Crima de mediu

   În portul Agigea au fost găsite într-un container 25 de tone de gunoi, proveniență Germania. În vama Giurgiu, a fost oprit un container cu 20 de tone de deșeuri electrocasinice. În vama cutare și cutare și cutare … au fost depistate 25, 35, 100 de tone de gunoaie …

   Vă sunt cunoscute asemenea știri? Cu siguranță! Ce putem observa aici? Întâi de toate, putem observa fără efort faptul că niciodată, dar absolut niciodată, nu aflăm cine sunt importatorii acestor gunoaie care urmează să ne otrăvească pe noi toți plus, culmea, pe importatorul cel șmecher: cel mult ni se spune că importatorul era ba o firmă din Călărași, ba una din Ilfov … Apoi, cu un minim de efort, putem afla că la noi tona de gunoi costă pentru depozitare 17€ iar în occident … 500€: vă las să faceți singuri calculele! Mai avem de făcut un singur pas și îl și facem, constatând că garda de mediu vede abia acum ceea ce se întâmplă de ani de zile și că în legislația românească lipsește capitolul privitor la CRIMA DE MEDIU sau ÎMPOTRIVA MEDIULUI!

   Din nou cu un minim efort putem înțelege noi toți că aducerea și depozitarea gunoiului este o problemă majoră, că înseamnă un plus de poluare într-o țară și așa imposibil de poluată și că dacă fenomenul nu se stopează, România care a intrat deja în mentalul universal ca o țară periferică producătoare de țigani, curve și infractori, va căpăta cognomenul de „groapa de gunoi”! Vrem asta? Dacă da, suntem la un pas să ni se întâmple! Dacă nu, trebuie deja acționat!

   Ω

   Avem obligația să gândim corect și rațional: că ne cred unii așa și pe dincolo este treaba lor dar că ne umplem de gunoaie, că trăim printre gunoaie, că apele sunt poluate și orașele murdare nu mai este o glumă ci o sinucidere lentă și sigură!

   Poate, zic poate fără mare speranță, în locul drumurilor prin țară în vederea obținerii susținerii la congresul ce va avea loc abia peste trei luni, liberalii de frunte ai națiunii, guvernului și parlamentului mai bine s-ar înțelege cu ceilalți parlamentari și ar gândi, realiza, produce, vota și trimite la promulgare

LEGEA PRIVIND CRIMA ÎMPOTRIVA MEDIULUI ȘI CETĂȚEANULUI!

   Cred că o asemena lege, în baza căreia să nu se mai poată face nici măcar importuri de haine SH (Doamne, ce oroare!), este în acest moment o urgență mult mai mare decât alegerile liberale sau rahaturile de moțiuni inutile ale pesedeilor disperați să pară a avea activitate! Așa crede un om, de pe stradă …

 

Motor: electric sau termic?

   În buna tradițe a sistemelor birocratice rupte de realitatea străzii, UE anunță voalat că ar vrea să impună o limită a emisiilor de carbon mult mai strânsă decât cea inițial prognozată, adică 2050: acum, UE ar vrea se pare să impună anul 2035 ca an zero al comercializării mașinilor de orice fel echipate cu motoare termice! Sună interesant, mai ales că vorbim aici despre motoare termice deci sunt excluse și modelele hibrid! Mai exact, așa cum spune bârfa, din 2035, indiferent de nevoile consumatorului, de starea rețelei de alimentare, de performanțele mașinăriilor electrice și de prețul lor, acestea ar urma să devină standardul în UE. De ce ar trebui să ne bucurăm? Pentru că ar scădea poluarea ni se spune însă, nimeni nu ne povestește despre catalizatorul care trebuie montat Etnei sau vreunui vulcan islandez în timpul unei singure erupții și cât de mult înseamnă o asemenea poluare în raport cu ceea ce fac pe pământ furnicile numite oameni. Dar despre asta am mai vorbit ... De ce nu trebuie să ne bucurăm? În general, automobilul electric are o singură hibă: distanța pe care o poate parcurge între două încărcări: și aici nu este nici un secret, atunci când intri la pompă și în cinci minute ești plecat cu rezervorul plin pentru alți șapte opt sute de km, te gândești de multe ori dacă merită să salvezi planeta mergând în medie puțin peste trei sute de kilometri cu pauze de multe ore pentru re-alimentare! Greșesc? Nu cred! Pe de altă parte, chiar încărcarea bateriilor pentru mersul în oraș poate fi o problemă majoră: punctele de încărcare sunt puține iar priza tradițională te ține legat în coteț între 12 și 14 ore! Spuneam că birocrația UE a devenit într-un timp foarte scurt o pacoste dar nu am explicat ce am spus, în contextul discuției noastre: pricepuții de la Bruxelles sunt hotărâți să interzică motoarele termice dar uită că vine din spate tare de tot motorul cu hidrogen, cel care în urma arderii gazului cu masă atomică 1 elimină în atmosferă ... apă! Ce au gândit oficialii europeni când au hotărât să interzică motoarele termice? Ori habar nu au nici acum de noile tehnologii care vin din urmă în mare viteză? Și, să nu uităm: mașina electrică mă leagă de priză, mașina pe hidrogen îmi permite să alimentez aproape clasic, așadar îmi dă libertate ...

   În concluzie: cum poate fi făcută jucăria electrică mai atrăgătoare pentru client? Și fără prostiuțe gretești cu salvatul planetei? Cum reușim să eliminăm legatul la priză ca al câinelui pe lanț? Se poate face asta? Sincer să fiu, cred că da: în primul rând, trebuie să ne gândim la tehnologia bateriilor – a evoluat mult, dar a evoluat suficient pentru a permite o încărcare aproape instantanee? Apoi, o baterie care este încărcată ultra rapid, la câte cicluri încărcare descărcare rezistă? Și cât costă o asemenea baterie dacă și rezistă suficient? Înțelegeți dumneavoastră, eu spun baterie dar mă gândesc la un acumulator electric! Deci? Cum facem? Pentru că asta este problema!

   Soluția, pare a fi una singură: marii producători de mașini trebuie să se înțeleagă în privința acumulatorilor, pe care trebuie să-i standardizeze ca formă, dimensiune și putere. Sunt două variante posibile:

-          Un număr de tipuri de acumulatori cu forme, dimensiuni și puteri diferite (funcție de utilizator, de la camion și tractor până la scuter)

-          Același tip de acumulator, cu aceeași formă și putere, cu posibilitatea montării unui număr suficient de acumulatori pentru nevoile utilizatorului.

   Asta ar însemna în prima variantă că avem cinci modele de acumulatori, fiecare dedicat unui alt tip de mașinărie: unul mititel pentru scuter, altul mai mare pentru mașini de oraș, altul și mai mare pentru distanțe medii afară, un altul mare pentru mașinile de turism și alt acumulator, de-a dreptul uriaș, pentru mașinile grele, camioane, tractoare, etc.

   În a doua variantă, am avea unul și același acumulator, care ar putea fi montat în numărul necesar utilizatorului: mașina de oraș merge cu unul singur 200 de km, în timp ce un camion va lua cinci asemenea acumulatori și va merge probabil spre mia de km! În oricare dintre variante, ambele cu plusuri și minusuri este necesară dorința producătorilor de a se înțelege și de a standardiza produsul acesta: la fel s-a întâmplat cu benzina, cu motorina și mult mai recent cu cablurile care ne sufocă dar sunt încă indispensabile, mai toată lumea folosind același USB, HDMI, PS2, SVGA, etc, etc. Standardizarea ar putea duce la apriția stațiilor de baterii, înlocuitoare ale stațiilor de carburanți de astăzi, acolo unde acumulatorii ar putea fi pur și simplu schimbați contra cost: o asemenea operațiune ar trebui să nu dureze mai mult de câteva minute executată probabil în sistem automat. Abia într-o asemenea situație mașina electrică ar detrona fără jenă sau scrupule mașina cu motor termic!

   Ω

   Ar fi greu? Nu cred, ba chiar infrastructura există deja, putându-se face trecerea de la combustibili fosili la acumulatori treptat, mai ales că o asemenea stație de baterii nu ar mai aștepta marfa ci ar încărca permanent acumulatorii pe care i-a dat jos descărcați de pe mașinile în tranzit. Bineînțeles că încărcarea la priză trebuie să fie în continuare disponibilă, dar presiunea pe punctele de încărcare ar scădea considerabil iar serviciul de schimb de baterii nu ar fi nici pe departe atât de costisitor cum sunt carburanții de astăzi, permițând utilizatorului să închirieze un acumulator încărcat în schimbul celui gol!

   S-ar putea face, s-ar putea înțelege producătorii între ei? Cu siguranță răspunsul este afirmativ: cel puțin așa i se pare unui om, de pe stradă!

Dovada nenecesară

   S-a încheiat o nouă ediție a emisiunii de bucătăreală, marca a1. Că s-a încheiat, nu este o știre. Că acolo se petrec niște lucruri ciudățele însă, poate fi o știre! Așadar ... se pare că de mai multă vreme circulă informații privind finaliștii și chiar câștigătorul concursului iar informațiile, chiar s-au adeverit! Pentru a înțelege mai bine ce vreau să spun, trebuie să ne întoarcem scurt, în istorie ... Acum o sută de ani, imediat după primul război mondial, în România momentului exista un dușman la adresa națiunii, exista un nemernic care nu ființa decât pentru a face românului săracu` rău! Exista un pericol național și universal, o hidră, o otravă, exista un exploatator al bietului român și acesta era ... „JIDANUL”! Ne place sau nu, ideea aceasta a maleficului jidan ne-a însoțit de-a lungul timpului, mulți dintre noi am crescut cu asemenea idei în casă și, ca să fim sinceri, nici astăzi evreii nu sunt foarte simpatizați în rândul românilor. De altfel, sunt numiți evrei sau israelieni numai în public, în limbajul curent și comun rămânând ... „JIDANI”! De-a lungul timpului au fost acuzați de toate relele, inclusiv de a fi adus comunismul în țară, deși dej numai evreu nu era: dar asta este, cineva trebuie să fie vinovat, cam cum sunt astăzi românii vinovați în occident pentru orice rahat! Dar acum, acum când majoritatea „jidanilor” au plecat în Israel, ce să facem, pe cine să dăm vina? Ați ghicit ...

   Ei bine, câștigător al concursului antenei1, este o bucătăreasă care are un singur defect: este (după propria-i mărturie televizată) ȚIGANCĂ! Imediat au început acuzațiile mai mult sau mai puțin voalate pe net, cum că antena a manevrat concursul astfel încât „țiganca” să căștige concursul! Adică, vezi dumneata, o discriminare pozitivă, de tipul celor la modă în statele unite. Deranjant în povestea asta nu este faptul că dintre trei finaliști (două femei și un bărbat) a câștigat o femeie ci că femeia este țigancă! De la fitiluri subțiri, de genul „a fost un concurs de tocănițe” și până la lucruri mai urâte scăpate pe net, toată plaja frustrărilor noastre naționale s-a făcut vizibilă! Nu avem nici un interes să-i judecăm cinstit pe alții, ei sunt vinovați pentru că așa vrem noi! Așa cum am absolvit aproape toți cursuri de virusologie pe FB, așa știm și ce gust a avut mâncarea concurenților din finală, jurizați în locul nostru de bucătari profesioniști! Uităm că este un concurs de gust și atât, nu este un concurs etnic, nu este un concurs pentru bărbați, nu este un concurs pentru blonde, este un concurs de gătit, în care se premiază gustul: și atât!

   Știu că nu ne place, dar suntem, indiferent de declarațiile noastre, RASIȘTI, îngrozitor de RASIȘTI, de xenofobi și la fel ca și ungurii, de iredentiști: iar scandalul generat de acest concurs nu face altceva decât să aducă dovada nenecesară a acestor apucături românești venite din educația de acasă și din precaritatea educației școlare de tip maniheist cu care am fost otrăviți zeci de ani și încă mai suntem!

