Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 octombrie 2016

A venit circul în oraș!

   Am asistat la TV la încă o rundă a Marii Rușini Naționale: pseudo-partidele românești „și-au lansat candidații” - măcar dacă ar fi făcut-o de-adevăratelea!
   Am asistat la furia exprimată fără reținere de un virtual veritabil pușcăriaș, pe numele lui dragnea, scăpat printr-o greșeală de neiertat a justiției cu numai doi ani cu suspendare, furie exprimată cu scrâșnete stomatologice la adresa șefului statului, am asistat la încercarea de înjurătură elegantă a fostului prim ministru tăriceanu, cel de al cărui gât se apropie ștreangul, am ascultat din nou hăhăiala celui ce ne-a fost președinte mult prea mult timp pentru a mai încerca să ne mintă, am asistat la defilarea unor neica nimeni, am asistat la prezentarea prostiei fără seamăn a limitaților (politic) liberali care deschid lista la senat pentru București cu un nume ce ne amintește de nenea Iancu și al lui celebru „urăsc trădarea dar iubesc pe trădători”, am asistat la o defilare penibilă, la o monstruoasă prezentare de monștri!!!

   Am stat în fața televizorului și m-a luat cu frig: dragnea, împreună cu firea, tăriceanu și niște necunoscuți lingăi, un fost ministru al culturii care îmi vorbește despre „politica care”, unioniști hotărâți să salveze orice, mere stricate din care ies blonde susținătoare permanent cu buchete de flori în brațe (unde ești tu Cati Ciocârlan, să-ți vezi nedemna urmașă?!?), am tot văzut nechemați, am văzut susținătorul dreptului la vot al delfinilor, am văzut galeria ororilor ... însă am înțeles că ceva lipsește!
   Și mi s-a făcut și mai frig! 
   Lipsește super partidul izmenarului geal oprea!
   Lipsește puritatea conservatoare a lui voiculescu!
   Lipsește democratminusliberalismul bleg!
   Lipsesc dintr-o dată nume ce se credeau pe veci fixate pe firmamentul națiunii, nume fără de care nu se putea mișca pe vremuri nimic în țara asta!
   Și m-am simțit mai bine ...

   Ω
  
   Depinde numai și numai de noi, alegătorii, ca cei mai sus enunțați să rămână în galeria monstruoasă a circului numit „viață politică” și să fie înlocuiți de persoane integre, care chiar să merite fotoliul de parlamentar!
   Dacă sistemul electoral nu se schimbă urgent,
 dacă nu se introduc piedici votului pentru doi mici și-o bere,
atunci ne-am cumpărat un bilet perpetuu la spectacolul de prost gust al circului monștrilor!
 
SĂ ÎNVĂȚĂM DIN REACȚIA DE DUPĂ COLECTIV!!!

vineri, 28 octombrie 2016

România ruptă




   Iată un mod „european și civilizat” de a face campanie electorală: și nu mă refer la absurdul scrierii tuturor cuvintelor cu majusculă! Citiți cu atenție textul și notați și cui aparține! Așadar ...
   Un lucru pe care clasa politică izolată în parlament, la București, nu îl știe, este acela că în ultimii ani, capitala a ajuns să fie stigmatizată ca prea mare consumator de resurse furate adevăraților producători ai acestora. Idioții componenți ai clasei politice românești, izolați în turnul lor de fildeș din dealul Uranus, nu mai știu ce se întâmplă în țară, nici nu înțeleg lucruri simple, nu văd tendințele centrifuge ale provinciilor autointitulate bogate și nici nu cred că o secesiune ar fi posibilă: ei, politicienii aceștia capabili de a se lupta pe cadavrul națiunii realizate prin luptă în urmă cu aproape o sută de ani, văd doar până la propriul lor buzunar și cont!
   ȘI ATÂT!
 
   Ar trebui să priceapă cineva că așa cum propaganda fascistă sau comunistă este interzisă, la fel ar trebui procedat și cu altfel de propagandă, mult prea subtilă pentru un dragnea sau ponta sau chiar transilvăneanul blaga! Ar trebui să le explice cineva ce efecte de lungă durată lasă în mintea celor mai puțin pregătiți repetarea obsesivă a unei reclame de tipul
din inima Ardealului!”
   Ar trebui să bage la cap impotenții noștri legiuitori că județul Vaslui este atât de sărac pentru că nici un investitor nu construiește o uzină într-un loc fără drumuri!
   Ar face bine să le explice cineva că distrug ceea ce alții au realizat după sute de ani de oprimare numai punând mâna pe arme!
   Ar trebui ...
   Dar ei ce fac?
   Ei, prin activitatea stupidă la care se dedau, încurajează primii pași ai unei viitoare cereri de secesiune, ei mângâie duios fiara cu chip blând care ascunde federalizarea și autonomia extinsă, ei cred că ridicolul acuzației de atentat de la Târgu Secuiesc este suficientă pentru a bloca acțiunile inteligente și persuasive ale UDMR-ului, ei se vor alia oricând cu același UDMR pentru a accede și păstra puterea care le va permite să se ungă din nou pe boturile și pe ghearele de animale prădătoare!
   Când îi vedeți îmbrăcați în costume perfecte de tip „senator USA”, închipuiți-vă că acele costume sunt făcute din chinurile prin care trec fetele și femeile din Vaslui și Teleorman „duse la produs”, că au culoarea vânătăilor copiilor maltratați de părinți abrutizați de alcool din aceleași județe și că sunt cumpărate și cu câteva picături de sânge vărsat de amărâții duși în sclavia foamei! După ce-i priviți astfel, după ce vă amintiți că în spatele fiecărui „domn” bine îmbrăcat se găsesc nenumărate drame, tragedii și chinuri ale celor care nu capătă niciodată nimic, că ei sunt de fapt cei care au vândut deja viitorul nostru și al întregii țări, mai gândiți-vă la votul pe care sunteți chemați să-l dați, mai gândiți-vă la condamnații definitiv care ne conduc, mai gândiți-vă cum și cu cine trebuie să votați!

