Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 31 octombrie 2018

Demolarea dezbinării

   Un vechi dicton pare a fi uitat de concetățenii noștri, deși partidul aflat acum la putere ne demonstrează fără dubii că UNIREA fie în rele fie în bune CREEAZĂ ȘI SUSȚINE PUTEREA!
   În situația de acum, când pe scena politicii românești există un singur actor major și o mulțime de mărunței care latră fără spor în jurul dulăului pesedist după ce acesta a trecut dând alene din coadă, cui folosește dezbinarea opoziției? 
   Cui folosește și mai ales cine câștigă de pe urmă lipsei de unitate?
   În urma ultimelor rezultate ale sondajelor de opinie, rezultă că actuala opoziție (PNL, USR și Cioloș) s-ar apropia de un iluzoriu prag al majorității, prag pe care nici una dintre formațiuni nu-l poate atinge singură! 
   Și atunci? 
   De ce nu se petrec lucrurile așa cum ar fi normal?
   De ce nu se aliază componenții opoziției în vederea înfrângerii bau bau-lui pesedist?

   Sunt convins că există oameni de bună credință în acest joc, persoane de o integritate și moralitate dincolo de orice bănuială care, din motive simple cum ar fi de exemplu antipatia, chiar dacă sunt anti pesede, fac jocul acestuia atacând de multe ori fără noimă opoziția 
pesede-ului.

   Opoziția și simpatizanții ei îmi lasă impresia că au pe față o cagulă fără găuri pentru ochi și că sunt înfășurați în bandaje kilometrice care-i împiedică să se miște: este de-a dreptul absurd să-ți pierzi timpul cu moțiuni de cenzură fără rost, șansă și noimă, când poți să te faci auzit de o țară în probleme mult mai importante!
   Așadar, ce pare a se întâmpla acum:
- pesede-ul forțează lucrurile până la limita suportabilității cu măririle de pensii și salarii: cresc și se înmulțesc accelerat pensiile speciale, cele ce creează o bază solidă și sigură în cadrul electoratului, cresc și se înmulțesc salariile bugetarilor care devin astfel și ei parte a electoratului pesede
- se achită pe ultimii metri datoriile restante: se avansează criminalul din 10 august la gradul de general, etc, etc (oameni care nu vor uita că au fost protejați și vor considera o datorie de onoare să răspundă cu fidelitate)
- se promit creșteri ale venitului începând cu VIITOAREA GUVERNARE, atunci când dacă vor fi ei la putere vor vedea cum o vor scoate la capăt sau dacă nu vor fi ei, următorul guvern va avea o piatră de moară atârnată de gât și pesede-ul un motiv de scandal
- opoziția pare oarbă și surdă
- opoziția pare a nu avea încredere în propriu-i viitor
- opoziția doarme-n bocanci și nu vede mai departe de vârful nasului
- opoziția, pe lângă faptul că nu are de gând să se unească mai și este atacată din interior sau din exterior și nu dă nici o replică!

   Ce face pesede-ul este vizibil și nu mai trebuie explicat.
   Ce face însă opoziția spune multe după o mai atentă observare: Cioloș și Dan Barna discută despre liste comune de candidați la alegerile europarlamentare și lasă de înțeles că sunt gata să se sacrifice și să apere interesele României de la Bruxelles; Moise Guran (altfel un personaj pe care-l ascult și îl stimez în mod deosebit) îl atacă pe Klaus Iohannis oricând are prilejul sau când și-l inventează uitând că dincolo de antipatia fățișă pentru președinte acesta a fost și este singurul care s-a opus veridic și legal pesede-ului (problema nu este atacarea președintelui, ci atacarea lui după ce va fi găsit un înlocuitor cu șanse de succes al acestuia); atacurile continuă și cu cele comandate evident de pesede, cum ar fi cele așa zis indirecte ale unei auto proclamate ziariste, în fapt o specialistă a tavanelor dormitoarelor diplomatice pe care avea pe vremuri obiceiul să le privească, așadar o asemenea „specialistă” se trezește din monstruosu-i somn cunoscătoare a protocolului și stăpână a bunului gust, așa că îl atacă pe președinte din direcția soției lui care nu ar fi fost corespunzător îmbrăcată în nu știu ce moment!

   Nu sunt astea singurele atacuri la președinte și nici singurele momente în care-și dă opoziția cu stângul în dreptul, așa că ne oprim pentru moment aici, încercând să aflăm DE CE se întâmplă toate astea!
   Ceea ce cred eu, este că pesede-ul a ajuns de multă vreme la fundul sacului financiar și că este gata să riște libertatea lui dragnea în schimbul bunăstării partidului (a se citi „bunăstării șefilor partidului”). este evident că legile dedicate penalilor din pesede și acoliților acestora vor intra în vigoare fie că vrem fie că nu vrem, că sunt și vor fi imperfecte deci atacabile, că aici se cam termină răbdarea partidului și că va începe lupta electorală pentru următoarele alegeri! 
   Cum? 
   Ca rândul trecut: partidul va rupe câteva capete și pentru a se reorganiza va încerca să renunțe la guvernare, păstrându-și însă majoritatea parlamentară; guvernul care va veni va fi din nou unul de fraieri tehnicieni care nu vor putea mișca în front fără aprobarea parlamentului pesedist, astfel încât la alegeri același partid să arate câte a făcut el pentru ȚARĂ și cât de puține a reușit guvernul de hipsteri în anul (circa) în care a stat la conducere!
TREBUIE SĂ ÎNVĂȚĂM CĂ PUTEREA NU O ARE CINE FACE GUVERNUL,
PUTEREA O ARE ȘI O EXERCITĂ CINE ARE
 MAJORITATEA PARLAMENTARĂ!
   Spre asta ne îndreptăm și opoziția pesede-ului este la un pas să calce din nou în ceea ce-i pregătește pseudo stânga românească!

   Ω

   Concluziile sunt puține și de bun simț: opoziția trebuie să se prezinte ca o forță unică, opoziția trebuie să ne prezinte deja candidați unici pentru funcțiile în stat, opoziția trebuie să ne prezinte clar capcanele pe care le întinde pesede-ul viitoarei puteri, opoziția trebuie să ne prezinte „guvernul fantomă”, cel ce va prelua conducerea în cazul înfrângerii pesede-ului, opoziția trebuie să ne prezinte în jurul cui se unește (copilul cu moașe multe moare cu buricul netăiat, nu?)!
   Era să uit ... opoziția trebuia să prezinte proiectul de lege ce va fi înaintat noului parlament privind 
ABROGAREA ACTELOR LEGISLATIVE ÎN BAZA CĂRORA 
JUSTIȚIA A FOST SUBORDONATĂ POLITIC!
   
   Asta așteptăm și sperăm să primim: în caz contrar, personajul alb din zece august va fi avansat MAREȘAL!
   Cerem opoziției și susținătorilor ei să nu mai demoleze până nu au ce pune în loc și să înceapă dracului odată discuții privind o acțiune comună anti pesede!
O FI AȘA DE GREU?
   

marți, 30 octombrie 2018

Odihnească-se în pace!

   Se fac trei ani de la momentul tragic numit
COLECTIV!
   Trei ani!
   Puteți crede?
   Trei ani!

   Și în acești trei ani, nenorocirea de la Colectiv a dus la schimbarea unui guvern sub impactul emoției de moment și ... și numai atât! Nu a plătit nimeni pentru mai mult de 60 de morți, nu este nimeni vinovat pentru acest genocid, pentru acest omor în masă, pentru acest evident cutremur al greșelilor puse una peste alta, al încălcărilor oricăror norme tehnice și de bun simț!
   A trecut furia momentului și cluburile strâng din nou bani negri pentru sponsorizarea campaniilor electorale albe și fac asta tot în spații improprii și fără ieșiri de urgență, centrul vechi este în continuare plin de bombe periculoase, școlile funcționează fără a fi pregătite în caz de incendiu sau altă nenorocire, pompierii care și-au arătat mușchii cu arena națională continuă să se plimbe pe la comercianți și să ia „dreptul” ...
   Așadar, ce s-a schimbat în peisajul românesc din momentul morții colectivului de peste 60 de suflete de la Colectiv? 
   Să vedem: patronii par nevinovați, grasul primar de la patru pare și el nevinovat, pirotehniștii sunt curați ca lumina zilei, pompierii sunt și ei doar niște victime, toți cei care au avizat funcționarea capcanei mortale și colective sunt 
NEVINOVAȚI, 
ba chiar mă aștept să ceară și ceva daune în cazul în care au fost anchetați, deranjați, stresați ...