   Ω

   Cam cum se spune pe la nunțile occidentale, cine are ceva de spus să vorbească acum sau să tacă în veci! Faptul că un concurs oarecare a fost câștigat de-o țigancă ne-a umplut de nervi și ni i-a șters automat și imediat din minte pe Jean Constantin, Rică Răducanu, Grigoraș Dinicu sau Romica Puceanu! Ne-am apucat să judecăm etnia fără a cunoaște gustul (dovada supremă!) pentru care se concura de fapt:

DACĂ AR FI CÂȘTIGAT CEALALTĂ CONCURENTĂ, CARE NU ESTE ȚIGANCĂ,

SCANDALUL PE INTERNET LA FEL DE MARE AR FI FOST?

   În lipsa dovezilor, lucrurile s-au întâmplat și gata: data viitoare trebuie să avem grijă să fim noi, mai buni! Nu ? Așa gândește un om, de pe stradă ...

Ticăloșii dandanachi!

   Spunea Lucian Blaga, „Veșnicia s-a născut la sat”! Se poate, nu-l contrazic pe poet, dar cred că spusele sunt incomplete: chiar dacă veșnicia s-a născut la sat, impresia veșniciei s-a născut în politică! Așa cum pesedeii ajunși la conducere credeau că sunt lipiți și bătuți în cuie pe scaunele puterii, mersul lucrurilor a demonstrat că situația este alta și că numai bunul Dumnezeu este în mințile noastre veșnic! Asta a fost cu pesedeii, cu ăia de care am râs când până și ariala dăncilă veorica ajunsese să se creadă veșnică și unsa lui Dumnezeu! Așa că am ales alții, mai deștepți, mai spălați, mai stilați, mai educați: pe dracu`! Au venit niște uscături cu nimic mai bune decât uscăturile pesediste, niște tuți și niște tute, niște lupi flămânzi care au început lupta aprigă pe ciolan: și dăi și luptă și dăi și luptă, exact ca nemuritorul Agamiță Dandanache! Aflăm acum că șeful partidului a mințit, că oamenii lui de bază și de încredere nu l-au secondat la împărțirea prăzii, nefiind de acord cu ministerele (a se citi ciolanele) cedate aliaților de guvernare! Penibil, absolut penibil! Așadar, nu contează binele public, nu contează interesul național ci contează împărțirea bugetului între interesații și interesanții partidului! Ni s-a promis desființarea SS dar povestea bate pasul pe loc! Ni s-a promis revenirea la meritocrație dar exceptând concursul pentru șefii caselor județene de sănătate  numirile politice sunt în floare! Ni s-a promis o clasă politică de valoare și ei ne vin cu rareș bogdan despre care nici măsa nu știe să fi făcut altceva decât treaba mare la oliță! Până acum, majoritatea promisiunilor liberale s-au dovedit apă de ploaie, s-au dovedit (și aici îl citez pe premierul câțu) „niște minciuni”! Nu contează că Drulă a deblocat lucrările la drumuri și că se trage tare în zone în care nu s-a mișcat un deget în ultimii zece ani, contează că locul lui Drulă trebuia ocupat de cine le dădea lor o pâine de mâncat! Nu contează nimic, nu contează intereseul național sau binele public, contează interesul lor iar restul suntem liberi să crăpăm!

   Liberalii 2020 se poartă cu aceeași infatuare, cu aceeași aroganță și cu aceeași nesimțire cu care s-au purtat pesedeii de la năstase la dăncilă trecând prin dracnea!

   Nu are importanță că pensiile speciale curg și tot curg, pe ei îi interesează propriile burți: este deci adevărat proverbul care spune că „cel sătul nu-l crede pe ăla flămând”!

   Pur și simplu liberalii par a face tot posibilul ca să dispară din politica românească așa cum au dispărut țărăniștii, urmând să fie devorați în primă fază de usrplus și haur, urmând ca haur să se uzeze într-un timp oarecare din cauza propriului naționalism șovin!

   Ω

   Scuzați, nu rezist: mă uit la rareș bogdan, îmi dau seama că nu știu să fi făcut altceva decât scandal și mă apucă greața! Și îmi dau seama că am fost din nou mințiți, că nu-s mai buni sau, să revenim la proverbele din bătrâni, că „sunt toți o apă și-un pământ”! Partidul liberal pare a fi în acest moment o strânsură de Dandanache, Agamiță Dandanache, niște dandanachi ridicoli, ticăloși, lacomi, apucători, retardați și inepți, care trăiesc și ei cu convingerea că sunt VEȘNICI! Din fericire, nu sunt, ba chiar parcă s-au uzat deja! Măcar dandanache al lui nenea Iancu avea dincolo de ticăloșie și un dram de umor ... sau așa i se pare unui om, de pe stradă ...

Ferește-ne Doamne de-un cutremur

  Așa cum numai autoritățile plătite să știe nu știu, mai nou în România a apărut o nouă ocupație, total nereglementată și practicată cu sălbăticie, anume „dezvoltator imobiliar”! Ar trebui să tragem nițel de ițele afacerilor imobiliare ca să ne lămurim că pe acești spălători de bani îi plătim de fapt din propriile noastre buzunare și că păcăliți nu sunt doar cumpărătorii ci noi toți, plătitorii de taxe și impozite în România! Îmi este absolut clar că nu toți sunt spălători de bani, că nu toți sunt țepari, că nu toți sunt hoți proaspăt trecuți de la trening la costum, nu toți dar prea mulți! Iată deci, cum stă treaba, care-i mecanismul, cine câștigă și cine pierdem, pardon, pierde ...

   Sistemul așadar, funcționează astfel: un primar are la dispoziție teren arabil și fără valoare dar are și șefi ierarhici și nevastă și copii și, cine știe, poate și vreo amantă! Și toți cer! Bineînțeles că și inima primarului cere, așa că ... așa că intră în scenă omul de afaceri numit „dezvoltator imobiliar”! Cu acordul și complicitatea primarului, terenul trece pe nimic la dezvoltator: terenul arabil are un preț derizoriu în România. Singura obligație a primarului este ca terenul să fie tangent la un drum oarecare, de regulă comunal. Apoi, cu aceeași complicitate terenul devine brusc intravilan fiind scos din circuitul agricol. Urmează ca de acum încolo primarul să nu mai facă nimic: este principala lui sarcină de serviciu – și nici nu va mai face!

   Dezvoltatorul trage o linie pe teren, perpendiculară sau aproape pe drumul tangent terenului, o acoperă cu pietriș și material provenit din demolări și o botează pe ea, pe linie, stradă. Apoi, stânga dreapta proaspăt botezatei străzi care nici uliță de țară nu este în realitate, se începe construcția de vile. Vă rog să nu uitați că în România nimeni, dar absolut nimeni nu mai stă la casă, tot omul stă ... la vilă! Și vă mai rog să notați și că nimeni nu mai stă ÎN casă sau vilă ci LA vilă ... Respectivele construcții, făcute după proiecte fără părinți, ștampilate de experți de multe ori decedați sau inexistenți, încep să se ridice puțin câte puțin: li se trage curent electric dar nu li se trage canalizare și nici apă curentă iar internetul și-l va instala fiecare proprietar de vilă de pe unde va putea. Clienții, mulți dintre ei lipsiți de bunul simț elementar al omului care are banii sunt ademeniți cu desene frumoase, care au vegetație, au locuri de joacă ... vezi să nu! În câmp, apare o stradă, de o parte și de alta a pământului nenorocit și botezat stradă se înșiruie căsuțe triste, prost gândite, prost executate, flămânde după alte materiale decât cele mai ieftine de pe piață: maidanul ăsta este vara un generator de praf iar iarna o mare de noroi ... și nimeni nu vede! Lipsa canalizării transformă puțurile în ornamente inutilizabile: fosele septice ajung să infesteze pânza freatică și apa nu mai este bună nici pentru agricultură! Gazele nu sunt trase și nici nu vor fi ...

   A propos: de blocuri cu fosă septică ați auzit? Dacă nu știți de ele, vă spun eu că sunt în Chiajna, prelungirea cartierului bucureștean Militari!

   Dar să continuăm ... noii proprietari se simt importanți: sunt nu numai proprietarii caselor în care locuiesc ci chiar și al mizeriei numită „stradă”, pe care își rup zilnic mașinile și picioarele! O fi bine? Poate lor le place, dar administrarea și întreținerea unui drum nu este un lucru ieftin, așa că aici se vede din nou istețimea primarului: strada aceea pe care stai dumneata, de fapt nu este a primăriei, îți aparține, deci te vei ocupa singur singurel de asfaltare, de reparare, de trasare, de deszăpezire, etc, etc! La fel va fi și cu apa și cu canalizarea! La fel va fi și cu gazele! Dezvoltatorul? După ce ți-a luat banii nu mai răspunde la telefon și după un timp renunți să-l mai suni: pentru fiecare zonă în care construiește are probabil un alt număr de telefon! Primăria? Dar nu ai nici un contract cu primăria, nu este în nici un fel responsabilă, descurcă-te!

   Ce să faci?

   Să te deștepți?

   Să înțelegi că dacă mireasa-i prea frumoasă pentru un ginere atât de urât este sigur deja borțoasă?

   Așadar, rețeaua este până acum compusă din primărie, dezvoltator și fraier. Mai lipsește cineva din ecuație: finanțatorul! Aici intervine statul, care prin programul prima sau noua casă nu face altceva decât să deturneze bani publici spre buzunarele tuturor celor de mai sus, bani plătiți în primă fază de noi toți prin buget și de cumpărătorul cinstit păcălit de rețeaua oneroasă și frauduloasă primar-dezvoltator-bancă, cel care va plăti o viață moftul de a sta „LA VILĂ”!

   Știu că sună ciudat dar, pentru că nu mă credeți, vă recomand un drum scurt până la un asemenea muzeu al ororilor numite pompos VILE: în Tărtășești, pe sensul spre București, la numai (auzi, numai!) 1,4 km de drumul național, mergând pe drumul comunal 152, vei găsi CARTIERUL BUNĂ ZIUA! Cartierul „Bună ziua” respectă întocmai toate cele scrise mai sus! Faceți vă rog un drum până acolo, faceți un drum și fiți raționali atunci când veți răspunde următoarei întrebări: este adevărat că în fiecare secundă se naște câte un fraier iar problema este doar să-l găsești?

   Aceleași minuni se pot vedea și prin zone cu mult mai mari pretenții: în Pipera, în Otopeni, în Snagov, locuri în care lăcomia i-a făcut pe noii oameni de afaceri să traseze străzi pe care nu va intra în veci o ambulanță! Mașina de pompieri nu are nici o șansă să pătrundă! Cunosc oameni care stau în Otopeni și care nu pot uda nici grădina cu apa din puț dar care sunt mândri nevoie mare de locul în care stau!

   Practic marile orașe ale României, prin sistemul descris mai sus, s-au înconjurat de bidonvilles cu pretenții de cartiere de lux și parfum pestilențial de mahala balcanică.

   Și totul, dar absolut totul se întâmplă cu girul statului, cel care intervenind pe piață cu programul prima casă nu face altceva decât să dicteze prețul: de la circa 40.000 € acum câțiva ani a sărit totul la 60.000 € că asta era suma asigurată de stat, pentru ca acum chiar să mai crească!

 

   Cine trebuia să controleze piața aceasta explozivă a imobiliarelor? Mai exact, trebuia s-o controleze cineva? Pentru că acum este clar o junglă ...

 

   Dacă ne-am lămurit pe scurt cum stă treaba cu păcălitul clientului, cu plătitul de la stat (adică de la noi) și cu îmbogățitul peste măsură al unor funcționari și afaceriști oneroși, să ne lămurim și cine își dă girul pentru ca asemenea situații să existe.

   Financiar, multele organisme ale statului ar trebui să verifice de unde au avut investitorii aceștia bani să ridice prima casă sau primul bloc: după culoare, tare mi-e teamă că mulți bănuți sunt produși de fetițele de prin Spania! Și chiar dacă nu este așa, lucru pe care eu unul chiar îl doresc, nu ar fi interesant să afle și statul care nu este în stare să strângă nici TVA-ul și se împrumută de la bănci, cum au apărut în câțiva ani mii de milionari în € care construiesc orașe peste orașe în noua Românie?

