Faceți căutări pe acest blog

marți, 19 aprilie 2016

N-ați-o frântă, că ți-am dres-o!

   Cui a folosit?


   Cu câțiva ani în urmă, a fost în România un scandal generat de „munca degradantă din gimnastică”! S-au spus atunci multe, s-au vărsat găleți întregi de lături, Belu și Bitang au fost îndepărtați de la lot și înlocuiți cu nefericitul de F ... cam fără minte (dar nu vreau să-i pronunț numele), ba chiar s-a spus (de către un ziarist sportiv priceput la toate, inclusiv la economie!) cum că în România gimnastică se face numai și numai pentru că unor hodorogi libidinoși le curg balele privind între picioarele unor biete copile: îmi amintesc foarte bine, îmi amintesc pentru că atunci am întrebat dacă face cineva sport fiind obligat sau de bună voie!
   Tot atunci am dat exemplu economia românească, vândută de diverse guverne pe nimic (vezi privatizarea pe un $), prilej cu care occidentul care sper că a plătit bine un dobitoc ce a declarat că
 „economia românească este un morman de fiare vechi”
a profitat și a scăpat de o concurență cel puțin incomodă: exemple sunt multe iar numărul de paznici angajați cu salariul minim pe țară a explodat în timp ce cel al specialiștilor și tehnicienilor a scăzut dramatic.

   În sfârșit, cei plătiți pentru a distruge și-au făcut numărul cu spume la gură, concetățenii mei s-au făcut a-i înțelege mimând o (falsă) înțelepciune de tip european, iar cei care au scăpat printre degete niște firfirici și-au atins scopul și și-au văzut interesul:
gimnastica românească, școala care a stabilit standarde în sportul mondial, a dispărut fiind devansată de Australia și de alte „puteri” mondiale ale acestui sport!
   Felicitări!
   Sistemul a funcționat din nou, bazat tot pe oameni din interior, oameni interesați și cumpărați ori suficient de imbecili să nu vadă dincolo de vârful organului cu care probabil gândesc!

   Ω

   S-a mai încheiat un capitol frumos, mai avem ceva de povestit nepoților, s-a mai dus ceva în trecut alături de handbal, de atletism, de IMGB, de OLTCHIM și de atâtea altele!
   Felicitări demolatorilor de atunci: așteptăm noile articole, alea în care să deplângă starea gimnasticii!
   MĂCAR OR FI CÂȘTIGAT SUFICIENT?

vineri, 15 aprilie 2016

Sunt greu de cap?

   Sau nu ...


   Îmi pun de zor o întrebare care mă lasă fără răspuns!
   Mă întreb de exemplu, de ce este nevoie de pseudo organizarea asta păguboasă a alegerilor, prostie care necesită o hotărâre de guvern privind organizarea alegerilor, una privind stabilirea cheltuielilor cu alegerile, alta privind măsurile tehnice legate de alegeri, alta și alta și alta și așa mai departe, așadar de ce sunt necesare toate aiurelile astea când un legiuitor înțelept ar fi formulat o lege în genul:
„Prin prezenta se hotărăște că în fiecare an bisect (ori un an sau doi după!) în prima duminică din luna iunie se pune în funcțiune sistemul electoral în vederea alegerii primarilor, membrilor de consilii locale .... în toate unitățile administrative (sate, comune, sectoare, municipii ...) dacă o lege promulgată cu cel puțin un an înainte nu prevede altfel. Cheltuielile alocate procesului electoral reprezintă x% PIB dar nu mai puțin de Y și nici mai mult decât Z.
Alegerile se țin în (unul, două, nouă tururi) și este declarat câștigător candidatul care a întrunit cel puțin 30%+1 (50%+1, 75%+1) din voturi” etc, etc!
   Mă întreb, dar am găsit răspunsul: scurgerile de fonduri nu ar mai fi posibile (mă rog, ar fi probabil mai mici), așa că nu asta mă intrigă pe mine!

   Mă întreb apoi, de ce pe mine, plătitorul, nu mă întreabă nimeni ce mă doare și ce aș vrea de la alesul viitor!
   Și aici am răspuns, convins fiind că în poziția de candidat se ajunge cu cheltuieli mari, cu investiții serioase, bani pe care, (nu-i așa?) trebuie să-i recuperezi cu dobândă în cei minimum patru ani de mandat!

