Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 noiembrie 2015

„Spuneți-mi, ce-i dreptatea? ...”

   Rahova&Jilava spa Resort


   Îmi amintesc că, cu numai câteva zile în urmă exprimam nemulțumirea legată de inexistența laturii educative a sentinței în dosarul „Referendumul”: din păcate, exemplele continuă să apară ...
   Adică: dacă tov prim ministru bonta își poate fabrica un doctorat, eu care-s Tobă de carte de ce n-aș putea!?!?! Și hop și mister Drum cu un doctorat (că doar era la modă!).
   Vedem clar ce înseamnă acea latura educativă, nu-i așa? Dacă bonta, pentru doctoratul fantomă încasa una după ceafă, numărul de doctori ar fi scăzut spectaculos, dar pentru că nu s-a întâmplat, titlurile academice - pentru care se muncește pe brânci pentru a fi obținute oficial! - au ajuns să fie scoase pe tarabă, cu sau fără voia Abramburicii de la educație!

   Vine apoi rândul magistraților: pentru că dumnealor plătesc în rând cu orice borfaș, nici mai mult nici mai puțin, își permit să-și bată joc de lege și de bun simț și să vândă dreptatea pe care au fost puși să o împartă corect, în litera și spiritual legii! Astfel, o Tercea Berchea, își permite să-și bată joc de justiție, își permite să dea sentința CUMPĂRATĂ de vinovați și, nu oricum, ci în complicitate cu un alt infractor, tot femeie și tot judecător, parcă bortoș ori botoș ori cine mai știe cum! Cazul acestor femei, ajunse judecător la Tribunalul București, ar trebui să provoace o revoluție în sistemul de promovare și de inamovibilități din justiție și, totodată, ar trebui să aducă în discuție nevoia unui plus de pedeapsă pentru magistrații vinovați în asemenea spețe! Să nu uităm că și soțul tercei de mai sus este tot judecător și tot la Tribunalul București!
   Nu știți de ce sunt atât de pornit?
   Nu pentru că niște golani și-au putut cumpăra libertatea mă agit eu aici, ci pentru că dacă un asemenea sistem funcționează, înseamnă că mâine, unul dintre concurenții mei în afaceri mă poate închide cu largul concurs al angajaților statului și în ciuda NEVINOVĂȚIEI mele!
   Da, dacă sistemul a putut funcționa într-un sens, de ce n-ar fi reversibil?
   Cine mă poate asigura pe mine că sentințele de vinovăție nu au fost și ele cumpărate?  
   Sau ordonate?

   Ω

   Concluzia este una singură: justiția trebuie să-și facă datoria, nu există cauze mari și cauze mici, sentințele trebuie să îndeplinească din plin și rolul educativ, iar membrii sistemului, după ce s-au bucurat de privilegii, să aibă prilejul de a se „bucura” și de sporuri de pedeapsă direct proporționale cu funcția ocupată!
AȘA SĂ LE AJUTE DUMNEZEU!

vineri, 27 noiembrie 2015

Memento

  Să nu uităm!


   Au trecut anii și, cel ce a promovat-o agresiv pe blonda de la turism a trecut și el în linia a două a interesului public: ca să fim sinceri, românii se cam săturaseră de hăhăielile cu și (mai ales) fără rost ale traianului comandant de cursă lungă!
   Asta este viața, asta este politica, asta este evoluția firească a lucrurilor, uitarea fiind o formă de autoprotecție a organismului uman: dar numai uman ... pentru că justiția, cucoana cea oarbă, cea cu decimalu`, nu are printre atribute și uitarea, ci facerea dreptății și aplicarea legii tuturor cetățenilor, în mod egal!
   Așadar, ne întrebăm acum public, ce s-a mai întâmplat cu dosarele ginerelui traianului, ce s-a mai făcut cu dosarul mondialului frate al aceluiași traian și, mai ales, cum se face că primul hăhăitor al națiunii este adus în fața instanței doar în procesele „grele” instrumentate ca urmare a dreptului oricărui cetățean de a se adresa justiției, cum se face că este întrebat de sănătate numai în operete și telenovele de genul „nu a demisionat așa cum a  promis”, de parcă declarația televizată la ieșirea de la meci are putere legală!
   Așadar, unde sunt dosarele grele ale traianului și ale familiei lui?
   De ce au căzut în uitare?
   Și până când?

   Ω

   Dacă nu știți despre ce este vorba și întrebați „care dosare domnilor?”, răspund și eu cu un citat devenit clasic: „care flotă domnilor?”

joi, 26 noiembrie 2015

Coincidență?

   Recurs la clasici


   Întâmplarea și numai întâmplarea, a făcut ca zilele trecute să (re)pun mâna pe un volum semnat de unul dintre marile spirite ale românilor și, mă refer aici, la cel cunoscut sub numele de Păstorel, din familia Teodoreanu și frate al autorului Medelenilor.
   Ca de obicei, m-a încântat finețea observației și ascuțimea spusei, m-a „oripilat” dar și amuzat catrenul atunci când este nițeluș vulgar și, bineînțeles că în sinea mea am binecuvântat licoarea aceea de vervă dătătoare, amintintu-mi cât adevăr era în blestemul acela din bătrâni, acela de zice
„BLESTEMAT FIE CÂRCIUMARUL CARE NE BOTEAZĂ VINUL!”
 
   Cu siguranță că Păstorel a fost un tip simpatic atâta timp cât îi ochea pe alții ... în caz contrar, era probabil foarte incomod!

   Însă, nu pentru o analiză a lui Păstorel ori a scrierilor lui l-am adus din amintire, nu, ci din cauza unei evidențe dureroase, din cauza sentimentului de „deja vu”, din cauza faptului că istoria urmează a fi retrăită până vom avea bunul simț să o învățăm!
   Iată așadar, ce Epitaf i-ar fi scris Păstorel personajului numit Miron Cristea, primul patriarch al Bisericii Ortodoxe Române:

"Aici zace-n groapa asta
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!"

   Vă sună cumva cunoscut?
   Chestii cu ocara bisericii și povara bugetului?
   Dacă da, nu vă grăbiți să aruncați cu vorbe grele spre actualul cap al BOR, pentru că epigrama aceasta a depășit vârsta venerabilă de 75 de ani!
   Și pentru că suntem curioși din fire, am vrut să vedem ce-i cu „doamna Nasta”: efortul nu ne-a fost nici prea mare, nici zadarnic, legătura exagerat de fericitului cu madama în chestiune fiind pare-se de notorietate! Ba, era atât de vizibilă, încât patriarhului i se mai spunea și „nastitatea Sa”!
   A propos ... și Miron Cristea avea o marotă cu catedrala neamului, numai că el ar fi ridicat-o la poalele Dealului Mitropoliei!
   Pentru că trebuie să verifici o informație din mai multe surse și pentru că de la evenimente au trecut și ani și regimuri politice și războaie și molime, am apelat la jurnalul unui contemporan al evenimentelor, dar nu la al oricui ci la al unui individ cam (prea) acid și de multe ori chiar răutăcios, anume Constantin Argetoianu - ministru în mai multe cabinete, apropiat puterii, fervent susținător al dreptei, om deloc sărac - care scria în propriu-i jurnal, la începutul lui 1939 următoarele:

   "Patriarhul Mimi a plecat ieri-dimineaţă cu Simplonul la Cannes, însoţit numai de trei persoane (pe spezele cui?). Nastitatea Sa (gurile rele spun că se ţine cu d-na Nasta...) beneficiază de un concediu de o lună care va fi probabil urmat de un picior în c..."

   Ω

    Să fie apucăturile astea un canon al ortodoxiei românești? 
 