   Gândiți-vă bine că datorită lor, datorită modului absolut imbecil în care este condusă această țară, internetul este plin de „ardeleni” care cer de fapt ce vrea și UDMR-ul: pentru început o mai largă autonomie fiscală, urmând cea teritorială și, în final, probabil secesiunea totală!

   Abia apoi trebuie să cugetăm adânc la necesitatea partidelor pe baze etnice și la ruperea acestei țări amărâte în bucăți pe gustul cui îi tot aduce la putere de la revoluție încoace!

   Ω

   Clasa politică românească trebuie urgent reformată!
   Poate ar trebui să începem prin cererea unui cazier curat, ca să nu ajungem să ne reprezinte d`alde Nuțu Cămătaru!
   În rezumat ... la alegeri ne trebuie o variantă: din păcate, ea nu a apărut încă!
   Sau n-o văd eu!

   Nu am învățat nimic din drama de la Colectiv! Am crezut atunci că s-a produs o schimbare: nimic mai fals - încă nu a plătit nimeni, cei care și-au dat atunci demisiile sunt bine merci și morții au rămas morți! Ieșirea atunci în stradă a arătat ce poate însemna unirea și ce putere îți aduce ea:
dar am uitat prea repede ...
și vom plăti!

joi, 27 octombrie 2016

Cică - cine`i prostu`?

   Nu mă pot lămuri cu nici un chip: sunt eu prost, sunt ei proști sau ne cred pe toți, proști?
   L-am asculat pe șeful cel mare al partidului cel mic salvați România, partidulețul care nu a prea reușit să salveze nici Bucureștiul, l-am ascultat așadar cu o declarație de un absurd de farmec plin: spunea nicușorul cel dănuț care udă canapeaua, că-l vor susține la viitoarele alegeri pentru funcția de prim ministru pe Cioloș! Dincolo de faptul că nu cred să-l fi întrebat pe acesta dacă are nevoie de susținerea canapelei lor electorale, nicușorul cel dănuț și puținii lui membri de partid ne cred proști sau se manifestă domniile lor ca și cum ar fi: adică cum îl vor susține în alegeri pe Cioloș pentru funcția de prim ministru?
DE CÂND ESTE ACEASTĂ FUNCȚIE,
CEA DE PRIM MINSTRU VA SĂ ZICĂ,
UNA ELIGIBILĂ PRIN VOT POPULAR?
   Îmi este teamă că cineva nu are legătură cu politica nici cât cu statuile de la Universitate!

   Ω

   De fapt ar trebui să mă bucur:
NU NE CREDE PROȘTI!

miercuri, 26 octombrie 2016

Aroganță fără limite

   Voi fi cât mai scurt cu putință: înaintea alegerilor, se aruncă praf în ochii oamenilor cu o nouă gogoriță, anume o cale ferată pe centura Bucureștiului: am scris despre acesastă variantă de transport cu ceva timp în urmă, am arătat că sistemul de transport feroviar în capitală era gândit din perioada primului război mondial, dar nu despre asta este vorba, ci despre altceva! La frumoasa „vizită de lucru”, a participat și un nene cam gușat, unul de-și zice ceva de genul șef pe la CFR: ei bine, un reporter, a îndrăznit să-l deranjeze pe măria sa cu o întrebare (este adevărat prostească) legată de întârzierile trenurilor pe această rută, ceva de genul „ne puteți garanta că trenurile nu vor întârzia ...”?
   Ei bine, răspunsul personajului a făcut toți banii!
   dacă nu erau camere de filmat, cred că reporterul căpăta și un cap în gură:
EL NU A VENIT ACOLO PENTRU A GARANTA LIPSA ÎNTÂRZIERILOR,
EL A VENIT PENTRU CĂ A FOST INVITAT SĂ VADĂ O PROPUNERE, 
etc, etc, etc ...

   Nu pot descrie aroganța personajului, suficiența lui, nu am talentul necesar descrierii „siktir-ului” cu care l-a privit pe acel amărât reporter, nu am spațiul și nici timpul necesare pentru a vă zice ce spunea atitudinea lui față de noi, dobitocii care ne închipuim că la calea ferată lucrurile merg ... ca pe roate!
   M-a îngrețoșat și am înțeles că asist la înmormântarea unui proiect nenăscut!