   Constructiv, treaba este mai simplă, pentru că există inspectoratul de stat în construcții, o instituție care este „ ... organul tehnic de specialitate al administrației publice centrale, care se organizează și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică ... finanțată integral de la bugetul de stat ...”

   Ce face acest inspectorat? Simplu:

„ ... este organul tehnic specializat care exercită controlul de stat cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniile:

a) calitatea în construcții;

b) amenajarea teritoriului și urbanismul;

c) autorizarea executării lucrărilor de construcții;

d) supravegherea pieței produselor pentru construcții;

e) avizarea, în condițiile legii, a documentațiilor tehnico-economice pentru investițiile finanțate din fonduri publice.”

   Ce face mai exact instituția aceasta?

   Păi ... „I.S.C. exercită controlul de stat cu privire la respectarea dispozițiilor legale în domeniile sale de competență la toți factorii implicați în conceperea, realizarea și exploatarea construcțiilor, precum și în postutilizarea construcțiilor din unitățile sectorului public, mixt și privat.” Vă rog să fiți atenți la cuvintele magice:„exercită controlul de stat la toți factorii implicați” și își bagă nasul în „sectorul public, mixt, privat”, adică ar trebui să-și bage nasul peste tot pe unde se construiește, inclusiv în autorizațiile date de primarii din jurul marilor orașe, cu toptanul! Ați auzit dumneavoastră de asemenea inepție, ați auzit dumneavoastră de vreun control măcar de fațadă, ați auzit dumneavoastră de documentații respinse și autorizații anulate pentru că se urmărea ridicarea de construcții neconforme cu normele actuale din România? Ați auzit dumneavoastră ISC să oprească vreun oneros dezvoltator de la a construi cartiere întregi de blocuri cu fosă septică și fără apă curentă? Ați auzit să controleze vreodată munca dirigintelui de șantier? Nu, nu ați auzit și nici nu veți auzi!

   În concluzie, cineva mare la nivel de stat are interesul ca treaba să meargă mai departe așa, cineva (persoană fizică, juridică, partid politic) suge de ani de zile din această sursă bani negri pentru zile și mai negre! Cineva numește politic oameni în posturi care cer pregătire de specialitate și treaba merge mai departe pe bază de sinecură.

   Ω

   Ei bine da, cineva închide ochii și cască buzunarele, în vreme ce românii, dintr-un orgoliu prostesc și greu de explicat, se îndatorează pe generații pentru o casă fără debarale, fără cămară, fără aerisiri, făcută din materiale proaste și foarte proaste cu muncitori proști și foarte proști care nu au fost capabili să culeagă nici căpșuni în Italia! Tineretul român este păcălit, este păcălit și furat: în timp ce în occidentul spre care tindem proprietatea este rară și oamenii nu au nici o reținere să stea o viață cu chirie, la noi tinerii sunt încurajați să se îndatoreze pe viață, să-și lege o bilă enormă de picioare pentru a-și cumpăra o casă! O CASĂ! Nimeni nu îi încurajează să pornească o afacere cu acești bani, nimeni nu-i ajută să fie pe picioarele lor, nimeni nu se gândește că acești bani ar putea ajuta la deschiderea de firme, la început mici, care să ducă la concurență pe piață, la scăderea prețurilor, la o clasă socială nouă și solidă, pe picioarele ei, una care să trăiască din propria muncă fără să mai întindă mâna la stat! Nu, nu se face așa ceva, nu gândim așa, îi ajutăm să se îndatoreze toată viața lor pentru lucruri proaste pe care le plătesc greu cu credite cu dobânzi mârșav de mari, îmbogățind investitori hoți și rețele întregi de profitori lacomi! Staul nu face un bine tinerilor, le face un rău incomensurabil, rău care ar putea fi reparat numai prin creditarea celor ce sunt doritori de a începe afaceri și stoparea aruncării banului public direct în buzunarele rețelelor mai sus descrise: prin continuarea acestui sistem de creditare, generații întregi de îndatorați în loc să se emancipeze vor deveni generații întregi de slugi care vor crede că stau ... LA VILĂ! Așa crede un om, de pe stradă ...

Snagă/znagă

   Am vorbit de mai multe ori despre convenția numită limbă. Mie personal îmi este clar că o națiune nu poate fi națiune fără o limbă comună, de toți înțeleasă, îmi este clar fără  fi un specialist în domeniu. Am spus de multe ori că se folosesc cuvinte noi și fără noimă și am lăsat de înțeles, fără să vreau, că fenomenul este nou: ei bine, nu este nou deloc! Întotdeauna au fost cuvinte și expresii la modă, întotdeauna a existat un argou sau un limbaj secret, întotdeauna a existat un limbaj profesional: am auzit de multe ori constructori vorbind despre „canale de cable”, persoane absolut stimabile, remarcabile și onorabile, oameni care știau clar că pluralul lui cablu este cabluri, spuneau și spun cable pentru că așa a intrat în limbajul meseriei: iar lucrul este absolut firesc! La fel se petrec lucrurile cu „câte bordeie atâtea obiceie” în loc de obiceiuri sau „merge ca pe roate” în loc de roți, dar astea sunt lucruri acceptate și îngăduite cam ca sorii lui Eminescu. Gândindu-mă la toate astea, îmi amintesc că pe vremuri, cu mulți ani în urmă, fiind eu un june angajat, am nimerit între oameni vechi, uzați și plictisiți, ocupați în primul rând cu aprovizionarea cu d-ale gurii și abia apoi cu orice altceva. I-am auzit de multe ori, de mult prea multe ori vorbind alandala, dar un cuvânt m-a izbit și nu l-am putut uita: snagă ori znagă. Ei bine, acest cuvânt era folosit în orice context, de la puterea fizică până la cea bănească, de la șansa într-un examen aranjat și până la căpătarea unui ciubuc gras! Ba chiar unul lăsa de înțeles că o femeie bine, mă înțelegi dumneata, avea snagă ... Cuvântul, venit din limbile slave (se găsește și în ucraineană și în sârbo-croată din câte știu), chiar asta înseamnă peste tot: putere fizică sau financiară, ceva pe aici – cu femeile nu are nici o legătură. Câteodată mai poate însemna și dobândă ori nevoie, depinde de context. Cum a ajuns acest cuvânt pe vremuri în gura vremelnicilor mei tovarăși nu aș putea spune, cert este că le plăcea mult și-l foloseau mai mereu, cu un aer superior și intelectual, lăsându-te pe tine ascultător, exact ca astăzi, să-ți închipui cam ce-au vrut ei să spună. Eu, tânăr fără minte, nu am rezistat și, călcat pe nervi de ce auzeam, am întrebat ce înseamnă acel snagă/znagă! Ba chiar am observat cu glas tare că toți folosesc cuvântul, în orice context și cu orice prilej dar niciodată, absolut niciodată când era vorba de luat sau dat bani cu împrumut! Am fost privit cu uluială, cu neîncredere (oricum nu le eram eu prea simpatic), chiar cu dispreț și ... și nu mi s-a răspuns: nu știa nimeni, nu putea explica nimeni, nu înțelegea nimeni vorba aceea care le rezona atât de bine în urechi și care putea ține ea singură locul multor cuvinte specifice care însă te obligau să spui exact ceea ce voiai să înțeleagă interlocutorul, deci îți cereau pe lângă un minim de exactitate și un minim de atenție!