   Doamne ferește ...

  

  

    

miercuri, 25 noiembrie 2015

Ronnie!

   Exemplul unui Golan


   S-a desfășurat la București, la circul Globus din București, pentru că o capitală ca Bucureștiul nu are săli ... s-a petrecut așadar un meci demonstrativ de snooker: participanți au fost Ronnie O`Sullivan și campionul mondial - cine este acesta, este mai puțin important!
   Faptul că jocul lipsit de miză nu mai are nici un chichirez, era de așteptat, fiind noi lipsiți de situațiile strânse în care un jucător are nevoie de snooker-e și aleargă disperat să-și ajungă din urmă adversarul, dar că cei doi s-au purtat civilizat, putem spune că ne-a uns pe suflet și ne-a făcut mare plăcere!
   Dincolo de joc în sine, am simțit că „golanul” de Ronnie a dat o lecție de comportament și de bună creștere, demonstrând că a venit la București după ce și-a făcut lecțiile, evitând stânjenitorul „hello Budapest”, ba chiar mai mult de atât, părând informat și interesat de tragedia din clubul Colectiv!
   Un „golan” care și-a învins dependența de droguri și alcool și care rămâne în continuare unul dintre cei mai mari (poate chiar cel mai mare!) jucători de snooker din istorie, nu poate fi decât un etalon de bună creștere!
   Spre comparație, urmăriți vă rugăm declarațiile din fotbalul autohton!

   Ω

   Din nou se dovedește că snooker-ul nu este un joc pentru golani!
   Poate pentru ... Golani?

marți, 24 noiembrie 2015

Haiducul de Teleorman și siluirea legii electorale

   Inutilitatea unei legi neaplicate


   Indiferent de sentința ce urmează a se da în dosarul „Referendumul”, trebuie să tragem o concluzie îngrijorătoare: justiția are un rol punitiv și totodată educativ, iar atunci când nu-și îndeplinește fie și unul singur dintre aceste roluri, societatea are de suferit și rezultatele pot fi catastrofale!
   Ce vreau să spun este la mintea cocoșului: în primă înstanță, dragnea liviu a fost condamnat pentru o „infracțiune la legea electorală” cu o pedeapsă ridicolă, adică
UN AN CU SUSPENDARE!
   Ce a însemnat asta pentru justiție? Că și-a făcut treaba doar pe jumătate, așa că deși l-a considerat pe dragnea liviu vinovat, nu i s-a părut că vina de a fi înșelat o țară întreagă este chiar atât de mare! În traducere foarte liberă, justiția a mimat rolul punitiv ce-i revine uitând de latura educativă a pedepsei, educație adresată atât condamnatului cât și celor tentați să-i copieze înfracțiunea!
   Nu-i nimic vor spune unii ... ba este (spunem noi) pentru că dragnea liviu, din deținut pus pe scris lucrări de specialitate pentru reducerea pedepsei, a fost transformat în eroul partidului, în omul care a furat și nu prea, care a înșelat dar nu foarte, care a comis o infracțiune mai mult contravenție! Adică, din întreținut de la buget, dragnea liviu a reușit să ajungă prin slăbiciunea justiției și a bontului conducător, șeful celui mai mare partid românesc!

   Ω

   Așadar, în ce mod a funcționat latura educativă a sentinței îndoielnice din prima instanță?
   P.S. Dacă dragnea liviu scapă nepedepsit exemplar, legea electorală poate fi desființată: nu-și mai are rostul după consumarea unui asemenea precedent!

vineri, 20 noiembrie 2015

Tot impresarii, săracii ...

   Italia - România 2 - 2


   Am avut un meci ... pare-se de fotbal! Dacă mă întrebați pe mine (dar cine sunt eu ca să mă întrebați?), meciul a semănat mai curând cu păruiala dintre două tute la colț de stradă! Italia în acest moment are o națională de tot râsu`, iar România de tot plânsu`!
   Dacă nici acum „mândra” Italie nu a fost de învins, atunci chiar nu știu când!
   În sfârșit, despre ei, să vorbească ai lor, despre noi însă ... să vorbim noi!

   Echipa națională de fotbal a României nu pare făcută de generalul fotbalistic Tata Puiu ci, am mai spus-o și cu altă ocazie, de impresarii jucătorilor: altfel nu poate fi explicată prezența sau absența unor oameni din lot și echipă! Să fim sinceri cu noi, sunt jucători care nu joacă la echipele lor de club de multă vreme sau sunt total ieșiți din formă și care sunt titulari la națională! România are jucători TITULARI care se întrec în gafe, care nu fac faţă fizic sau care țin jocul pe loc de amorul artei unei pase cu călcâiul, dar care au devenit senatori de drept! Avem pe teren jucători din ligile secunde din străinătate, avem oameni promovați de televiziuni, avem persoane împinse în faţă nemeritat așa că nu avem echipă!
   Pare cuiva un rezultat bun egalul cu Italia?
   Vă înșelați, la cum arată Italia astăzi, egalul echivalează cu o înfrângere: spun asta pentru că în acest moment albaștrii par a fi echipa de gimnastică a României, echipă trăind din amintiri!
  
   Nu vom avea echipă atâta timp cât lotul va fi format pentru promovarea unor jucători ce trebuiesc vânduți și nu pe criterii de formă, talent și calitate!

   Ω

   Știu că pare exagerat ce susțin eu aici, dar când Hagi va căpăta destul curaj și va vorbi „în clar”, vom discuta altfel!

joi, 19 noiembrie 2015

Războiul vânzătorilor de lumânări

   Cui folosește de fapt terorismul?


   Toată lumea este îngrozită de atacurile de la Paris, toată lumea este dispusă la sacrificii pentru lichidarea terorismului, toată lumea „de bine”, mă înțelegi, face așa și pe dincolo, ține momente de reculegere, cântă La Marseillaise, colorează monumente publice în tricolorul binecunoscutei lozinci Egalitate, Libertate, Fraternitate ... și?
   Și mai departe?
   Ce se va întâmpla? 
   Nu vi se pare că frumoasa Marseillaise a devenit un marș funebru?
   Nu aveți impresia că se cântă astăzi la îngroparea democrației și libertăților așa cum le cunoșteam noi?
   Iată de ce ...
   Ungaria a declarat că vrea să-și închidă frontierele în fața valului de refugiați musulmani, dar asta a născut vii proteste la nivel internațional!
   România (și alte state) a declarat că nu este de accord cu cotele de refugiați impuse ADMINISTRATIV de foști șefi oengistici ai uniunii europene, lucru ce a provocat chiar amenințări cu aplicarea unor mecanisme punitive inexistente în uniune!
   Oricine a încercat să ridice capul a primit una după ceafă, împreună cu părintescul îndemn „ciocu` mic și joc de gleznă!”

   Oricare dintre membrii plini dar mai mici și mai estici: pentru că Franța, fără voie de la direcțiune, a hotărât să-și închidă frontierele și a făcut-o de îndată! Belgia așișderea, iar mișcările sunt considerate firești!
   Cetățenii sunt sfătuiți să nu iasă din case!
   Poliția scoate pe stradă trupele speciale.
   Statul apelează la armată ÎN INTERIOR, fără amenințare de război!
   Sunt anulate întruniri și manifestării publice.
   Statul își arogă dreptul de a face ORICE pentru „liniștea și siguranța” cetățeanului!
   Chiar orice!
   Inclusiv executarea
PRESUPUȘILOR VINOVAȚI
FĂRĂ JUDECATĂ!
   În țara lui Liberté, égalité, fraternité”, este suficientă bănuiala pentru a fi împușcat ca un câine pe stradă?
   Vă pare normal?
   Mai gândiți-vă!
   Nu tot ceea ce este firesc acum, în stare de surescitare, este cu adevărat bun și bine venit: să ne amintim cum asasinii legionari ai lui Armand Călinescu au fost executați pe locul asasinatului
FĂRĂ JUDECATĂ
și lăsați acolo în văzul opiniei publice!
   Astăzi vi se pare abjectă hotărârea lui Carol II?
   Vă garantez că în septembrie 1939 au fost mulți cei care au aplaudat „exemplul” dat de rege!

