Faceți căutări pe acest blog

vineri, 14 august 2020

Exercițiu de sinceritate


   Hai să fim sinceri noi cu noi: pe noi, pe români, nu prea ne vrea nimeni! Da, știu, ne vor grecii și bulgarii, ne vor și turcii, dar numai și numai în vacanță, numai și numai ca să cheltuim la ei sume de multe ori nemeritate, numai și numai ca să ne jupoaie ca pe niște fraieri ce suntem!
   În rest, cine ne mai vrea?
   Și de ce?
   Ne vrea câteodată occidentul dar ... pentru ce ne vrea? Pentru mers la studii pe banii noștri, pentru oarecare turism – puțin, că-i scump! – pentru sănătate care-i și ea scumpă și ... și pentru mai ce? Ați ghicit sau știați deja: pentru cele mai degradante și mai prost plătite munci, pentru manopere pe care autohtonii nu vor să le facă indiferent de suma promisă! Mamele și bunicile ori soțiile noastre pot îngriji bătrâni decrepiți și-i pot șterge la cur de rahat, mamele, bunicile, soțiile, frații și copiii noștri pot sta pe câmp, în soare, ore și ore pentru cules recolta de orice este nevoie! Concetățenii noștri pot sta înghesuiți ca vitele în containere pentru a face să funcționeze abatoarele Germaniei! Băieții de băieți pot căra cu cârca pe șantierele din toată Europa, pot fi salahori oriunde autohtonii preferă ajutorul de șomaj acestei munci degradante numai pentru plăcerea de a se etala cu o vechitură de beemve la întoarcerea în țară! Noi toți putem fi sufocați de noxele, indolența și prostia crasă a multor concetățeni!
   „Yes, we can” suna un slogan dovedit un fals grosolan!
   Da, noi putem și chiar înghițim toate astea!
   Și nu se întreabă nimeni,
DE CE?
   De ce suntem salahorii Europei și nu numai?
   De ce suntem căcănarii Europei și nu numai?
   De ce suntem spaima Europei și nu numai?
   De ce suntem neamurile proaste ale Europei și nu numai?
   De ce suntem mizerabilii Europei și nu numai?
   De ce suntem mâna ieftină de lucru a Europei și nu numai?
   De ce?
   Chiar nu vede nimeni că educația românească este o catastrofă?
   Chiar nu pricepem că și explozia de îmbolnăviri cu covid este tot rodul educației inexistente?
   Chiar nu pricepem că jungla de pe șosele este tot rodul educației?
   Chiar nimeni nu bagă de seamă că anii de andronăchism au făcut românii care au trecut prin școală să învețe numai și numai că nu trebuie să creadă în nimic și să nu respecte nimic?
   Nu observă nimeni că acum, cu pandemia, toți analfabeții au convingeri și că se ocupă cu exprimat înțelepciuni culese pe FB?
   Nu vedem că problema lor este să ne demonstreze că nu există covid-ul și nu să se supună convenției numită lege?
   Pentru că ei ȘTIU!
   Pentru că ei au convingeri, putem suferi cu toții!
   Este adevărat, dar ei, imbecilii analfabeți total sau doar funcțional, nu au decât o mică parte din vină:
VINOVATĂ ESTE ȘCOALA ROMÂNEASCĂ, ȘCOALA CARE PE CEI MAI MULȚI I-A TÂMPIT MAI RĂU 
DECÂT ERAU ATUNCI CÂND AU INTRAT ÎN PRIMA CLASĂ!
   Unde este Abramburica pesedistă să ne explice curicula și alte prostii, unde sunt toți specialiștii în învățământ, toți autorii de manuale alternative? Unde sunt toți profesorii de nota unu și doi definitivați pe post?
   Lor trebuie să le mulțumim, lor trebuie să le aducem osanale, al lor este meritul că am ajuns unde am ajuns, al lor este meritul că într-o vară întreagă plus luni de zile de carantină și izolare ministerul învățământului a bătut apa în piuă și nu a creat programe unitare pe baza cărora să funcționeze învățământul on-line! Lor trebuie să le mulțumim că profesori și învățători care n-au mai călcat printr-o clasă de șase luni își iau salariul întreg și bonuri de masă, de vacanță ... dar nu sunt în stare să folosească un program simplu de chating!
   Lor, lor trebuie să le mulțumim în primul rând: nu sunt singurii, dar sunt în prima linie a răspunderii că am devenit ce am devenit, adică salahorii, căcănarii, spaima, mizerabilii, robii și prost crescuții Europei și nu numai!
MULȚUMIM!