   Să încheiem așadar:
ASTĂZI, LA TREI ANI DE LA ÎNFIORĂTOAREA MOARTE A CELOR 
64 DE PERSOANE ÎN INCENDIUL DIN CLUBUL COLECTIV 
NIMENI NU ESTE VINOVAT, 
NIMENI NU RĂSPUNDE, 
NIMENI NU PLĂTEȘTE! 
ANCHETA A MURIT ȘI EA ODATĂ CU AMINTIREA ȘI EMOȚIA DE MOMENT!

   Ω


NU S-AR PUTEA OCUPA VREUN slugărel ȘI DE BUNUL MERS AL ACESTOR CAZURI?
NU ȘI-AR PUTEA LUA O PAUZĂ DE LA dracnea ȘI tăriceanu plus Co PENTRU A URNI LUCRURILE ȘI AICI UNDE DOARE?
ÎNTR-ADEVĂR, NU S-A SCHIMBAT NIMIC:
DOAR AU MURIT NUMAI ... 64 DE OAMENI!

luni, 29 octombrie 2018

Politica crucii mamii lor!

   Aflăm cu plăcere că biserica ortodoxă română își dă arama pe față (pentru că bisericii îi place în evul mediu ca limbaj și comportament, putem folosi asemenea expresii ce par perimate)!
   Ce s-a întâmplat deci?
   Simplu, simplu de tot spus: pentru că biserica nu a fost mulțumită de modul în care au reacționat drept credincioșii la chemarea ei, s-a gândit să-i pedepsească, adică s-a gândit să aplice în practică amenințările din manualele de ciclu primar! 
   Și iată despre ce este vorba:
„Scandal la o biserică dintr-un sat în județul Ialomița. Episcopul Sloboziei și Călărașilor, vincențiu grifoni, le-a spus oamenilor la finalul slujbei de sfințire a bisericii că nu pot intra în altar, pentru că este o perioadă de „doliu și de suferință”.
„Având în vedere această perioadă de doliu și de suferință, de durere, astăzi nu se va intra în Sfântul Altar, ci îl vom lăuda pe Dumnezeu din fața catapetesmei. Fiind o perioadă de doliu, nu se intră astăzi în Sfântul Altar”, a repetat episcopul, spre indignarea enoriașilor, veniți la slujba de sfințire, când și femeile au voie să intre în altar.” (conform Republica.ro)
   Buun, adică biserica s-a hotărât să taie și să spânzure într-o problemă politică în care nu are decât cel mult dreptul moral de a-și spune părerea: o fi drept, o fi corect?
   Reacțiile participanților au fost însă neașteptat de „corecte”: 
  „Uite, ținem doliu la referendum acum”. „Pentru asta nu ne lasă să trecem prin altar? Să le fie rușine!” „Credința e credință, referendumul e referendum!” Majoritatea celor prezenți au reclamat „bătaia de joc” și faptul că „politica a intrat în biserică”. „Această biserică s-a făcut cu banii și cu munca oamenilor”
   Ce ar mai fi de spus? Nu mare lucru în afara faptului că biserica trebuie „laicizată”, trebuie pusă sub controlul autorităților laice și nu alături de ele, trebuie scoasă din ecuația politică și pusă acolo unde-i este locul, adică la OPȚIONALE
Din ce în ce mai mult și din ce în ce mai des, biserica ortodoxă română face voit confuzia între credință și biserică, lăsându-i pe cei mai săraci cu duhul și educația să creadă că biserica reprezintă credința: nimic mai fals, biserica nu este altceva decât administrația credinței, așa cum FIFA nu este fotbalul ci organizatorul lui!!! În fapt, chiar și în sfintele scripturi vedem cum Iisus Hristos însuși face deosebirea între sacru și profan atunci când hotărăște că trebuie dat Cezarului ce este al Cezarului și Domnului ce este al Domnului!
   Ω
   Nu-i așa că au fost mai câștigați bețivii care s-au dus la cârciumă și nu la sfințire? Nici o grijă, nu mor ei fără slujbă și colivă:
CĂ DOAR AȘA-I OBICEIUL!

vineri, 26 octombrie 2018

Dacă a început prost, continuă și mai prost!

   A fost cândva un comentator sportiv de care râdeam copios ...
   A fost și s-a dus! 
   Păcat, pentru că știți cum se zice:
DUMNEZEU VREA ÎNDREPTAREA PĂCĂTOSULUI ȘI NU MOARTEA LUI!
   În sfârșit, am crezut că am rămas fără obiectul muncii și fără sursă de inspirație! Ei bine, NU! Locul a fost rapid ocupat și, nu cred să fie eliberat prea curând: și nu vorbesc aici despre personajul care comentează patinaj artistic și care crede că este plătit la numărul de cacofonii (Americacare este deja o marcă înregistrată!), ci despre chinuitul care încearcă să ne facă să pricepem cum este cu tenisul de masă!
   Am văzut câteva meciuri frumoase, cu schimburi de mingi foarte spectaculoase, un deliciu aș spune! Dar totul a pălit în fața comentariului ăstui viorel ion! 
   De ce?
   Păi să vă dăm câteva exemple, din memorie, exemple care pot fi regăsite pe orice înregistrare, inclusiv pe deja faimosul Player! Să începem deci ...
- pronunțarea absurdă a unor cuvinte (MINGIII, AIBE, REGULEI, ULTIMILE) ne arată pentru început că are școala vieții și a stadionului
- traducerea prostească, absurdă și inutilă a unor termeni din engleză care-i sună cunoscut la ureche și folosirea lor în locul cuvintelor consacrate în limba română îi dă un sentiment de superioritate cu care se împacă foarte bine (nu sunt schimburi de mingi ci RALIURI, nu se joacă la avantaj ci la TIE BREAK ca în tenisul de câmp unde înseamnă altceva, jucătorii dintr-o capitală sunt CAPITOLINI deși adjectivul se referă de fapt strict la colina Capitolină din Roma)  
- neînțelegerea unor cuvinte și expresii îl duc pe personajul nostru în situații de o ilaritate demnă de un comic voit, așa că un jucător nu JUBILEAZĂ  ci face (?!?!?) JUBILEE! Înțelegem de aici că respectivul are niște sărbătoriri pe la 25 sau 50 de ani (JUBILEU) și nu se bucură (JUBILEAZĂ) - pentru deșteptul nostru viorel, dacă rădăcina cuvintelor pare comună și înțelesul lor este așișderea 
   Să continuăm? Hai să vedem ce mai găsim ...
- pauza de publicitate este COMERCIALĂ! Omul vorbește limba maternă ca un beep-beep dar este deștept foc dând din nou iama printr-o engleză băltită din care traduce cu Google Translate!
- mai putem spune că o minge ce poate fi atacată este o minge ... INVITANTĂ!
- nu-i place jocul ci îl IUBEȘTE!
- o lumină puternică NU ÎL JENEAZĂ PE un jucător ci acesta SE SIMTE JENAT! Observăm din nou că rădăcină comună face ca în mintea lui beep-beep să ducă la o similitudine, când de fapt să te jeneze ceva înseamnă să te deranjeze și SĂ FII JENAT înseamnă SĂ FII RUȘINAT! Deci jucătorul acela s-a simțit rușinat de reclama luminoasă? Ce imbecilitate!
- respectivul nu are nici un pic de eleganță în limbaj, spunând de mai multe ori (corect de altfel) că cine va este MAI BĂTRÂN, când MAI VÂRSTNIC este evident mai delicat și mai elegant!
- acest personaj confundă în mod repetat INVINCIBIL (nu-l pronunță niciodată) cu INDESTRUCTIBIL, cuvânt care la tenis de masă nu-și are rostul dar care-i place al dracului de mult cum sună!
- de mai multe ori ne-a povestit dumnealui cum un jucător ÎNCEPE STARTUL SETULUI și, ca să vadă cât suntem de vigilenți, a încurcat în mod frecvent scorul!
   Cât despre minunata exprimare A TRECUT DE CĂTRE ... nu putem spune decât că în comparație cu restul este delicioasă!
   La toate se adaugă nevoia disperată de a umple timpul cu cuvinte redundante din categoria acest, această, respectiv, etc, etc.

   Astea sunt doar câteva dintre perlele viorelului, viorel care mă aștept să aibă studii superioare, să știe cum este cu comunicarea, să aibE chiar și lucrări publicate pentru că IUBEȘTE ceea ce face!
   Ei bine, personajul este din categoria aplicației pentru post!

   Mă întreb serios cum au trecut asemenea indivizi examenele, cum sunt profesorii care le-au dat note de trecere, cum se înțeleg ei cu alți oameni vorbind această imbecilitate ce nu se poate numi în nici un caz limbă română! Și mă mai întreb cum dracu` se pricopsește Eurosport România numai cu agramați pe post de comentatori: atât de puțini or fi banii pe care-i câștigă?

   Ω

   Individul o face uitată pe răposata și, dacă se apucă de comentat și altele va deveni un stâlp al postului!
   Îi judecam pe comentatorii de snooker: acum par niște îngeri pe lângă această sperietoarea a limbii române!
   P.S. Editorul de text pe care-l folosesc a subliniat în roșu bună parte dintre cuvintele scrise în acest text ca fiind incorecte: de ce oare?

joi, 25 octombrie 2018

Apucături de repetenți de școală primară ...

   ... din câmpia Teleormanului!
   Guvernul a trimis experților europeni textele legilor justiției cu câteva „MICI” greșeli de traducere (nu mai știe nimeni românește în lumea asta globalizată)! Care sunt aceste greșeluțe ori greșelici făcute de câte o secretară de școală de țară împreună cu coana „profesoară” din aceeași școală? Păi ... iată-le:
- la articolele privind traficul de influență și abuzul în serviciu a dispărut cuvântul „MATERIAL” - astfel, articolele de lege nu mai intră în conflict cu „Convenția internațională privind corupția” și nici cu „Convenția ONU împotriva corupției”
- în cazul Codului de Procedură Penală, a fost introdus un cuvânt, „REZONABIL”, crezând teleormănencele pesediste că suplinesc lipsa celui dispărut anterior; astfel, art. 103 care spune „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială” își modifică substanțial înțelesul!
   În acest fel, teleormănenii care poartă ilegal și numele de români, au încercat (și au sperat!) să mintă și să înșele experții europeni:
VREAU SĂ VINĂ ACUM IDIOATA AIA DE EUROPARLAMENTAR AL CĂRUI NUME NU-L ȘTIE NICI MĂSA ȘI SĂ NE CERTE CĂ NE FACEM DE RÂS ȚARA PENTRU CĂ NU SUNTEM DE ACORD CU PROSTIILE PUTERII! 
SĂ VINĂ ȘI SĂ NE CERTE CĂ NU NE SPĂLĂM RUFELE ÎN FAMILIE!
   Concluzia experților europeni a fost că „legiuitorul român a ridicat standardul de probă cu mult peste standardele internaționale în toate fazele unei investigații penale și e de așteptat ca acest lucru să complice în mod inutil activitatea instituțiilor de aplicare a legii”!

   Ω

   Este evident pentru oricine că oameni de calitate îndoielnică dar cu oarece cunoștințe s-au pus în slujba puterii așteptând ceva recompense, este evident că niște mafioți în costum au pus ILEGAL mâna pe putere și transformă România într-o mafie, este evident că aceiași mafioți încearcă să modifice legea astfel încât să poată fura, evident, fără teamă și fără opreliște, este evident că nu se așteaptă să fie prinși!
ESTE EVIDENT CĂ TREBUIE OPRIȚI, MAI ALES CÂND DEMONSTREAZĂ 
CÂT DE INFANTILI SUNT ÎN GÂNDIRE!
CÂND?
CUM?
VA VENI ȘI VREMEA LOR ... SĂ MAI AVEM PUȚINĂ RĂBDARE!

Educație prin cântec sau pauză instructivă: de ascultat! Și de gândit! Sau de răzgândit?

   Vă spune ceva numele Jean Moscopol?
   De fapt, Jean Moscopol era numele de scenă, el fiind un grecotei oarecare, născut la Brăila, purtând numele Jean Moscu ... dar să mergem mai departe!
   Celor mai mulți nu, deși el a lansat faimosul „Vrei să ne`ntâlnim sâmbătă seară ...” preluat ulterior cu versuri puțin schimbate de Gică Petrescu. Nu este o nenorocire asta cu modificarea versurilor, a pățit-o și Maria Tănase care după război nu mai putea cânta „Mi-am pus busuioc în păr” cu textul original 
„păi zică lumea orișice
eu tot cred în farmece!”
pentru că nu cadra cu organizarea nouă a republicii populare care era materialistă și deloc influențată de credințe ne-comuniste, drept care Maria Tănase cânta textul
„păi zică lumea orișice
eu tot cred în dragoste!”
   Cântecul a fost atât de frumos, încât a rezistat și este și astăzi o piesă de rezistență dacă este bine interpretat!

   Așadar, s-a mai întâmplat!
   Dar de ce cântecul lui Moscopol, cântec care a rezistat până astăzi poate tocmai din cauza parfumului altor vremuri care ne par acum naive, de ce deci acest cântec a fost cântat de un altul? 
   A murit Moscopol? 
   Nu, nu a murit ... doar a fugit!
   A părăsit România în 1947 ajutat de Elvira Popescu după ce deja începuse să cânte contra regimului, ministerul adevărului l-a șters din memoria populară - sau măcar a încercat - dar el a continuat să cânte și să-și spună părerea despre ceea ce se întâmpla în estul Europei și în special în țara natală. Faptul că era emigrat nu l-a împiedicat să fie la curent cu ce se întâmplă ACASĂ, cântecele lui fiind o dovadă clară că legătura cu pământul natal nu s-a întrerupt niciodată!
   Dacă cineva vrea să vadă cum arăta pe scenă Jean Moscopol, lucrul se poate face cu oarecare ușurință: el este interpretul șansonetistului de la „Iunion-ul” unde-și duce jupân Dumitrache consoarta să se uite la comediile nemțești în „Noaptea furtunoasă” din `43!
   Alte vremuri ... alte apucături ...
   Credeți?
   Dacă da, vă propun să ascultați numai câteva dintre cântecele mai altfel ale lui Jean Moscopol, cântece pentru care este de mirare că a scăpat cu viață! Paralela cu timpurile moderne este total, dar total voită și deloc întâmplătoare:

   Ω

   Da, tot el a cântat și din fericire recent preluata și re-popularizata:

   Cum vi se pare povestea și muzica acestui „grecotei cu nas subțire”? 
     
   P.S. Felicitări TUDOR CHIRILĂ!
   
   



miercuri, 24 octombrie 2018

Cruciada copiilor?

   Cine poate convinge mii și mii de oameni să-și părăsească brusc locuințele și traiul de zi cu zi și să plece la un drum extenuant cu cățel, cu purcel, cu bunici, nevastă și copii de câteva luni? NU, nu-mi spuneți că traiul mizer, sărăcia, idealurile de libertate, etc, etc, că nu vă cred, ba chiar mai mult, sunt tentat să vă râd în nas: nici până acum nu au dus-o ei mai bine (aș spune că au avut momente chiar mai rele) și nu s-au urnit la un asemenea drum!
   Cine și cum i-a convins și pornit?
   Trebuie să înțelegem că mulțimile astea „necontrolate” sunt o armă teribilă: orice armată din lume va lupta cu o forță militară care i se opune dar, să tragi în niște amărâți, în femei, bătrâni ori copii este mult mai greu!

   Așadar cine i-a convins să plece?
   Așadar, cine le-a trasat direcția?
   Așadar, cum se hrănesc și unde dorm și cum se adăpostesc aceste mii de oameni? Dacă vi se pare că este colea, trebuie să spunem că distanța dintre capitala Hondurasului, Tegucigalpa și cel mai apropiat oraș al SUA pe unde ar putea încerca să intre (Santa Fe NM) este de circa 2600 de mile (nu-i văd intrând prin Texas ...), adică aproximativ 2600 X 1,610 km, rezultatul fiind înspăimântător: peste 4000 de kilometri! Ca să vă faceți o părere, București Moscova sunt (pe jos) 1726 km, București Paris sunt 2160, București Londra sunt 2400 și Londra Moscova 2777 km!
   Deci noi, în Europa cunoscută nu avem asemenea distanță și, pentru a o străbate ori mergem în zig zag, ori ne căutăm de drum prin Asia sau Africa!

   În concluzie, cine și mai ales cum a declanșat acest nou tip de război ALTFEL? Pentru că plecarea sirienilor nu a fost întâmplătoare, plecare celor din Honduras la fel și asaltul africanilor așișderea: aș vrea să nu ne lăsăm înșelați de vorba care spune că sunt mai mulți români emigrați decât sirieni, pentru că deși în valori absolute este adevărat, migrația românească s-a petrecut în aproape 30 de ani și cea siriană în doar vreo trei! 

   Ω

   Se spune că migrația este în spiritul omului: nu știu cât este de adevărat!
   Dar, dacă migrația face parte din natura umană, nevoia apărării teritoriului propriu se găsește și ea în aceeași natură umană!

   Noile valuri migraționiste ne spun că războaiele se poartă astăzi altfel, că Ucraina a fost doar un experiment, că atunci când nu poți evolua tehnologic cauți și găsești alte forme de armament, forme la care nu se așteaptă nimeni!
MÂNDRUL, PUTERNICUL ȘI CIVILIZATUL IMPERIU ROMAN S-A PRĂBUȘIT 
ÎN MOMENTUL ÎN CARE S-A DOVEDIT CĂ NU POATE STĂPÂNI 
POPOARELE MIGRATOARE!
SE REPETĂ OARE ISTORIA?

marți, 23 octombrie 2018

De ce?

   A murit un copil!
   Unul mic!
   În spital!
   Într-unul privat!
   De ce?
   Bănuiesc că știm asta cu toții, din indolență, din nepăsare sau poate, chiar din nepricepere, fiind o dovadă de retard sever dacă-ți închipui că niște oameni lucrează prost la stat și excepțional la particular: nevoia de a chema ÎN SPITAL un echipaj SMURD pentru resuscitare spune credem noi, multe! 
   Dar nu asta este problema mea, nu asta întreb, ci altceva: să luăm un exemplu dar ...
„Potrivit unui comunicat dat publicităţii de Poliţia Călăraşi, trupul neînsufleţit al unui bărbat în vârstă de 72 de ani din comuna Vlad Ţepeş a fost găsit, joi, în apa canalului Jirlău din municipiul Călăraşi ...”
Un copil de patru luni a murit duminică după-amiază la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova ...”
 Dintre contacţi, un copil ajuns la spital cu febră şi otită, fiind internat la Secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu ...”
Un polițist de 35 de ani, din județul Buzău, a murit la Spitalul Județean de Urgență ...”
   Mai putem da multe asemenea exemple!
   De ce atunci când se întâmplă „la stat” presa ne dă și CNP-ul portarului spitalului iar acum copilul ăla de doar un an și zece luni a murit „într-un spital privat din București”? Ce rost are? Cui folosește ascunderea „identității” spitalului? Nu am fost niciodată adeptul instituțiilor de stat, stat pe care îl consider un administrator infect, dar de aici și până la a proteja fără discernământ o persoană juridică pentru simplul motiv că este vorba despre o instituție particulară, mi se pare exagerat și perfect de încadrat în categoria „un magazin vindea carne stricată și a fost amendat”, adică suntem puși în situația de a ști că cineva ne face rău, însă nu știm cine este acel cineva!
   De ce?
   Din ce motiv atâta delicatețe?
   Sau instituția are statut de ... minor? 

   Ω

   Poate sunt și din aceia care nu au recunoscut strada Sevastopol din București și clădirea spitalului al cărui nume începe cu denumirea unui produs lactat de băut dar sunt convins că cei mai mulți bucureșteni au făcut-o deja!
   Așadar, cui folosește această falsă protecție și de ce a apărut ea?
   P.S. Nu intrăm în subiectul prețurilor absurd de mari cerute de particularii din domeniul sănătății, asta-i pentru altă dată!

luni, 22 octombrie 2018

Entr`acte: policier animat

   Dacă nu l-ați văzut este păcat.
   Dacă nu ați auzit de el este și mai păcat!
   Dacă sunteți mulțumit/ă cu ambele situații prezentate anterior opriți-vă aici din citit! 
   Dacă nu ...
   Dacă nu, atunci merită din plin să vedeți un film anglo polonez, pe numele lui original „Vincent, with love”: nu o să vă pară rău! Spus pe scurt (nu se așteaptă nimeni să povestesc filmul, sper!) este vorba despre eternul geniu sau eternul nebun sau eternul neînțeles, Vincent van Gogh: filmul ni-l prezintă dintr-un unghi absolut nou (absolut imposibil puteți spune, dar ăsta-i adevărul) și într-o realizare absolut (aproape) nouă!

   Pregătiți-vă să fiți asaltați de lucrările lui van Gogh, pregătiți-vă de un alt van Gogh decât credeați că știți, pregătiți-vă de un film care este cu adevărat un act cultural, fiind în același timp un film (aș spune) polițist!  

   Ω

   Merită văzut chiar și descărcat de pe torente, zău că merită! 
   Ar trebui să mai lăsăm prostiile, lucrurile lipsite de valoare și demagogia ieftină și să ne gândim că în definitiv și la urma urmei, dracnea este doar un pigmeu minor care mai devreme sau mai târziu va avea soarta tuturor înfumuraților convinși că sunt aleșii Domnului și se va așeza ușor în coșul de gunoi al istoriei peste alții asemenea lui așteptând ca un nou presupus ales al Domnului să i se așeze și lui deasupra, pe când Vincent van Gogh fără să vrea, va fi cunoscut și apreciat cât lumea!!!
   Păi nu?

duminică, 21 octombrie 2018

Greșeala reparării greșelii prin greșeală

   Vineri, Ronnie O`Sullivan a câștigat greu, foarte greu chiar, un meci cu un chinez, un puști de 18 ani! 
   Ba, chiar mai mult, Ronnie a comis o greșeală impardonabilă - a făcut un fault evident, lovind cu tacul DUPĂ LOVITURĂ o bilă roșie: nu ar fi ăsta nici primul și nici ultimul fault într-un joc de snooker ... doar că de data asta, arbitrul n-a văzut, adversarul chinez n-a văzut, Ronnie n-a văzut! Amatorii de fotbal vor sări în sus, strigând că a fost ori furăciune ori aranjament ... nu, nu a fost nici una nici alta, pur și simplu a greși e omenește și cei de la masă, din varii motive, au greșit!
   Și atât!
   După meci, la TV, Ronnie s-a arătat surprins, declarând chiar că este dispus să rejoace meciul: cum asta nu se poate, rezultatul a rămas cel obținut la masă vineri ... și gata!

   Numai că, a doua zi, deci sâmbătă, într-o semifinală total dezechilibrată, într-un meci care nici nu trebuia să se joace, Mark Davis (46 de ani, locul 42 mondial),  l-a învins pe Ronnie fără drept de apel:
6 - 1
   Da, un rezultat spectaculos, neașteptat, bun pentru pariori ... însă în spate pare a se ascunde altceva: permanent Ronnie a lăsat senzația că nu vrea să joace, a lovit cam ca un amator, părea cu mintea în altă parte și, sfârșitul meciului a părut a-i aduce o mare ușurare!
   Mark Davis în schimb, a jucat așa cum îl știm: corect și precis cât îi stă lui în posibilitate dar fără strălucire, fără să ne rupă gura!

   Ω

   Ei bine, impresia noastră de pe margine, a fost că Ronnie nu a vrut să joace acest meci, că a considerat că a parvenit în semifinală prin faultul acela neobservat și că nu-și merită locul!
   Mare păcat, greșeala de vineri nu a putut fi îndreptată printr-o altă greșeală sâmbătă, greșeala cea mare fiind că ne-a privat pe toți amatorii de snooker de spectacolul așteptat!
SPER SĂ MĂ ÎNȘEL!

vineri, 19 octombrie 2018

ȚĂNDĂRICĂ

   Vă mai amintiți teatrul de păpuși?
   Vă mai amintiți plăcerea cu care priveam aventurile de pe scenă?
   Vă mai amintiți cum ne bucuram și râdeam și participam la acțiune din tot sufletul?
   Vă mai amintiți cum știam, eram convinși că personajul negativ este într-adevăr cel rău?
   Vă mai amintiți cum ne bucuram când binele din piesa scrisă pe înțelesul unor copii, învingea?