   Mă mai întreb apoi, cum are obrazul și nerușinarea un personaj funest ca piedone să îndrăznească să candideze DIN NOU la primăria sectorului patru din București, sector pe care l-a vândut bucățică cu bucățică și pe care l-a nenorocit cu rahaturile lui kitchoaso-culturale și cu aprobările de construcție de blocuri în parcuri, mă întreb cum poate avea curajul să candideze „la cererea cetățenilor” și cine dracu` sunt cetățenii ăia!
   Dar, am și aici răspuns și-l aveți și dumneavoastră, îl avem noi toți chiar dacă nu locuim în sectorul patru!

   Și atunci, ce mă nedumerește pe mine?

   Iată dar ce: guvernul a stabilit ca dată a alegerilor locale ziua de 5 iunie 2016.
   Clar?
   Ziua de începere a campaniei electorale este în consecință 6 mai 2016!
   Și atunci, dacă astea-s datele, ce mama dracului caută pe străzi toate afișele și banner-ele cu primarul trei cârnați care face, cu băluță, cu cănuță, cu răhătuță, cu puță și cu oricine altcineva doriți dumneavoastră?
   Ce caută și pe banii cui sunt ele făcute și expuse?
   De ce această lipsă de reacție a autorităților?

   Ω

   La această întrebare nu am răspuns, pentru că mă zbat între două variante posibile:
a - sunt lucrate pe banii primăriilor și atunci reprezintă o deturnare de fonduri, poveste care se rezolvă în penal
b - sunt din fonduri proprii și atunci înseamnă o încălcare a legii electorale române, poveste care tot la penal ne duce!

DIN ACEASTĂ DILEMĂ, NU POT IEȘI!

marți, 5 aprilie 2016

Modelul islandeziot sau lanțul sfântului Anton

   Vă amintiți?


   Vă amintiți câte articole au apărut pe tema pașnicei revoluții islandeze?
   Vă mai amintiți câte postări au fost redirecționate către toți cunoscuții încercând să provoace o mișcare similară în România ponto-băsistă?
   Vă mai amintiți cum devenise la un moment dat povestea asta ceva de genul lanțului sfântului Anton? Sau Andrei sau Petru sau ... sau ... sau ...
   Vă mai amintiți?
   Dar voi prieteni ai mei care-mi făcuseră-ți capul „bau” cu revoluția islandeziotă, vă mai amintiți?
   Pentru cazul foarte probabil că acum nu-și mai amintește nimeni slăvile în care era ridicat micul dar bravul popor islandez, iată pentru aducerea aminte ceva de împrospătat memoria aici și aici și aici și (copy/paste cum merge conținutul la români) aici!

   Atunci când am lăsat de înțeles că în politică numai naivii mai intră dacă nu simt că au sânge de hienă, am fost blamat spunându-mi-se de la obraz că exagerez! Bine, nu chiar așa a fost limbajul ci puțin mai ... tare, dar asta dorea să spună și a spus!
   Așadar, cum este cu poporul islandez și cu revoluția-i pașnică?
   Pe cine a adus la putere?
   De cine se lasă condus?
   Vă spun eu, că am căpătat curaj: de un SON oarecare, son asemănător până la identitate cu ESCU al românilor, de un „fiul lui” la fel de curat ca și „eștii” noștri care au fost la fel de hiene indiferent de ce escu, eanu, nta, ase sau mai știu eu ce le zdrăngăne în coadă! Da, chiar și iță merge ...

   Așadar, ce s-a ales din revoluția exemplu?
   Ce s-a ales din milioanele de manifeste „Andreiste” scrise din fericire digital și nu la propriu, pe hârtie?

   Ω

   Ce să se aleagă ... praful, ca de obicei, așa cum se întâmplă cu toate utopiile în care îi place omului cu mai puțină ... să creadă!
   Ce să spun?
   Păcat! Ar fi fost frumos ... dar nu în lumea asta plină de hiene!
   Unde e iluziile mele ... care le-am avut ...

   În Islanda?
   Când totul este o asemenea panama?

