Coincidență?

   Recurs la clasici


   Întâmplarea și numai întâmplarea, a făcut ca zilele trecute să (re)pun mâna pe un volum semnat de unul dintre marile spirite ale românilor și, mă refer aici, la cel cunoscut sub numele de Păstorel, din familia Teodoreanu și frate al autorului Medelenilor.
   Ca de obicei, m-a încântat finețea observației și ascuțimea spusei, m-a „oripilat” dar și amuzat catrenul atunci când este nițeluș vulgar și, bineînțeles că în sinea mea am binecuvântat licoarea aceea de vervă dătătoare, amintintu-mi cât adevăr era în blestemul acela din bătrâni, acela de zice

„BLESTEMAT FIE CÂRCIUMARUL CARE NE BOTEAZĂ VINUL!”

 

   Cu siguranță că Păstorel a fost un tip simpatic atâta timp cât îi ochea pe alții ... în caz contrar, era probabil foarte incomod!

   Însă, nu pentru o analiză a lui Păstorel ori a scrierilor lui l-am adus din amintire, nu, ci din cauza unei evidențe dureroase, din cauza sentimentului de „deja vu”, din cauza faptului că istoria urmează a fi retrăită până vom avea bunul simț să o învățăm!
   Iată așadar, ce Epitaf i-ar fi scris Păstorel personajului numit Miron Cristea, primul patriarch al Bisericii Ortodoxe Române:

"Aici zace-n groapa asta
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!"

   Vă sună cumva cunoscut?
   Chestii cu ocara bisericii și povara bugetului?
   Dacă da, nu vă grăbiți să aruncați cu vorbe grele spre actualul cap al BOR, pentru că epigrama aceasta a depășit vârsta venerabilă de 75 de ani!
   Și pentru că suntem curioși din fire, am vrut să vedem ce-i cu „doamna Nasta”: efortul nu ne-a fost nici prea mare, nici zadarnic, legătura exagerat de fericitului cu madama în chestiune fiind pare-se de notorietate! Ba, era atât de vizibilă, încât patriarhului i se mai spunea și „nastitatea Sa”!
   A propos ... și Miron Cristea avea o marotă cu catedrala neamului, numai că el ar fi ridicat-o la poalele Dealului Mitropoliei!
   Pentru că trebuie să verifici o informație din mai multe surse și pentru că de la evenimente au trecut și ani și regimuri politice și războaie și molime, am apelat la jurnalul unui contemporan al evenimentelor, dar nu la al oricui ci la al unui individ cam (prea) acid și de multe ori chiar răutăcios, anume Constantin Argetoianu - ministru în mai multe cabinete, apropiat puterii, fervent susținător al dreptei, om deloc sărac - care scria în propriu-i jurnal, la începutul lui 1939 următoarele:

   "Patriarhul Mimi a plecat ieri-dimineaţă cu Simplonul la Cannes, însoţit numai de trei persoane (pe spezele cui?). Nastitatea Sa (gurile rele spun că se ţine cu d-na Nasta...) beneficiază de un concediu de o lună care va fi probabil urmat de un picior în c..."

   Ω

    Să fie apucăturile astea un canon al ortodoxiei românești? 
 
   Doamne ferește ...