   Lucrurile tind să degenereze: statele ne învață, ne obligă să ne fie frică, statele ne obișnuiesc cu ideea de „securitate și siguranță” uitând să ne spună și de ce am ajuns în situația asta și cât ne costă!
   Mai ales cât ne costă, atât financiar cât și democratic! 
   Nimeni nu-și face curaj să explice opiniei publice motivul apariției talibanilor sau Al Qaida sau ISIS!
   Chiar nimeni?
   Chiar sunt toți nebuni?
   Chiar nu vedem că atentatele nu sunt comise de imigranți ci de cetățeni EUROPENI (mai europeni decât românii, cu siguranță!) aflați cel puțin la a două generație pe acest zbuciumat continent?
   Bun, să presupunem că statul actual vrea să ne ferească de ce-i mai rău, dar de ce am ajuns în această situație?
   De ce trebuie să ne amintim de Bakunin și Kropotkin, de ce trebuie să facem apel la bau-bau-l istoriei, de ce statele care acum doresc cu ardoare să ne „protejeze” au lăsat lucrurile să degenereze până în acest moment? Nu este ciudată alianța de moment de pe frontul sirian dintre Rusia pseudo democratică și Franța mama democrației? Cum s-a ajuns aici?

   O altă problemă a momentului actual este și nevoia de protecție pe care ne-o inoculează statul!
   Chiar avem nevoie?
   Amenințarea este reală?
   Și dacă este reală, nu cumva a fost provocată?
   Am văzut ce a adus 9/11 în Statele Unite, am văzut unde s-a ajuns cu legile privind securitatea, am înțeles că „liniștea” are un preț și, chiar fără să vrem, suntem puși să-l plătim!
   Și-l plătim apărându-ne!
   Îl plătim, vreau să spun, cu vârf și îndesat!
   În Germania au loc pseudo atentate care duc la schimbări de program pentru toată populația, în Belgia la fel, în Franța nu mai spun: ce se întâmplă oare? Autoritățile verifică dacă teama de terorism este coaptă?
   Liniile aeriene sunt supuse unor false atacuri cu bombă! Chiar sunt?
   Alerte la meciuri de fotbal și concerte! Hai că pare exagerată toată povestea!

   Puțină istorie: deși analiștii și ziariștii ne împuie capul cu „primul, cel mai mare, cel mai tare, cel mai etc. atentat”, să știți că Franța s-a mai întâlnit cu așa ceva, mai exact pe vremea când era condusă de un personaj carismatic, pitoresc și inteligent, pe numele lui Napoleon Bonaparte (de fapt încă nu devenise Napoleon, era tot Bonaparte): în plin consulat, regaliștii din Vendéa au procedat cam ca teroriștii de astăzi, tot cu asasinate, tot cu atentate cu bombă, ei țintind însă cât mai sus, adică la persoana primului consul!
   Ce credeți că a făcut Bonaparte?
   Credeți că s-a apărat la Paris?
   Credeți că n-a ieșit din casă? 
   Credeți că a plâns?
   Credeți că a ținut slujbe?
   Credeți că s-a smiorcăit?
   Nici gând, primul consul a trimis armata peste susținătorii regelui și ai lui George Cadoudal și i-a călcat în picioare chiar în provincia lor, în deplasare cum s-ar spune astăzi: în câteva luni, Vendéa era o provincie sigură, pacificată, în care englezii nu-și mai făceau planuri să debarce armate pe pământ francez!

   Povestea asta s-a petrecut acum mai bine de două sute de ani și, dacă atunci s-a putut, dacă la mijloacele tehnice și logistice de atunci s-a putut, dacă regaliștii din Vendéa nu au mai ridicat capul niciodată, înseamnă că și astăzi se poate, astăzi când teroriștii sunt de o sută de ori mai bine echipați decât oamenii lui Cadoudal iar armatele naționale de un million de ori mai bine decât Marea Armată!
   De ce nu se face nimic?
   De ce așteaptă statele autointitulate democratice să fie lovite?
   De ce nu reacționează înainte de a fi atacate?
   De ce nu-și amintesc oamenii politici și strategii militari că cea mai bună apărare este atacul?
   De ce?

   Acum revenim la titlu: „cui folosește de fapt terorismul”?
   Ce se ascunde sub această neputință criminală?
   Cine câștigă din lovituri aeriene fără finalitate?
   Ce se obține bun din perpetuarea unei stări „infecțioase” la nivel regional?
   Chiar nu poate fi eradicat terorismul?
   Nu se vede cât de rudimentar este conceptul după care se conduc? Dacă anarhiștii propovăduiau desființarea statelor și înlocuirea lor cu state născute din „libertate”, teroriștii actuali doresc disoluția statelor și înlocuirea lor cu state 100% islamice, cu state conduse prin șaria și în care să domnească un veșnic jihad! De fapt, sunt idei rudimentare, preluate cam nemestecat din doctrinele altora și adaptate unei nevoi de moment: din păcate, sistemul de învățământ lasă un asemenea talmeș balmeș în mințile unor tineri, încât aceștia sunt atrași de asemenea elucubrații!
   O problemă ar fi dacă sunt atrași sau împinși!

   Ω

   Ne-am cam lungit, așa că rezumăm cu iuțeala unei explozii nedumeririle care nu ne dau pace:
- de ce nu se stârpește fenomenul la sursă?
- de ce unele țări sunt mai egale decât altele?
- care sunt costurile apărării în lipsa atacului?
- câte dintre libertățile democratice trebuie să fie interzise pentru ca terorismul să dispară?
- cât de „absolute” trebuie să devină puterile statelor pentru ca lucrurile să se liniștească?
- și
CINE VREA SĂ TRANSFORME
 ISTORIA ÎN ISTERIE?
   Paranoia inoculată populației este atât de mare, încât se va ajunge la linșarea cetățenilor onești cu pielea prea bronzată! 
   Cine să câștige oare:
nu cumva vânzătorii de lumânări?
  

miercuri, 18 noiembrie 2015

Drujba`i soră cu românu`?

   Anglia vâlceană sau Vâlcea englezească?

   Am fost va să zică puțintel prin zona de munte din judeţul Vâlcea: greu de explicat cât este de frumos și de ce este atât de frumos! În sfârșit ... spus pe scurt, locurile sunt destul de greu accesibile, cabane sunt puține, refugii așișderea, locuri de grătar mai deloc, iar transport pe cablu ... parcă nici nu s-a inventat!
   Așadar, tot Bucegii`s de bază!
   Bucegii, bătrânii Bucegi parc natural cu construcții umbrind Sfinx-ul ... iertare, ce VOR umbri Sfinx-ul (mă cuprinsese reveria!).