   Ω

   Dacă mai are timp premierul până la începutul lui decembrie ... poate-l trimite la plimbare pe obraznicul său subaltern: chiar și pe centura Bucureștiului!

luni, 24 octombrie 2016

Muntele de beton

   Am fost puțin pe la munte: întotdeauna era puțin, dar acum chiar așa a fost! Probabil însă, că este una dintre ultimele ocazii în care mă mai obosesc să merg pe Valea Prahovei sau ceea ce se înțelege prin această denumire!
   Am călcat printre altele și prin Predeal, o localitate în acre nu am mai fost decâțiva ani: surprize, surprize ... din cele mai mari și mai neplăcute! Totul a fost transformat într-un complex imobiliar, absolut tot muntele a cedat în fața presiunii „dezvoltatorilor”, totul se învârte în jurul betoanelor, cărămizii și asfaltului!
   Nu mai există verdeață, există betoane, nu mai există copaci, există betoane, nu mai există flori, există betoane! Totul a fost transformat într-un cartier uitat de lume: de ce uitat de lume?
   Pentru că mult prea mulți s-au repezit să-și construiască sau să construiască o (bineînțeles!) vilă, dar au constatat că nu o pot termina (criza), lăsând în părăsire niște structuri hidoase, năpădite de buruieni și de gunoaie, care nu deranjează absolut deloc autoritățile locale?
   Pentru că Predealul este năpădit de pensiuni și pensionoaie care au câțiva clienți în perioada sărbătorilor de iarnă și poate încă puțini și la vremea schiului?
   Pentru că din fostul parc al vilei Robinson nu au mai rămas decât niște resturi, clădirea veche și frumoasă fiind sufocată de construcții ce o închid aproape complet și care se află cam la 10 metri distanță (cine o fi dat asemenea aprobări?).
   Pentru că fosta cabană Susai a trecut în proprietatea fostului sârb al proTV-ului, postul acela care plânge de mila „țărișoarei”? A propos, sub sârbul acela prețurile la cabana Susai erau modeste: de la 60 €/noapte în cameră single și până la 200 €/noapte la VIP! Acum, fosta cabană pare închisă, sârbul grăbindu-se să scape de toate bunurile imobile, adică cele pe care s-ar putea pune mai ușor sechestru în urma bubelor dumnealui!  
   Pentru că drumul spre Trei Brazi a devenit drumul Multe Pensiuni?
   Pentru că tot ce înseamnă Comarnic Brașov a devenit pur și simplu mina de aur a primarilor de indiferent ce culoare politică au?
   Pentru că orașele sunt moarte? Pentru că sunt într-adevăr moarte: dacă ieși seara din casă, constați că mândrele „vile” ridicate pentru prostia pe care maramureșenii o numesc FALĂ, nu sunt locuite, sau, mă rog, sunt așa zisele case de vacanță prin care calcă cineva o dată, poate de două ori pe an și pe care proprietarii le-ar vinde într-o clipă dacă ar găsi pe cineva mai prost decât ei - dar nu se mai găsesc așa de ușor fraieri care să îngroape bani în betoane fără sens!

   Lucrurile s-au repetat peste tot trase la indigo: la fel ca la Susai s-a întâmplat și cu Stâna Regală (acum câțiva ani nici nu te puteai apropia, că „telefoniștii” ar fi pus și câinii pe tine), cu cabana Piscul Câinelui, devenită și ea proprietate privată - ale cui au fost și cine le-a vândut? Iată încă o idee pentru anchetele proTV-ului!

   Așadar, promit să mă feresc de sectorul 7 al Bucureștiului până în momentul în care primăria Bușteni va hotărî retrocedarea vârfului Omul proprietarilor de drept (sigur cineva îl cere și îl va primi) sau până când acel grup de investitori evrei care voiau să demoleze Sfinx-ul pentru a ridica un hotel la Babele va primi aprobările necesare!

   Ω

   Până atunci, prefer locurile mai izolate și cât mai puțin cunoscute - și fără betoane și gipane!

vineri, 21 octombrie 2016

Unii ioni se supără ...