  

   Este prea târziu să mai schimbăm ceva?
   Nu, niciodată nu este prea târziu!
   Repuneți școala în drepturi, selecționați cadrele didactice și plătiți-le bine – nu aplicați sistemul din medicină! – construiți școli, permiteți manuale alternative la școlile private, hotărâți care este minimul de cunoștințe cu care iese un copil din școală, întăriți învățământul profesional!
   Să fim sinceri, asta este soluția!
   Noi nu vom apuca probabil să vedem rezultatele dar generația care vine după noi va profita din plin: iar atunci, nu vor mai fi cazuri izolate copiii primiți cu bursă la studii de către universități prestigioase!
   Și nu vom mai fi Bau-Bau-ul lumii civilizate!
   Și în România se va trăi mai bine decât acum, când mai avem urmările ideilor lui iliescu ion, cel cu pensie specială ca și Abramburica și dăncila și ... și ... și ...
   Așa crede un om, de pe stradă!


miercuri, 12 august 2020

Liber la sponsorizare


   Recunosc că, din când în când mai casc gura pe la așa zisele documentare știnnțifice. Din când în când, pentru că am observat că unele pseudo documentare sunt repetate și de sute de ori (nu glumesc, este adevărat!) iar informația conținută de ele tinde vertiginos, spre zero ...
   Luând toate acestea în considerație, chiar și „când și când” și poate însemna prea des pentru niște programe devenite vectori purtători de publicitate, palide copii ale vechiului Discovery ori NG!
   Dar, dând la o parte acest strat al poveștii, dând la o parte și idioțenia de reality show repetată obsesiv cu aceeași temă și cu personaje diferite pe mai toate aceste inutile posturi, ce mai rămâne? Ei bine, rămâne o modalitate nu prea subtilă de a face bani din propagandă! Nu glumesc deloc când spun asta, așa că vă dau două exemple ...
   Primul: un arheolog (?) transformat în prezentator TV în lipsă de altceva mai bun, umblă prin lume și prezintă cu pretenția de senzațional lucruri absolut comune. Seamă izbitor cu un alt „erou” al Discovery, unul care trăiește singur în sălbăticie și se descurcă mâncând te miri ce, dar care fiind în România, în Apuseni mai exact, a filmat la circa 30 de minute de mers pe jos de drumul național Alba Iulia – Oradea! Ei bine și acest erou face ce face și calcă-n străchini, cu deosebirea că aici călcatul în străchini pare a fi fost mult mai generos răsplătit: omul nostru se deplasează în Ungaria pe urmele mormântului lui Attila! Că în 2014 mormântul a fost deja „descoperit” într-una dintre încercările de păcălire a opiniei publice nu are importanță și temele sunt reluate. Este reluată și povestea cu Sicambria, capitala hunului Attila, este spusă din nou și din nou istoria sicrielor de fier, argint și aur în care ar fi fost înmormântat marele cuceritor. Toate aceste locuri comune sunt spuse pe fondul imaginilor care se derulează liniștit pe ecran: ba Dunărea albastră – dacă preferați, Duna! – ba Parlamentul dar fără opincă, ba Bastionul Pescarilor, ba chiar și catedrala cea mare din Budapesta! Nu a lipsit decât sinagoga de pe Dohany Uța sau n-am văzut-o eu! Amicul nostru cel arheolog, s-a grăbit să-l amestece pe Attila cu Arpad, deși unul era hun și celălat maghiar, s-a grăbit să ne descopere locul orașului Sicambria, capitala hunilor, uitând a ne spune că acest oraș se afla – dovedit – pe locul unde se află Budapesta, s-a grăbit și a uitat să ne spună că Attila avea mai mult ca sigur o capitală mobilă, adică unde era el era și capitala a ceea ce astăzi noi numim stat iar el habar nu avem cum numea când vorbea cu blonda Ildico!
   În toată graba asta, amicul nostru un lucru nu a uitat cu siguranță: să încaseze banii din sponsorizare, pentru că pseudo documentarul istoric a fost de fapt unul turistic, cu o țintă bine definită: Ungaria și Budapesta, mai ales după discursul laudativ rostit de către ... arheologul prezentator la adresa orașului!
   Hm ...

   Al doilea: tot pe Discovery, un individ cumpără, repară și vinde mașini. Îl știți cu siguranță, a avut diferiți mecanici de-a lungul timpului și emisiunea urmează un tipic de-a dreptul anost. Aici ar fi ultimul loc în care te-ai aștepta să te împiedici de sponsorizări, nu-i așa? Ei bine, cine gândește așa, greșește! Amarnic! Pentru că dolofanul nostru amic se gândește să se ducă în Polonia de unde să cumpere o mașină pe care cred că și polonezii au uitat-o: Syrena! O știți? Mai mult ca sigur nu: eu recunosc aici și acum – dar să nu spuneți nimănui – că am văzut pe vremuri, în Polonia, circulând asemenea ciudățenii! Ei bine, este o arătare, o struțo cămilă aducând cu vechiul Wartburg (vi-l mai amintiți?), cu un motor în doi timpi și trei cilindri, o chestie care cu tot cu fum depășește 50 de metri! Da, omul nostru cumpără așa ceva, o duce în UK, o recondiționează și o vinde cu profit!
   Bravo lui!
   Da?
   Bravo lui?
   Poate și bravo lui, dar mai ales bravo lor, polonezilor! În emisiunea de cel mult 40 de minute s-a pronunțat de câteva sute de ori Polonia, polonez, poloneză, s-a vorbit despre și a fost arătat drapelul alb roșu al Poloniei, a apărut (ilar) și ambasadorul Poloniei, cum să vă spun, a lipsit numai „Marea Poloneză” a lui Chopin!
   Dacă nici asta nu a fost o minciunică sponsorizată din gros, atunci nu mai știu care!