   Să revenim însă în Vâlcea!
   Locuri nebătute de picior de pantofar, cei câțiva pensionari aflați la tratament nu se încumetă să-și scoată treningurile noi mai departe de marginea stațiunilor și de limita ultimului izvor recomandat, drumeți puțini, marcaje de trasee și mai puține (aproape inexistente), râuri care se lovesc furioase de maluri, păduri seculare ce te țin în întuneric chiar și când este soarele sus pe cer, vegetație abundentă, pâraie formând neașteptate cascade spectaculoase, animăluțe ce se feresc fuga fuga de animalul cel mare numit om ... este cu adevărat o minune, iar cine nu a drumețit prin pădurile și munții Căpățânii, Parâng ori Cozia nu știe ce-a pierdut!

   Frumos, foarte frumos ... dar ... dar nu înțelegem de ce munții și pădurile vin la pachet nu cu drumeți, nu cu pantofari, ci cu drujbari: pentru că și aici, în minunatele păduri de fag, concertul suav și liniștitor al drujbelor te însoțește la tot pasul! Vorba ceea,
 „drujba`i soră cu românu`”!
   Poate părea ridicol, dar dacă nu vezi drumeți nu înseamnă că te plictisești: este un perpetuu dute vino de maşini încărcate cu lemn! Permanent vei găsi camioane mai mititele cărând în spate o încărcătură zdravănă de lemn și în cabină minimum trei ciobănei cu priviri fioroase și bănuitoare! Și, paradoxal, aproape toate aceste maşini (nu zic toate ca să nu greșesc!) sunt cu volan PE DREAPTA dar înscrise în circulație în judeţul Vâlcea! Această armată de transportatori, ca într-o fabulă de La Fontaine, are și un rege, rege care-și poartă mândru volanul pe dreapta și-și etalează cu demnitatea celui sigur de el numărul de înmatriculare,
VL 16 FAG!
   Da, până și numărul de înmatriculare este ales cu schepsis, FAG, pentru că zona este plină de acest minunat lemn tare și roșcat.
   Da, VL 16 FAG este o camionetă de care ascultă toate celelalte utilaje!
   Ca în fabule ...

   Ω

   Nu mă credeți?
   Atunci aflați că VL 16 FAG este atât de tare, încât tot de ea ascultă și enormul camion încărcat cu bușteni până peste poate, camion care nu a îndrăznit să plece în cursă până ce nu i-a dat voie asta mica, VL 16 FAG adică!
   Probabil că din cauza asta ditamai transportul de bușteni (legal, nu ne îndoim!) a stat în poiana bisericii din satul Pietriș cât timp a fost lumină și, a plecat la drum tocmai când s-a întunecat!
   Nu știați că în România cea fără autostrăzi și cu drumuri înguste, se conduce mai bine noaptea?
   Mai ales uriași din ăștia, lungi, lați, înalți și cântărind zeci de tone: DE LEMN!

marți, 17 noiembrie 2015

56!

   Ce repede uităm ...


   Ca mai ieri era toată România în fierbere ca urmare a dramei de la Colectiv, pentru ca astăzi, decesul cu numărul 56 (56!!!) să fie trecut iute cu vederea, afișat pe „scroll”, la „și alții”!

   Îngrozitor de scurtă memorie avem, macabru obicei de a schimba durerea noastră cu durerea altora!
   Și dacă printr-o minune naționala obține un rezultat bun în seara asta cu Italia, suntem gata să-l reprimim cu brațele deschise chiar și  pe ponta cu năstase`n cârcă!

   Ω

   Oare chiar această memorie scurtă să ne caracterizeze ca neam sau ea este numai atributul presei locale? Nu îndrăznesc să propun un răspuns ... să și-l dea fiecare!

duminică, 15 noiembrie 2015

Vielen Dank Frau Merkel

   Doliu pentru pierderea unui război


   În mod rațional gândind, SUA au pierdut războiul cu Al Qaida!
   Puteți spune că nu, dar modul în care Al Qaida a reușit să schimbe societatea americană (și nu numai), cheltuielile de-a dreptul absurde făcute de „cea mai puternică țară din lume” pentru înfrângerea unor amărâți desculți, timpul necesar pentru această așa zisă victorie și efortul de-a dreptul național necesar pseudo victoriei, demonstrează că de fapt Al Qaida a câștigat!
   Poate nu războiul ca atare, dar cu siguranță pe termen lung, a ÎNVINS! 

   Ceea ce nimeni nu a vrut să vadă în războiul american împotriva terorismului, iese acum la iveală: Al Qaida a fost doar un episod, Al Qaida nu a fost un război câștigat ci doar o bătălie, iar sfârșitul întregului război pare a fi foarte departe!

   Problema terorismului nu este numărul de adepți și nici calitatea lor, pentru că în acest tip de război de genul „mușcă și mori” nu-ți trebuie nici cine știe ce logistică, nici ultimul tip de armament și nici oameni perfect instruiți! Nici gând, sunt necesari recruți ușor de îndoctrinat și armament din cel mai rudimentar cu putință - pentru a fi ieftin: în rest, un loc în raiul lui Allah se găsește pentru oricine îl ... merită!

   Să notăm în paranteză că Rusia a folosit recent această doctrină militară, înlocuind raiul lui Allah cu recompense administrative, iar sistemul funcționează pare-se perfect - cel puțin așa spun ucrainienii și nu numai!

   Să revenim: Franța a fost lovită îngrozitor în chiar inima ei, în Paris, Franța a fost ridiculizată, Franța a fost pusă la colț pentru că nu a vrut să priceapă lecția lui Charlie Hebdo!
   Franța, mândra Franță, se vede pusă în situația de a manevra cu cartofii fierbinți pe care i i-a pus în brațe vechea ei prietenă Germania: mișcarea așa zis umană a doamnei Merkel și a ONG-urilor care simt nevoia să leșine de grija oricui - de la câini la refugiați - încă nu-și arată roadele! S-ar putea ca în doar câțiva ani să ne fie frică și de umbra noastră, s-ar putea ca ceea ce nu au putut face cruciadele musulmanilor să ne facă acum musulmanii nouă!

   Valul de refugiați, sutele de mii ori chiar milioanele de arabi sosiți în doar câteva luni în Europa, a adus cu siguranță și destui agenți ISIS fostă Al Qaida, agenți care abia așteaptă să treacă la treabă!

   Ω

   Din păcate, fără să ne lăudăm, se pare că am avut dreptate în problema refugiaților, iar Frau Merkel s-a înșelat groaznic, deschizând poarta un război pseudo religios în vestul Europei secolului XXI!
   Măcar dacă ar rămâne acolo ...

   Vielen Dank Frau Merkel!

vineri, 13 noiembrie 2015

Iapa nu pricepe durerea șeii!

   Învățătură de minte


   Zice o vorba din popor „să bați șaua ca să priceapă iapa”, adică, să faci sau să spui un lucru în așa fel încât, chiar dacă nu arăți obrazul cu degetul cui ar trebui, acesta să priceapă!
   Proverbul asta, merge de minune cu cel ce spune „unde dai și unde crapă!”, însemnând că degeaba i-ai bătut cuiva obrazul, că respectivul ori n-a priceput, ori s-a făcut a nu pricepe, ba, chiar mai mult de atât, altcineva s-a simțit vizat!
   Iar aceste două vorbe cu tâlc merg minunat cu aceea care spune că ar trebui „să îi/le crape obrazul de rușine!”.

   Înțelepciunea populară, chiar netradusă în engleza asta jalnică de internet (ce se vorbește din ce în ce mai mult și mai prost), este în bună stare de funcționare oricând, oriunde și la orice nivel, dându-ne nouă de înțeles că „n-am făcut nici o brânză!”, adicătelea că geaba munca și strigatu`, că cin` trebuia a pricepe „o făcut pă mortu`!”, eventual în păpușoi.