... când li se spune că au rămas în proiectul pcr și că dacă nu au regresat, măcar au stagnat dar cu siguranță evoluția lor a tins spre zero. Dacă ne gândim mai bine, mulți ani după `90 am fost conduși spre dezastru de aceeași mesianici tovarăși care cu zâmbetul lor făceau soarele să apară deasupra susținătorilor lor feroci care ar fi mușcat oricând o bucată de Marian Munteanu! Bine, înțelegeți dumneavoastră, MM de atunci, nu mm de acum ...
   De ce această aducere aminte?
   Pentru că, la moartea lui Radu Câmpeanu, liberul cugetător iliescu ion, cel cu dosarele revoluției și cu modelul suedez de comunism cu față umană, scrie pe blogul său:
„Am aflat cu profundă tristețe vestea morții lui Radu Câmpeanu, fostul președinte al ...”
   Dumnezeu să-l ierte, chiar dacă nu l-am agreat în mod deosebit, chiar dacă l-am condamnat pentru repetatele ruperi ale singurului partid care ar fi putut face cu adevărat opoziție pcr-ului reinventat, regret omul și nu politicianul: odihnească-se în pace!
   Dar, vrând nevrând, memoria îmi joacă feste și-mi aduce din urmă, din timp adică, următoarele cuvinte:
„Am aflat cu profundă tristețe vestea morții lui Shimon Peres, fostul președinte al ...”
sau cam așa ceva ...
   Cum vi se pare?
   Băgați de seamă asemănarea?
   Așa cum pentru morți se folosește un șablon al profundei tristeți (dacă nu mai era în funcție) sau al mâhnirii (dacă încă mai funcționa în viața politică) sau al profundei tristeți și mâhniri dacă era cetățean al unui stat suficient de puternic pentru a simți nevoia să facă frumos, așa a folosit nea nelu cotrocelu` un șablon și pentru vii: pentru viii din țara LUI, din ograda LUI, vii pe care i-a considerat vite de la plug, de care și-a bătut joc din reavoință sau din prostie crasă, vii pe care i-a păcălit dându-i pe mâna lui năstase (două sentințe cu executare), ponta (prea multe capete de acuzare pentru a mai fi înșirate aici) și dragnea (condamnat definitiv și cu altele în pregătire).
   Așadar, ce să mai cred eu despre cel care a făcut acestui neam mai mult rău decât Dej și Ceaușescu împreună?

   Ω


  Îmi veți spune că nu scrie el pe blog, că are pe cineva care ... sunt de acord și sunt convins că n-a mai scris nimic de la semnăturile puse pe:

- Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales președinte și prin care a amnistiat toate infracțiunile săvârșite care se încadrau la mai puțin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de pușcărie toți cei care au bătut revoluționarii arestați.
- Decretul de grațiere a membrilor C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fuseseră condamnați pentru că au aprobat, în ședința din 17 decembrie 1989, reprimarea revoluției din 1989.
- Decretul prin care a grațiat ofițerii condamnați pentru deschiderea focului în zona Calea Lipovei din Timișoara.
- Protestul la condamnarea generalilor Victor Atanasie Stănculescu și Mihai Chițac, care fuseseră găsiți vinovați de reprimarea revoluției, dar fuseseră numiți membri în primul guvern FSN de același iliescu ion. 
- Aprobarea recursului în anulare (în 2001 după ce a ajuns din nou președinte al României), formulat de noul procuror general numit chiar de el, Tănase Joița, împotriva sentințelor de condamnare a celor doi generali, care astfel au scăpat de detenție.
- Decretul de grațiere (în decembrie 2003), a lui Iosif Veverca, un milițian care a ucis cel puțin o persoană la Timișoara, în revoluția din 1989 .
- Decretul prin care l-a grațiat pe Miron Cosma și pe Ioan Corpodean, ofițer de miliție implicat în reprimarea revoluției de la Timișoara.

   Și pentru că i se terminaseră (probabil) ideile de „așternut” pe hârtie, același iliescu ion declara pe data de 15 mai 2007, la postul de televiziune „Realitatea TV” „ ... minerii au făcut un act civic.

   Observăm așadar repetițiile acțiunilor lui iliescu ion, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă sunt voite sau este bâlbâit ...
   Să revenim însă la ce scrie dumnealui pe blog, știu, sunt convins așa cum spuneam și mai sus, că scrie altcineva pentru el: dar dacă Renault și-a pus sigla pe Dacia, răspunde pentru ce iese pe poarta fabricii, nu?
   Păi, la fel ar trebui să răspundă și iliescu ion pentru prostiile care ies pe „gura” blogului!
   Că pentru celelalte, alea multe cu care a nenorocit toată țara, se pare că a fost iertat:
Dumnezeu să-l ierte, că noi n-avem voie!
 
 


 

miercuri, 19 octombrie 2016

Un pas spre actualitate: în sfârșit!

      Ei bine, da: în sfârșit a intrat în lumea noastră, în sfârșit a înțeles nevoile poporului și a făcut pasul decisiv spre modernitate, uitând de vechile obiceiuri!
   În sfârșit, biserica ortodoxă română, mai bine cunoscută sub numele înregistrat la oficiul comerțului bor S.A. s-a descotorosit de obiceiurile învechite, ancestrale, care-i permiteau să ia și de la vii și de la morți, așa că acum ia și de la Uniunea Europeană! Exagerat de credinciosul și mult prea cerătorul și pe nas cântătorul teodosie de la Constanța (ce nume mishto pentru un manelist!), a binevoit să mai ușureze jugul pus pe grumazul babelor habotnice și a băgat mâna elegant scoasă din sutana brodată, direct în fondurile APIA, adică în fondurile alea unde agricultorii români nu ajung decât cu documentație întocmită de cine trebuie!
   Nu ar trebui acum ca toți închinătorii și bătătorii de mătănii să dea fuga în fața anchetatorilor și să ceară acestora exonerarea numitului petrescu teodosie?
   Ba da, ar cam trebui, pentru că știm noi că sfințiile lor sunt toți curați ca lacrima - de crocodil!
   Altfel cum s-ar mai putea deschide un bordel, un casino sau o bodegă, adică fără sfințirea selectului local de către selecta sfinție a sfinției sale exagerat de sfinte!?!?!