  

vineri, 1 aprilie 2016

Nevoia de un dna mai mic

   DNA sau/și dna




   Știm cu toții ce face DNA-ul, știm cum ia el de ciuf marii corupți și dă cu ei de pământ spre satisfacția publicului spectator și plătitor!
   Știm, vedem, încercăm să înțelegem dar nu simțim!
   Adică, iată ce vreau să spun: s-a dat sentința în primă fază în dosarul Microsoft, sentință încă atacabilă, în urma căreia statul ar trebui să bage la „mititica” vreo câteva personaje cunoscute ale societății românești și să confiște în contul fraudei descoperite (dacă o avea de unde!) sume de circa 17,5 milioane €!
   Ura, fanfare, discursuri, lacrimi, etc, etc!
   Să stăm nițeluș și să gândim toată povestea dintr-o altă perspectivă: eu nu spun că dosarul Microsoft este unul lipsit de importanță, pentru că nu este ... eu vreau să spun că dincolo de senzațional, dosarul MS mă lasă nițel cam rece, alte dosare fiind cele ce mă dor pe mine și iată de ce! La actuala populație a României, frauda din dosarul MS se traduce (în urma unui calcul simplu și simplist) printr-o gaură medie de circa un (1) € în buzunarul meu și al fiecărui conațional, lucru care pentru cetățeanul român nu înseamnă totuși mare lucru, chiar dacă totalul sumei este impresionant! Iată dar, o formă mult mai măruntă de corupție, dar care mă afectează pe mine cetățean cu mult mai rău decât toate marile dosare instrumentate de marele DNA:


a) undeva, în București, un trotuar pe care mașinile nu au ce căuta, este ocupat cu automobilele pe care un samsar local le scoate la vânzare



b) zi sau noapte, orașul este împânzit cu „parcagii”, cu personaje care ocupă trotuarul sau carosabilul cu diferite obiecte ce te împiedică să parchezi dacă nu cotizezi „benevol și voluntar”
 


   c) iată și curtea unei școli generale din același București, curtea ce pe vremuri era ocupată cu un teren de sport (un teren de handbal, unul de volei și unul de basket), astăzi a devenit parcarea angajaților școlii, asfaltată și organizată cum scrie la carte
 


d) legea spune că orice intervenție asupra unui drum se finalizează prin aducerea respectivului drum la starea inițială - aș dori să știu ce inspector din primărie a semnat pentru două sticle de whisky prost și un cartuș de țigări de contrabandă că în aceste locuri spărgătorul de drumuri (noi nu știm să forăm!) a respectat legea întocmai 


e) ca să rămânem la primării, am vrea să aflăm și cine a recepționat lucrarea aceasta de asfaltare, lucrare care mă face să mă simt de parcă m-aș plimba printr-o Veneție împuțită și infestată de câini vagabonzi 
 


f) iată și un exemplu „de interior” - de ani de zile, stațiile metroului bucureștean arată astfel, totul combinat cu multă mizerie, cu câini, cu angajați indolenți, etc, etc!
   Ei bine, pentru toate aceste „nimicuri” și „mărunțișuri” aș dori eu să se înființeze un alt dna, unul mic, după modelul DNA-ului cel mare, dna mic ce aș dori să întrebe de sănătate inspectorii din primării care au recepționat și plătit ca bună o lucrare în care mi-am rupt o roată care m-a costat o mie (1000) € și nu unul (1) singur, să-i scuture pe cei puși să supravegheze domeniul public dar n-o fac, obligându-mă să circul pe carosabil, prin bălțile asumate tot de ei și printre mașinile care te pândesc ca măcar să te stropească! Aș dori ca același dna mic să se intereseze de banii păpați cu nonșalanță prin regiile statului, prin autobazele devenite benzinării sau de cine trebuie să facă ordine în sistemul de parcare la domiciliu a autobasculantei sau autobuzului de serviciu
chiar dacă este respectiva autoutilitară albastră,

chiar dacă NU este:


   Da, DNA-ul este necesar și ne bucurăm că-și face treaba, dar nu uitați vorba din bătrâni:
„pân` la Dumnezeu te mănâncă sfinții!”


   Ω


   Ei bine, am dori un dna mititel care să se ocupe de sfințișorii ăștia care pentru noi sunt mult mai periculoși decât adamescu, voiculescu, hrebe, pinalty și claponul la un loc!