   Nu ați înțeles?
   Este simplu: acum câteva zile, a ieșit măria sa poporul și a cerut schimbarea!
   Și măria sa poporul a primit ce a vrut: s-a schimbat guvernul!
   Asta a fost șaua!!!
   Dar iapa, parlamentul celor 600 adică, a priceput?
   Nici gând: iapa asta nesimțită, se face a nu pricepe și continuă să dea cu copita în tot ce mișcă:
- mărește salariile unei treimi dintre angajații țării fără să întrebe dacă există fonduri
- mărește veniturile funcționarilor importanți tot fără rușinea de a se interesa dacă are cu ce
- pregătește și introduce tacit (adică pe „șestache”) pensiile unor aleși și câte și mai câte!
   Și pentru ce?
   Pentru că vin alegerile și, indiferent de ce va dori măria sa poporul sau reprezentantul lui democratic și direct ales, parlamentul își vede de ale lui, pregătind pentru unii realegerea și pentru alții un trai lipsit de griji (cel puțin până intră pe mâna DNA-ului)!

   Ω

   Notați vă rog că nu a avut importanță culoarea politică: un singur parlamentar a votat împotriva măririi salariilor tuturor bugetarilor cu zece procente, unul singur, ceilalți, indiferent de culoare și orientare, de frică să nu țină minte electoratul venit la urne că nu au vrut să dea pomană, s-au grăbit să susțină propunerea prin vot, cu toate că în ziua anterioară tunau și fulgerau cu mânie proletară împotriva ...

   Concluzie?
   Da, una singură: ori batem iapa, ori cădem singuri în ea pentru că în felul ăsta „departe nu ajungem”!

joi, 12 noiembrie 2015

Măcar pentru așa ceva ...

   ... dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru asemenea imagini demne de secolul XV și tot ar trebui luați la întrebări piedone și ai lui, stăpânii sudului:


    Ceea ce a fost surprins într-o glumă pe data de 10.11.2015 pe Calea Văcărești din sectorul 4 în apropiere de Timpuri Noi (adică la două stații distanță de kilometrul zero!), București, a devenit reprezentativ din păcate pentru sudul orașului, zona pe cale să devină regatul „pseudo gunoierilor”!

   În același timp, tot pe Calea Văcărești, la o distanță de câteva sute de metri spre Piața Sudului, vis a vis de intrarea auto în Sun Plaza, un „dezvoltator imobiliar” construiește liniștit un mastodont cu care s-a întins până în trotuar (sunt zone în care deja a mușcat din el!) deși toate celelalte construcții sunt aliniate la cel puțin zece metri distanță de drum! Noi știm că TOȚI dezvoltatorii imobiliari sunt foarte grijulii cu respectarea mediului, a autorizațiilor, a vecinătăților și a cetățeanului în general, tocmai de aceea, fiindcă ne temem ca bieții oamenii să nu fi fost înșelați, poate ar trebui executate niște controale la autorizații, pentru că ce se ridică acum acolo pare mult prea mare pentru două trei etaje retrase așa, șmecherește! Adică, pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, ar trebui să răsară cam așa ceva:

   Înțelegem nevoia de a se construi, înțelegem și nevoia de profit, dar de ce a fost vândută proprietatea publică, de ce s-au dat autorizații care încalcă limitele bunului simț și nu numai ale legii?
   Și, mai ales, cum se poate repara povestea asta?

   Ω

   Era să uităm: cu aceeași ocazie (că tot este poliția cu treabă în primăria de la sectorul patru) poate se verifică și legalitatea construcțiilor de pe stradă Pridvorului!
   Care construcții?
   Cum care ...

   Astea din parcul lu` piedone ... al lui, de`acasă!

miercuri, 11 noiembrie 2015

Un nou fenomen

    Piața Universității s-a schimbat


   Știm cu toți ce înseamnă acest nume: Piața Universității a încetat de mult să mai aibă legătură cu învățătura sau studenția, ea devenind un simbol al manifestării frustrărilor și supărărilor populare, mai rar a bucuriei fotbalistice și a țonțoroiului jucat de un imbecil personaj pe propriul automobil de lux!
   Din păcate însă, am observat un nou fenomen „piețistic”, fenomen apărut în urma pasului înapoi făcut de „intelectualitatea” care nu dorește să coboare din turnu-i de fildeș și să se amestece cu vulgul, intelectualitate care însă așteaptă din partea aceluiași vulg recunoașterea meritelor academice!
   Acest gen de intelectuali, oamenii care vor dar nu prea, oamenii care pot dar nu acum, oamenii care știu dar numai pentru ei, au fost goniți înapoi acasă de îndată ce li s-a cerut părerea!
   Părerea și atât!
   Din teama de a nu fi confundați cu cine știe ce „corporatiști”, dumnealor au tulit-o spre casă, acolo unde visează la cât de frumos ar fi dacă mulțimea i-ar cunoaște și i-ar aprecia!
   În acea clipă și entuziasmul „corporatiștilor” s-a stins, așa că dumnealor, din teama de a nu fi confundați cu cine știe ce cetățeni care nu lucrează la o multinatională, s-au întors acolo unde se simt ei bine, adică într-un club, la o bere, la o pizza, spunându-și că au făcut destul, că de acum încolo prostimea ne-corporatistă ar trebui să se descurce și fără geniul lor care se manifestă în mod obișnuit de la 9:00 la 17:00!

   Dacă lăsăm la o parte ridicolul etichetelor aplicate de neputincioșii știriști de teren, adevărul care rămâne este sumbru: acele mii de oameni ce păreau atât de frumoși, au renunțat la a mai cere ceva și s-au retras lăsând să fie înlocuite în piață de
„IOHANNIS DEMISIA”,
adică de cei care cu nostalgie-și amintesc cum au venit ei prima dată în piață, organizați și scandând la unison
„IMGB FACE ORDINE”!
   Priviți-i cu atenție: mulți pensionari plictisiți de cicăleala nevestelor, au ieșit între două butoaie de varză să pună țara la cale! „Revoluționarii de profesie”, cei care stau permanent în fața Naționalului, se simt remontați și simt din nou că au un scop în viață! Forțele de ordine, plictisite, fumează pe ascuns și fac concurs de bancuri cu milițeni! Șoferii - pe bună dreptate - înjură traficul blocat!
   Așadar, ce s-a ales din noul fenomen Piața Universității?
   Praful și pulberea și ridicolul cu care „manifestările de durere” întunecă amintirea tragediei generate de lăcomia fără margini a pseudo oamenilor de afaceri!

   Ω

   Singurul care pare a câștiga din actuala situație este până acum președintele Iohannis, care navighează inteligent pe apele tulburi ale murdarei politici românești! De victoraș bonta a scăpat: să vedem mai departe!

 

marți, 10 noiembrie 2015

Cioloș - Dacian Cioloș

   Un Frankenstein deconspirat



   Acesta este Bond-ul președintelui Iohannis, acesta este omul care trebuie să organizeze alegerile anului viitor, ciupindu-le chiar de sub nasul și gheara PSD-ului care tocmai se pregătea să „facă treaba bună”.
   Inginerul agronom Dacian Cioloș, un specialist apreciat în domeniul său de activitate, fost comisar european pentru agricultură, va trebui să facă ce știe el mai bine, adică să muncească pământul, pământ ce astfel va înghiți falsele partide politice de genul unpr sau alde, ca și pe străluciții lor conducători!
   Să nu uităm că astfel psd-ul pierde în fapt puterea care i-a uzat pe cei nepregătiți s-o exercite: abia acum începe lupta între caracatița politică și populația exasperată.
   Sperăm ca domnul Cioloș, un om de fapt fără partid, să nu se molipsească de boala sistemului politic actual, să ceară depolitizarea TUTUROR instituțiilor, să nu cadă în capcana pomenilor electorale, să lase justiția să funcționeze fără ordine și să aibă suficientă minte ca, în cazul în care este supus unor presiuni „de sus”, să-și prezinte fără regret demisia.