   Sperăm din suflet, ca acest moment să fie doar un început în lungul drum al aducerii bor S.A. în normalitate fiscală și, de ce nu, chiar și spirituală: pentru cine nu înțelege, adică să-i mai lase lui Ucigă-l Toaca cererile alea absurde în bani și alte foloase la nunți, botezuri sau înmormântări! 

   Ω

   Nu am confundat nici o clipă credința și religia cu compania națională a stropitului cu busuiocul!
   Nu au nici o legătură, iar apropierea dintre un daniel sau teodosie și credința ortodoxă
ESTE O SIMPLĂ COINCIDENȚĂ!
 
   Breaking news: la Ieși, or`fos` numa` 160.000 de credincioși la cele racle și muceniț` închinători, bre!
   Cu 90.000 până la 100.000 mai puțini decât media anilor trecuți: oare să ne deșteptăm, române?

luni, 17 octombrie 2016

Nu cumva greșim?

   Deschid televizorul și, până să apuc să-l închid, aud unul din două lucruri: polică sau/și sport - în special fotbal! Dacă nu-i politică, este sport, de fapt este fotbal!
   Dacă nu e fotbal, atunci sunt iubite de fotbaliști!
   Dacă nu-s iubite/soții de fotbaliști, sunt antrenori!
   Dacă nu-s nici antrenori, sunt frezele lui Messi sau hotelurile lui Ronaldo!

   Dacă nu-i nimic din toate astea, este deasupra tuturor hăhăitul lui beecali, un sunet pe care dacă l-ai auzit o singură dată, îți rămâne întipărit în minte mai ceva decât data bătăliei de la Vaslui!

   Așadar, nu cumva consumăm prea mult cu așa zisul sport?
   Pentru că prostia cu care ne sufocă televiziunile se poate numi oricum, de la bârfă și prostie până la intoxicare, dar sport nu este! De ce se permite asta? De ce este îndobitocit privitorul?
   Și apoi, fără glumă, ce mare rahat se întâmplă dacă naționala de fotbal nu se califică la nu știu ce competiție?
   Dar dacă se califică?
   Ne crește rating-ul de țară?
   Sau ne scade?

   Se alocă prea mult timp și prea multe resurse unui fenomen lipsit de valoare și consumator de toate cele: președintele Iohannis i-a premiat pe sportivii medaliați la Rio - aș fi preferat să-l premieze pe omul care a descoperit TELOCITELE și nu pe sportivii care din întâmplare au venit pe locul trei!
   Răsturnarea valorilor a făcut din bucătarii de cantină vedete de televiziune, din curvele mădăline vedete de televiziune, din analfabeții alergători după o minge vedete de televiziune, dintr-o jucătoare de tenis un bun național și vedetă de televiziune, din țiganii maneliști vedete de televiziune și din profesorul Popescu un biet Popescu, acolo ...

   Ω

   Poate ar trebui să ne luăm interesele înapoi, să nu ne mai lăsăm păcăliți cu false știri despre false valori și să ne vedem adevăratele preocupări într-o lumină adevărată și nu prin prisma părerii lui
 stanc(i)uchipciutătărușineanuhalepandonebeecalinegoițăgenerali
sau oricine mai doriți dumneavoastră, despre lume!
   Un prim pas ar fi să ne întrebăm ... cine mama dracului este și profesorul ăsta, Popescu?
   Pe unde antrenează?

vineri, 14 octombrie 2016

O surpriză: târzie și neplăcută!

   De multă vreme, adică de niște ani buni, spun că Bucureștiul împărțit în șase sectoare este neguvernabil! Și aduceam ca argument faptul că un oraș cu circa trei milioane de locuitori sau mai mulți (reali, nu înregistrați) are o medie de jumătate de milion sau mai mult pe un singur sector, ceea ce înseamnă că o primărie trebuie să îndeplinească munca unor zeci de primării, ținând cont că un sector al acestui nenorocit București este mai populat decât multe județe ale României!

   Mai spuneam și că este anormală și prostească împărțirea politică a primăriilor și blocajul în care se ajunge atunci când primarul general este alb, consiliul general este galben, primarii de sector sunt albi iar consiliile de sector sunt negre! Nu a ascultat nimeni niciodată ce are de spus cetățeanul ...

   În sfârșit, dădeam ca exemplu Parisul, al cărui primar general este ajutat de un consiliu local format din primarii zecilor de arondismente în care este împărțit orașul! Mai spuneam că în cazul Parisului, indiferent cine are puterea - consiliul sau primarul - nu se poate rămâne într-o situație de blocaj!