   Ei bine, am sentimentul tulbure că retrăiesc acele momente ale copilăriei, am sentimentul că din nou Zmeul va pierde în fața unui siropos Făt Frumos, am sentimentul că din nou cel învins urmează să fie sacrificat fără a ni se spune cu adevărat dacă merita acest lucru, am sentimentul că trăim o răsturnare a valorilor, o inversare a binelui și răului, am sentimentul că Ileana Cosânzeana este boită, plină de silicoane și că are și un sponsor cu multe cefe și guși!

   Așa par a se petrece astăzi lucrurile în biata Românie: un păpușar (nici măcar unul dintre cei mai buni!) trage sforile, marionete cu țeasta goală numite dăncilă, slugărel, nicolicea, șerban, rădulescu cecenu`, etc, etc, execută baletul printre ațele din ce în ce mai vizibile fără a înțelege ce fac dar mândri nevoie mare că-l mulțumesc pe mânuitor, în timp ce publicul spectator, în loc să răstoarne taraba improvizată și să calce în picioare butaforia de prost gust, se mulțumește ca din când în când să huiduie! 
   Și cam atât!
   Așa că, trupa păpușarului ne prezintă aproape zilnic pe scena politică, piese din stagiunea de patru anotimpuri:
- în distribuția șef de partid și ministru al justiției tragicomedia „Păcală și Tândală” 
- în distribuția șef de partid și prim ministru plus guvern „Ali Baba și cei patruzeci de hoți” 
- în interpretarea magistrală a ministrului de finanțe, „Punguța cu doi bani”
- minunea minunilor, irinuca viitoare dracnea ne susură monologul „Albă ca Zăpada”
- justiția nu se lasă mai prejos cu „Băiatul cel bubos și ghigorțul”
- ministrul agriculturii dă și el un recital cu „Povestea porcului” promițând un bis cu „Miorița”
- șefii coaliției au pus în scenă piesa „Cei trei frați împărați”
- primul ministru joacă cu un mare succes la public „Fata cu pieze rele” și alături de ministrul economiei, „Fata cea urâtă și omul cel nătâng!
   Vă place? Vorbesc cu cei 25% care i-au ales pe ....
  
   Ω

   Aștept în continuare, adică încă mai aștept, ca administratorul sălii să vină și să-i dea afară pe păpușar și pe marionetele lui inepte și, deși sper că se va întâmpla, încă nu bănuiesc când!
   Spectacolul fiind prost, am o singură problemă:
CINE NE ÎNAPOIAZĂ BANII PE BILETE?
   P.S. Din repertoriul păpușarului învățat cu „Vasilache și Mărioara” lipsește o singură piesă! 
   Una singură, la care nici nu se gândește!
   Dar omul mai greșește ... nu?
   Ce piesă? 
IVAN TURBINCĂ, BINEÎNȚELES!
   

joi, 18 octombrie 2018

Avem nevoie de consiliere?

   De mai multe ori în ultima vreme am simțit că ceva nu este în regulă cu poporul din care fac parte! Am ajuns în situația alarmantă de a-i deranja pe foarte mulți cu ideile și comportamentul nostru, am răsturnat valorile tradiționale (iarăși tradiția!) înlocuindu-le cu unele cel puțin dubioase, ne considerăm atoateștiutori fără, bineînțeles a fi, dar ascultăm de orice șarlatan care ne promite tot felul de prostii irealizabile.
   De ce oare?
   Eu unul nu cred să pot răspunde acestei întrebări, nu în mod absolut și nici exhaustiv însă pot întreba, încurcând lucrurile și mai rău decât sunt acum!
   Așadar ...
   Ne-am pierdut interesul pentru lucrurile importante, pentru ideile mari, ne frecăm unii de alții ca pietrele de prundiș, rolul abrazivului nisip jucându-l numai câteva subiecte care fac deliciul publicului: politica, sportul, can can-urile de câte o zi - și cam aici se încheie curiozitatea noastră. 
   De ce?
   Ai impresia că orice alt subiect decât cele înscrise în cercul strâmt mai sus pomenit ne dă dureri de cap! Se vorbește mult și prost despre unele clișee „naționale”: Eminescu, Brâncuși, Enescu, Palade, Paulescu ... 
   Câți români sunt în stare să jure cu mâna pe inimă că au citit Eminescu altceva decât i-a obligat școala? 
   Câți înțeleg o lucrare a lui Brâncuși? 
   Câți au ascultat Enescu, măcar cele două părți numite Rapsodia Română? 
   Lucrurile se îngreunează teribil dacă nu-i vorba despre bani, preteni, haur, inimă dă țigancă, dujmani, etc, etc.
   Se vorbește în mod repetat despre analfabetismul funcțional, se vorbește dar nu se face nimic: am întâlnit oameni care se amuză pe seama greșelilor celui mai prost slab prim ministru român dar nu se analizează ei pe ei - decât în loc de numai a devenit normă, lipsa logicii este obligatorie, impertinența ține loc de educație, am văzut pe unele platforme cu locuri de muncă scoase la angajare posturi de blogheriță, manageră și manageriță, totul probabil după modelul JANDARMERIȚĂ
   Într-un magazin, interesat fiind de ceva de la un raion unde nu era nimeni, întreb presupusa colegă de alături: 
- Cine servește aici? și mi se răspunde
- Vine imediat!
   Bine bine, înțeleg că ești un vânzător și atât, dar eu am întrebat CINE și nu CÂND! Nu, răspunsul nu a fost greșit intenționat, răspunsul a avut logica unui alegător care nu se întreabă atunci când pune ștampila pe buletinul de vot, 
DE UNDE I SE VA DA CEEA CE I SE PROMITE!?!
   Am întâlnit vânzători care nu știu ce reprezintă un sfert dar nici 25%, am văzut etichete scrise nu doar ilizibil ci și cu greșeli pentru care un elev de a doua sau a treia repetă clasa!
   Toți românii știu că cel alintat Fane Babanu` (o lipsă crasă de respect, de altfel) a avut multe țiitoare și, paradoxal, oamenii sunt și mândri: nu este cazul să le explici că a fost mai mult văduv, că altele erau obiceiurile acum peste 500 de ani, că altul era contextul, că alianțele se făceau diferit de ziua de astăzi. Nu și nu, Fane a fost un tip viril și asta îl face extrem de simpatic tuturor sau, mă rog, aproape tuturor! 
   Cetățeanul român, învățat să se c..e unde are el chef, are și păreri: nu doar că le are, dar este și mândru nevoie mare de ele! Întrebați dacă aveți ocazia un asemenea specimen unde și-a făcut educația și o să aflați că a absolvit ... ȘCOALA VIEȚII!

   Spus mult mai direct, acest popor din care fac și eu parte, nu se întreabă niciodată cum dracu` se face că într-o perioadă de explozie economică așa cum este cea de acum, într-o perioadă în care statisticile nu mai au loc pe foile de hârtie și statisticienii s-au întins cu graficele în creștere și pe mutrele guvernanților, cum se face deci că în acești ani de boom economic 
GUVERNUL NU NUMAI CĂ NU A INVESTIT DELOC ȘI ÎN NIMIC
DAR S-A MAI ȘI ÎMPRUMUTAT MAI MULT DECÂT A FĂCUT-O ȚARA ASTA 
AMĂRÂTĂ ÎN ZECI DE ANI?
   Nu se întreabă nimeni cine va achita nota de plată când proastele și analfabetele slugi ale unui pigmeu politic în căutare de amnistiere se vor retrage în cotloanele lor să-și numere banii agonisiți în cei câțiva ani în care cei mulți le-au dat prostește țara pe mână?

   Ω

   O voce din public îmi spune că nu se întreabă pentru că știu deja că ei nu sunt vinovați pentru votul imbecil acordat celui mai prost guvern din istoria României, ei știu deja răspunsul și sunt mândri pentru asta - vinovații sunt 
UNGURII, AMERICANII, JIDANII, BUBULII, MOȘIERII, LEGIONARII, REGELE, BICICLIȘTII ...
   

miercuri, 17 octombrie 2018

Entr`acte: statuia sfărâmată!