   Ω

   Sperăm ca acesta să fie un adevărat Frankenstein al actualei clase politice românești și să reprezinte „brațul armat” al președintelui:
este momentul potrivit ca cineva inteligent să profite de presiunea străzii, presiune ce poate fi bună sau rea, funcție de care parte a ei te afli!


 

Piedone - scurtă istorie

   Despre „cel mai mare primar”
   Oamenilor în general, li se cam amestecă evenimentele în minte, ele - evenimentele adică - având de multe ori tendința de a se pierde în negura memoriei și de a fi înlocuite cu o imagine destul de nebuloasă, așa că vrem să vă amintim pe scurt cum stă treaba cu fostul primar al unei șesimi de București, măria sa cristian popescu mândru piedone!
   Iată așadar, câteva evenimente ce ar trebui să ne pună pe gânduri:
   Cristian popescu Piedone născut în 1963, a lucrat ca ospătar în mai multe localuri.
   Deşi doar cu școala vieții la activ, Piedone a ajuns şef de restaurant, în 1990 el fiind şef de restaurant şi de complex hotelier pe litoral. 
   Tot în 1990, din venitul lui meschin, a deschis Restaurantul Ciocârlia, vis a vis de Tribunalul Mare.
   În 1994, intră în PSD.
   În 2000-2004 a fost consilier general şi inspector la Primăria sectorului 6.
   În 1991, la „numai” 28 de ani, s-a înscris la liceu, mai exact la Liceul „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti (un fel de Bolintineanu al epocii lui!). Piedone a luat bac-ul fix la vârsta de 32 de ani. Nu era însă suficient pentru educația unui asemenea mare om, așa că, flămând de cunoaștere,  s-a dus la facultate: Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Petroşani, „fabrică de diplome“ pentru numeroşi analfabeți autointitulați politicieni.

   Pentru că se plictisea, și-a umplut timpul devenind  pasionat de maşini, adunând în garaj - printre altele - două Cadillac-uri din 1973, respectiv 1974, un Oldsmobile din 1959 şi un Mercedes din 1966.

   Însă, fără permis nu se putea juca cu ele, așa că s-a hotărât să se apuce iar de școala, adică să se facă argeșean: el a fost admis pe selecta listă a celor ce-au obţinut permisul de conducere în judeţul Argeş, acolo unde mai mulţi poliţişti au fost arestaţi pentru că dădeau permise per şpagă. Cristian popescu Piedone a ajuns „argeşean“ cu acte în regulă la 27 septembrie 2007, cu o lună înainte de a deveni şofer profesionist: a obţinut permisul auto într-o singură zi, la 19 octombrie 2007, la nu mai puţin de cinci categorii – A, B, BE, C şi CE. Prefectura Argeş i-a anulat permisul, invocând nerespectarea procedurilor în obţinerea vizei de flotant în comuna argeşeană Priboieni.

   Întâmplarea nu l-a făcut să rămână fără permis de conducere, el reușind până la urma să ne arate nouă, proștilor, că un om mare poate lua „pe bune” cinci permise într-o zi!

   Și pentru că atâta școală trebuia să se cunoască, iată cum arăta cererea pentru casă, scrisă cu mânuța proprie de acest Napoleon al administrației bucureștene, cerere care începe cu: 
„Donmle primar“
continuă plângându-se că locuiește 
„cu soţia, cu cei doi copii minorii... şi mai locuiesc şi cei doi fraţii cu familile la un total (10 persan)“
și încheie cerând (modest) o locuință
„din fondul de stat s-au socială“.
   Școală multă, rezultate pe măsură!
   În 2001, i s-a repartizat un apartament de lux în zona Unirii, pe motiv că e tânăr căsătorit, cu doi copii, care locuieşte în casa părintească înghesuit cu fraţii, cumnatele şi părinţii: la vremea aceea, Piedone făcea legea în pieţe, lupta cu mafia (!?!?!) şi circula cu un Mercedes sau cu o maşină de teren, maşini care stăteau de obicei parcate în faţa primăriei Sectorului 6.
   Ulterior, napoleonul a vândut apartamentul, revenind în aceeaşi casă părintească de care se plângea cu câtva timp în urma!
   Nu găsim necesar să vă jignim amintindu-vă că respectivul apartament a fost obţinut ilegal, dar dacă țineți cu dinții, recunoaștem: apartamentul a fost cerut și primit abuziv!

   Politic, pe 3 noiembrie 2011 a anunțat în cadrul conferinței UNPR București că părăsește PC, iar pe 30 martie 2012 a anunțat că va candida pentru USL după câteva luni în care a stat la UNPR: fără incidentul de la Colectiv, probabil și-ar fi realizat visul de a candida la Primăria Generală!

   Primar al sectorului patru din capitală din 2008, a avut șmecheria să aplice toate planurile pregătite de predecesorul său, dentistul fără dinți Inimăroiu, liberalul care a așteptat prea mult pentru a-și desăvârși intențiile.
   Din momentul în care a terminat lista și planurile găsite în biroul fostului primar, s-au terminat și ideile napoleonului nostru, ajungând să se comporte cum știe el mai bine, adică așa cum face un șef de sală: a încercat să se rotunjească prin orice mijloace, prin orice mijloace  ILEGALE, să fim înțeleși! Recunosc că nu știu dacă aprobările date de primărie sunt sau nu legale, dar când mă gândesc că un fost WC public a fost transformat în bloc cu patru etaje și că stropul de spațiu verde al sectorului a fost acoperit cu construcții în timp ce primăria ia banii locuitorilor sectorului permițându-le să „parcheze” pe trotuare, parcă nu mă mai îndoiesc de ... legalitatea activității marelui om!
   Același personaj a avut „istețimea” să se înconjoare cu rude (prin alianță de obicei, că nu apare în acte fin sau naș!), a avut inteligența să ciupească de la mai toată lumea, adică și de la compania de salubritate care a câștigat contractual cu primăria (deși nu merita, spun gurile rele), dar și de la cei ce au construit ilegal și pe care exprimarul i-a băgat rapid în legalitate contra cost, anulând și amenzile date de predecesorul său - cine nu crede, să verifice doar construcțiile de pe „Drumul Binelui” și zona adiacentă și în ce relație sunt ele cu legea!
   Ca un adevărat comandant de oști - a propos, să știți că și Napoleon cel original stătea cam prost cu ortografia, cu diferența că el era străin de Franța, al nostru este român neaoș! - a simțit nevoia de a-și subordona cu adevărat poliția locală, poliție care nu răspunde cererilor cetățenilor, în schimb are mare grijă de interesele domnului primar: la nici 50 de metri de una dintre secții, se bea de se rupe pe trotuar - polițiștii locali folosesc un drum mai lung, unul pe care nu se întâlnesc cu bețivii, dar sunt cu ochii mari pe parcul „domnului primar”, ca și pe anumite case și afaceri!

   Să mai amintim de modul în care au fost alese blocurile pentru „anvelopare”?

       Iată doar un exemplu, vizibil pe șoseaua Olteniței, vis a vis de altă minune, de Orășelul Copiilor: se vede clar cum a fost rezolvată problema blocului, adică a fost făcută o scară, pe la mijlocul construcției! Ar fi interesant de aflat cine stă pe acea scară sau ...

