Nevoia de un dna mai mic

   DNA sau/și dna




   Știm cu toții ce face DNA-ul, știm cum ia el de ciuf marii corupți și dă cu ei de pământ spre satisfacția publicului spectator și plătitor!
   Știm, vedem, încercăm să înțelegem dar nu simțim!
   Adică, iată ce vreau să spun: s-a dat sentința în primă fază în dosarul Microsoft, sentință încă atacabilă, în urma căreia statul ar trebui să bage la „mititica” vreo câteva personaje cunoscute ale societății românești și să confiște în contul fraudei descoperite (dacă o avea de unde!) sume de circa 17,5 milioane €!
   Ura, fanfare, discursuri, lacrimi, etc, etc!
   Să stăm nițeluș și să gândim toată povestea dintr-o altă perspectivă: eu nu spun că dosarul Microsoft este unul lipsit de importanță, pentru că nu este ... eu vreau să spun că dincolo de senzațional, dosarul MS mă lasă nițel cam rece, alte dosare fiind cele ce mă dor pe mine și iată de ce! La actuala populație a României, frauda din dosarul MS se traduce (în urma unui calcul simplu și simplist) printr-o gaură medie de circa un (1) € în buzunarul meu și al fiecărui conațional, lucru care pentru cetățeanul român nu înseamnă totuși mare lucru, chiar dacă totalul sumei este impresionant! Iată dar, o formă mult mai măruntă de corupție, dar care mă afectează pe mine cetățean cu mult mai rău decât toate marile dosare instrumentate de marele DNA:


a) undeva, în București, un trotuar pe care mașinile nu au ce căuta, este ocupat cu automobilele pe care un samsar local le scoate la vânzare

b) zi sau noapte, orașul este împânzit cu „parcagii”, cu personaje care ocupă trotuarul sau carosabilul cu diferite obiecte ce te împiedică să parchezi dacă nu cotizezi „benevol și voluntar”

 


   c) iată și curtea unei școli generale din același București, curtea ce pe vremuri era ocupată cu un teren de sport (un teren de handbal, unul de volei și unul de basket), astăzi a devenit parcarea angajaților școlii, asfaltată și organizată cum scrie la carte

 


d) legea spune că orice intervenție asupra unui drum se finalizează prin aducerea respectivului drum la starea inițială - aș dori să știu ce inspector din primărie a semnat pentru două sticle de whisky prost și un cartuș de țigări de contrabandă că în aceste locuri spărgătorul de drumuri (noi nu știm să forăm!) a respectat legea întocmai 

e) ca să rămânem la primării, am vrea să aflăm și cine a recepționat lucrarea aceasta de asfaltare, lucrare care mă face să mă simt de parcă m-aș plimba printr-o Veneție împuțită și infestată de câini vagabonzi 

 


f) iată și un exemplu „de interior” - de ani de zile, stațiile metroului bucureștean arată astfel, totul combinat cu multă mizerie, cu câini, cu angajați indolenți, etc, etc!

   Ei bine, pentru toate aceste „nimicuri” și „mărunțișuri” aș dori eu să se înființeze un alt dna, unul mic, după modelul DNA-ului cel mare, dna mic ce aș dori să întrebe de sănătate inspectorii din primării care au recepționat și plătit ca bună o lucrare în care mi-am rupt o roată care m-a costat o mie (1000) € și nu unul (1) singur, să-i scuture pe cei puși să supravegheze domeniul public dar n-o fac, obligându-mă să circul pe carosabil, prin bălțile asumate tot de ei și printre mașinile care te pândesc ca măcar să te stropească! Aș dori ca același dna mic să se intereseze de banii păpați cu nonșalanță prin regiile statului, prin autobazele devenite benzinării sau de cine trebuie să facă ordine în sistemul de parcare la domiciliu a autobasculantei sau autobuzului de serviciu

chiar dacă este respectiva autoutilitară albastră,

chiar dacă NU este:

   Da, DNA-ul este necesar și ne bucurăm că-și face treaba, dar nu uitați vorba din bătrâni:

„pân` la Dumnezeu te mănâncă sfinții!”

   Ω


   Ei bine, am dori un dna mititel care să se ocupe de sfințișorii ăștia care pentru noi sunt mult mai periculoși decât adamescu, voiculescu, hrebe, pinalty și claponul la un loc!