   Am mai vorbit despre imbecilitatea descentralizării inutile și a împărțirii lucrărilor edilitare pe simpla prezență a transportului public, prin diferența de standarde în ceea ce privește orice lucrare publică, de faptul că primăria generală dă de multe ori hotărâri potrivnice celor luate de sectoare!

   Vorbeam despre lipsa de coerență la nivelul capitalei în ceea ce privește serviciile publice, de la cele mai modeste și până la cele mai importante!

   Nu a ascultat nimeni, pentru că rolul cetățeanului nu este să aibă idei, ci să plătească taxe și impozite din care să-și ridice d`alde videanu Palate ale Parlamentului la Snagov (a propos, cu videanu ce se mai aude, de ce nu s-a terminat încă?)!

   Acum însă, niște arhitecți, oameni care se pricep presupun la urbanism ceva mai bine decât hârțogarii primăriilor, vin și dau ca exemplu ... Parisul, cerând o modificare a sistemului administrativ bucureștean: sunt curios, pe ei o să-i audă cineva?

   Ω

   Nu-i va auzi nimeni, pentru că împărțirea orașului în minisectoare de cel mult o sută de mii de locuitori ar duce automat la pierderea puterii politice și economice a unora „care este” și ar da peste cap toate șmecheriile celor deveniți după alegeri ...
guvernatori autocrați!

marți, 11 octombrie 2016

0219544

   Dacă nu știați, acesta este numărul de telefon al poliției rutiere București!
   Domnilor polițiști, bă milițieni nenorociți și analfabeți, scriu aceste rânduri pe telefon, blocat

DE O ORĂ ÎN TRAFIC,

iar la numărul din titlu nu răspunde nimeni și nici polițiști nu se văd!
   Tot Bucureștiul este blocat pentru că plouă, căcatul de lucrări pornite de primărie cu scopul îmbogățirii personale ne-au omorât, poli-miliția are șefi Tobă de carte și plini de dispreț la adresa plătitorului de impozite!
   Dacă aș putea, acum aș călca întraga conducere a poliției de rahat române!
   Aș vrea ca ministrul de interne de mână cu hoțul de oprescu și mincinoasa de firea să-mi facă plinul consumat stând ca boul pe loc!

   Stăm ca tâmpiții în ploaie, semafoarele puse alandala pentru că cineva le-a importat și primăria s-a simțit obligată să i le cumpere bineînțeles nu funcționează, sistemul de semaforizare inteligentă i l-aș băga undeva lui videanu pe care sper să-l văd legat cât mai curând!
   Iar la 0219544 sună a pagubă!

   Ω

   Este inadmisibil: poliția rutieră are grijă să deschidă drumul demnitarilor în centru, în rest, cetățenii?
DĂ-I ÎN PIZDA MĂSII DE PROȘTI,
LASĂ-I SĂ AȘTEPTE!

luni, 10 octombrie 2016

Un regal!

   O`Sullivan, Robertson, Selby, Trump ... iată-i, în ordine alfabetică, pe semifinaliștii Masters-ului de la București! Hm, da, putea fi la fel de bine ultimul careu al unui campionat mondial!
   Nu contează cine a câștigat, nu contează scorurile, contează că a fost o plăcere, din când în când pigmentată cu mici gafe ale comentatorilor, dar, la total general, un adevărat regal: dacă luăm în calcul și că s-a ajuns la joc decisiv după 16 disputate ...
   Știm , nu toată lumea agreează acest joc, dar nu putem fi condamnați toți să tremurăm pentru soarta țării în meciul de la Erevan!

   Din păcate, la București nu prea sunt evenimente de asemenea calibru (nu numai la snooker) așa că-i vom duce dorul ...

   Ω

   Am avut plăcerea de a vedea în tribune copii: poți ști dacă printre ei nu se află și un viitor mare jucător de snooker?
   Că de pungași, politicieni și fotbaliști, ne-am săturat!

vineri, 7 octombrie 2016

Ion Iliescu ar trebui să ne răspundă: este ilegal sau imoral?

   Președintele Iohannis a declarat zilele trecute, în stilu-i transilvăneano liniștit, că viitorul premier nu va fi unul în cercetare penală sau gata condamnat: lucrul acesta, care ar părea oricui absolut normal, a deranjat corifeii PSD-ului, care imediat au sărit la gâtul lui „Iohannis”, la fel cum au procedat și încă mai procedează cu „Băsescu”. Cum, de ce consideră ei că au dreptul ca după ce au fost prinși cu rața-n gură să fie lăsați mai departe paznici la Avicola, nu pricepem!
   În această situație cel puțin penibilă, în această situație în care bunul simț ar trebui să acționeze în special la nivelul alegătorilor PSD, șefii partidului chiar își fac un titlu de glorie din faptul că au fost prinși cu mâța-n sac: și culmea, votanții partidului, cei care tremură pentru pensioara lor amărâtă, cei care s-ar vinde oricând pentru o brichetă, un pix sau o găleată, sunt gata să-i aducă din nou la conducere pe unii care nu s-au dovedit buni nici măcar de hoți! Cu toate că suferă și astăzi din cauza greșelilor comise de partidul pe care-l tot votează de aproape 30 de ani, dumnealor nu uită că au ieșit la pensie la nici 50 de ani - pentru ca astăzi femeile să iasă la 65! - nu uită că periodic capătă doi mici și-un brânci, nu uită că sunt cea mai chinuită parte a societății românești din cauza sistemului mizerabil pe care-l perpetuează la conducere!
   Văd/citesc mulți agitatori care îi ridică în slăvi pe pesedeii de ieri și de azi - partidul dă bani frumoși pentru activitatea postacilor care nu te lasă nici să respiri, indiferent de platforma pe care încerci să schimbi o părere, oameni care nu au nimic de spus în afară de „jos, afară, huo”, oameni care nu știu că acum vreo zece ani plăteam impozit statului pesedist aproape 40% și că același PSD ne-a prezis sfârșitul la introducerea cotei unice de 16%: văd că lucrurile merg chiar mai bine, dar așa ceva nu poți spune pentru că ești de îndată acoperit cu invective!
   Exact așa se petrec lucrurile la orice nivel am încerca să ne referim (cota unică a fost doar un exemplu la îndemână): dragnea, ponta și ai lor, sunt disperați să rupă gâtul unei DNA, convinși că dacă reușesc, instituția le cade în gheare și devin peste noapte nevinovați!
   ghiță, crede că invectivele de la propriul post tv țin de probe!
   Prostovanii care îi căinează pe hoții de mai sus (și nu numai pe ei, ci din toate partidele) vor ține la putere o ciumă care deja a pus stăpânire pe o mare parte din țară!
   Se poate face ceva?

   Ω

   Cum nu avem loc de toți popii cu vin, lumânări și cruciulițe de monopol, nu ne putem ruga Domnului, așa că soluția este tot parul, adică ieșitul în stradă și îndepărtarea din politică a celor ce au devenit o clasă socială aparte, o tagmă, o grupare mafiotă!
   Nu știți pe cine?
   Ar fi simplu să începem cu cei care au votat pentru nevinovîția lui oprea gabriel, generalul de izmene și șireturi, comandantul suprem al tuturor popotelor din țară:
hai să vedem, câți dintre ei vor fi realeși?
 
ÎL RUGĂM AȘADAR PE DOMNUL TOVARĂȘ ILIESCU ION,
CEL CU REVOLUȚIA ȘI CU MINERIADELE,
SĂ NE SPUNĂ PĂREREA SA SINCERĂ:
ÎI PLACE CE A  CRESCUT ÎN PARTIDUL  MINUNE ?
ESTE DE ACORD CĂ dRAGNEA ȘI CEILALȚI SUNT UN MODEL DE BUN SIMȚ ?
  

miercuri, 5 octombrie 2016

Karpatia - un spectacol rar întâlnit!

   Încă un sfârșit de săptămână cu evenimente puține sau puțin interesante în București: dincolo de o piesă de teatru, de un film
sau - eventual - de un concert urlat, nu prea găsești mare lucru de făcut!
   Am aflat că Ronnie O`Sullivan și-a luat casă la București, am aflat că dezvoltatorul de la care se pare că a luat-o își face de fapt reclamă în felul ăsta - de parcă o să mă întâlnesc cu Racheta în barul de la colț și o să facem un biliard!
   Așadar, nimic interesant sau cu adevărat interesant ...
   Și totuși ... pentru că nu am ratat nici o ediție până acum - este adevărat, este abia la a treia - ne-am îndreptat din nou cu plăcere către Florești Prahova: aici are loc un concurs anual de călărie, un concurs cu participare internațională sau mai exact un CCI (Concours Complet Internațional). Participarea, într-adevăr internațională, a fost unul dintre lucrurile bune, dar plăcut cu adevărat este parcul de peste o sută de hectare în care se desfășoară totul, traseul care mie ca profan mi se pare dificil spre foarte și, nu în ultimul rând, competiția de atelaje, adică pe românește, de căruțe! Recunosc, respectivele utilaje aduc mai mult cu un antic car de luptă decât cu o căruță, fiind operat de două persoane în cazul nostru: nu vă închipuiți cât de spectaculos poate fi și traseul și rezolvările găsite de oamenii ăștia! Este de-a dreptul uluitor, este spectaculos și, mai ales, este încântător că ții cu toți sau cu nici unul!

   Mare păcat că asemenea concursuri sunt rare - cel de la Florești având ciclicitate anuală.
   Mare păcat că tinde să se transforme într-un bâlci al unor floreșteni care din momentul în care sar gardul proprietății se cred cel puțin proprietari de cai ce aleargă la Ascot sau Longchamp.
   Mare păcat că organizatorii tind să înghesuie totul în jurul tribunelor așa zis oficiale și nu dezvoltă manifestația de-a lungul întregului traseu, adică inclusiv în zonele rezervate acum parcării.
   Mare păcat că unii posibil producători vin cu fructe și alte produse cu proveniență incertă și încearcă să le vândă la prețuri de cel puțin trei ori cel de achiziție din orice magazin mai scump.
   Mare păcat că pe traseu nu sunt așezate ecrane pe care să poată fi urmărită desfășurarea cursei pe toată lungimea ei - o televiziune interesată am văzut la fața locului.
   Mare păcat că se cere pe un tricou suma de numai ... 340 lei! Noi! Noi leii, nu noi!
   Mare păcat că mulți spectatori nu înțeleg pericolul șarjei de cavalerie și se așteaptă ca un concurent să-i ocolească sau să se scuze că-i deranjează!