   Și să nu uităm monstruozitatea numită Orășelul Copiilor: poate află cineva cât a costat cetatea asta și ce rost a avut investiția într-un bălci de prost gust!
  
   Să ne oprim pe moment aici și să-i lăsăm pe alții să facă lumină!
   Noi îi dorim tot binele din lume!

   Ω

   El însă ce le-a dorit locuitorilor sectorului patru, locuitori pe care i-a furat și i-a înșelat șapte (7) ani?
   P.S. Aflăm că poliția a descins la primăria sectorului patru și la poliția locală: sperăm să caute și să găsească și altceva decât actele doveditoare pentru o biată neglijență în serviciu!

HAI DENEAU`!

Pentru amintire!




 

vineri, 6 noiembrie 2015

Lipsa curajului ca formă de responsabilitate

     Rușinea celui de-al doilea rând!


   Am văzut și nu mi-a plăcut!
   Am ascultat și m-am crucit!
   Am înțeles și m-am mirat!
   La un post TV, o persoană invitată DE PE STRADĂ la Cotroceni, o persoană educată, o persoană membră a grupului de intelectuali universitari, ne-a explicat pe îndelete
DE CE NU MERGE DUMNEAEI LA ÎNTÂLNIREA CU PREȘEDINTELE!
   Ce am ascultat ne-a mirat și, totodată, ne-a făcut să înțelegem de ce am ajuns să fim conduși de cizmari și, acum, de lăcătuși:
PUR ȘI SIMPLU, OAMENII CARE AR PUTEA FACE CEVA,
 OAMENII PREGĂTIȚI ÎN DOMENII ALE INTELIGENȚEI,
OAMENII CU MUUULT MAI MULTĂ EDUCAȚIE DECÂT UN BIET LĂCĂTUȘ MECANIC,
REFUZĂ SĂ FACĂ PASUL ÎN FAȚĂ ȘI SĂ SPUNĂ CE-I DOARE
ȘI CUM VĂD EI REZOLVAREA!

   Pur și simplu refuză să se implice!
   Dar atunci, de ce nu refuză să ceară?
   De ce se ascund în spatele unei așa zise încercări de „deconspirare” a leader-ilor?
   De ce?
   De unde acest obicei de a striga și de a cere din rândul „gloatei” fără curajul de a se implica și de a-și asuma responsabilități?

   Ω

   Dacă nu înțeleg că țara asta are nevoie de un alt tip de conducere și de conducători și că oamenii speră și așteaptă de la ei mai mult decât de la simplii cizmari, atunci se găsesc unde nu trebuie și ne înșeală așteptările!
   Rușine cui fuge cerând, rușine cui se ascunde dar cere, rușine cui ne învață dar refuză să pună în practică!
   RUȘINE DOAMNĂ LECTOR UNIVERSITAR!

Unii au început ...

   ... alții sfârșesc!


   În 1990 și mulți ani după, România încerca să uite de anii comunismului feroce și, sub îndrumarea „înțeleaptă” a lui iliescu Ion făcea primii pași, mărunți și nesiguri, spre capitalismul descris de Marx în Capitalul și fără legătură cu viață reală! Ceea ce tov iliescu credea că realizează, adică o societate cooperatistă în care angajații sunt și proprietarii mijloacelor de producție, s-a transformat prin spatele lui într-o societate a partidului neamurilor: lucrurile s-au transformat, iar cumetria de partid, tovărășească, a fost înlocuită de alianțele nășisto - finiste, a încuscririlor și a botezurilor politico - ortodoxe!
   Între ce a vrut tov iliescu și ce a ieșit cu voia lui este cale lungă: nimeni nu poate spune că EL a adus România singur în situația de astăzi, pentru că ar fi greșit - a comis aceste greșeli cu sprijinul a 83% dintre alegătorii chemați la urne legați la ochi în duminica orbului!
   De ce legați la ochi?
   Pentru că atunci, media aflată abia la început de drum democratic, a putut fi manipulată astfel încât contracandidații tovului să nu existe sau să nu se poată apăra în fața acuzațiilor tovărășești (de exemplu, țărăniștii erau acuzați de înăbușirea răscoalei din 1907, partidul luând ființă abia în ... 1923!)! Să fim sinceri: mulți dintre cei ce l-au votat atunci pe el și sistemul propus, îl înjură astăzi cu foc!
   Așadar, cine este vinovat pentru actuala situație?
   Factorii responsabili arată cu degetul legile proaste!
   Însă legile nu se fac singure, ci, sunt niște convenții propuse și acceptate de oameni!
   Așadar, cine a făcut legile proaste?
   Începând de la violul acela al lui iorgovan, violul de a lăsat-o borțoasă pe domnișoara constituția care astfel a născut un plod cu sechele și handicapuri grave!
   Există o lege a răspunderii ministeriale: nu există și o formă a răspunderii parlamentare? Dacă da, să se aplice, dacă nu, să se instituie!

   Oamenii sunt împotriva a tot ceea ce înseamnă autoritate legală sau morală în România modernă: biserica este o afacere, parlamentul este o afacere, guvernul este o afacere, administrația locală este o afacere! Ce se poate face?
   Dizolvarea parlamentului în actuala situație a legii electorale se arată inutilă pentru că ar duce la înlocuirea unui parlament prost cu un altul (poate) și mai prost!
   Simpla schimbarea a guvernului nu înseamnă nimic, locul liber fiind imediat luat de un altul cu aceleași hachițe!
   Și atunci?
   Aceasta-i întrebarea!

   Ω

   Actualul moment politic, marcat de entuziasmul unei generații care a „ratat” cravata roșie de pionier, nu poate fi fructificat decât prin transformarea lui într-o revoluție a societății informatizate și schimbarea actualei situații fără violență!
   ÎN CAZ CONTRAR,
MOMENTUL VA RĂMÂNE
DOAR CA O CURIOZITATE,
IAR CLASA POLITICĂ
VA CONSIDERA CĂ A SCĂPAT
NESPERAT DE IEFTIN PRIN SACRIFICAREA UNUI
PRIM MINISTRU DEJA UZAT!
   Vor fi capabili românii să facă această mișcare?
   Ar fi sfârșitul dorit  și fericit al revoluției sângeoase din 1989!

joi, 5 noiembrie 2015

Nașul și Finul

   Trecut-au anii ...


   Se pare că s-a dus vremea când proteveul era fieful nașului! S-a dus și, poate cineva verifică și cât de în regulă era ce se întâmpla atunci ... dar să revenim:
PRIMARUL DE LA PATRU,
A REFUZAT O INVITAȚIE A PROTV!
   Vă vine să credeți?
   A refuzat!
NU AR TREBUI ACUM SĂ-L SOLICITE FINUL MĂRUȚĂ?
NU AR TREBUI ACUM SĂ VINĂ MĂRIA SA CU UNA DINTRE MAȘINUȚELE DE COLECȚIE?
CONDUSE ÎN BAZA PERMISULUI DE LA ... PITEȘTI?
   Ba da, credem că ar trebui să se ia atitudine oficial și MĂRIA SA primarul de la patru să fie puricat pentru multele lui păcate: și dacă tot sudul orașului a devenit fieful „domnului primar” care acordă audiențe în parc, călare pe o mașinuță de golf și înconjurat de curtea finilor din primărie, măcar DNA-ul să se bage și să-l deranjeze! Să-l întrebe despre felul în care a dat autorizație de funcționare unui așa zis club, să-l întrebe cum a vândut sectorul pe bucățele oricui a vrut să construiască un coteț pe spațiul verde, să-l întrebe ce activități prestează poliția comunitară când trece pe lângă bețivii de pe stradă și privește în altă parte, să-l întrebe despre modul în care se poate face avere dintr-un „biet” salariu de bugetar!
   Sunt multe întrebări la care răspunsurile dumnealui ar fi deosebit de interesante!
   Foarte multe!

