Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 29 noiembrie 2017

Entr`acte - Mașina timpului

   Am fost și sunt în continuare de părere că diversitatea culturală este un mare câștig pentru toată lumea și, în special, pentru majoritate. 
   Când spun diversitate culturală, înțeleg asta ca acoperind și literatura și dramaturgia și pictura și muzica și gastronomia: cine îl obligă pe cel de alături să-i semene, nu știe ce pierde! 
   Așadar, este bună uniformizarea societății și limitarea modurilor ei de exprimare materială sau artistică?
   Din punctul meu de vedere, nu! Este și motivul pentru care sunt anti globalizare (am vrut să cumpăr ceva din Bangkok dar, întâmplări neașteptate m-au împiedicat s-o fac - am regretat pentru că era un obiect tipic thailandez: la întoarcere, am constatat că Bucureștiul era deja plin de asemenea obiecte)!

   Ce ne facem însă când masca diversității culturale ascunde amatorism, diletantism și un desuet prăfuit? 
   Ce ne facem când un spectacol de teatru în loc să fie un spectacol este o înșiruire de clișee?
   Ce ne facem când constatăm că un teatru care s-ar putea lăuda (de ce n-o face?) că le stătea în gât ocupanților germani, nu a evoluat mai deloc de pe vremea când se numea Barașeum? Nu pot să nu bag de seamă „holocaustul românesc” și modul bestial în care au fost tratați evreii chiar sub regimul numit „România Stat Național-Legionar”: este adevărat că au avut loc atrocități anti evreiești comise și de legionari și de armată, dar distanța dintre intoleranța românească și a celorlalți, a fost incredibil de mare! În sfârșit, să nu o lungim prea tare ...

   Un asemenea teatru, cu un asemenea trecut, cu o asemenea moștenire, ar fi trebuit să spună ceva, mai ales că nu mai este doar acel Teatru de Revistă din timpul războiului, iar sub conducerea Maiei Morgenstern mă așteptam la ceva mai ... ei bine nu! Am văzut „Motke hoțul”, piesă aș spune clasică, am văzut-o jucată în idiș, ceea ce este foarte bine, am rezistat obscenităților gratuite care vor să amuze un public în vârstă dar infantil, am suportat cu stoicism intermezzo-urile muzicale care greu au mai căznit actorii, am înghițit jocul slab cu manifestări și mișcări rupte parcă din umbrele unui neînțeles kabuki, am suportat până și traducerea plină de greșeli flagrante și m-a amuzat muzica pe viu, dar când am simțit că TES și hoțul ăsta de Motke nu mă duc în trecut ca un exercițiu artistic ci pentru că ei încă sunt în trecut și n-au de gând să-l părăsească, am simțit o strângere de inimă!
   TES ar putea face săli pline într-o zonă în care Bucureștiul este bogat dar sărac în săli de teatru, ar putea face cultură, ne-ar putea explica mai bine ce înseamnă cultura evreiască - pe care eu personal o cunosc mai mult prin scrierile lui Shalom Alehem - și ar putea apropia real oamenii din cele două culturi.
   Cine spune că nu se poate sau că nu merită, să citească despre activitatea dramaturgică a lui Mihail Sebastian și „Steaua lui fără nume”!

   Ω

   Regret mult că având o bază solidă și o poziție de invidiat cei de la TES nu profită! Din păcate, aerul de depășit și învechit nu poate fi șters decât cu dorința de a o face și nu mimând actul artistic: propaganda pro ar fi bine venită și bine primită!
   Până atunci, shalom aleheim!

marți, 28 noiembrie 2017

Caii troieni și moartea politică

   Se apropie momentul în care clasa politică trebuie să aleagă: cu noi sau cu dragnea, tăriceanu și alți câțiva!
   Ne place sau nu, în spatele acelor câțiva tăriceni ori iordachi sau dragni, se pot afla alte personaje, mult mai importante economic (deci și politic), cu interese care depășesc nivelul minuscul al celor mai sus enumerați, oameni care se comportă ca niște jucători fără scrupule! Unii ar spune că sunt PĂPUȘARII, dar nu se poate folosi termenul pentru că în afară de Pinocchio, dragnea sau tăriceanu nu își găsesc altă asemănare în lumea frumoasă a poveștilor (iar Pinocchio, cum bine știm, sfârșește prin a se transforma din marionetă în OM)! Așadar, în spatele acestor holograme umane, ne așteptăm să existe personaje care să manipuleze din joystick-uri întreaga poveste, în speranța de a câștiga un teren de joacă numit ROMÂNIA, un teren de joacă unde să nu li se interzică niciodată nimic!
   Faptul că externele SUA își permit să intervină într-un stil brutal în politica internă a unui stat independent și suveran, trebuie să ne dea de gândit!
   Faptul că se arată atât de interesați de situația justiției și politicii de la noi, spune că ei știu ceva ce noi nu știm, lasă de înțeles că suntem la un pas de marginea prăpastiei de care de bine de rău ne îndepărtasem!
   Faptul că țara asta amărât de bogată a ajuns la mâna unui toader și iordache arată că suntem în pragul colapsului democrației!
   Cu siguranță aceste umbre de kabuki care ne ocupă ecranul mat al politicii românești în aceste zile, au convingerea că joacă de capul lor, însă din reacțiile SUA și UE mă fac să cred că sunt doar o mână de cai troieni manipulați de alți cai troieni mai mari: cine o fi în spatele lor? 
   Ar trebui să procedăm ca islandezii? 
   Probabil că da!  
   În concluzie, am ajuns în situația nedorită de NOI sau EI!
   Păcat, mare păcat că niște români, fără suficientă minte politică, se fac responsabili de acest război ROMÂNO-ROMÂN:
VOR CÂȘTIGA EI? NE ÎNTOARCEM ÎN ANII `50 ȘI COPIEM DIN NOU RUSIA!
VOM CÂȘTIGA NOI? ESTE ATUNCI CAZUL SĂ APLICĂM ÎN SFÂRȘIT O LEGE DE TIPUL PUNCTULUI 8 DE LA TIMIȘOARA!

AVEM NEVOIE SĂ APLICĂM LEGEA  MORȚII POLITICE!

   Ω

  Lupta de clasă se ascute: clasa politică împotriva clasei populației raționale și muncitoare! 
   România reacționează pare-se la rece și constat că am revenit în decembrie: a venit momentul să scăpăm de urmașii pecere-ului și să intrăm și noi în normalitate? 

Frumusețea matematicii

   Lucrare de control   

Se dau următoarele date:
- ca să scăpăm de iliescu, ne-au trebuit zece (10) ani
- ca să scăpăm de năstase, am avut nevoie de patru (4) ani
- ca să scăpăm de victor bonta am avut nevoie de trei (3) ani
- ca să scăpăm de dragnea liviu este posibil să ne trebuiască doar un (1) an.
   Se cere să se spună:
SUNTEM DE ZECE ORI MAI DEȘTEPȚI DECÂT ÎN 2004 CÂND AM SCĂPAT DE iliescu? 

   Ω

   Lipsa logicii este o regulă, nu trebuie să vă mire!
   Așteptăm răspunsuri ...
   Sau nu!

luni, 27 noiembrie 2017

Prea puțin pentru a înțelege spirala

   Protestele din ianuarie februarie 2017 au fost spontane și au reușit să întârzie oarecum programul pesede de salvare a câtorva capete din fruntea partidului și a averilor lor. Apoi, protestele s-au diluat semnificativ, iar cu demisia cabinetului grindeanu, practic au încetat: dar nemulțumirile au mocnit și pe mai departe ...
   Asta este partea vizibilă a iceberg-ului, partea aceea pe care o vedem toți, partea aceea care nu spune că sub nivelul apei se află alte șase șeptimi din masa totală a problemei: și cum un asemenea iceberg a reușit să trimită la fund vaporul care nu se putea scufunda, va trimite tot acolo și un guvern impotent ca cel de acum!
   Din păcate pentru el și din fericire pentru noi, pesede-ul fiind condus de oameni care au tot felul de studii doar pe hârtie nu pricepe cum sunt legile astea socio-politice și, fără să vrea să fi dat o mână de ajutor protestatarilor: 
REFUZÂND SĂ DEA STRĂZII PUȚINUL PE CARE-L CEREA ÎN IARNĂ,
pesede-UL NU-I VA MAI LINIȘTI PE OAMENI ACUM ORICÂT DE MULT AR OFERI!
   Soluția este plecarea actualului parlament din Casa Poporului și alegerile anticipate, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă în ianuarie în loc să ne ceară să punem altă întrebare ar fi gândit de ce răgușesc oamenii în stradă!

PARLAMENTUL NU NE REPREZINTĂ!
GUVERNUL NU NE REPREZINTĂ!
HOȚII NU NE REPREZINTĂ!
CORUPȚII NU NE REPREZINTĂ!

   Trebuie avută foarte mare grijă cu manifestațiile populare: MI-ul a scos jandarmi călare la un protest pașnic, oameni din mulțime au lovit caii, alții fac un zgomot infernal cu vuvuzelele care împiedică lansarea lozincilor importante, nostime și interesante - amestecul sindicatelor pare a fi un cal troian și nu pare bine venit, provocatorii putând fi acum la tot pasul!

   Ω

   Trebuie ca strada să gândească foarte clar de ce demonstrează, alături de cine și împotriva cui: eu unul prefer tinerii din iarnă sindicaliștilor blazați de acum, lozincile lor spirituale zgomotului fără noimă de acum, cererile lor deștepte fumului de camuflaj de acum! Căderea lui dragnea este insuficientă, căderea guvernului așișderea! Probabil că singura cerere rezonabilă este
ALEGERI ANTICIPATE!

Prostul dacă nu-i fudul ...

Posted Image

   Am luat cu copy și paste acest text de pe un forum, aproape la întâmplare: citiți-l cu atenție și încercați să înțelegeți „ce vrea să spună autorul”! Iată doar o imagine cu ... împricinata:
   De ce ar fi interzis altcuiva decât „româncelor cu sânge românesc” să poarte iia?
   Cum demonstrează o româncă faptul că are sânge românesc?
   Până la a câta generație trebuie să meargă puritatea rasială? Până la a patra, după modelul nazist, este suficient?
   Care este legătura dintre culoarea omului și haine sau artă?
   Să interzicem asiaticilor să-l admire pe Brâncuși?
   Sau negrilor să o asculte pe Ina?

   Dacă trecem de aceste întrebări greu de înțeles pentru unii, ajungem să ne punem și altele mai simple, pe care respectivul urmaș al lui vc tudor ni le explică înainte ca noi să le punem, de exemplu ce înseamnă „propagandă la viitorul României” (țară inexistentă de altfel, pentru că românașul nostru verde pe afară și roșu pe dinăuntru înlocuiește  cu un A cu tildă, necunoscut nouă, ăstora mai puțin români); apoi, am vrea să știm ce treabă au aici masonii (l-a uitat pe Soros!); iar în final am dori să ne spună și nouă ce este și cum se face „semnul de alarmă! (poate avem vreodată nevoie și nu știm ...)! 

   În concluzie, un inept, un ...., se apucă și scrie pentru că i se pare că internetul românesc nu este destul de poluat și reușește să-l ducă  la un inimaginabil de scăzut nivel! Din păcate, ca acest post au fost și sunt multe, mesaje venite de la oameni care nu mai au ce învăța pentru că au prins totul la școala vieții, oameni care nu știu nimic dar sunt „convinși”, oameni care fără să știe ce este protocronismul (n-au auzit de Edgar Papu) îl promovează prostește, persoane care știu că dacii au inventat scrisul, că tot ei au fost părinții latinilor, că pelasgii lui Densușianu trăiesc încă prin Napoleon dentistul, etc, etc ... Păcat, nu vi se pare?
   Așa cum indo-românii ne-au reprezentat și încă ne reprezintă în lume marcându-ne ca hoți și găinari, la fel reușesc și analfabeții alfabetizați care au descoperit patima scrisului despre subiecte pe care nu le înțeleg dar pe care sunt convinși că le stăpânesc!

   Ω

   Dacă mâine un digei oarecare (din ăsta cu succes efemer) va „mixa muzică” îmbrăcat într-o rubașcă, probabilitatea ca majoritatea acestor rumâni verzi să poarte și ei rubașcă este foarte mare, pentru că va fi o vreme la modă! 
Dar dacă li se va cere la cumpărarea cămășii aceleia un certificat de puritate a rasei 
RUSE, 
cum s-ar simți?

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Politica găinii cu trei picioare

   Gazeta care făcea audiență cu găina cu trei picioare, a obținut un text ciudat, pe care i-l atribuie unui om citit din această țară, un text în care se folosește cuvântul „baronet” („atât timp cât îl mai suportă baronetul partidului”) în sensul de mahalagiu derivat din mahala, când baronet este un titlu nobiliar britanic, așadar, această gazetă, această mamă a găinii cu trei picioare și a altor iluzorii minuni, atribuie un text insipid, lipsit de nerv și inspirație, plin de greșeli și lipsit de stil, unui intelectual! 
   Asta ca asta, dar ce vrea să spună textul?
   Ei bine, textul acesta ambiguu, încearcă să arunce perdele de fum de camuflaj tocmai acum când este mai puțină nevoie de ele: ni se vorbește despre posibila debarcare a lui dragnea, despre cine i-ar putea lua locul, despre eventualii președinți tudose sau firea, etc, etc! Textul deci, hotărăște cu de la sine putere că pesede-ul se curăță de abominabilul dragnea și renaște harnic și curat sub conducerea unui om de bine, de-al nostru, din popor, unul care și așa și pe dincolo ...
   Gazeta despre care vorbeam, în rând cu autointitulați analiști politici și alte personaje uitate și expirate de tipul Cozmin Gușă, s-au aruncat în foc și apă grăbindu-se să anunțe moartea politică așteptată și inevitabilă a unui alt tătuc pesedist, făcând în felul acesta voluntar sau nu jocul celui mai nociv organism politic al României moderne: 
DEBARCAREA LUI dRAGNEA ESTE UN LUCRU DE DORIT,
DAR dRAGNEA NU ESTE DECÂT UN FRAGMENT NESEMNIFICATIV
DIN CE ÎNSEAMNĂ FENOMENUL pesede LA VÂRFUL CONDUCERII!

   Ω

   Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți: dragnea este exponentul, dragnea este partea vizibilă a cancerului! 
ORGANISMUL STATULUI ROMÂN NU POATE FI SĂNĂTOS
FĂRĂ EXTIRPAREA TOTALĂ A TUMORII!

SE POATE SPUNE ASTA ÎN DIRECT
DUMINICĂ SEARA!!!

vineri, 24 noiembrie 2017

Când te ... în mijlocul drumului!

   dragnea liviu se plânge că sechestrul îi afectează anumite bunuri în mod inutil, că ar fi suficiente acțiunile pe care le deține tocmai la hotelul Turris din Turnu Măgurele, ori noi știm că tot hotelul a fost evaluat (corect!) la circa 120 de milioane de lei - deci numitul dragnea are acțiuni reprezentând valoarea hotelului - și că acum, respectivul imobil se află în proprietatea fostei bombonici a primului pescar al țării! 
   Ceva nu-i în regulă, nu se pupă, nu se potrivește sau, ca să fim în tonul a ceea ce se apropie cu pași grăbiți de mustăciosul pescar, 
NU SE LEAGĂ!

   Ω

   Ar fi interesant de văzut cum stă treaba în așa zisul mariaj desfăcut al celor doi bombonei!
P.S. Face ce face pesede-ul și, dacă n-are un bombonel în față, îl fabrică! 

PARALEU sau PARALEL?

   CCR a stabilit că activitatea guvernului înseamnă o acțiune administrativă și nu politică, așa că acțiunile sau hotărârile acestuia (guvernului adică) pot face obiectul anchetei procurorilor!
   Domnul tăriceanu, simțind în dosare această hotărâre, și-a făcut vânt și l-a însoțit pe dragnea liviu la ședința cu nucleul dur al pesede-ului, cu aripa conservatoare și violentă a partidului, cu reprezentanții extremismului socialist ... cu organizația de pensionari a pesede, acolo unde complicele său, dragnea liviu a tunat și a fulgerat ca într-o zi de iulie la pescuit pe brațul Pavel, împotriva statului paralel! 
   A țipat dragnea la fiarele de pensionari (așa le și trebuie!) de se auzea - zic gurile rele - de afară, din exteriorul sălii, s-a zbătut dragnea ca un leu paraleu contra statului paralel!
   Ce a căutat tăriceanu la o ședință de partid a pesede, nu știm, dar cu siguranță violența extremă a pensionarilor pesede îi face pe aceștia să pregătească atentate la murăturile președintelui Iohannis! Pericol maxim va să zică!

   Acum însă, după ce ni s-a vorbit atât de mult despre statul paralel, în sfârșit am priceput despre ce este vorba, așa că vă spunem și dumneavoastră!
   Statul normal - statul în care funcțiile se ocupă pe merit, oamenii își văd de treabă și pun ban pe ban pentru rate și alte hangarale, unde copiii merg la școală, unde fiecare este plătit după cum merită, unde puterile statului se supraveghează și se completează reciproc, este statul în care hoția este o rușine și este pedepsită ca atare (hoție materială, intelectuală, politică, etc)
   Statul paralel - este acel stat în care promovările se fac pe pile, furtul este o virtute, minciuna lege, funcțiile se ocupă prin numire politică sau șpagă, mita nu se pedepsește și abuzul în serviciu nu este infracțiune, statul paralel este acela în care o bombonică de nevastă primește cadou un ditamai hotelul iar procuratură este convinsă că-i normal, este acel stat în care un gâță oarecare poate ciordi sute de milioane de euro ca și cum ar fura o simplă lucrare de doctorat la Universitatea din Catania, este statul în care cine nu minte este prost sau se face!

   Mie mi-au trebuit vreo câteva zile până m-am dumirit ce vrea să spună pesede-ul cu statul paralel, în timp ce ei știau bine cu cine sunt paraleli în afară de bunul simț!

   Ω

   Lațul pare a se strânge!
   Să vedem cât timp mai susține pesede-ul actuala echipă care-i duce și pe ei dar și țara în haos - Din haos Doamne-au apărut/De s-ar întoarce-n haos! 
   Să avem răbdare, în partidul ăsta, 
contrar aparențelor, 
nu-s numai tâmpiți!

6 - Serios, pentru blonde: despre transportul în comun

   Bucureștiul are - teoretic - o rețea extinsă de transport în comun: dar asta-i numai teoretic!
   Rețeaua de suprafață, cea care aparține primăriei, este dotată în general cu vehicule vechi și cu probleme, iar vehiculele noi, prin lipsa întreținerii, se învechesc și ele în ritm accelerat. Ce ar trebui făcut cu bani puțini? Răspunsul ne este la îndemână, cu condiția să renunțăm la alte interese, să nu băgăm în pâine nemeritat companiile proaspăt înființate ale primăriei și, foarte important, să vrem!
   Așadar, avem la dispoziție următoarele mijloace de transport în comun:
- transportul subteran sau metroul, aflat prin intermediul Metrorex S.A. sub tutela ministerului transporturilor
- transportul de suprafață - tramvaie, troleibuze, autobuze aparținând RATB (PMB)
                                         - taxiuri sau alte mijloace auto pentru transport persoane aflate în proprietate particulară.

   Astea sunt toate, dar încurcătura lor este una monumentală!
   Ce ar trebui făcut pentru ca lucrurile să meargă mai bine?
   Sunt binevenite benzile unice?
   Trebuie încurajat transportul electric în dauna celui auto?

   Cum spuneam, răspunsurile sunt simple!
   O analiză rapidă a traficului de persoane poate spune care sunt cele mai importante direcții de deplasare și orele de maxim și de minim în fluxul traficului bucureștean. Astfel, se știe că în general oamenii pleacă dimineața spre servicii, cu un vârf între șapte și zece și fac drumul invers după circa opt, zece ore. Este intervalul orar în care metroul trebuie să circule cu o cadență apropiată de limita suportabilității structurii și dotării. Cele mai importante stații de metrou, capetele și marile intersecții trebuie transformate în puncte de interes local, cu magazine, cu treceri de pietoni pe distanțe lungi și neapărat cu parcări suficient de mari pentru a permite locuitorilor din zonă (adică și de la trei, patru stații RATB distanță, să folosească metroul). Existența metroului într-o zonă ar trebui să excludă în mod automat transportul de suprafață, iar acolo unde totuși se suprapun, să fie pe distanțe scurte. Ideal este ca în zonele de interes, în marile intersecții, acolo unde există un flux permanent de călători, să se organizeze stații combinate, stații unde să poți găsi „aliniate” toate mijloacele de transport din zonă.
   Încercarea de a acoperi cu metrou zone cât mai întinse duce la soluții prostești, consumatoare de resurse și cu un efect mizerabil asupra transportului: un exemplu este viitoarea magistrală spre aeroportul Otopeni!
   Să observăm cum o idee în sine bună, este stricată iremediabil de niște personaje care nu pricep cum funcționează orașul! În loc să lege viitoarea magistrală cu magistrala 2, să fie o continuare a acesteia și eventual să facă o derivație spre NV orașului, autoritățile aleg între varianta optimă a stației „Aviatorilor - Expoziției” și un ocol absolut aiuristic către magistrala ce merge la Străulești, aleg deci, OCOLUL!
PESTE 80% DINTRE LOCUITORII ORAȘULUI VOR TREBUI SĂ FACĂ
TREI SCHIMBĂRI DE METROU
TREI TRAMBALĂRI CU BAGAJELE 
PE SCĂRI RULANTE
CORIDOARE ȘI 
PEROANE,
CÂND PUTEAU AVEA CEL MULT UNA!
UNA SINGURĂ!
   Vedeți dumneavoastră, am adus în discuție acest aspect, tocmai pentru a da un exemplu de lucru în principiu bun, dar mizerabil de prost făcut! Din aceeași categorie este și trambalarea Dristor 1 către Dristor 2, Piața Romană lucrată târziu, stația Brâncoveanu terminată și deschisă publicului după ani de zile ...

   În concluzie: dacă autoritățile doresc cu adevărat, este suficient să renunțe la pseudo știința unor Ionești de la sistematizare trafic și să iasă pe stradă, acolo unde ar avea mult de învățat!

   Să revenim însă!
   Transportul de suprafață, asigurat cu vehicule, am spus că nu trebuie să se suprapună ci doar să se intersecteze cu cel subteran. Pe traseele considerate importante, cele cu flux mare de călători, primăria ar trebui să folosească NUMAI autobuze: sunt mai rapide și mai versatile decât transportul electric. Autobuzul trebuie să aibă traseul gândit în așa fel încât să acopere distanța între puncte de interes major, pe artere cu grad mare de prioritate. Traseele secundare trebuiesc deservite de troleibuze și tramvaie, vehicule care să facă legătura în interiorul zonelor orașului și nu între zone: astfel, în loc să folosesc un troleibuz pe relația Piața Unirii - Obregia - intersecția cu Turnu Măgurele dar și autobuz pe același traseu, folosesc numai troleibuz în zona de sud a orașului, cu linii orientate spre stațiile de metrou majore (Apărătorii Patriei, Piața Sudului, poate Bellu) acolo unde transportul subteran urmează a-i prelua pe cei mai mulți. Continuarea traseului tramvaiului pe Calea Șerban Vodă și mai departe spre Vitan este o risipă inutilă de resurse, o linie de autobuz fiind sigur mai rapidă și mai ușor de folosit! Transportul public trebuie orientat spre alimentarea celui mai bun, mai rapid, mai sigur și mai comod mijloc de transport, adică spre metrou. Celelalte trebuie să se supună ierarhic prezenței metroului și să folosească la ducerea călătorilor spre și dinspre metrou!
   Toate mijloacele de transport de suprafață trebuie să coboare în stațiile majore la nivelul metroului și să faciliteze astfel schimbarea rapidă a mijlocului de transport: METROUL este și trebuie privit ca fiind cel mai important mijloc de transport în comun al orașului și singura lui șansă de a se descongestiona în problema traficului!
   Am mai spus-o și cu altă ocazie: este necesar un bilet universal, pe toate mijloacele de transport în comun din capitală, bilet care să nu mai permită O CĂLĂTORIE, ci un TIMP DE CĂLĂTORIE!
   Stațiile curente ale transportului de suprafață trebuie să renunțe la ideea fixă de a se afla în mijlocul acțiunii: amplasarea unei stații RATB chiar în marginea unei intersecții duce cu o ritmicitate de ordinul minutelor la blocaje de trafic! Stațiile trebuie duse la distanță de aceste puncte nevralgice și, acolo unde este posibil, cumulate, permițând transferul rapid și comod dintr-un mijloc de transport în altul. Un exemplu de AȘA NU în ceea ce privește stațiile RATB, este cea de troleibuze de la Piața Romană:

    Chiar rețeaua electrică a troleibuzelor este la vreo cinci sau șase  metri de trotuar, fiind imposibil șoferilor să tragă la bordură, obligându-i să facă stație în mijlocul traficului, blocând circulația celorlalți și punând călătorii în pericol! Și, pentru că veni vorba despre oprit în stații: ar fi un mare câștig pentru toată lumea dacă angajații RATB ar opri la bordură și nu în extrema stângă a benzii unu de circulația sau chiar dincolo de ea! Asta ar demonstra și că sunt angajații cetățeanului și nu invers! 

   Transportul public făcut de companiile private trebuie să primească licență de funcționare pentru acoperirea zonelor pe care RATB nu le poate servi mulțumitor, ținând cont de trafic și aglomerarea zonei, cu tarife stabilite de comun acord cu primăria și în condițiile impuse de primărie.

   Transportul public cu taxiuri ar trebui schimbat din temelii, chiar dacă asta nu convine multora, dar taxiurile din București 
- sunt prea  multe 
- sunt aglomerate în zonele LOR de interes și nu în slujba orașului
- cred că orașul există numai pentru câștigul lor
- nu sunt monitorizate
- fac numai cursele care le convin.
   De fapt, taxiurile și taximetriștii sunt o formă a serviciului de transport public și trebuie să se supună acelorași reguli pe care le respectă și ceilalți prestatori ai acestui serviciu: să ne închipuim că un tramvai n-ar pleca din stație, pentru că nu ar avea vatmanul chef!!! Astăzi suntem la cheremul taximetristului, dacă el vrea sau nu să facă o cursă, dacă i se pare profitabilă, dacă-i place, dacă are chef ...

   Ω

   Pe scurt:
- metroul este cel mai important mijloc de transport în comun
- cele mai importante stații de metrou trebuie să aibă marcări cu locuri suficiente
- toate mijloacele RATB converg spre cele mai importante stații de metrou
- stații comune RATB sau RATB METROREX
- fără suprapuneri ale transportului de suprafață cu cel subteran
- traseele de suprafață importante dar fără metrou acoperite NUMAI cu autobuze
- traseele secundare acoperite cu troleibuze și doar la mare nevoie cu tramvaie
- schimbarea sistemului de taxare a călătoriilor pentru obținerea unei mai mari flexibilități a deplasării
- renunțarea la liniile de suprafață pe diametrul orașului și folosirea acestora în sistem circular pentru legarea magistralelor de metrou între ele
- traseele de suprafață trebuie gândite cu cât mai puține curbe și stații distanțate de intersecții
- stațiile RATB trebuie să evite pe cât posibil punctele aglomerate ale traficului
- desființarea liniilor de tramvai, care ar duce la câștigarea unei benzi în trafic și la îmbunătățirea carosabilului
- folosirea transportului tip Maxi Taxi acolo unde nu aglomerează inutil circulația, unde RATB nu poate face față și cu tarife în concordanță cu cele ale regiei primăriei
- transformarea taximetriei într-o ocupație onorabilă pusă în slujba orașului
- educarea șoferilor RATB privitor la modul în care se oprește în stații și cum se circulă CU PASAGERI
Și, în final
CREȘTEREA VITEZEI REALE A TRANSPORTULUI PUBLIC, DUCÂND LA FOLOSIREA MAI BUNĂ A INFRASTRUCTURII EXISTENTE, FĂRĂ NECESITATEA UNOR CONSTRUCȚII MAJORE!




joi, 23 noiembrie 2017

Bombonica Turris

    „ ... în 2009, hotelul  şi terenul au fost transferate, de pe firma “Hotel Turris”, pe persoana fizică Bombonica dragnea, contra sumei de 214.320 lei; finanțele au evaluat valoarea reală a tranzacției la peste 110 milioane lei şi au emis o decizie de impunere în valoare de 31,2 milioane lei.” (TurnuCuȘtiri)

   Așa cum băgăm de seamă cei cu memoria bunicică, sistemul „pe persoană fizică care este” nu a fost un fenomen singular și vangheliot! Iată că și alți corifei ai partidului au știut să procedeze în acest mod, chiar dacă nu cu un imobil bine cunoscut din buricul târgului - adică din centrul Bucureștiului!

   Ei bine, pentru aplaudacii din fața DNA-ului, cât timp își așteaptă idolul ca să-l „aduleze” public, explicăm cum că hotelul a ajuns la bombonica aceea de soție ca fiind „restituire către acţionarul majoritar Bombonica dragnea”!


 

   De ce i s-a restituit un bun care nu-i aparținuse neam de neamul ei de zarzavagii, noi nu putem pricepe și nici măcar nu încercăm! 
   Dar de ce acum fix șase ani, în noiembrie 2011 adică, Parchetul General aflat sub oblăduirea blândului și clarvăzătorului nițu tiberiu pe acea vreme (care a intuit corect schimbarea puterii) a decis să închidă dosarul penal, tare am vrea să aflăm! Și nu numai atât, am dori să i se aplice și forma cea nouă a legilor justiției, aceea care spune că îndeplinirea cu neglijență sau rea voință a sarcinilor de serviciu se lasă cu mâna statului în buzunarul propriu sau chiar cu masă și casă din banul public - că loc tocmai s-a făcut în pușcării!

   Ω

   Mulți bolovani s-au adunat la gâtul lui dragnea liviu, mulți și din ce în ce mai mari, drept care orice om cu bun simț trebuie să se întrebe sincer dacă nu cumva este timpul ca propriu-i partid să-i scurteze chinul: ca la pescuit, 
DAR MAI ALES CA LA VÂNĂTOARE!
   P.S. Statul paralel a început să caute averea paralelă a paralelului bombonicăi zarzavat: pentru ca justiția să nu calce în iordache și să cadă-n tudorel, ar trebui să ieșim din nou în stradă! 
Duminică 26 noiembrie este o zi foarte potrivită și cu vreme bună!

miercuri, 22 noiembrie 2017

Economia politică, pe înțelesul guvernanților

   Să presupunem că avem o societate, cu toate nevoile și bucuriile ei, cu plusuri și cu minusuri. Această societate, poate fi guvernată în moduri diferite, funcție de cine se află la putere, deci ...

   a) Societatea noastră, are un număr de muncitori, de profesori, de pensionari, etc, etc. Muncitorii muncesc, țăranii muncesc, medicii muncesc, într-un cuvânt, toți își văd de treaba lor, fie că sunt la catedră, fie la fabrica de șuruburi. În societatea noastră, economia este liberă, așa că fabrica de șuruburi mărește producția de la 100 la 150 de șuruburi în unitatea de timp. La fel, și la fabrica de chiloți producția crește! Și la cea de ciocolată! Conducătorii acestor fabrici, ca niște oameni cu cap ce sunt, se bucură de creșterea producției, dar nu se aruncă pur și simplu în supraproducție, ci preferă să o reducă puțin, crescând în schimb calitatea: vânzările de pe piața internă, sunt în scurtă vreme dublate de cele de la export! Cu timpul, producția va crește din nou, chiar și cu noua calitate, așa că patronii, oameni cu cap după cum spuneam, nu se bucură să concedieze mâna de lucru supercalificată, ci reduce programul de la 40 la 32 de ore pe săptămână: muncitorii sunt păstrați și mulțumiți, producția este stabilă și de foarte bună calitate putând fi crescută oricând este nevoie - următoarele generații, nu se vor mai îndrepta în număr atât de mare către industria șuruburilor, chiloților sau ciocolatei, drept care vor apărea noi cafenele, noi școli, noi hoteluri, restaurante și pensiuni, noi teatre, noi servicii de curățenie, noi grădinițe și cu siguranță noi terenuri de sport! Muncitorul de la fabrica de șuruburi, care mânca ciocolată o singură dată pe săptămână și-și spăla chiloții zilnic, mănâncă acum zilnic ciocolată (pentru că are!) și-și spală chiloții săptămânal (pentru că are!). Salariile, în cazul unei creșteri a producției de calitate și a vânzărilor, vor crește și ele, dând mai mulți bani angajatului și statului.
   Ce face statul în timpul ăsta?
   Statul nu se amestecă în economie, dar face tot posibilul să-i fie cât mai bine, drept care face drumuri, porturi, căi ferate, centrale electrice, având grijă să importe numai ce nu se poate produce pe plan local sau mărfuri de lux la a căror tehnologie societatea nu are încă acces.
   La un moment dat, statul va constata că dintr-o sută de contribuabili, câțiva se fofilează, să zicem vreo zece! Este momentul în care el, statul, face câteva lucruri în paralel: scade impozitele și taxele până la nivelul la care să nu aibă probleme, ridică nivelul baremului de venit sub care nu se plătește impozit și declară orice fraudă fiscală „crimă” și o pedepsește ca atare! Să observăm că scăderea dărilor ar despovăra cetățeanul, îi va lăsa mai mulți bani de cheltuit pe mână și ar încuraja comerțul, ridicarea baremului de neimpozitare ar fi un ajutor pentru cei cu venituri mici - și singurul de altfel - iar urmărirea și pedepsirea exemplară a fraudelor fiscale ar aduce cu siguranță mai mulți contribuabili și bani la buget.
   Astfel, s-ar înmulți școlile, spitalele, stadioanele, drumurile, într-un cuvânt, societatea noastră la fel de utopică se pare ca Res Publica lui Platon ar trăi în bunăstare,

   b) Se dă aceeași societate, dar acum fabrica de șuruburi produce numai 80 când sunt necesare o sută. fabrica de chiloți și cea de ciocolată nu produc nici ele cât ar trebui, pentru că au utilaje defecte ce nu pot fi reparate fără șuruburile lipsă. Un guvern responsabil, ar vedea de ce nu sunt suficiente șuruburi și ar constata că muncitorii de acolo sunt nemulțumiți că trebuie să umble cu aceeași pereche de chiloți pe care o spală zilnic și că ciocolată copiilor nu le-au mai luat de mult, pentru că este puțină pe piață și, deci, scumpă - și mai e și cam proastă!
   Ce face guvernul într-o asemenea situație? Ei bine, guvernul eliberează autorizații de import pentru șuruburi, chiloți și ciocolată: câțiva „băieți deștepți”, cumpără bunurile mai sus pomenite și le vând pe piața care are nevoie de ele: bineînțeles că un șurub de doi bani va costa doi lei, etc, etc, etc. Forța de muncă autohtonă, ar vrea chiloți și ciocolată, dar oamenii n-au bani, așa că guvernul hotărăște ca patronii lor să le dea salarii mai mari: producția rămâne la 80 de șuruburi sau chiar scade (cantitativ, calitativ ori ambele). 
   Importurile continuă, se creează mai multe locuri de muncă în societatea a) și mai mulți șomeri în societatea b).
   Guvernul obligă din nou patronii să dea salarii mai mari!
   Patronii nu mai au de unde și, pe principiul „decât să plângă mama, mai bine să plângă măsa”, încep să dea oameni afară!
   Guvernul, pentru a nu-și pune concediații în cap, le dă ajutoare! Sociale!
   Guvernul nu mai are bani!
   Ia de la patroni!
   Patronii nu mai au bani: închid și/sau pleacă din țară. 
   Guvernul ia banii de la apărare și-i bagă în ajutoare!
   Banii nu ajung!
   Guvernul ia banii de la sănătate și-i bagă în ajutoare!
   Banii iar se termină!
   Guvernul scumpește tot, de la benzină și motorină, până la gaze și curent electric.
   Banii tot nu ajung!
   Guvernul caută să se împrumute!
   Guvernul acesta nu va găsi creditori decât la dobânzi exorbitante din cauza politicilor economice prostești pe care le impune!
   Într-un târziu, guvernul cade: societatea rămâne îndatorată pe zeci de ani, guvernul iresponsabil se mută la Monte Carlo sau în Bahamas (că ei au cu ce!), cetățenii care au acceptat ca un guvern iresponsabil să dea banii altora și să creeze locuri de muncă în străinătate, rămân acasă să plătească datoriile și să regrete guvernul care le-a crescut salariile și pe care probabil l-ar vota din nou!

   Ω

   Orice asemănare cu actuala situație politico economică din România credeți că este întâmplătoare?


marți, 21 noiembrie 2017

Dormi liniștit: pesede veghează!

   Pe averea lui dragnea liviu a fost pus sechestru asigurator!
   dragnea liviu nu se teme!
   De ce?
   Pentru că pesede veghează!

   Să vedem ce urmează, dar avem niște bănuieli, cum ar fi premierea hoților dovediți, exceptarea de la pedepsire a celor din județul Teleorman, achitarea din start a persoanelor cu mustață și declararea „senator pe viață” a celor care ciordesc din bani publici mai puțin de 50.000.000 € sau cât este nevoie să depășească suma fraudată de dragnea liviu și entitatea ultra profitabilă numită de obicei Teldrum! Mai rămâne să i se dea ca premiu Delta Dunării!
   Mai este posibil ca dna Kovesi să fie brusc eliberată din funcție, sau să i se descopere vreo bubă care tocmai acum se coace ori pur și simplu parlamentul să se supere, să schimbe legile, să declare că nimeni nu are voie să ancheteze un parlamentar, un fost parlamentar sau (în cazul rudelor până la al patrulea grad) un viitor parlamentar!

   Ω

   Așadar, dragnea liviu, dormi liniștit: pesede veghează!
   NE FACEM ILUZII: CÂT TIMP pesede-ul ESTE LA PUTERE ȘI FACE LEGILE PRIN INTERMEDIUL LUI tUDOREL SAU iORDĂCHEL JURISTUL MOBILIER SUB OBLĂDUIREA LUI tĂRICEANU CEL TEMĂTOR ȘI EL DE BRAȚUL JUSTIȚIEI, NU SE VA ÎNTÂMPLA NIMIC NIMĂNUI DIN GAȘCA DE LA CONDUCERE!
POATE DUPĂ ACEEA ...
   Așadar, dragnea liviu, dormi liniștit: pesede veghează!

   P.S. Sper cu sinceritate ca pe dna Kovesi sau vreunul dintre procurorii DNA să nu-i calce vreo cometă sau avion! Măcar atât ...
   

luni, 20 noiembrie 2017

Opoziția ca boală

   Am spus de multe ori că opoziția parlamentară românească nu știe să facă ... opoziție și, din păcate, lucrul este foarte adevărat: opoziția de dreapta, a avut întotdeauna o mare problemă în a ajunge la alegător, la problemele și la sufletul lui - asta în timp ce pseudo stânga, în râsul așa zisei drepte, își delectează alegătorii cu mici și bere, cu găleți și cu brichete ori cu un litru de ulei (ie bune maică că n-aveam!) și se aranjează pentru încă patru ani de guvernare.
   Nu ne-am întrebat niciodată de ce și ne-am mulțumit doar să constatăm. Pentru că nu vrea nimeni să citească aici romane foileton fără sfârșit, o vom scurta cât mai mult posibil, așadar ...

   a) Care este educația electoratului român?
   Dacă stăm strâmb și judecăm drept, alegătorul mediu este un personaj destul de puțin educat, fără cunoștințe de economie sau politologie, un om care se încurcă de obicei în socoteli care depășesc nivelul de ciclu primar. Dacă votul ar fi condiționat de extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr ales aleator, în fața comisiei electorale, masa electorilor ar scădea la sub un sfert din ce este astăzi! Alegătorul mediu nu este interesat de problemele mari ale statului sau statelor, pe el îl doare de ce o bătea Bănică jr pe Andreea Marin și Mutu pe ospătari sau cum să nu-și dea copiii la școală ca să-i ia cu el la muncă. Acest cetățean mediu cu drept de vot habar n-are cum stă treaba cu aliații noștri, îl doare că vecinul are televizor nou și el nu. Votantul mediu se bucură nu de acordul de liber schimb cu nu știu ce super putere economică, ci de kilul de zahăr primit pomană. Spuneam că este puțin educat din delicatețe: marea majoritate a concetățenilor noștri sunt aproape analfabeți și nu vorbesc aici doar despre cei de la țară: dacă un corespondent TV spune în direct că se adresează „MINISTREI”, nu-l cred superior ca educație unuia dintr-un fund de țară, ci doar mult mai tupeist!
   Și acestui alegător, vin candidații să-i vorbească!
   Am văzut - și nu o singură dată - oameni politici adresându-se alegătorilor: omul pesede-ului vorbește pe limba celor ce-l ascultă, adică face dezacorduri, aruncă vorbe fără înțeles, promite ce-i de nepromis și, foarte important, este convins că într-o singură oră ascultătorii lui vor fi uitat ce a spus, însă vor rămâne cu impresia că le-a vorbit un om bun, unul de-al lor!
   Vine acum la rând omul de dreapta, cel care face și el destule dezacorduri, cu diferența că acesta va ține un discurs cât mai doct, va identifica problemele majore ale omenirii, se va da de ceasul morții în încercarea de a găsi soluții la încălzirea globală, va juca pe degete problemele Uniunii Europene și ale marilor puteri, va explica cetățeanului din județul Vaslui de ce a izbucnit scandalul hărțuirilor sexuale și ce de este nociv să pui mâna pe o persoană dacă aceasta nu dorește, va povesti ce a văzut în timpul ultimei vizite la Paris sau New York și, mirat, va constata că a pierdut alegerile cu un scor zdrobitor! 

   b) Ce dorește electoratul român?
   Spre surpriza generală, pseudo stânga s-a prins mai repede care sunt dorințele acestui alegător și-i promite tot ce-și dorește el să audă! „A promite-i lucru mare, a te ține-i o prostie” zice o vorbă de mahala, drept care pesede-ul, știind cu cine are de-a face promite marea cu sarea și luna de pe cer, în timp ce dreapta se ține de goange și face filosofie în fața unor indivizi care abia se iscălesc! În timp ce unii promit fără a avea de gând să-și respecte cuvântul dat, ceilalți nu doar că n-o fac, dar mai și vorbesc o păsărească neinteligibilă și nedigerabilă pentru publicul larg, un jargon al lor, un fel de limbă secretă a castei lor: acest lucru îi face să pară poate deștepți dar îi rupe de omul de rând care pricepe micul și berea, iar dacă micul îl primește alături de muștar pe o pagină din Hegel sau măcar Eminescu, îi este absolut indiferent! Electoratul pe care-l câștigi cu Pleșu și Liiceanu este incredibil de redus și greu de găsit - nu vă amăgiți, cei din „multinaționale” se plictisesc și ei ascultându-i, dar măcar mimează interesul!
   Așadar, ce dorește electoratul român?
   Nimica și de toate, electoratul vrea lucruri mărunte, un puț, doi metri de asfalt, „corent”, băutură mai „eftină”, niște „țiment” pentru pus în curte, scăderea unor taxe (toate!) și creșterea pensiilor, etc, etc și nu se gândește la dezvoltarea macro economică, la PIB, la ROBOR și nici nu le înțelege! 

   c) Cum trebuie vorbit cu electoratul român?
   Fiecare individ care vrea să transmită ceva alegătorilor trebuie să cunoască perfect zona și locuitorii, problemele lor, dorințele lor. Partidul care va reuși să ajungă la elector și să-l convingă pe termen lung să-i dea votul, va fi acela care va găsi problemele „micro” ale zonei pentru că cele macro sunt greu de înțeles. oferta politică trebuie făcută la nivelul votantului, pe limba lui, de oameni asemenea lui: doctorii sunt buni numai dacă ai nevoie de ei, altfel ... Promisiunile trebuiesc făcute ponderat și direcționat, explicate, cu sursa de finanțare la vedere! O asemenea promisiune are aerul de seriozitate care impune și provoacă la luptă politică adversarul: atacarea celuilalt și căderea în bălăcăreală plac nebunului satului ... și cam atât!

   d) Cum se evidențiază astăzi opoziția în fața electoratului român?
   Prin moțiuni de cenzură! 
   Adică se apucă să facă ceva inutil ...
   Și statul în parlament și în comisii și plecatul în delegații tot inutile sunt, dar pe bani: comportamentul opoziției actuale mă face să mă tem de înțelegeri oculte, pentru că tocmai prezența ei zi de zi la lucrări legitimează pesede-ul și toate actele lui! Prostia fără limită de a cere o lege prin care să se interzică celor condamnați definitiv să candideze în situația în care conform legii „numai o hotărâre judecătorească rămasă definitivă” poate să decadă din drepturi un cetățean, este un bun exemplu de lătrat fără intenția de a și mușca: un student din primii ani la drept ar fi demontat din fașă respectiva tentativă și nu ar mai fi ajuns la tribună, să se facă de râs!
   Înțelegeți acum de ce spun că opoziția face de fapt frumos pe lângă pesede?
   Opoziția propune legi moarte înainte de a se naște.
   Opoziția depune moțiuni de cenzură, în situația în care pesede-ul votează la comandă și are majoritate zdrobitoare.
   Opoziția nu iese în stradă și nu are legătură cu cetățeanul.
   Opoziția se ferește să critice prea tare.
   Opoziția vorbește ca să se asculte singură și nici nu pare a dori altceva!  

   Ω

   În atare situație, mă întreb serios ce rost mai are așa zisa opoziție parlamentară - dacă ar lipsi, lucrurile s-ar desfășura la fel:
CETĂȚEANUL CARE ÎNDRĂZNEȘTE SĂ-ȘI SPUNĂ NEMULȚUMIREA ÎN STRADĂ
NU ESTE REPREZENTAT DE NIMENI!

   P.S. Nici nu vreau să mă gândesc ce făcea pesede-ul dacă avea și președintele ... 


sâmbătă, 18 noiembrie 2017

La arme, cetățeni???

   Am aflat la Băile Herculane, că pesede-ul luptă în numele meu cu „agenturilii”! 
   Eu, îi mulțumesc!
   Este adevărat că pesede-ul nu spune „agenturilii” ci „statul paralel și etc, etc”, însă eu, ca simplu cetățean mediu, înțeleg că statul acesta paralel este tot o formă a lor, a agenturilor care așa și pe dincolo, care agenturi mârșave și supărate pe cuceririle revoluționare ale României, cuceriri obținute sub înțeleapta conducere a partidului și cu îndrumarea primului pescar al țării, sunt gata să ne pună piedică în dezvoltarea noastră multilaterală, care asigură dezvoltarea planificată, multilaterală, economică, social-culturală și edilitar-gospodărească a unităților administrativ-teritoriale care sunt alese și apărarea proprietății democrat socialiste (vii aplauze)!
   Bun, acum că ne-am lămurit că pesede-ul mă apără fără ca eu să-l fi rugat, să vedem ce-i cu agenturilii astea, cine e ele și mai ales, ce vrea ele! Nu putem afla nimic, bineînțeles, pentru că pesede-ul înfierează cu mânie proletară pe cineva sau ceva, dar nu numește acea persoană sau organizație „paralelă”, lăsându-mi mie simplul cetățean mediu să aleg pe cine-mi place! Este adevărat că pesede-ul ar dori ca în acest moment eu, cetățeanul mediu, să îmi închipui că statul paralel înseamnă Iohannis + DNA + Procurorul General + Multinaționale + Piața Victoriei, sau doar părți ale acestei sume, dar dacă nu sunt ei dispuși să numească DUȘMANUL, cine sunt eu să-l numesc în locul lor? 

   Ω

   Așadar, la noapte îmi iau parul pe care nu-l mai pot folosi la Ruginoasa și ies pe stradă să apăr țara de statul paralel! O să-mi fie cam greu, pentru că dușmanul, care cred eu că ascultă din pereți, este invizibil, dar mi-l arată el, partidul și să vezi atunci!
DAR DACĂ NU-L GĂSESC, STAU ȘI MĂ ÎNTREB:
DUȘMANUL ĂSTA NEVĂZUT, N-O FI CHIAR TOV. psdragnea?

vineri, 17 noiembrie 2017

Amăgiri provinciale

   Supremul și unicul social democrat, dragnea liviu, și-a convocat în ruinele de la Băile Herculane, supușii. În vremuri normale, asta ar fi numai și numai o știre de doi bani, adică o întrunire tovărășească unde se bea și se pune țara la cale, sau se bea și iar se pune țara la cale.
   Astăzi și acum, întâlnirea aceasta are alte dimensiuni, mult diferite de tipicul cu care am fost învățați, își pierde aerul de „team building” pe care-l avea de obicei: dragnea liviu i-a chemat pentru amăgirea propriei persoane, cerându-le să-și spună deschis, sincer și tovărășește părerea, adică, îl mai susțin sau nu?
   Astăzi și acum, nimeni nu declară că s-a săturat de prostiile făcute sub comanda primului pescar al țării, nimeni nu se va arăta supărat de anchetele penale deschise împotriva atâtor capete pesede!
   Astăzi și acum, cu toții, într-un singur glas, uniți în jurul conducătorului ...

   Mâine și în alt loc, îi vor rupe gâtul lui dragnea și alor lui fără nici o remușcare: asmuțirea anchetatorilor asupra pesede-ului îi poate lăsa fără agoniseala de o viață politică și, cum asta le este icoană și filosofie, îl vor da dracu` pe dragnea la primul prilej - nu astăzi, în viitorul apropiat!

   Tot aici urmează a se discuta și ideea organizării unui meeting pesede: ideea în sine nu este rea, știindu-se clar că exercițiul fizic este bun și toți medicii îl recomandă - problema este ce vor cere susținătorii partidului la această defilare din alte vremuri? 
   Vor cere oare mai multă sărăcie?
   Vor cere oare mai multă putere pentru dragnea?
   Vor cere oare atribuirea Deltei Dunării aceluiași prim pescar?
   Vor cere oprirea anchetelor penale ale căpățânilor pesede?
   Vom vedea și probabil nu vom auzi, pentru că de obicei senectutea își cam taie din puteri ...

   Ω

   Trăiesc cu sentimentul că dragnea se amăgește cu așa zisa susținere pesede: nu pot spune clar de ce, dar cred că partidul s-a săturat de mâna forte a teleormăneanului și-l va trimite`n Belina la pescuit, cât de curând!
   Vom vedea asta atunci când interesul personal va fi afectat mai mult decât interesul partidului: să avem răbdare!