   Intrarea a costat 30 de lei: a fost mare păcat?
   Nu, pentru că trecând de aceste inconveniente - mici - evenimentul de trei zile a fost un succes de public și cu siguranță și-a câștigat noi simpatizanți și viitori participanți!
   Presupun că mai multe asemenea concursuri ne-ar mai civiliza puțin, ne-ar schimba percepția despre lume și mândria burții enorme coborâte dintr-un BMW second hand - din Germania! Presupun că putem învăța că pe lume sunt lucruri mult mai frumoase și mai interesante decât „manele cu gagici”, așa cum grăiește un grafitti din parcul Kiseleff, chiar într-o coastă a muzeului de geologie! 
   ... presupun ...

   Trăgând linie, trebuie să spun că mie ca profan, om care mă uit și la altceva decât la concurs în sine, manifestarea îmi pare pe an ce trece mai reușită, drept care mă simt îndreptățit să felicit
ORGANIZATORII!

   Ω

   Iată însă că a fost în capitală și un concurs de pisici, concurs pe care din păcate l-am ratat!
   Poate data viitoare!

luni, 3 octombrie 2016

Entr`acte - prea puțină ciocolată, prea multe țipete

   „Arms and the man”, adică românescul „Soldatul de ciocolată”, cu tot numele-i nefericit ales, este totuși o piesă a foarte marelui GB Shaw: adică, promite! Respectiva piesă, scrisă în 1894, are o acțiune posibilă, plasată în timpul unui obscur (pentru restul lumii) război Sărbo - Bulgar, desfășurat pe la 1885, război ce a adus cu sine și definitiva unificare  a Bulgariei.
   Neinteresant, nu?
   Exact, destul de neinteresant încât spectatorul român neinformat să creadă că referirile făcute în mod repetat pe scenă la București sunt doar niște adăugiri de prost gust la textul original: ei bine, nu sunt! La anii aceia, când vecinii bulgari încă visau la independența de stat (obținută oficial la 22.09.1908), România însemna un model și un exemplu! Să nu uităm însă că bulgarii epocii erau cam țăndăroși și cam puși pe sfadă, să nu uităm că și românii au avut de-a face cu domniile lor, începând cu pârlite insule plutitoare pe Dunăre și sfârșind cu 1913 și Cadrilaterul. Așadar, Shaw, bun cunoscător al politicii vremii sale a știut să se folosească de aceste informații pe care în mod sigur contemporanii lui britanici le cunoșteau cel puțin la fel de bine. 
   Acestea fiind spuse, piesa capătă un înțeles, înțeles pe care altfel nu îl are: din păcate, textul este adaptat pentru a fi mai ușor inteligibil, însă este declamat cu patos unui public neavizat, indiferent și neinformat! Iar faptul că tratatul de pace se semnează la București este o realitate și nu o glumă (gluma autorului este aceea de a plasa semnarea tratatului ca sfârșit al războiului, când asta de fapt s-a petrecut abia în anul următor).
   Să lăsăm însă amănuntele.
   Nu neg faptul că eram pe vremea aceea cu toții niște bieți începători în mai toate domeniile.
   Nu neg că în multe direcții mai suntem și astăzi.
   Nu neg că au fost folosiți mercenari.
   Nu neg nici instrucția făcută de ofițerul țarist cu sala și cu actorii (are simbolistica lui, așa că cine poate să audă, ar face bine s-o facă).
   Totul a fost și este foarte real!
   Nu neg nici faptul că textul, altfel jucat, este amuzant și plin de învățăminte:
NEG MODUL ÎN CARE A FOST JUCAT!

   Se țipă prea mult, se urlă, se gesticulează, se dramatizează fiecare pârț reușit sau doar ratat! Nu este stilul lui George Bernard Shaw:
   PUR ȘI SIMPLU, SHAW A PRODUS SATIRĂ NU ISTERIE!

   Totuși, dacă dăm la o parte exagerările mai sus enumerate, ce rămâne din „Arms and the man”?
   Din păcate nu mare lucru, nu rămâne decât impresia unei reprezentații cu iz bulevardier, una care nu are nimic de-a face cu originalul!

   Ω

   Ni se spune că este una dintre cele mai jucate comedii la nivel mondial, planetar, global și universal!
   Se poate, dar nu așa!
   Acest gen de teatru coboară numele teatrului Odeon într-o poziție nemeritată - a propos, aveți grijă cu lăudătorii spectacolului:
EI DE FAPT SE JENEAZĂ SĂ NU LAUDE UN SPECTACOL Andrei Șerban!
   P.S. Nu vă lăsați amăgiți de cele câteva gloanțe de ciocolată trase în sală: pot fi oarbe!