   Ω

   Oare ITM-ul știa cum se lucrează în clubul colectiv?
   Știa cineva de lucrul la negru?
   Știa cineva că în club se află minori neînsoțiți?
   Știa cineva cum a fost decorată sala și cu ce material?
   Știa cineva de lipsa măsurilor PSI?
   Știa cineva ce activitate se desfășura într-un spațiu pentru 80 de persoane?

   NU, NU știa nimeni!
   Dar nu trebuie să fie o scuză și sperăm ca parchetul, în sfârșit, să tragă la răspundere și persoanele și instituțiile care deși trebuiau să știe, nu au știut!
PESTE TREI ZECI DE MORȚI LE CER ASTA!
   P.S. Păcat că televiziunile au transformat tragedia într-o telenovelă trimițând inepți în locurile de interes: păcat, dar cineva trebuie să priceapă că a-l lăsa pe un ovidiu ... să vorbească de capul lui liber pe post duce orice eveniment în derizoriu!
 Așa cum a făcut și acum ... și nu doar el!
PĂCAT!
Rezolvă ceva demisia primarului de la patru?
Rezolvă sau încearcă să acopere ceva?
Ați înțeles că „justițiarul” de la patru se învinovățește doar de lipsa unei mai bune consilieri? Adică nu ne-a mai păcălit și-i pare rău!  
Va plăti el?
El și familia lui?
Și finii directori din primăria sectorului patru?
Toată gașca aceasta care a vândut sectorul patru bucățică cu bucățică dezvoltatorilor imobiliari?
SPERĂM CĂ DA ȘI AȘTEPTĂM CU NERĂBDARE!
 

 

miercuri, 4 noiembrie 2015

Ponta - demisie scrisă

Demisia este un act scris,
care nu trebuiește aprobat
ci doar se aduce la cunoștință
superiorului de care depinde:
dacă este scrisă,
de unde a plagiat-o
victor bonta pe a lui?
 
Ω

Premiera victoriei revoluției digitale

   Virtual este o victorie

   O victorie și nu o Victorie, să fim înțeleși: dar, demisia guvernului este doar un joc de picioare, joc care urmărește să împuște mai mulți iepuri dintr-o dată! Adică, spus pe scurt, bonta a demisionat sub presiunea partidului și a lui „dragă liviule”, presiunea urmărind pe de o parte liniștirea „prostimii” de pe stradă și, pe de alta, calculând viitorul funcție de bunul simț al președintelui care știe că vine bugetul însoțit de toată nebunia sfârșitului de an, speră să rămână la guvernare suficient timp ca să organizeze alegerile!
   Și atât!
   bonta a fost tocmai bun de sacrificat ... cu tot cu socru și soție europarlamentar!

   Pe de altă parte, este posibil ca unpr-ul lui oprea să se dizolve pe negândite în lipsa ciolanului guvernării, lucru ce ar simplifica anchetarea individului pentru (cel puțin) abuz în serviciu!
   pc-ul îl va urma probabil în scurt timp în lipsa varanului călăuzitor!

   Faptul că „justițiarul” de la patru a demisionat, poate fi benefic doar dacă în bagajele pe care și le face la plecarea din primărie pune și finii directori de servicii în primărie: apoi, poate fi și el întrebat de sănătate: pentru că probleme de „sănătate” sunt muuulte!

   Așadar, virtual este o victorie!
   Doar virtual însă, deoarece se pune problema ordonanțelor de urgență, a măririlor promise de salarii și a altor pomeni electorale pe care mulți le aleg fără probleme în locul conceptului de libertate, concept care nu ține de foame!

   Ω

   Depinde numai și numai de opinia publică să transforme victoria virtuală în una reală: președintele Iohannis pare gata să facă jocul publicului, iar de acest lucru trebuiește profitat din plin, adică este necesară forțarea schimbării sistemului politic, reducerea numărului de parlamentari și creșterea transparenței actului politic și administrativ!

ESTE PRIMA VICTORIE REALĂ A OPINIEI PUBLICE ROMÂNEȘTI!
ESTE PRIMA DATĂ CÂND OPINIA PUBLICĂ ÎȘI MANIFESTĂ PUTEREA REALĂ!
ESTE PRIMA DATĂ CÂND OPINIA PUBLICĂ DICTEAZĂ UN ACT POLITIC FĂRĂ NICI UN FEL DE VIOLENȚĂ!
OPINIA PUBLICĂ ÎNVAȚĂ:
SPERĂM SĂ ABSOLVE!
 

18.000/465? Paradoxul românesc!

   Raport creștinesc!


   PDG Daniel ne ceartă din interiorul mașinii cu girofar și coloană oficială și ne trimite să învățăm ce înseamnă religia ortodoxă! Cu mânie pastorală ne explică zisul Președinte Director General al BOR SA cum că nu este treaba bisericii să se ducă la credincioși, ci că aceștia au obligația de a se deplasa la biserică! Tocmai aici se află greșeala din modul de gândire al PDG-ului: domnia sa refuză cu încăpățânare să priceapă că religia și biserica nu sunt același lucru!
   Nu sunt și gata!
   Trebuie să înțeleagă măria sa daniel urmaș de teoctist, că administrația parcului național Bucegi nu este parcul național Bucegi ori Delta Dunării, nici administrația unei grădini zoologice nu este grădina zoologică! În același mod simplist, ar trebui să le explice și credincioșilor că biserica nu este similară cu religia și că nici credința omului de pe stradă nu este conformă canonului ortodoxiei de bani aducătoare și oricărei vremelnice puteri lumești prea plecată!
   Daniel, cel ce se crede stăpân al conștiințelor noastre, se plânge de ostilitatea pe care o simte din partea unei părți a populației împotriva regiei autonome pe care „tovarășul popă” o conduce: încă nu a simțit agresivitatea, nu ostilitatea populației în masa ei, alta decât mulțimea bovină a pupătorilor de icoane!

   Ω

   18.000/425?
   V-ați întrebat ce înseamnă? 
   Răspunsul este simplu:
18.000 de biserici
425 de spitale!
   Îi mai pupați mâna danielului cel arogant și în trafic grăbit? 
   Suntem oare o țară de babe închinătoare la sfânta Paraschiva, suntem oare niște sălbatici de moaște pupători? Suntem oare noi toți niște bigoți cu mintea întunecată?
   În speranța că nu suntem, cerem din nou puterii politice dreptul egalității religiilor pe teritoriul României și detronarea așa zisei credințe naționale:
acest drept trebuiește câștigat și nu dobândit prin moștenire!
DOAMNE AJUTĂ!
 
   P.S. Vă întrebați despre ce fel de paradox vorbim aici?
   Este unul simplu: nimeni nu vede și nu înțelege nimic până ce nu se întâmpla o tragedie!
PRIMARUL DE LA PATRU,
PERSONAJ NOCIV ȘI HISTRIONIC,
NU A FOST DERANJAT DE NIMENI ȘI DE NIMIC
ATÂTA TIMP CÂT A ADUS VOTURI:
ACUM, PENTRU CĂ ESTE DOAR UN PRIMAR,
SPERĂM CĂ VA PLĂTI PENTRU TOT CE A
FĂCUT PROST ȘI N-A FĂCUT BINE!
PRIMARUL DE LA PATRU VA FI SACRIFICAT:
PE CINE VA TRAGE DUPĂ EL?
ÎI DORIM O CONFISCARE CÂT MAI EXTINSĂ!