   Ω

   Încet încet cuvântul a ieșit din moda să le zicem colegilor mei, a fost uitat și probabil a rămas numai ca un regionalism prin dicționarele pe care nu le mai consultă nimeni. Cu toate astea, după atâția ani, tot nu-mi explic mecanismul prin care un cuvânt sau o expresie intră în vocabular, de ce place și sună bine la ureche deși nu este necesar! De ce apar asemenea inepții, chiar la omeni mult mai cultivați decât cei despre care vă povestesc eu acum, un fel de „sinergia faptelor și meandrele concretului” ... cum or alege în ce mod vorbesc oamenii de pe stradă?

Vocația de slugă

   A trecut și amicalul cu Anglia. Jocul, slab în compania unei echipe care a jucat cu frâna de mână trasă și pentru care rezultatul nu trebuia să fie decât unul de încurajare și lipsa accidentărilor, nu mai trebuie discutat. Alta este discuția: faptul că sub imperiul momentului, s-au găsit suficienți români care să îngenuncheze alături de englezi la începutul meciului, arătându-și astfel susținerea pentru blm! Doar doi dintre jucători nu au îngenuncheat, Stanciu și Nedelcearu. De ce au făcut oile gestul de a îngenunchea, de ce s-au amestecat oile într-o poveste care nu-i privește, cum de s-au apucat niște creștini care îngenunchează în fața lui Dumnezeu să facă același gest în fața ideilor blm, nu se poate explica decât prin lipsa demnității și prin vocația de slugă! Pur și simplu s-au simțit importanți făcând un gest tâmpit și inutil, pur și simplu s-au crezut în rândul lumii și egalii occidentalilor care-i consideră maimuțe est europene! Ce au obținut făcând asta? De ce au pus în pământ genunchiul când acest gest înseamnă prosternarea în fața Domnului? Nu au învățat nimic de la gestul Slaviei Praga, echipă care plină de demnitate a refuzat să se amestece în nebunia blm. Nu au înțeles nimic din rușinea întâmplată arbitrilor români la Paris! Nu înțeleg nimic altceva decât manelele care le urlă în urechi și zerourile din coada cecurilor cu care-și încasează banii!

   Ω

   Pur și simplu, indiferent de opiniile politice ale unora sau altora, gestul majorității jucătorilor români a dovedit vocația de slugă și lipsa de demnitate și educație a acestora: despre lipsa unei minime inteligențe nu mai vreau să vorbesc drept care nu trebuie să ne mirăm că ai noștri sunt cei mai insuportabili străini de prin toate țările în care au ajuns și fac cele mai de jos munci!

   Am o singură întrebare: rezervele de ce nu au îngenuncheat când au intrat în locul titularilor? Așa se întreabă un om de pe stradă ...

De drum lung

   Când nu ai ce spune și nici minte să inventezi ceva interesant copiezi prostește cu un aer presupus doct spusele altora. Așadar, zilele trecute, am văzut pe proTV un reportaj fulminat despre ... consumul de apă! Ce să vă mai spun, minute bune ni s-a bătut obrazul că noi, românii, consumăm mai multă apă decât media europeană, că ne batem joc, că deși există instalații inteligente de folosire și economisire a apei noi nu le folosim, etc, etc. Toate astea ni s-au trântit în față de parcă noi suntem niște preșcolari care am făcut o boacănă, am tras-o pe Mărioara de codițe ori ne-am uitat în pantalonii lui Gigel și trebuie să ne fie acum rușine, uitând oamenii care mănâncă o pâine din rahaturile astea că EI ar mai avea câte ceva de învățat! În primul rând, ar trebui să vină cu obiceiul de a căuta în dicționar ce cuvânt se folosește oficial pentru câte ceva și să nu ne mai servească numele obiectelor așa cum le numea mamaie a lor: ceea ce popular se mai cheamă „pară de duș” este o glumă, obiectul fiind de fapt „cap de duș”! Faptul că oamenii nu folosesc anumite instalații moderne nu poate fi explicat de mințile puține din media românească modernă prin calculul simplu și economic făcut de fiecare om în parte, anume cât dau ACUM și în cât timp îmi recuperez banii! Că noi consumăm mai multă apă decât media europeană care a început să-mi stea în gât ca cercetătorii britanici de pe vremuri nu se poate explica decât prin indolența și nepăsarea românilor și nicidecum prin prețul o idee mai mic al apei la noi și muuult prea mare al mașinilor de spălat vase de exemplu. Ei/ele nu pot înțelege, nu pot gândi, nu-și pot explica cum și de ce dar le este la îndemână să ne explice cum ar trebui să spălăm vase economic: sublimul penibilului prost gust a fost atins, să vedem când va fi depășit!

