Iapa nu pricepe durerea șeii!

   Învățătură de minte


   Zice o vorba din popor „să bați șaua ca să priceapă iapa”, adică, să faci sau să spui un lucru în așa fel încât, chiar dacă nu arăți obrazul cu degetul cui ar trebui, acesta să priceapă!
   Proverbul asta, merge de minune cu cel ce spune „unde dai și unde crapă!”, însemnând că degeaba i-ai bătut cuiva obrazul, că respectivul ori n-a priceput, ori s-a făcut a nu pricepe, ba, chiar mai mult de atât, altcineva s-a simțit vizat!
   Iar aceste două vorbe cu tâlc merg minunat cu aceea care spune că ar trebui „să îi/le crape obrazul de rușine!”.

   Înțelepciunea populară, chiar netradusă în engleza asta jalnică de internet (ce se vorbește din ce în ce mai mult și mai prost), este în bună stare de funcționare oricând, oriunde și la orice nivel, dându-ne nouă de înțeles că „n-am făcut nici o brânză!”, adicătelea că geaba munca și strigatu`, că cin` trebuia a pricepe „o făcut pă mortu`!”, eventual în păpușoi.

   Nu ați înțeles?
   Este simplu: acum câteva zile, a ieșit măria sa poporul și a cerut schimbarea!
   Și măria sa poporul a primit ce a vrut: s-a schimbat guvernul!
   Asta a fost șaua!!!
   Dar iapa, parlamentul celor 600 adică, a priceput?
   Nici gând: iapa asta nesimțită, se face a nu pricepe și continuă să dea cu copita în tot ce mișcă:
- mărește salariile unei treimi dintre angajații țării fără să întrebe dacă există fonduri
- mărește veniturile funcționarilor importanți tot fără rușinea de a se interesa dacă are cu ce
- pregătește și introduce tacit (adică pe „șestache”) pensiile unor aleși și câte și mai câte!
   Și pentru ce?
   Pentru că vin alegerile și, indiferent de ce va dori măria sa poporul sau reprezentantul lui democratic și direct ales, parlamentul își vede de ale lui, pregătind pentru unii realegerea și pentru alții un trai lipsit de griji (cel puțin până intră pe mâna DNA-ului)!

   Ω

   Notați vă rog că nu a avut importanță culoarea politică: un singur parlamentar a votat împotriva măririi salariilor tuturor bugetarilor cu zece procente, unul singur, ceilalți, indiferent de culoare și orientare, de frică să nu țină minte electoratul venit la urne că nu au vrut să dea pomană, s-au grăbit să susțină propunerea prin vot, cu toate că în ziua anterioară tunau și fulgerau cu mânie proletară împotriva ...

   Concluzie?
   Da, una singură: ori batem iapa, ori cădem singuri în ea pentru că în felul ăsta „departe nu ajungem”!