   Îmi permit să vă recomand un film ciudat, un film care sigur nu va avea succes de casă dar un film foarte deștept lucrat și plin de înțelesuri, un film românesc adică ...
   Respectiva creație se numește „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” ...
   Filmul a generat schimburi de replici, a produs o mini ruptură între susținătorii mareșalului și ceilalți, a provocat adică o nouă și totodată veche ierarhizare a masacrelor LOR contra masacrelor NOASTRE. Este una dintre rarele ocazii în care ni se spune în față că un omor sau un milion de omoruri reprezintă aceeași încărcătură de vină, că un omor nu se poate spăla cu altul dar nici cu un bine în contul acestuia. 
   Filmul, jucat pe alocuri cu naivitate (sunt convins că este voită!) demonstrează că românii și România nu au avut încă o discuție serioasă cu propria conștiință, demonstrează că necunoașterea istoriei te condamnă s-o retrăiești, demonstrează că lipsa de informație poate naște monștri la fel de mari ca somnul rațiunii.
   Societatea românească este demontată și arătată așa cum este ea în realitate: cu pensionari care cred că știu totul numai prin prisma vârstei, cu români care se cred mai cu moț decât alți oameni care sunt țigani, cu un viceprimar care privește tâmp o chestie din care nu pricepe nimic după ce spune „MihaiL Eminescu”, cu relații de prost gust, cu vulgaritate, cu limbaj trivial, cu gunoaie, cu mizerie umană și, mai ales, cu necunoaștere mascată de clișee! Asta este partea cea mai dureroasă, clișeele care țin loc de învățătură și informație!
   Filmul lui Radu Jude pare a încerca să demonteze un asemenea set de clișee cărora majoritatea românilor le-au căzut victime, clișee care din momentul distrugerii lor ar putea demonstra motivul pentru care unii președinți ai României au recunoscut că și noi am fost autori ai holocaustului. 
   Așadar, pe scurt, evenimentele (asta în cazul în care vă hotărâți să vedeți un film atipic): 
- în octombrie 1941, armata română își stabilește comandamentul într-una dintre clădirile mari și frumoase ale orașului cucerit Odessa
- primar al Odessei fusese deja numit Gherman Pântea, un personaj care ar merita de unul singur mai multe filme și nu unul singur
- populația locală, după primele momente de teamă față de ocupanți, se liniștește și începe să colaboreze cu românii
- armata este informată de localnici că sub oraș sunt tuneluri pe care încă le folosesc partizanii și că mai multe dintre clădirile reprezentative ale Odessei sunt deja minate
- armata nu reacționează, nu dă crezare zvonurilor, nici măcar nu cercetează veridicitatea lor
- în 22 octombrie 1941, la ora 17.35, o explozie violentă a distrus sediul Comandamentului militar român şi al Diviziei 10 Infanterie. Au murit peste 100 de militari români şi germani, fiind decapitată astfel toată conducerea superioară română a administrației militare din Odessa
- pentru că trebuia găsit un vinovat și pentru că erau la modă atunci „jidanii”, conducerea de la București a ordonat represalii crunte împotriva acestora: surse diferite vorbesc despre cel puțin 18.000 de morți (uciși) și mai multe zeci de mii deportați (probabil tot în vederea uciderii lor)
- Gherman Pântea, primarul Odessei numit de ocupanți, lipsea în acel moment din oraș: întoarcerea lui în data de 24 octombrie a pus capăt masacrului declanșat de armată și a reîntors în Odessa coloanele cu deportați.
   Ei bine, filmul lui Jude tratează de fapt momentul în care s-a dat ordinul din capitală și executarea lui pe teren: este trist că românilor li se ascunde propria istorie, este trist că suntem în continuare trimiși la Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, este trist că nu vrem cu nici un chip să ne reconciliem cu trecutul nostru oricum a fost el! Reconcilierea cu trecutul, înțelegerea realității crude care spune că un masacru ca cel de la Odessa nu se șterge cu masacrul anti românesc de la Ip și Trăsnea, ne-ar ajuta probabil să ne împăcăm din nou cu vecinii, să nu mai fim dușmanii ungurilor și ai rușilor, să nu mai oftăm după Cadrilater, etc, etc, etc!
   Ar fi bine să ne împăcăm cu trecutul așa cum este el, să reașezăm personajele istorice în contextul vremii lor, să ne asumăm măcar parțial și răul făcut de către strămoșii noștri și nu numai iluzoriul bine și ... și poate ne va fi mai bine!

   Radu jude folosește mai multe clișee (de la tâmpele care ne conduc și până la nevinovăția mareșalului) tocmai pentru a lupta împotriva clișeelor culturale care ne guvernează celor mai mulți viața: filmul pare a spune „asta este, așa au fost vremurile, să încercăm să trăim mai departe știind ce s-a întâmplat și încercând să nu repetăm greșelile trecutului”!

   Ω

   Am impresia că prin reacția mulțimii în scenele de final, regizorul și scenaristul Radu Jude vrea să ne spună că nu așteaptă nici un fel de schimbare. că vom rămâne prizonieri ai clișeelor cu care ne-au obișnuit!
   Un film dificil, despre un eveniment care ar merita o dezbatere publică: merită văzut!
EU PERSONAL AM FOST LA SALA MUZEULUI ȚĂRANULUI ROMÂN!
M-A UIMIT UN LUCRU, UN LUCRU PE CARE VREAU SĂ-L SPUN AICI:
ÎNTOTDEAUNA LA SFÂRȘITUL UNEI PROIECȚII, OAMENII, BUCUROȘI CĂ S-A TERMINAT TIRANIA LUI „SSST”, VORBESC, ÎȘI ÎMPĂRTĂȘESC IMPRESII SAU PUR ȘI SIMPLU REIAU CONVERSAȚII ÎNTRERUPTE DE FILM ORI ÎȘI SPUN PĂREREA DESPRE CE AU VĂZUT!
ACUM, LA SFÂRȘITUL FILMULUI, ÎN SALĂ A FOST
LINIȘTE!
   P.S. Titlul poate părea deplasat și inutil de lung și, recunosc așa mi s-a părut și mie: după ce am văzut filmul, mi-am amintit de o altă realizare cinematografică cu un titlu la prima vedere imposibil, anume
„ATUNCI I-AM CONDAMNAT PE TOȚI LA MOARTE”!
   Titlul filmului este potrivit!
   Merită văzut! 

marți, 16 octombrie 2018

Universitatea din Videle

   Guvernul, folosind coada de topor numită slugărel a aruncat pe piață ordonanța de urgență privind justiția! Lupta se ascute pentru salvarea lui dracnea dar ... dar opoziția din propriul partid transformat în instrument pentru salvarea lui lider minimo s-ar putea să-i rupă gâtul atât lider-ului cât și dezastruoasei lui echipe de teleormăneni cu nasul căcăniu!
   În mod normal, după coborârea partidului la 28% din preferințele electoratului și a „celui mai iubit dintre teleormăneni” la ... 4%, nu m-ar mira să-i rupă gâtul chiar înainte de lansarea discuțiilor despre parteneriatul civil: asta ca să-i fie mai bine în pușcărie!

   Ω

   Cine nu crede că ordonanța și legile contorsionate ale justiției sunt ceea ce românul numește de obicei (nu știu de ce!) mânărie, urmăriți numai modul în care sunt îndepărtați din magistratură oamenii incomozi: unii pentru că sunt prea bătrâni, alții pentru că sunt prea tineri!
PÂNĂ NU VOM POPULA SISTEMUL JUDICIAR CU ABSOLVENȚI DE LA 
UNIVERSITATEA DE DREPT PENAL DIN VIDELE,
NU VOM AVEA LINIȘTE!
AȘA SĂ ȘTIȚI!

luni, 15 octombrie 2018

Obrăznicie de patron!