   În concluzie: în lumea asta mare se luptă cu ghearele și cu dinții, se dă la gioale, se cumpără și se vinde orice, se calcă pe cadavre fie de dușmani, fie de prieteni, iar oameni dispuși să bage un ban în buzunar se află oricând!

  

   Pe când un documentar despre agatârși vorbind despre Brâncuși, documentar în care să ni se explice cum se fabrică brânza de oaie și zaibărul și poale`n brâu, totul având ca fundal Sfinxul din Bucegi și Sfinxul din Bratocea și Sfinxul din Topleț și Intercontinentalul din București?
   Când?
   Că prostituarea a atins cote maxime în instituțiile de media!
   Asta vede un om, de pe stradă ...





luni, 10 august 2020

10 august: să ne bucurăm!


   Mă bucură hotărârea reluării anchetării jandarmilor implicați în incidentul 10 august: mă bucură mult!
   Dacă vă mirați și vă întrebați de ce, nu mă ascund și vă răspund cât mai simplu și mai scurt cu putință: sunt curios numai dacă îmi dați dreptate ...
   Nu mă bucur pentru că aș avea ceva cu ei ca persoane, nu-i cunosc personal și nici nu țin.
   Nu mă bucur pentru că aș fi gelos pe atitudinea de macho cap de cartel mafiot columbian adoptată de acel „el jefe” îmbrăcat în alb, cel din spatele jandarmilor.
   Nu mă bucur nici pentru că nume mari și boierești gen sindile ori cucoș riscă să ajungă în instanță sau, cine știe, poate mai rău.
   Nu mă bucur pentru că niște oameni și familiile lor urmează a trăi stress-ul unei anchete și poate al unui proces.
   Nu mă bucur considerând din start că manifestanții au fost buni și jandarmii răi.
   Nu mă bucur pentru că o pseudo societate civilă ar obține o așa zisă victorie de etapă (etapă către ... unde?).
   Nu mă bucur pentru că viitorii posibili inculpați vor da date despre ingerințele pesede-ului în munca organelor de ordine.
   Nu mă bucur la gândul că vom afla cine a adus huliganii în piață.
   Nu mă bucur pentru nimic din toate astea.

   Mă bucur, mă bucur foarte mult dacă cei arătați cu degetul sunt anchetați, inculpați judecați și condamnați pentru că numai și numai în urma unei asemenea sancțiuni penale, eventual și a pierderii pensiei grase și speciale, angajații noștri, ai tuturor vor pricepe, în sfârșit, că nu sunt slugile puterii indiferent de acronimul cu care se recomandă aceasta ci că sunt în slujba cetățeanului și nu a canaliilor politice vremelnic ajunse la putere! Indiferent că-i dragnea sau dan ori firea, nu importă că este dăncilă orban sau Iohannis, toți ăștia sunt trecători cum au fost și marx și lenin și stalin și chiar și iliescu: cu ajutorul lor, al forțelor de ordine, poporul în schimb poate fi veșnic!

  

   Cu un strop de noroc, societatea românească va primi o lecție binemeritată iar structurile de impunere a legii vor pricepe că nu ministrul de interne le dă salariile ci mulții plătitori de impozite!
   O primă lecție necesară!
   Vor urma, în timp și altele!
   Așa crede un om de pe stradă ...
   Are el oare dreptate ...?

joi, 6 august 2020

La mure!

   Am aflat, aproape întâmplător, de o bucățică de loc lângă București plantată cu diferiți pomi fructiferi, cu zmeură și cu ... mure! Locul exact este în zona localității Afumați și indicații precise aflați dând o căutare după „plantație mure”. Nu veți regreta!
   Locul, la care se ajunge ușor, mai puțin ultimul kilometru, permite doritorilor să-și culeagă singuri murele și să le depoziteze în caserole puse la dispoziție de către proprietari. Prețul, culegând singur, este de opt lei pe kilogram, ceea nu este mult deloc dacă ne gândim la prețul fructelor de pe piață! Credeți-mă, nu sunt greu de cules, este o ieșire plăcută iar pentru copii, o burtă de fructe nu poate strica niciodată! Fiți fără grijă, nu vă urmărește nimeni și nici nu vă ține cineva socoteala pentru câte mure ajung în caserolă și câte în burtă!
   Pentru cei temători, putem spune că fără grabă, un om poate culege peste două kilograme într-o oră: fără grabă!

   Ω

   Așadar, spor la cules, la făcut dulceață, sirop sau un fel de vișinată cu mure în loc de vișine, totul însoțit de câteva ore în natură și de fructe mâncate mai proapete decât îți poți închipui!
   Cine dorește, poate cumpăra și mure gata culese dar parcă-s mai gustoase alea adunate cu mâna ta!
   Așa i se pare unui om, de pe stradă ...