot felul! Întrebarea la al cărei răspuns trebuie acum să răspundem noi cu toții, este următoarea: are voie Europa să-și păstreze unitatea culturală creștină și să schimbe ideea de „drept al minorității”? Funcție de cum vom răspunde, se va hotărî și viitorul acțiunilor la nivelul continentului, nu numai al Franței deși acum, tocmai sora noastră mai mare este semnalul de alarmă al războiului civilo-religios și anti privilegii, război în devenire.

   Ω

   La această întrebare trebuie să răspundem cu toții pentru că am văzut cum funcționează mințile oamenilor politici, persoane de mult prea multe ori specializate în nimic, rupte de stradă și de omul obișnuit care duce zilnic statul în cârcă! Chiar dacă nu credem că este posibil, momentul acesta va veni, poate mai repede decât ne închipuim. Așa crede un om, de pe stradă ...