   Am avut ocazia să urmăresc câteva secvențe de la o ședință cu ministrul transporturilor! Inutil să vă spun că starea precară a rețelelor de transport din scumpa noastră patrie nu-mi face nici un asemenea personaj simpatic! 
   Dar ...
   Spus foarte pe scurt, ministrul de acum a venit cu o întrebare simplă și ușor de înțeles: dacă o companie de transport persoane (căci despre ele vorbim, transport auto persoane) poate acoperi ruta București Madrid, de ce nu poate face același lucru și pe ruta București Urziceni? 
   Întrebarea este ușoară dar are un răspuns greu, nu-i așa?
   Eu, ca simplu călător plătitor, pot spune că rutele sunt luate de zeci de ani de aceleași firme, că mașinile nu sunt doar murdare ci și (multe dintre ele) rablagite, că se circulă supra aglomerat, că nu se dau bilete întotdeauna, că de multe ori călătorii experimentează senzațiile din funestele bou-vagon care transportau deportații către lagăre - de multe ori, știrile TV în lipsă de subiecte mai scandaloase, au vorbit despre aceste probleme dar nu s-a schimbat nimic! Ne-am întrebat cu toții, DE CE, dar răspuns nu am primit până la ședința de marți, 9 octombrie 2018:
PRINCIPALUL FACTOR PENTRU ADJUDECAREA UNEI RUTE DE TRANSPORT PERSOANE ESTE ...
VECHIMEA!
   Da, contează vechimea pe acea rută și ... și cam atât!
   Așadar, câștigă mereu aceiași patroni obraznici, pentru ca apoi, având monopolul să-și permită să ne transporte ca pe vite, pentru că nu poate exista concurență într-un aranjament monopolist! 
   Ei bine, abonații la banii noștri, s-au revoltat atunci când ministrul a anunțat că vrea să liberalizeze rețeaua de transport auto! S-au revoltat, a fost cu huiduieli, cu amenințări, cu fluturarea pumnilor și a ideii de grevă! Și trebuie să-i înțelegem: calea ferată este disponibilă oricui plătește licența, rețeaua de distribuție energie electrică la fel, Dunărea așișderea, NetCity tot așa, ei de ce ar intra în rândul lumii? 

   Ω

   Sper ca actualul ministru al transporturilor să se țină de cuvânt, să liberalizeze rutele de transport persoane și să spargă monopolul câtorva obraznici învățați la câștiguri fără griji:
CONCURENȚA ESTE BENEFICĂ!
DUPĂ CE AU ALUNGAT RATB-UL ȘI ALTE SOCIETĂȚI 
CARE ABIA AȘTEPTAU SĂ IASĂ DE PE PIAȚĂ, LE DORESC ACUM
OBRAZNICILOR SĂ AIBĂ O CONCURENȚĂ REALĂ!
DACĂ MINISTRUL REUȘEȘTE ASTA, ARE DIN PARTEA NOASTRĂ 
O BILĂ ALBĂ MARE CÂT O ROATĂ DE MINI TAXI!

vineri, 12 octombrie 2018

Protocoalele pe înțelesul tuturor

   Se face mare caz de protocoalele încheiate între organele de anchetă ale statului și serviciile secrete (de fapt unul singur, SRI), cerându-se marea cu sarea, luna de pe cer, cometa Halley și, dacă astea nu pot fi primite, măcar anularea dovezilor strânse cu ajutorul SRI-ului și, implicit, anularea sentințelor în cazul oamenilor politici importanți (!?!?!) care vremelnic dețin puterea în România! Faptul că în baza acelorași înțelegeri au fost destructurate (un cuvânt la modă) rețele de traficanți de la droguri și țigări și până la carne proaspătă de româncă tânără, nu mai contează dacă poate fi (și trebuie) salvat el lider minimo dracnea!
   Se pare că numai în felul ăsta sordid mai pot scăpa de pușcărie unii mafioți ajunși acolo sus! 
   Dar, nimeni niciodată nu ne-a explicat real în ce constau aceste protocoale, nimeni nu s-a obosit să ne spună ce-au făcut SRI-iștii ăia răi, nimeni, nimeni, nimeni ... așa că am pus cap la cap informațiile de ici și de colo, iar tabloul rezultat este șocant! De-a dreptul șocant! Și pentru că noi suntem oameni normali, fără limbajul găunos al politicienilor, o s-o luăm lipa lipa, pe înțelesul tuturor ... 
   Așadar ... am o casă. Bravo mie! Dar casa asta nu are apă, nici curent electric și ar trebui renovată pentru că i-a căzut toată tencuiala. 
   Ce fac eu, ca proprietar și om gospodar? 
   Mă apuc să-mi bag singur mâinile în instalația de apă? Dacă greșesc, îmi inund vecinii și nu este bine!
   Trag fire și fac o instalație electrică?
   Dar nu-s de meserie și risc să mă electrocutez și să mor și parcă-i păcat!
   Mă apuc s-o tencuiesc și s-o zugrăvesc? 
   Habar n-am să prepar mortarul, nu știu să-l întind pe perete și nici să dau cu bidineaua nu știu!
   Acum, când am atâtea de făcut, acum când eu nu știu să fac, mă gândesc cum este mai bine:
- să risc și să fac cu mâna mea deși știu că va ieși foarte prost?
- să am răbdare și să învăț? Cât timp va dura, cât mă va costa, mai ales că îmi trebuie rapid?
- să angajez instalator și electrician și zugrav? Și să-și facă fiecare treaba pe care știe s-o facă și eu, plătindu-le munca, să mă bucur de rezultate?
   Dumneavoastră cum ați face?
   Vă spun eu cum ar proceda toți cei care nu sunt de meserie: peste 95% ar angaja specialiști, peste 4% ar lucra cu cunoscuți care i-ar ajuta și, mai puțin de 1% s-ar apuca să-și facă singuri!

   Ei bine, în același mod s-au petrecut lucrurile și cu protocoalele cu SRI-ul: organele de anchetă aveau nevoie de munca unor specialiști (supraveghere, filaj, etc) pe care nu-i aveau și au angajat zugravii (SRI-ul) să le facă treaba! Pur și simplu a fost ca un contract de prestări servicii!
DE CE SPUNE ACUM O ANUMITĂ PARTE A CLASEI POLITICE CĂ SRI-UL I-A ANCHETAT?
CA SĂ SCAPE DE DOSARE ȘI ATÂT!
SRI-UL NU A ANCHETAT PE NIMENI (NU ARE ATRIBUȚIUNI ȘI LEGEA NICI NU-I PERMITE ASTA), 
DAR UNII OAMENI POLITICI VOR SĂ SE AUTOVICTIMIZEZE
ÎNCERCÂND SĂ NE VÂNDĂ POVESTEA FALSĂ A UNUI SRI POLIȚIE POLITICĂ!

   Cât despre dosarele magistraților, din cele peste patru mii, mai mult de 90% sunt datorate deținuților pe care i-a lovit moda cererii anumitor drepturi și denunțării magistraților:
NICI EI NU CRED SĂ AIBĂ VREO ȘANSĂ, DAR ESTE UN MOD DE A LE TRECE TIMPUL,
DE A SCĂPA DE PLICTISEALA PUȘCĂRIEI PRIN DRUMUL LA INSTANȚĂ!
   Cine nu crede, să verifice câți deținuți întrețin relații telefonico epistolare în scopul căsătoriei, motivul fiind același:
PLICTISEALA!
   Așadar, în baza principiului de drept care spune că ce nu este interzis este admis, pușcăriașii se pot „desplictisi” plimbându-se pe la instanțe și, dacă acest lucru se va interzice de mâine, nu-i poți pedepsi pe acei cetățeni (chiar cetățeni deținuți) care au profitat legal de dreptul lor! Același lucru se petrece și cu protocoalele în discuție:
ATÂTA TIMP CÂT NU A FOST EXPRES INTERZISĂ PRIN LEGE ACEASTĂ COLABORARE,
EA ESTE VALABILĂ ȘI LEGALĂ ȘI PRODUCE EFECTE PÂNĂ ÎN MOMENTUL
SCHIMBĂRII LEGII!
ȘI PENTRU CĂ PROBELE AU FOST STRÂNSE ÎN MOD ABSOLUT LEGAL LA VREMEA LOR,
TOATE CELE ADUNATE ȘI ADMINISTRATE PÂNĂ LA DATA MODIFICĂRII LEGII 
TREBUIE SĂ FIE LEGALE ȘI SĂ PRODUCĂ EFECTE!
   Nu-i greu de priceput și cred că nici instanțele superioare puse să decidă în această absurditate legislativă creată cu bună știință nu se vor lăsa păcălite de slugile în funcție! 
   Cât timp vom asculta minciuni privind numărul de interceptări din motive politice (întotdeauna politice!) de parcă hoții ăștia cu gulere albe ar învârti lumea asta pe degete, ei vor avea o șansă să scape!
   Atâta timp cât unele posturi TV (de ambele părți) vor putea împroșca nestingherite de penibilul CNA cu orice afirmații și împotriva oricui, ei vor avea o șansă să scape!
   Atâta timp cât nimeni din viața publică și mai ales din opoziție nu se încumetă la o luptă deschisă și reală cu mafioții deveniți oameni politici, explicându-ne simplu, pe înțelesul nostru, ce este cu aceste protocoale, ei au o șansă să scape!

