Faceți căutări pe acest blog

vineri, 6 noiembrie 2015

Lipsa curajului ca formă de responsabilitate

     Rușinea celui de-al doilea rând!


   Am văzut și nu mi-a plăcut!
   Am ascultat și m-am crucit!
   Am înțeles și m-am mirat!
   La un post TV, o persoană invitată DE PE STRADĂ la Cotroceni, o persoană educată, o persoană membră a grupului de intelectuali universitari, ne-a explicat pe îndelete
DE CE NU MERGE DUMNEAEI LA ÎNTÂLNIREA CU PREȘEDINTELE!
   Ce am ascultat ne-a mirat și, totodată, ne-a făcut să înțelegem de ce am ajuns să fim conduși de cizmari și, acum, de lăcătuși:
PUR ȘI SIMPLU, OAMENII CARE AR PUTEA FACE CEVA,
 OAMENII PREGĂTIȚI ÎN DOMENII ALE INTELIGENȚEI,
OAMENII CU MUUULT MAI MULTĂ EDUCAȚIE DECÂT UN BIET LĂCĂTUȘ MECANIC,
REFUZĂ SĂ FACĂ PASUL ÎN FAȚĂ ȘI SĂ SPUNĂ CE-I DOARE
ȘI CUM VĂD EI REZOLVAREA!

   Pur și simplu refuză să se implice!
   Dar atunci, de ce nu refuză să ceară?
   De ce se ascund în spatele unei așa zise încercări de „deconspirare” a leader-ilor?
   De ce?
   De unde acest obicei de a striga și de a cere din rândul „gloatei” fără curajul de a se implica și de a-și asuma responsabilități?

   Ω

   Dacă nu înțeleg că țara asta are nevoie de un alt tip de conducere și de conducători și că oamenii speră și așteaptă de la ei mai mult decât de la simplii cizmari, atunci se găsesc unde nu trebuie și ne înșeală așteptările!
   Rușine cui fuge cerând, rușine cui se ascunde dar cere, rușine cui ne învață dar refuză să pună în practică!
   RUȘINE DOAMNĂ LECTOR UNIVERSITAR!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu