Faceți căutări pe acest blog

luni, 29 februarie 2016

Medici? Sau tehnicieni?

   Drama continuă


   Chinul copiilor din Argeș, cei ce par a fi infectați cu E-coli, continuă!
   „Specialiștii” se dau de ceasul morții: unii se chinuiesc să afle sursa, alții modul de tratare. În sfârșit, după ce reporterii televiziunilor „noastre” naționale și-au dat măsura nulității lor intelectuale reușind să ne plictisească iremediabil, din grămada de informații repetate la nesfârșit, răsare și o floare: plăpândă, dar răsare! Spune cineva, un specialist, un adevărat profesionist, spune deci, că medicii care s-au ocupat de investigarea, evaluarea și tratarea copiilor în primă fază
AR FI TREBUIT SĂ ÎNȚELEAGĂ DESPRE CE ESTE VORBA FĂRĂ ANALIZE EXTREM DE GREOAIE ȘI DE COSTISITOARE!
   Adică, nouă ni se explică și autorităților li se spune verde`n față că medicii aceia se ascund în spatele unor proceduri și analize cu nume pompoase dar de multe ori nu doar scumpe ci și inutile!
   Adică, trebuie să pricepem că medicii actuali știu să citească rezultatele unor analize!
   Adică, atunci când specialistul declară PUBLIC că un om de meserie își dădea seama cu ochiul liber despre ce este vorba eu îmi dau seama că sunt în pericol ca pe viitor să mi se ceară un examen computer tomograf când mă duc la frizer!
   Adică, atunci când adevăratul specialist declară PUBLIC că era necesară cel mult o coprocultură (cu rezultat clar în termen de câteva ore) pentru a fi sigur despre ce boală era vorba, eu pot să nu înțeleg că așa zișii medici, plini de ifose și de pretenții financiare, nu sunt altceva decât niște banali tehnicieni ce-au învățat să interpreteze niște înscrisuri?
   Adică, nu ar trebui să mă gândesc la dezinteres și chiar malpraxis?

   Ω

   Societatea românească primește palme peste ceafă în mod repetat: asta nu este rău, dacă aceeași societate se grăbește să rezolve problemele pentru care le încasează!
   În caz contrar, nu se va schimba niciodată nimic!

   A propos: am văzut un documentar în care un cimpanzeu recunoaște diferite forme geometrice și alte semne de comunicare nonverbală: ar merita o diplomă?

luni, 22 februarie 2016

Entr`acte - În plină glorie

   O viață fericită


   Teatrul de comedie ne oferă prilejul rar de a lega direct și fără ezitări lumea scenei de viața reală și, paradoxal, tot prin intermediul scenei! Piesa în discuție (În plină glorie) este în realitate un documentar, un documentar vorbind destul de direct și fără prejudecăți despre libertatea cuvântului persoanelor bogate și despre prostituarea celor ce-și găsesc un refugiu financiar în preajma lor!

   Dreptul la liberă exprimare este fără îndoială unul fundamental în toate democrațiile lumii, dar ... dar în ce fel se poate face auzit un oarecare și, în ce fel și cât de tare un personaj potent financiar? Nu încercați să vă ascundeți în spatele internetului, blogurilor or
facebook-ului, pentru că și aici funcționează aceeași poveste: sunt rari cei ce reușesc să sară peste bariera grupului de prieteni și să se facă nu doar auziți ci și ascultați!
   Apoi, vorbind despre prostituare ... este un clișeu acela care ne face să credem că prostituția este doar de tip sexual și de gen feminin: sunt tot felul de prostituate și prostituați, unele/unii chiar cu gulere albe și titluri universitare! Altfel - vă întreb eu pe dumneavoastră - de unde atâtea titluri de doctori și de unde atâtea lucrări științifice apărute peste noapte? Cum altfel s-a născut Junimea de la Jilava?

   Ei bine, piesa ne vorbește tocmai despre acest tip de prostituție, intelectuală, prostituție ce s-a întâlnit cu nebunia (sifilis de gradul III se pare) grandorii și supra-auto-aprecierii! Personajele de pe scenă au existat în viața reală: Florence Foster Jenkins fiind chiar posesoarea bolii de mai sus, avea o scuză pentru crezul ei! Ceilalți însă, cei ce au trăit bine merci de pe urma nebuniei ei, acei „susținători” și „lăudători”, pasionații cărora le-a plăcut așa ceva, ce scuză au avut?
   Așadar textul nu pe FFJ o incriminează, ci pe cei care au „adulat-o” contra cost!

   Să lăsăm în urmă deci capodopere de acest tip și să vorbim puțin despre piesă în sine: în sfârșit am văzut o combinație reușită și funcțională de mai multe moduri de exprimare audio/video! Pot spune cu mâna pe inimă că inserturile din filme alb negru sunt excelent găsite și așezate în întregul poveștii, iar pianul poate fi considerat în momentele uverturii care ne anunță o seară de operă un personaj de sine stătător.
   Jocul actorilor este curat, corect, dând impresia că sunt pe scenă și din plăcere nu doar din nevoia de a-și plăti facturile.
   Gabriela Popescu, „plină de draci”, ne-a amintit de multe ori personajul principal dintr-un serial de comedie ce a rulat cu mulți ani în urmă și pe la noi (The nanny - Dădaca)
însă nu pot spune că acest lucru este unul rău!
   George Mihăiță, deși bun în rol. are aceeași voce și același comportament care l-au consacrat, iar acest lucru nu este întotdeauna unul binevenit!
   Mihai Bisericanu este o surpriză plăcută, chiar dacă în unele momente dialogurile cu sala au avut un aer artificial.
   O notă pentru cele două „subțirele” anturaje: pline de viață, fetele au umplut scena - în sensul bun al cuvântului!
   N-am înțeles nevoia prezenței Feliciei Filip, dar, cine sunt eu să mă plâng de faptul că mi se oferă și prestația pe viu a unei soprane consacrate?

   Ω

   În concluzie, un spectacol bun, dar la care trebuie să te duci informat în legătură cu personajul, viața și cariera lui!
   O seară agreabilă, seară pe care o dorim cât mai des posibilă!

vineri, 19 februarie 2016

Brâncuși, Renoir și Sfântu` Pafnutie

   La aniversară: zile libere și propagandă electorală


   Mergând pe principiul mândriei necondiționate datorate simplei apartenențe le un neam, unii parlamentari și-au spus că ar fi o oaie electorală de muls! Astfel, pe lângă multele sărbători religioase a apărut și ziua Brâncuși, zi ce încă nu este foarte clar dacă-i liberă de la direcțiune au ba!
   Această inoculată mândrie națională coroborată cu nemuritorul
„Noi suntem români, noi suntem români!”
și ponderată cu eternul „merge și așa” (se pronunță oftat, cu năduf!), nu putea duce decât la o nouă zi națională, absurd aleasă și impusă: pentru că pare o tâmpenie tipic bugetariană (cuvânt chiar acum inventat, în așteptarea marii sărbători naționale), propunem ca în România să existe două tipuri de sărbători naționale, mai exact unele (multe) pentru bugetari și, altele (mult mai puține sau deloc) pentru fraierii ăia de se spetesc pe la patroni!

   Din fericire (???) România nu se laudă cu oameni de cultură ca alte țări, pentru că am fi avut sfinții Pierre și Marie Curie, moș Napoleon, mucenicii Renoir, Monet, Manet și, cu puțin noroc, ziua caprei vecinului!

   Ω

   Pe când 10 Mai ziua națională a României?
   Adică ziua proclamării independenței de stat, în locul aniversării unui miting popular?
   Sau ne vom spune „La mulți ani” de ziua halep???

joi, 18 februarie 2016

Lucruri pe dos

   Am ascultat o știre ...


   Am ascultat o știre care spunea ... dar mai bine s-o iau altfel!
   Câți dintre noi nu s-au îmbrăcat măcar o singură dată cu un lucru pus invers s-au (spus popular și foarte expresiv) pe dos?
   Există măcar un singur locuitor al pământului căruia să nu i se fi întâmplat așa ceva măcar o singură dată în viață?
   Nu cred ...
   Apoi, să ne gândim dacă ne place să mergem pe dos, adică în marche arrière: hai să fim sinceri noi cu noi și să recunoaștem că nu ne simțim foarte confortabil circulând astfel!
   Dar în mâini ați mers?
   La ora de sport v-a pus profu` să stați în cap?

   Chestionarul acesta poate continua, exemple sunt destule despre cum nu este bine pentru om: cum ne este clar ce-am vrut să spun, să trecem la știrea pe care am ascultat-o.
   Așadar, fiscul brazilian, bănuindu-l pe Neymar de evaziune fiscală la un anumit moment, i-a pus sechestru  pe bunuri aflate în țara natală: ați înțeles sper, doar pe bunuri la care poate ajunge, adică cele din Brazilia!
   Pentru cine nu știe, zisul Neymar este un fotbalist și, din nou pentru cine nu știe și nici n-are chef de citit legătura de mai sus, fotbalistului Neymar i-au fost sechestrate bunuri în valoare de
45.000.000 €!
   Adică 45 de milioane de euro!
   Cum vi se pare cifra?
   Dar faptul că după alte surse sechestrul ar depăși 50 de milioane de euro?
   Dar faptul că respectivul fotbalist Neymar are ... 24 de ani?
   Da da: 24 de ani!

   Este oare normal modul în care sunt administrate și distribuite resursele în lumea asta?
   Oare Yehudi Menuhin sau Karaian sau Llosa sau Palade câți bani au câștigat
ÎN TOATĂ CARIERA LOR PRODIGIOASĂ?
   Este de-a dreptul jignitoare diferența dintre câștigurile unuia care s-a născut cu un talent căutat pe moment (sportiv, cântăreț de un an, actori XXX, etc) și cei care duc cu adevărat societatea înainte! Și nu vorbesc doar despre fotbal, ci și despre (sau mai ales) basket, tenis, fotbal american, hockei ba chiar și snooker!
   Revenind ... trebuie să-mi fie milă de bietul neymar pentru că i-au fost sechestrate iahtul și avionul (doar) din Brazilia?
   Să mă intereseze de soarta lui?
   Ce părere aveți?
   Nu cumva trăim într-o lume pe dos?

   Ω

   Sunt convins că mult mai mulți oameni s-ar simți jigniți și revoltați dacă ar înțelege că sumele exorbitante câștigate de respectivele „vedete” provin direct din buzunarul nostru, al tuturor, prin filiera numită publicitate!

   Axcesta este motivul pentru care știrile sunt făcute ca să fie
AUZITE
și nu
ASCULTATE!

miercuri, 17 februarie 2016

O pierdere de 10.000 de lire

   Ronnie este nemulțumit


   Ronnie O`Sullivan este nemulțumit de valoarea premiului acordat pentru realizarea unui break maxim la open-ul galez, ratând demonstrativ realizarea unui asemenea excepțional eveniment, ratare urmată de o declarație fără cap și fără coadă: dacă totuși va raliza un asemenea break, va dona banii astfel câștigați ... etc ... etc ... etc ... 

   Nu este un secret pentru nimeni că Ronnie este un jucător genial, poate cel mai bun și cel mai talentat pe care l-a avut jocul acesta în istoria lui ... dar că este atât de prost sfătuit, era un secret acum dezvăluit: nu putea să realizeze acel așteptat și spectaculos 147 și să dea banii copiilor săraci? Pentru că oprindu-se la 146, de câștigat au câștigat numai organizatorii care au rămas (încă) cu cele zece mii de lire, iar virtualii beneficiari ai virtualei donații a lui Ronnie fluieră cât se poate de real a pagubă!

   Îl așteptăm așadar pe Ronnie O`Sullivan să facă gesturi de caritate și să mute banii îmbuibaților organizatori care dau premii de „numai” zece mii de lire sterline din burghezul lor buzunar în cel al bieților orfani!

   Ω

   Este grav să uităm că orice sport este doar un sport, că orice sportiv este doar un sportiv, că în lume ei reprezintă numai o formă de divertisment și nu una de progres real al societății!
   Și Ronnie O`Sullivan tot asta este ... un sportiv!
   Și atât!

luni, 15 februarie 2016

Definiție televizată

   Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!


   Am fost sfătuit (pentru a mă cruci) să urmăresc una intre ultimele emisiuni ale lui măruță. Zis și făcut: deși nu sunt de obicei cu ochii în televizor la acea oră, am pus mâna și am înregistrat câteva. Putea fi foarte bine una singură sau puteau fi toate, pentru că ciorba este aceeași de la un capăt la altul!
   Dacă cineva nu a înțeles până astăzi ce-i aceea țigănie (în sens figurat și cu conotații peiorative), se poate lămuri asistând la mizeria pe care o aduce protv-ul în ultima vreme la nasul telespectatorilor: pur și simplu au transformat programul într-un extins jurnal de la ora cinci (5)! Tot programul lor este compus din „măruță” filantropul, din „vorbește lumea” și din reluări! Au ajuns să dea în reluare „Las Fierbinți” până s-au plictisit și autorii serialului ... cât despre „La bloc” (sinistru botezat „serial de comedie”), acesta a fost mutat pe procinema! Totul este compus din mizerii de cea mai joasă speță și din aceleași mizerii în reluare!
   Cât despre filmele artistice ... verificați vă rog pe IMDB ce note au primit de la cei ce le-au văzut și, apoi gândiți-vă bine cu ce câștigă protv-ul bani din reclame și dacă merită audiență (de fapt, nu numai ei!).
  
   Să revenim însă la măruță ...
   Aduce în emisiune băbuțe bătute de soartă, june fără minte și cu picioarele permanent larg desfăcute în așteptarea unei așa zise distracții, copii oropsiți și câte și mai câte asemenea cazuri sociale! „Oameni de bine” bagă mâna în buzunar și ajută cu niște mărunțiș (în speranța că se pun bine cu Doamne Doamne), proastele lăcrimează în fața ecranului și învață că limba română are feminin pentru meserii (doctoriță, administratoare, ingineră, reporteriță, etc, etc) și că adresarea corectă este aceea de genul „doamna Getuța, doamna Lenuța, doamna Gicuța”! Iar dacă în timpul ăsta mai și „servesc” o bomboană, o cafea, o clientă, atunci totul este perfect și măruță și-a atins scopul: îndobitocirea unor personaje din care școala nu a vrut să scoată nimic altceva decât o turmă ușor manevrabilă și care este deja incredibil de jos pe scara educației!
   Ca o paranteză ... școala românească nu vrea să scoată oameni pregătiți: dar dacă ar vrea, ar putea? Ar avea din ce și din cine?
   Evident este faptul că protv-ul a reușit în sfârșit să egaleze antenele în topul celor mai penibile programe de televiziune!
   S-a forțat nițel cu „vorbește lumea” și „lecții de viață”, dar au reușit: bravo lor?

   Este șocant că nimeni nu încearcă să trezească CNA-ul din dulcea-i letargie, că nimeni nu arată cât de toxice sunt prostiile astea aducătoare de public și de publicitate!
   Intelectualii acestei țări consideră sub demnitatea lor gestul de a arăta că acest tip de educație este nociv și că răul făcut este aproape ireparabil!
   Păcat!
   Mare păcat!

   Ω

   Pur și simplu nu pot să nu-mi amintesc de Filantropica!
   Este prea bătătoare la ochi asemănarea!
   Cineva a tras învățăminte din filmul lui Nae Caranfil, învățăminte pe care acum le folosește într-un mod mult mai subtil decât își închipuia personajul lui Dinică!
DA, CINEVA ESTE PROFESIONIST!
NUMAI PRIVITORII SUNT AMATORI!
  
   P.S. La Filantropica a contribuit atunci, de mult de tot, și Media Pro ...

vineri, 12 februarie 2016

Metroul, privit fără mânie!

   Handicapați cu program de ascensor


   Am învățat noi în anii scurși de la revoluție, că statul român și instituțiile sale nu se schimbă fără presiunea societății: astfel, dacă în anii `90 au fost hoți cu gulere albe eliberați pentru că un doctor oarecare a semnat o hârtie cum că respectivii nu pot suporta regimul de detenție, astăzi, sub presiunea opiniei publice, sunt pe cale de dispariție capodoperele ilicite copiate în pușcărie!
   Acesta a fost numai un exemplu, minor de altfel, despre cum acționează societatea și cum obligă ea instituțiile la schimbare: sincer vă spun, fără scandalurile provocate de presă și de gura lumii, birocrația de nicăieri de pe planeta asta nu s-ar schimba nici cât un fir de praf!

   Așa că, pe negândite, fieful unui anume Rădoi (vi-l mai amintiți?) a intrat în colimatorul public și a început să fie analizat: primul punct pe ordinea de zi, este apartenența metroului! Chiar dacă șefii de sindicat și directorii Metrorex sunt convinși că jucăria asta cu trenuri le aparține, ea este totuși un bun public! Iar de aici, decurg o serie de întrebări ...
   Una dintre ele s-ar referi la materialul rulant cumpărat pe bani frumoși din străinătate: vechile garnituri de metrou, alea galbene din cântecul Angelei Similea, tot așa spații mari lăsau între vagon și peron?
   Apoi, după cumpărarea lor, atunci când s-a constatat că nu încap în unele stații (ca-n bancurile cu proști!), s-au executat lucrări de modificare a peroanelor: pe banii cui? Ai Metrorex (adică ai noștri) sau ai celui care a greșit atât de flagrant?
   Pentru că Metrorex cu multe se poate lăuda, dar cu gospodărirea bunurilor din dotare, nu prea!
   Cine nu crede, să privească cu un strop de atenție tavanele stației Universitate și, după șocul de rigoare, să ne spună și nouă de ce arată așa (nu numai la Universitate, bineînțeles)!
   Apoi, curățenia trenurilor și mai ales a stațiilor: totul are un aer împuțit, putem spune chiar deplorabil!
   Să vorbim și despre ascensoarele instalate cu multă cheltuială, ascensoare care funcționează între orele 06:00 și 22:00, deşi programul metroului este 05:00 23:00! Adică, o persoană cu handicap locomotor este obligată să aibă programul în funcție de mersul ascensorului și nu de mersul metroului! Să nu uit, ascensoarele astea au fost sigur lăsate pe mâna vreunei nou promovate amante, altfel neexplicându-se de ce anosta voce ne atenționează că ascensorul „MERGE ÎN SUS” sau „MERGE ÎN JOS” și nu urcă sau coboară!
   Pur și simplu au tradus imbecilii din engleză?
   N-ar fi mai bine să învețe mai întâi românește?

   Să nu uităm modul în care sunt „decorate” stațiile cu spații comerciale: la orice colț poftești au ba, sigur găseşti o dugheană vânzând de la covrigi și ciocolată până la prezervative!
   Metroul bucureștean a ajuns să semene cu portalul yahoo.ro, cel care ne învață zilnic ba cum se face corect sex anal, ba de ce cred virginele că sexul oral este scârbos!

   Dincolo de curățenia lipsă, de mersul trenurilor care este în continuare o mare nebuloasă, de spațiile dughenizate, de proiectarea deficitară și inutil grandioasă (vezi Parisul pentru un exemplu de eficiență!), de erorile de construcție, de accesele aglomerate prost gândite, în spatele riscurilor folosirii (totuși) celui mai sigur și comod mijloc de transport public, dincolo de toate astea rămâne o singură problemă în discuție: poate societatea, opinia publică să schimbe ceva în mafia numită Metrorex?

   Ω

   Spațiul prea mare (vagon - peron) din stația Piața Victoriei este o glumiță pe lângă toate celelalte probleme ale metroului, instituție ce știe doar să se plângă de lipsa banilor: adevăratele probleme nu sunt la vedere!
   Așadar, poate face ceva societatea în privința metroului?
   Exemplul Colectiv spune că da, cu condiția să vrea!
   Vom vedea ...
 

joi, 11 februarie 2016

Cică - mai bine mai târziu ...

   ... decât niciodată!


   Aflăm, nu cu bucurie, că un personaj abject, un instrument al regimului lui Dej, a ajuns să plătească cu propria-i libertate „binele” făcut dușmanilor statului și poporului român, ca și celui sovietic măi tovarăși!
   Este bine că totuși s-a întâmplat, chiar dacă instrumentul respectiv este astăzi în vârstă de 90 de ani și este posibil să nu facă deosebirea între azil și pușcărie: dacă ar fi cu mintea atât de limpede precum pare (deși nu cred) pedeapsa și-ar atinge cu adevărat scopul: cu toate că 20 de ani pentru 12 morți dovediți ...
   Și uite cum mă gândesc iarăși la „Chilia`n port” și la întârzierea sentinței cu aproape 25 de ani!
   Chiar dacă din motive umanitare președintele republicii îl va amnistia - lucru de așteptat la vârsta aceasta - latura educativă a pedepsei sperăm să funcționeze: totuși mă îndoiesc că zisul condamnat odată ce va schimba poziția față de gratii va considera că-și merită pedeapsa și nu că este o victimă, el, care și-a făcut datoria și a executat ordinele primite ...

   Ducă-se pe pustii sau la Rahova, pentru că a venit vremea să continuăm învățarea limbii române prin exemple, iar astăzi de ocupăm de cuvântul țigănie!

ȚIGĂNÍE țigănii, s. f.
1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime.
2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani.
3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.    

   Precum vedem, DEX-ul, pe care nu-l putem acuza de rasism, dă o definiție exactă a termenului, definiție care, în mod normal nu ar avea nevoie de alte explicații. Însă, dacă cineva nu este lămurit, pentru o mai bună înțelegere se poate documenta din acest articol interesant, articol cu largi exemple lingvistice, în special în ceea ce privește expresiile folosite în limba română curentă și înțelesul lor exact! 
   

   Ω

   Ori, mai bine zis,
DACĂ TE BAGI ÎN TROACĂ TE MĂNÂNCĂ PORCII!
SAU PĂUNII!!
CU STRADIVARIUS CU TOT!!!

miercuri, 10 februarie 2016

Entr`acte - Despre un pod ...

   ... al spionilor


   Premiile Oscar din acest an nu au nimic deosebit de cele din anii trecuți (sau viitori): pur și simplu lucrurile se repetă, unele filme reprezentând moda de moment, altele deschizând noi căi de exprimare cinematografică, unele aducând noutatea unei povești încă nespuse (din ce în ce mai rar și mai greu), altele repovestind evenimente știute, dar într-un mod inedit!
   Adică, cine nu a pus mâna pe o istorioară absolut originală, mai are șansa de a o prezenta într-un ambalaj nou, iar cine nu face nici asta, se mândrește cu faptul că aduce spectatorului interesat un film clasic.
   Un asemenea spectacol clasic este „Podul spionilor”, film inspirat din evenimente reale, evenimente care au zguduit lumea la vremea lor dar care astăzi sunt eclipsate de ultima coafură a unei analfabete cântărețe de cine știe ce trăznaie cu nume onomatopeic!

   Rețeta zisului film, este de o banalitate îngrozitoare, este de un „clasicism” dătător de dureri de cap, este atât de înfiorător de predictibilă, încât respectiva „creație” nu ar fi avut nici o șansă să iasă-n față dacă în rolul principal nu ar fi apărut un monstru sacru al ecranului, pe numele lui Forrest Gump - pardon, Tom Hanks! Omul acesta, reușește din nou să facă din rahat bici, cele șase nominalizări (printre care nu se regăsește!) datorându-i-se mai mult decât îmbătrânitului Spielberg! A propos de Spielberg, regizor care nu se află la primul lui rateu - este și normal de altfel, a greși e omenește: în 2011 ne jignea cu calul de șah, sau de război dacă doriți ... o poveste lacrimogenă, infantilă și rozalie ca o păpușă Barbie! Atunci, am încasat multe înjurături demolând filmul, arătând că este de o stupiditate sinistră; astăzi, mă întreb câți dintre susținătorii de atunci ai calului își mai amintesc filmul care între timp a coborât la 7,2 pe IMDB (da, Steven Spielberg, regizor și producător cu merite deosebite în trecut, încă impune cui nu înțelege dintr-un film mare lucru și se mulțumește cu floricelele și zeama din pahar)!
   Același lucru s-ar fi petrecut și cu acest „Pod ...” dacă nu l-ar fi avut în distribuție pe Tom Hanks: așa însă, povestea răsuflată în care binele mereu învinge, în care americanii sunt buni și rușii răi, în care occidentul reprezintă calea de urmat și toți ceilalți ar face bine să țină aproape, povestea aceasta spuneam, are un charme aparte nu prin modul banal în care este tratată rețeta, ci prin farmecul incontestabil al unui mare actor și nicidecum prin previzibilul „hepiend fericit”!

   Ω

   Aproape că mă rugam în timpul filmului să se întâmple ceva, să se petreacă și ceva care să-l scoată din banalitatea vetustă și ireală a lui „binele american mereu învinge”: n-a fost să fie, rețeta verificată și roasă pe la margini a fost urmată exemplar, pas cu pas, ca de o trupă de amatori!
   Așadar, am rămas cu întâlnirea cu Tom Hanks și cu sentimentul că am revăzut același vechi film de propagandă!

MI-E ATÂT DE DOR DE-UN FORREST GUMP ȘI
DE-UN E.T. ... 

luni, 8 februarie 2016

România feudală

   Familii oierești


   Un nou scandal arată societății românești de ce trăiește prost într-o țară bogată: noul scandal al retrocedărilor pune iarăși degetul pe rana legilor dedicate - legi pe care un naiv le poate crede proaste, dar care sunt lucrate excepțional pentru cine trebuie!

   Așadar, pot spune că sunt cu totul de acord cu retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist și parțial de acord cu răscumpărarea lor în bani: total pentru că legal bunul aparține jefuitului șu nu statului jefuitor, parțial pentru că în perioada în care bunul a avut un alt stăpân, el (bunul) a produs pe de o parte și a fost întreținut pe de alta! Așadar, povestea este greu de descâlcit, motiv pentru care statul român s-a adresat unor mari specialiști în domeniu, adică unor evaluatori care au cam făcut ce i-a tăiat capul! Nu toți, bineînțeles: sunt convins că există printre ei mulți oameni onești, dar geambașul are talentul să găsească tocmai mârțoaga frumoasă dar găunoasă!
   Am zis geambașul?
   O să înțelegeți de de!

   Citesc deci lista beneficiarilor de drepturi plătibile în bani în locul restituirii în natură și constat că pe primul loc se află urmași ai lui Nicolae Malaxa: să fiu iertat de votanții PSD, dar mi se pare firesc! Omul ăsta a ridicat din nimic o industrie care cu adevărat duduia, a pus pe picioare o uzină cu care comuniștii încă se mai mândreau în `89!
   Surpriza vine însă abia acum: pe locul 6 (șase) se află un nume mare, un nume boieresc, numele unui personaj care are adânci rădăcini în istoria românească, un geambașu sau geambazi, neam de iluștri ciobani de ilustre mioare, nepot al individului pe care numai prostia televiziunilor românești l-a scos în față, autor de lucrări științifice și executatnt de ani de pușcărie! Ei bine, ilustrul nostru compatriot are de primit mai mult decât urmașii familiilor Auschnitt și Chrissoveloni, adică are de încasat mai mult decât urmașii unor bancheri faimoși și ai stăpânului de necontestat al industriei grele românești de la Reșița, la un loc!
   Nu vă pare că pute?
   Cum se poate ca un evaluator să fie închis pentru fapte penale privind SUPRAEVALUAREA unor proprietăți, iar instanțele să continue să acorde despăgubiri în alte cazuri bazându-se pe evaluările aceluiași evaluator infractor?

   Ciudate sunt căile Domnului!

   Așa că, aflând eu că familiile ciobănești au tot dreptul să acapareze tot ce pot fără nici un fel de control, pot spune cu mâna pe inimă că mă simt într-o stare de nesiguranță!

   Ω

   Da, mă simt nesigur, pentru că trăim în plin feudalism, timp în care legea nu contează, suveran este pumnul și poate banul!
   Și uite așa, se nasc noi familii boierești!
   Sau oierești?

vineri, 5 februarie 2016

Cică - Prostu` dacă nu-i fudul ...

   ... parcă nu e prost destul!


   În buna tradiție românească, lucrurile se fac în special după ureche: adică, cineva face, spune, merge, mănâncă, etc, etc, în special după cum crede ea/el și nu cum ar trebui ori cum este corect!
   Iar acest lucru se petrece în special în vorbire!
   Și mai ales în „vorbirea” deștepților noștri reporteri (vorbesc bineînțeles despre acele personaje care ne vorbesc prostii de pe teren).

   Iată pe scurt despre ce este vorba ...
   În această dimineaţă, pe centura Ploieștiului, a avut loc un accident de circulație: morți, răniți, circulație blocată, echipe de intervenție, cod roșu de accident foarte grav și ... televiziuni! Noi aici, despre televiziuni vrem să vă vorbim, mai exact despre puținătatea mijloacelor de exprimare găsite la îndemâna unor persoane care fără să vrea educă telespectatorul care, stând cu cafeaua în mână, îl ascultă și, de mult prea multe ori, se lasă influențat de prostiile debitate cu nonșalanța neștiutorului!
   Ne spune așadar o tanti „din teren” că un „autocar” s-a ciocnit cu o „mașină de mare tonaj”: observăm deja stilul pe care-l putem numi „șosea de mare viteză! Adică, încearcă să numească un lucru cu un cu totul alt nume decât cel pe care-l poartă de obicei:
nou născut = bebeluș,
autostradă = șosea de mare viteză,
mașină accidentată = morman de fiare contorsionate, etc, etc.
   Doar că, aici, intervine și lipsa de cunoștințe a tutei care transmitea și fițele pe care le are dumneaei în cap (adică nici nu înțelege ce i se spune și nici nu întreabă pe cineva mai priceput): din studio, Dedu (un personaj cu - surprinzător - bun simț) tot încerca s-o corecteze, ridicându-i mingea la fileu, spunându-i în mod repetat că poate n-a fost „un autocar” ci „un autobuz”, diferența dintre cele două „utilaje transport persoane” fiind evidentă pentru majoritatea oamenilor cu un minim de educație!
   N-a fost chip s-o scoată cineva de pe șina proștilor, așa că a primit întăriri: să n-o lungim!
   Între timp a ajuns la fața locului și tenacele de serviciu, omul trimis la toți morții importanți, la toate accidentele „cutremurătoare”: și iată că începe și ăsta să ne umfle capul cu tot felul de aiureli, ba că „mașina de mare tonaj” se cheamă popular ȘA (în limbaj șoferistic, ȘA este o chestie lungă - alta decât trailer - cu care se cară în poziția culcat stâlpi, țevi și alte lucruri lungi) așadar o primă gafă, apoi că este încărcată cu 40 de tone de nisip, apoi că partea din spate se cheamă benă (lucru foarte important ...) și că este construită bena din ... oțel masiv! Gafele țin loc de comentariu și, în lipsa subiectului și predicatului aflate în legătură cu evenimentul la care s-a deplasat, zisul tenace bate bieții câmpi chiar mai tare decât colega dinaintea lui!
   Și dă-i și vorbește și dă-i bice și înflorește și plopii care se unduiau și râul și ramul și patria străbună și pământul sfânt al țării ...

ȘI ȘTIREA UNDE A RĂMAS?
CU EA CE AȚI FĂCUT?
DE CE-MI EXPLICAȚI CUM SE FABRICĂ OȚELUL DACĂ VOI VĂ AFLAȚI LA LOCUL UNUI ACCIDENT AUTO?

   Ω

   Lipsa de professionalism a devenit o constantă a televiziunilor românești, iar acest lucru se cunoaște în nivelul educational al maselor: cum să te cultivi - Doamne iartă-mă! - cu „lecții de viață” și „vorbește lumea”?
   Noroc cu CNA-ul ...

joi, 4 februarie 2016

Entr`acte - Vă puteți duce la frigider: fără grabă!

   Continuăm să vedem poze puțin mișcate ...


   Este drept că cine vizionează filme poate înțelege cu totul și cu totul altceva din ele, așa că noi, cei care le vedem, suntem într-o oarecare inferioritate, drept care ne spunem franc părerea: am constatat însă, că de multe ori publicul larg vede filme, nu vizionează ...
   Așadar ...

   Am văzut „Creed”: pentru „fanii” Rocky Balboa, filmul poate genera un periculos sentiment de extaz, dar pentru cine nu se încadrează în această categorie, Creed este un alt produs pueril marca Sylvester Stallone! Oricum ar face, oricum s-ar suci și învârti, mai sus pomenitul nu poate depăși cu nici un chip „performanța” actoricească din seria Rocky și nici jocul absolut „genial și magnific” din Rambo! Spus foarte pe scurt, o fi poate SS simpatic cuiva pe acolo pe la ei, dar povestea cu filmul de calitate nu l-a prins niciodată! Nici măcar gura aia strâmbă pe care a încercat să o transforme în marcă înregistrată nu-l salvează de la ridicolul unor povești trase de păr, prost spuse și insuficient susținute cinematografic! Dar, minuni s-au mai văzut la Oscar, așa că cine știe ce discurs va susține SS la decernarea premiilor!
   Numai să-l poată scrie ... cu mănușile pe mâini!

   Ei bine, credeți s-au nu, Creed a fost partea ușoară a ceea ce vorbim noi aici! Pentru că, în aceeași perioadă am avut ocazia de a vedea alte două propuneri la Oscar: „Anomalisa” și „45 years”.
   Anomalisa, este un lungmetraj de animație, film mult lăudat și mult premiat, de exemplu de „Asociația femeilor ziariști” pentru „cea mai bună descriere a nudității, sexualității și seducției”!
   Doar atâta lucru și-ți dă de gândit!
   De când se dă un asemenea premiu?
   Sunt de acord că animația nu trebuie să însemne numai iepurași și piticuți drăguți, dar cine nu s-a plictisit la anomalia numită Anomalisa are un punct în plus de la mine! Trebuie să vă închipuiți că acțiunea nu are nimic spectaculos, că nu arată și nu spune nimic ieșit din comun, că prezintă un fapt de viață de un banal dus la extrem și că singură concluzie ce se poate trage este aceea că unii oameni cred în șabloane și fac pe dracu`n patru să se plieze pe ele (cum ar fi criza vârstei X la barbați)!
   Și cam atât!
   Păcat că din punct de vedere tehnic filmul este foarte bine lucrat: ar fi meritat un alt scenariu!

   Și sosește acum, vine galopând pe loc, povestea pentru care Charlotte Rampling poate primi premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal ... feminin!
   Ei bine, DA! Rolul este bine conturat, femeia-și face treaba, adică meseria și ... și cam atât!
   Este înțeles de ce e foarte vizibilă: filmul, mai anost decât senectutea despre care ne vorbește, nu are nimic de spus! O plictiseală continuă, o intrigă inexistentă, o persoană virtuală (Katya) ce s-ar infiltra între cei doi bătrânei dar n-o face ... o chestie amorfă ... o atmosferă de azil de bătrâni cu bani!
   Oricând am fi ales aceeași acțiune cu loc de petrecere Florida: mai ajungeau și la plajă poate! Pe când așa, singurul moment mai altfel a fost plimbarea câinelui (superb exemplar de ciobănesc, ar merita un premiu)!
   Da, filmul este absolut excepțional pentru cine are o pasiune pentru aventurile cu pamperși pentru adulți! Cine n-are asemenea gusturi, își va aminti cu nostalgie rolul făcut de aceeași tanti în „Asfalt tango”: parcă mi-e dor de Nae Caranfil al acelor ani!

   În concluzie: pe lângă filme cu adevărat mari, s-au strecurat și multe care sunt abia niște poze mișcate și nici măcar mișcătoare: filme care nu spun nimic, filme banale despre banalitatea lipsei de evenimente sau despre evenimente banale, filme în timpul cărora te poți duce liniștit până la baie ori până la frigider și nu pierzi nimic!
 
   Ar trebui dat și un Oscar pentru „banal și anost”!
   Alături de cel pentru cel mai bun actor Afro-American (negru adică)!

   Ω

   În mod evident, în spatele Oscar-urilor sunt jocuri și interese ce ne depășesc imaginația, așa că vă dau un sfat: așteptați-vă la surprize și nu fiți surprinși de surprinzătoare surprize! 


    

miercuri, 3 februarie 2016

Cică - legea personalizată și îngerul negru al mirului

   „Willy Spucker se crucește,
     Simte palmele că-i ard ... ”


                                        Lordul John - George Coșbuc

   Nu rezist și, dintr-un sentiment de curiozitate bolnăvicioasă, mut televizorul pe antena 3 ..
   „Ia te uită - îmi spun - ce întâmplare, să aibă o știre de breaking news chiar la fix!”
   Bineînțeles că nu era o întâmplare și că știrea nu era chiar o prospătură, dar, așa-i televiziunea la noi: în fiecare an, transmit plini de surprindere că unii cred că s-a născut Hristos, adică sunt la fel de surprinși cum sunt surprinse autoritățile de ninsoare în ianuarie!
   Ei bine, știrea cea mare era faptul că senatul a aprobat urmărirea penală a lui gabriel oprea: iar votul a fost zdrobitor în favoarea cererii procurorilor! Dar, nu asta vreau eu să vă spun, ci cu totul altceva: două lucruri mi-au atras atenția în povestea asta!
   Primul, gabriel oprea se oprea și discuta (din poziția șezut!) cu o colegă senator: aceeași care-l miruia mai an pe șovăielnicul șova.
   Al doilea, intervenția abonatului chireac pe post: am aflat cu această ocazie că oprea nu prea este vinovat (decât așa, poate puțin), că este normal să folosească resusrsele instituției după bunul său plac, așa cum normal este acest lucru și pentru procurorul nițu ori pentru exagerat de încă fericitul ... nici o vorbuliță despre ce spune legea, nici un cuvințel despre șocul suferit de un biet frizer la vederea mașinilor cu girofarul în funcțiune așteptând musiu` pe care tocma`l tundea, nici un cuvințel despre vitezele astronomice cu care se deplasa coloana „neoficială” a specialistului în izmene militare!
   Uluitor este și faptul că zisul chireac îl căinează pe „bietul” oprea considerându-l o victimă a accidentului în urmă căruia a murit un polițist de escortă moto și nu autorul lui moral și într-o mare măsură material!
   Da, este uluitor cum se pot vinde unii oameni!
   Sigur, pe mai mult de 30 de arginți!

   Ω

   Eu unul, nu-mi fac nici o grijă: oricât s-ar zbate generalul de intendență oprea, acest erou al depozitelor militare, cariera lui politică este pe cale de a lua sfârșit: în primul rând, se amăgește cu compania în care se află (geal Năstase Ilie se află sub comanda nevestei ...), în al doilea rând, greșește când își închipuie că pseudo partidul său ar reprezenta o forță politică (m-aș mira să intre în parlament, nici gând de cele zece procente propuse din ... burtă!), în al treilea rând se înșeală crezând că PSD-ul care are corupții și pușcăriabilii lui proprii îi va da cu adevărat girul în alegeri, dar, în ultimul rând și cel mai important, a fost și el drăgălit de mâna neagră a senatului, de „cioacla” parlamentului, de ucig-o toaca exminiștrilor anchetați!
   Așadar, odată atins de preoteasa voturilor procuraturii, indiferent de câți arginți este dispusă antena să cheltuiască, oprea tot va plăti!
   Așa să-i ajute Dumnezeu!

marți, 2 februarie 2016

A atins terorismul un nou nivel?

   Bombe miniaturale


   Așa cum unii au reinventat războiul, ducându-l într-o nouă stare de beligeranță nonbeligerantă, îmi pare că alții au reinventat terorismul, fiind pe cale să renunțe la bombele clasice și să le înlocuiască cu material ultraminiaturizat și, tocmai de aceea, imposibil de depistat înainte de a acționa! Mă refer aici, la noile boli apărute de nicăieri ori de niciunde, de zika, de gripa porcină, de boala vacii nebune sau de extrem de profitabila gripă aviară! Notați vă rog, că nu aduc în discuție SIDA ...
   Așadar, de unde au apărut toate aceste boli?
   Cum s-au născut peste noapte mutații potențial letale?
   De ce lovesc ele omenirea într-un mod atât de perfid?
   „Teoreticienii teoriei constipației”, convinșii „extratereștrilor printre noi” și alții asemenea lor ne vor explică totul într-un mod foarte simplu: guvernele sau extratereștrii ne-au pus gând rău și au de gând să ne lichideze ori măcar să ne împuțineze!
   Este posibil ... dar dacă poveștile astea nu sunt nici acțiuni de „sus” și nici de „jos”? Dacă nu sunt în realitate nici greșeli și nici aplicarea legii lui Malthus?
   Dacă sunt ... altceva?
   Dacă sunt noile bombe folosite de teroriști?
   Dacă atelierele ce au fabricat ieri bombe, au trecut astăzi la genetică și se joacă cu altfel de material „exploziv”?  

   Ω

   Vi se pare imposibil?
   Să sperăm că așa este!