   Pentru asemenea inepții le-au cumpărat părinții diplomele alea de comunicare? Pentru că dacă nu au fost cumpărate cartoanele alea colorate, atunci profesorii care i-au trecut din primul și până în ultimul an trebuie urgent îndepărtați din corpul didactic ca niște criminali educaționali ce sunt!

   Dar asta nu e tot! Finalul a fost apoteotic! Am aflat cât de greu este cu apa potabilă în Africa de Sud, lucru care ni s-a spus așa, ca o bătaie de obraz, adică să ne fie rușine că ... sau cum se spunea în timpul războiului „copiii mor de foame în Transnistria și tu nu vrei să mănânci” ... Adică trebuie să ne simțim responsabili pentru lipsa apei potabile într-o țară cu care nu avem în comun decât fusul orar?!? Adevărată-i vorba din bătrâni: câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!

   Ω

   Ce nu înțeleg eu la proTV pentru că despre tonții lor vorbeam, este de ce nu folosesc oamenii pe care îi au acolo, unde merită și pot fi folosiți: în emisiunea de dimineață, la rubrica ponosită de IT au pus o voce anostă, un aspect oarecare, o idee de părere mândră de ea, o ionească parcă acolo, una care se mai și bâlbâie, în vreme ce fostul adjunct al lui Buhnici, atunci când are prilejul face o treabă foarte bună, fără poticneli, fără cacofonii – la care ioneasca este campioană – și cu mult mai multă dezinvoltură! Chiar nu pricep de ce nu folosesc ceea ce trebuie! Presupun că în spate mai sunt oameni buni, problema este că nu au loc de anchilozații din față! Poate că unii ar reuși în sărăcia lor de informații să facă un program mai acătării, măcar să li se dea o șansă, că de Neti cred că și Urania s-a săturat, nu numai un om de pe stradă ...

   P.S. Francezii, mari consumatori de unt, depășesc la acest capitol media europeană de câteva ori:

LE-O FI RUȘINE?

Maidan

   Nu trebuie să fii mare specialist în peisagistică pentru a înțelege că ceva nu este în regulă: parcurile Cișmigiu, Tineretului sau Herăstrău au devenit niște maidane! Peste tot iarba-i cât gardul, peste tot sunt gropi, peste tot sunt gunoaie și, bineînțeles, la pachet cu astea vin insectele supărătoate, căpușele periculoase pentru om și animale și în multe locuri chiar și aleile sparte! În Tineretului cel puțin, de când parcul a înlocuit groapa de gunoi zisă și Cocioc prin anii `70, aleile nu au mai fost niciodată reparate în situația în care de la bun început au fost făcute ca un rahat!

   Chiar nu se poate face nimic? Înțeleg că acum primăria nu are bani, înțeleg și nu mă mir dar angajații de la spații verzi nici nu repară rețeaua Radet nici nu asfaltează străzi și gropi prin oraș, așa că măcar iarba putea fi tăiată! Nu mai vorbesc de starea apei lacurilor și a locurilor de joacă!: totul este într-o stare de cruntă mizerie, totul este un adevărat pericol pentru om și animale dar, în primul rând, pentru cei mici!

   Ω

   Primarul general pare a fi blocat în câteva marote, în atacarea unor PUZ-uri de sector sau în repararea rețelei de căldură, dar uită că are oameni angajați pentru fiecare domeniu necesar orașului, pentru fiecare problemă a orașului și locuitorilor lui, iar a veni acum cu plângeri legate de greaua moștenire ar fi ca și cum nu ar fi avut habar de problemele mari ale Bucureștiului atunci când a candidat! Problema mea acum este alta, anume primarul este obligat să ocupe această funcție? A fost pedepsit să fie primar general? Are de ispășit vreo condamnare în această poziție? Pentru că în caz de neputință, există și instituția demisiei sau așa știe un om, de pe stradă!

Entr`acte: de citire

   Putem face o pasiune pentru anumite stiluri sau putem să încercăm să luăm de la mai mulți mai multe. Vorbesc, bineînțeles, despre literatură. După un portughez comunist, ateu și excomunicat de catolici – despre minunatul Saramago vorbesc – a venit rândul unui autor sud american, o scriitoare de fapt, pe numele ei Isabel Allende, autoare a unor încântătoare romane care rivalizează fără jenă cu marii sud americani Marques, Carpentier sau Coelho, iar acum, din dorința de schimbare, am trecut la un nordic, un reprezentant al unui stil absolut nou și total diferit de tot ceea ce știam noi că se poate numi scris: Fredrik Backman, un suedez tinerel – născut în `81 – cu un aer de povestitor, ne spune istorii mărunte, ne istorisește viața care li se întâmplă unor personaje absolut banale și normale și tocmai de aceea extraordinare. Fredrik Backman, suedezul cel tânăr a cunoscut consacrarea cu „Un bărbat numit Ove” în 2012. Romanul a avut mare succes și a fost tradus în multe limbi, apoi chiar ecranizat. A urmat „Bunica mi-a cerut să-ți spun că-i pare rău”, „Oameni anxioși”, „Scandalul”, „Britt Marie a fost aici”, „Noi contra voastră” și altele, romane venite rapid, curgător, cu ușurință și nu neapărat în ordinea de mai sus. Ce este interesant la acest scriitor? Probabil modul în care introduce în scris probleme la prima vedere minore care în realitate, pentru omul de rând sunt majore: o fi pacea mondială importantă dar, pentru moment, pentru Ove este mai importantă păstrarea curățeniei – să recunoaștem, suntem cu toții în situația asta ori, cum spune românul, „este mai aproape puța decât țâța”! Suplimentar, Fredrik Backman vine și cu o introducere firească și normală a tehnologiei zilelor noastre în poveștile spuse cu har, tehnologia nefiind vedetă ca în multe filme ci pur și simplu instrumentul nostru cel de toate zilele!

   Ω

   Suedezul acesta provine dintr-o zonă pe care o credeam rece și se arată foarte cald, foarte fluid și foarte bun înțelegător al oamenilor obișnuiți, de lângă noi. El a reușit ca prin „Mi-a cerut bunica ...” să scrie cea mai veselă carte tristă iar prin „Un bărbat numit Ove” să ne dea cea mai tristă carte veselă! Fredrik Backman nu este de fapt suedez, Fredrik Backman este un om și atât, omul de alături poate, fără naționalitate dar cu multă omenie și înțelegere! Fredrik Backman este om, lucru dovedit și de clișeul omni prezent al orientalului emigrat în Europa neînțeles de noii lui concetățeni!