   Ω

   Una mică, dar ea există!
   Sperăm ca cineva să aibă curajul să demonteze afirmațiile minorilor și trecătorilor leader-i politici de astăzi!

   P.S. Nu vreau să fiu greșit înțeles: nu am nimic personal cu nici unul dintre profitorii momentului și nici cu slugile lor, indiferent de nume sau funcție! Problema mea este că doresc mult ca acest moment să devină o lecție din care să învățăm noi ca stat și societate ca pe viitor să nu se mai poată întâmpla așa ceva niciodată!
NICIODATĂ!

joi, 11 octombrie 2018

Altă drăcie

   Constatând ei că părerea populară nu s-a potrivit cu părerea personală, au pus mâna pseudo oamenii noștri politici și, urmează a scoate pe piață o propunere de uniune civilă, disponibilă și pentru persoane de același sex! Până aici, lucrurile par în regulă, deși ne întrebăm de ce a fost nevoie să cheltuim două spitale, câteva școli și ceva grădinițe ca să aflăm că ar fi bine să dăm un minim de drepturi 
TUTUROR PLĂTITORILOR DE IMPOZITE!
   Ei bine, se pare că acest parteneriat civil care era de mult așteptat, aduce pe lângă multe lucruri bune și necesare, capcana unei hotărâri absurde și prostești, pe placul semnăturilor pentru familie și al bisericii rămase încă în evul mediu: 
ESTE POSIBILĂ ADOPȚIA 
DAR NU PENTRU 
CUPLURILE FORMATE 
DIN PERSOANE DE ACELAȘI SEX!
   ... măcar au renunțat la ideile cu animalele ...
   De ce nu au ei voie să adopte, vom afla mai târziu!
   De ce pușcăriașii cu ani grei de condamnare și cu antecedente oribile au mai multe drepturi decât niște cetățeni onești cu impozitele la zi?
   De ce nu le facem o reducere fiscală dacă nu le acordăm aceleași drepturi ca celorlalți cetățeni?
   Ciudat este modul acesta bisericesc de a gândi îndatoriri similare și drepturi diferite, ciudat și pesedist în același timp: asta ne face să credem că există un protocol secret pesede-bor, protocol pe care-l așteptăm dat publicității!

   În sfârșit, timpul ne va învăța cum este bine să procedăm, cât de bine este să rămânem cu mentalitatea în urmă cu sute de ani, cum trebuie să distribuim drepturile și îndatoririle în societate, pe cine va ține minte și pe cine va uita istoria ... totul este să avem răbdare, deși ceea ce la nivelul istoriei este o clipă, la nivel personal înseamnă poate o viață!  

   Ω

   Mă tot gândesc cum va rezolva majoritatea bisericoasă legal cazul următor: 
- un soț, rămâne văduv 
- soțul are un copil minor în întreținere 
- după un timp oarecare de singurătate, soțul își descoperă înclinația spre același sex (posibil, nu?)
- soțul văduv începe să trăiască cu o persoană de același sex (așadar nu cu un animal!)
- soțul supraviețuitor încheie o convenție, un parteneriat, un contract sau cum i-o spune, cu partenerul său de același sex.
   Mă întreb acum ...
- copilul poate rămâne în acea familie?
- copilul va fi luat de stat pentru că familia nu este una tradițională și nu are voie să aibă copii?
- copilul va moșteni partenerul părintelui biologic?
- trăind într-o familie acceptată legal, copilul va avea dreptul la un al doilea părinte OFICIAL sau îi va fi interzis acestuia să aibă legături cu cel cu care conviețuiește în aceeași casă?
- în cazul în care copilul va fi „tradiționalist”, popa o/îl va cununa în biserică?
- soțul supraviețuitor căsătorit religios prima dată (când era „tradiționalist”) dar trecut la „concurență” între timp, va putea putea participa la cununia copilului sau îi va fi interzis?

   P.S. Se nasc multe, multe probleme ce se cer rezolvate și, toate astea din dorința de a da o oarecare satisfacție semnăturilor și bisericii care alături de parlament nu ne mai reprezintă de multă vreme! 
VOM VEDEA DACĂ MERITĂ!  

miercuri, 10 octombrie 2018

Când doi se bat ...

   Am avut surpriza să constat că DUPĂ referendum au apărut o mulțime de „specialiști” care ne spun și ne explică de ce nu au votat românii: am aflat printre altele și că națiunea în ansamblul ei, este mult mai europeană decât conducerea pe care, tot cu mânuța ei, tot națiunea și-a ales-o! 
   Și mi s-a părut fals!
   Iată și de ce (adică o părere personală și atât, bazată pe cât de mult îmi cunosc concetățenii): în mod normal, românii ar fi mers la vot și s-ar fi exprimat clar împotriva minorităților sexuale, ar fi avut o plăcere sadică din a se amesteca în viața altora, ar fi simțit nevoia bârfei din mahala sau cartier de blocuri, ar fi scos din memoria lor prodigioasă toate bancurile (și nu sunt puține!) cu homosexuali! Ar fi considerat mai presus de orice că este obligația lor morală să intervină în favoarea familiei tradiționale, demonstrând încă o dată că cititul le este străin din moment ce dicționarul limbii române dă ca explicație pentru cuvântul tradiție  
„Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție”
așadar ceva ce nu are decât valoare de obicei și nu de lege! Cetățenilor care se uită de sus la musulmani, li s-ar fi părut normală aplicarea legii tradiției deși îi consideră de-a dreptul sălbatici pe cei ce se ghidează și astăzi după sharia.

   De ce nu s-a întâmplat așa ceva?
   De ce ne-am trezit peste noapte europeni și progresiști și luminați?
   De ce s-a deșteptat toleranța în noi, un neam prin definiție intolerant?
   Ce ne-a făcut să ne distanțăm de pseudo problema religioasă?
   Ce ne-a făcut să aducem în sfârșit în discuție problema parteneriatului civil în cazul minorităților sexuale?
   Aceasta-i întrebarea la care trebuiau să ne răspundă specialiștii, deși răspunsul pare a fi unul singur: 
asocierea referendumului cu pesede-ul și dracnea liviu,
teama că un rezultat bun ar fi fost în folosul mai sus numiților 
care ar fi clamat imediat victoria ca pe una personală!

   Ω

   Ăsta este răspunsul: au coborât mult în preferințe atât partidul cât și lider maximo (dar mai mult lider maximo, mult mai mult), iar cetățenii care s-au simțit păcăliți și care de fapt nu acceptă condamnați la conducere reacționează în consecință! Dacă referendumul nu ar fi avut nimic de-a face cu (în special) dracnea, probabil ar fi fost un succes, românii fiind sensibili la asemenea chemări fără conținut.
   Și cu asta am încheiat capitolul referendumului, căruia i-am acordat deja mult prea multă atenție!

   P.S.1 Este momentul ideal pentru opoziție să treacă la contraatac dar ... trebuie să cităm o frază celebră:
CARE OPOZIȚIE DOMNILOR?
   Acum se vede cine este om politic și cine nu!
   Așteptăm!

   P.S.2 Conform tradiției proverbelor, s-a adeverit din nou dreptatea înțelepciunii populare. Așadar ... unde dai și unde crapă, când doi se bat al treilea câștigă, etc, etc:
din tot tămbălăul toată lumea pierde, mai puțin minoritățile sexuale
care sunt pentru prima dată aduse în discuție în mod serios și 
pentru care s-ar putea să urmeze un viitor de normalitate din
 punct de vedere legal!