   Una peste alta, un autor care merită citit, publicat solid în limba română, un exemplu de simplitate și de geniu! Așa crede un om, de pe stradă ...

Vechi noutăți

   În ultima vreme am un sentiment de deja vu. În ultima vreme simt că istoria necunoscută de mulți a făcut stânga`mprejur și ne pune să retrăim unele momente pe care societatea în ansamblul ei nu a vrut să le bage la cap. În ultima vreme, cred că în scurtă vreme vom retrăi ce au trăit părinții și bunicii noștri dar, nu impus de est ci de vest! Ei bine, sistemul impus cu zeci de ani în urmă de către evrei, cei care au adus omenirea în situația de a socoti războiul dintre `39 și `45 nu ca parte a marelui război început în `914 ci ca unul separat și special, adică Marele Război AntiEVREIESC (rog majuscule) a fost socotit ca un model de succes, demn de urmat și, cum omenirea zisă civilizată și occidentală a vrut mai mereu să fie mai cu moț, a fost acceptată orice cerere oricât de absurdă, de la copiii cu doi tați sau două mame și până la preoții femei ai anglicanilor care se pare că au obținut o dispensă de la Dumnezeu! Toată lumea a înnebunit, toată lumea cere, toată lumea vrea, toată lumea minoritară are pretenții de la majoritatea vinovată că nu-i minoritate! S-a ajuns în situații absurde și ridicole, considerate de unii autointitulați „progresiști” ca fiind normale: primarul din Chicago (femeie, neagră) a hotărât și a anunțat că nu mai dă interviuri decât ziariștilor negri! Un producător de vinuri, negru de bunăseamă, declară că vinul rose este un apanaj al femeilor albe și că va produce un rose care să se adreseze în special femeilor negre: dacă-i aflați adresa, scrieți-i și întrebați-l dacă mai avem voie să bem Fetească Neagră! Etnomatematica, de care eu personal nu am avut parte (din păcate!) a făcut prozeliți, „oamenii de știință englezi” considerând că și numitul Isaac Newton ar avea ceva bube-n cap și că fizica trebuie scoasă de sub influența unui atare personaj (n-am avut norocul ăsta când ne băteam capul cu principiile mecanicii!)!

   Dar, pentru că în ultima vreme a fost cam mult BLM, s-a trezit o tanti, pare-se vedetă de-un sezon, să vrea să intre din nou în atenția lumii, așa că s-a declarat public

PERSOANĂ NON BINARĂ!

   Cu asta v-am încuiat, este? Persoană non binară ... Nu știți ce înseamnă? Asta-i problema cu înapoiații ca noi, depășiții ăștia care nu ne ocupăm timpul cu probleme importante de genul celei de mai sus și ne preocupăm doar să ne plătim taxele și impozitele! Dar, treacă de la mine, să vă explic citând și eu la rându-mi din Wikipedia:

„Non-binaritatea, sau genderqueer, este un spectru de identități de gen, care nu sunt exclusiv masculine sau feminine, ci mai degrabă cad în afara acestei binarități. Unele identități non-binare pot fi considerate ca făcând parte din categoria transgender, deoarece multe persoane non-binare se identifică cu un gen diferit de sexul atribuit la naștere. Alte identități non-binare sunt independente, argumentul principal fiind că unele persoane intersex sunt, de asemenea, non-binare.

Persoanele non-binare sunt bărbați sau femei, sau persoane fără sex bine definit (intersex), care mental se identifică cu două sau mai multe genuri (bigender sau trigender); nici un gen (agender, fără gen sau neutrois); o identitate de gen fluctuantă (genderfluid); un al treilea gen (categorie care include acele persoane care nu pun un nume genului lor).

Identitatea de gen este separată de orientarea sexuală sau romantică, și persoanele care se identifică non-binar au o varietate de orientări sexuale, la fel precum persoanele cisgen.

Un gen non-binar nu este asociat cu o expresie de gen specifică, cum ar fi androginia. Persoanele non-binare ca grup au o mare varietate de expresii de gen, iar unele pot respinge „identitățile” de gen cu totul.

Există trei identități de gen identificate la oameni: cisgen, transgen, non-binar. Persoanele non-binare sunt parte a comunității LGBTQIA+.

Utilizarea pronumelor non-binare poate duce la egalitatea de gen prin eliminarea genurilor binare, în mod specific utilizarea genului neutru. Astfel prin programare neuro-lingvistică (NLP) generațiile următoare nu mai fac diferențieri de capacitate și putere între sexe și genuri.”

   Ați înțeles ceva? Dacă nu, hai să vă explic pe scurt: măi oameni buni, unii care s-au prins că trăim vremea minorităților au înțeles că nu i-a blagoslovit Dumnezeu cu apartenența la o minoritate, așa că o inventează și și-o arogă! Și cam atâta tot (cel puțin așa se vede din exterior)! Partea proastă este că astăzi, așa zișii progresiști au redesoperit sovietele și încearcă să ne bage pe gât toate inepțiile în stil pur sovietic, cetățeanul normal având dreptul să fie de acord! Cum spuneam, cine nu a învățat este condamnat să retrăiască istoria: și e păcat ...

   Ω

   Sincer vă spun că îmi sunt indiferente toate aceste curente, inclusiv lgb+++ ăștia care par o  etichetă energetică, cu sau fără drapel, îmi este indiferentă și părerea lor cum că viitorul nu este binar dar nu-mi este indiferentă reacția majorității, reacție care este greu de crezut să nu vină sub o formă neplăcută, fiziologică sau religioasă! Iar atunci când va veni această reacție, mulți își vor descoperi binaritatea uitată de dragul minorității deși, s-ar putea să fie cam târziu pentru mulți care sunt deja educați în spiritul neuro-lingvistic californian. Așa se teme un om, de pe stradă ...