5 - Serios, pentru blonde: despre semne și semnalizări

   Strada este plină de semne rutiere, multe dintre ele contradictorii, insuficiente sau exagerat de multe. Nu puține sunt intersecțiile bucureștene cu adevărați pomi de Crăciun în fiecare colț: sunt destule locuri în care semnalizarea rutieră pare a fi făcută de un angajat proTV care ne vorbește despre „casa memorabilă Vasile Alecsandri” sau despre prețul mare la care au ajuns ouăle, adică un leu bucata, dându-ne drept exemplu un carton cu „treizeci de ouă care costă ... 22 de lei”: ei bine, funcție de dorința primăriei și de sumele pe care dorește dumneaei primăria să le cheltuiască, o stradă poate suporta câte un semn de oprirea interzisă pe fiecare stâlp electric sau nici un semn, lăsând prioritatea de dreapta să funcționeze din plin!
   Cel puțin pe arterele importante, ar trebui renunțat la actualul sistem de semne rutiere și trecut la ceva mai ieftin și mai modern: afișajul electronic! Trebuie să ne închipuim un panou de afișaj așa cum sunt cele puse la intrările în unele pasaje, panou pe care se pot afișa simultan mai multe informații: limita de viteză pentru plasarea în unda verde (adică circulație fluentă, fără roșu la semafoare), interdicții de moment 
(următoarea stradă la dreapta este blocată de lucrări la carosabil, semnul va fi „interzis la dreapta” sau „drum blocat”), culoarea semaforului și cronometrul care spune cât timp mai durează actuala stare (roșu sau verde), ce benzi sunt deschise și cu ce viteză fiecare (pentru că banda de la axul drumului care merge numai înainte trebuie să aibă limită maximă 80 km/h, iar cea de la trotuar, care face dreapta 30 km/h). Sunt multe informații care se pot afișa, inclusiv starea traficului și propuneri în cazul în care acest lucru este necesar: un contur verde înseamnă că traficul este fluid, portocaliu că viteza urmează să scadă din cauza aglomerației, roșu că se blochează sau chiar s-a întâmplat asta, moment în care panourile trebuie să afișeze rutele propuse pentru ocolirea zonei roșii.
   Semnalizarea clasică, cea cu panouri din tablă, trebuie lăsată drumurilor secundare și cu timpul scoase și de acolo. Totul trebuie comandat dintr-un centru de control al traficului, acesta - traficul adică - urmând a fi rege și nu interesele de moment: un exemplu este bulevardul central al capitalei, acolo unde pe distanța Universitate - Romană se face stânga într-un singur loc, adică pe strada Dem. I Dobrescu, acolo unde se intră spre ministerul de interne, lucru mult mai important decât fluența traficului, nu-i așa?

   Semnalizarea rutieră trebuie gândită astfel încât să fie la minimum, să se evite aglomerarea de semne. Trebuie căutate soluții pentru ca pe un singur stâlp să fie montate toate semnele, iar micșorarea lor nu este un lucru rău: legea, indiferent ce spune ea, este supusă nevoilor omului și nu invers!

   Punctul central de supraveghere a traficului trebuie însoțit de puncte zonale, pe care să le coordoneze: ar fi anormal ca cineva din Pipera să se ocupe de traficul de la BIG Berceni și cel din Pantelimon de intersecția de la Răzoare! Acest punct central trebuie să coordoneze celelalte puncte de control și să poată hotărî niște priorități și ierarhii de moment. Fiecare asemenea punct de lucru trebuie să aibă la dispoziție echipaje de poliție rutieră cu care să poată interveni în trafic acolo unde este necesară prezența agenților. Principalele intersecții sunt primele care trebuiesc supravegheate video permanent și, chiar dacă pentru început camerele nu pot fi probe în instanță, ele pot fi folosite pentru a trimite rapid un echipaj acolo unde un gâță a parcat în intersecție ori pe trecerea de pietoni sau unde lenuța s-a încăpățânat să facă stânga de pe bulevard pe strada Batiște!

   Avem nevoie de treceri de pietoni marcate corect, cu garduri de protecție la trotuar pe cel puțin zece metri stânga - dreapta și spațiu prin separatorul dintre sensuri. 
   Avem nevoie de eliberarea intersecțiilor de inutilele insule de beton.
   Avem nevoie de creșterea vitezei traficului nu atât prin mărirea limitei de viteză cât prin continuitatea deplasării.

   Ω

   Observați vă rog că nu este vorba despre investiții costisitoare ci doar despre o altă formă de organizare și conducere a traficului care trebuie privit ca un organism viu ce se cere permanent îndrumat și care nu se autoreglează ci cere o permanentă atenție.

  

   

joi, 16 noiembrie 2017

Moș Crăciun a fost comunist ...

... sau cine nu vrea să-și cunoască istoria, sigur o va retrăi! 
   De ce spun asta?
   Pentru că actualul așa zis scandal al hărțuirilor sexuale seamănă din ce în ce mai tare cu vânătoarea de comuniști/vrăjitoare inventată și condusă de Joseph McCarthy: acesta susținea într-un discurs ținut în februarie 1950 în WV, că statul american este infestat la nivelul conducerii lui cu spioni sovietici și că se găsește în posesia unei liste negre, conținând numele respectivilor agenți!!! Lista, nu a fost bineînțeles niciodată divulgată, dar senatorul McCarthy nu s-a lăsat descurajat, ducând o politică axată pe această idee, o politică vocală, o politică de scandal și acuzații fără acoperire, o politică cel puțin demagogică! 
   Cine nu știe dar vrea să afle mai multe, găsește aici.
   Problema nu este ce a spus demagogul McCarthy (care a reușit chiar formarea unui subcomitet senatorial permanent de anchetare a presupușilor comuniști) pentru a-și păstra funcția de senator, ci cât rău a făcut acesta unor persoane nevinovate (Charles Chaplin de exemplu, a fost nevoit să părăsească SUA, fiind acuzat că ar fi ... comunist)!

   Această lungă introducere am făcut-o pentru că astăzi, după aproape șaptezeci de ani, un nou val de acuzații NEDOVEDITE mătură SUA! 
   Astăzi însă, pentru că nu mai este la modă comunismul, partizanii comportamentului robotic au găsit altceva, anume hărțuirea sexuală!
   Dintr-o dată, toate cucoanele își amintesc că au fost hărțuite sexual: societatea americană s-a îndreptat în ultima vreme într-o direcție periculos de ciudată, ajungând să condamne oameni înainte de a-i judeca! Așa este acum cazul cu Kevin Spacey, căruia Netflix îi oprește pare-se „House of cards” înainte de vreme (Netflix a anunţat că încetează colaborarea cu Kevin Spacey, în urma acuzaţiilor de hărţuire şi agresiune sexuală lansate împotriva lui. Actorul a fost suspendat din serialul „House of Cards“,  potrivit companiei producătoare a 
show-ului, Media Rights Capital, informează CNN)! Regizorul Ridley Scott l-a concediat și el pe Kevin Spacey pe aceleași motive, 
oferindu-i rolul din filmul „All the money in the world” lui Christopher Plummer, care a fost virulent criticat! Nu, nu a fost criticat pentru dovada de canibalism colegial, ci pentru că ia luat apărarea lui Spacey!
   Kevin Spacey, un mare actor, este pur și simplu ucis profesional în baza unei acuzații de tip McCarthy: dar dacă peste șase luni sau un an, se va dovedi că acuzațiile au fost mincinoase? Dacă acel individ cu aspect respingător s-a folosit de poziția lui de forță pentru a agresa sexual femei care depindeau de el, nu înseamnă că toți cei acuzați au făcut-o! Societatea americană uită că acuzațiile vin după mulți ani, că puține dintre ele pot fi demonstrate, că unele actrițe (în special) au profitat din plin de zisele hărțuiri, că orice acuzat trebuie să fie dovedit vinovat și că nu el trebuie să-și dovedească nevinovăția! Un val de acuzații a dus la condamnări ridicole, dar care pot distruge vieți așa cum a făcut și senatorul Joseph McCarthy la vremea lui! Exact ca atunci, „opinia publică” se manifestă prin condamnări imediate și definitive, sperând ca dezmințirile să nu vină niciodată: și dacă vor veni (în majoritatea cazurilor) ei/ele vor băga capul între umeri și vor uita că au distrus oameni pentru că nu știu să gândească decât „corect politic”!
   
   Nu sunt de partea agresorilor de nici un fel, nu sunt un simpatizant al puternicilor care profită de slăbiciunile celorlalți, dimpotrivă, îi consider abjecți, dar să-i pui pe toți în aceeași oală este prostia supremă: mă întreb dacă Kevin Spacey și alții (nedovediți) ca el nu se fac vinovați și de holocaust!?!?!

   Ω

   Și da, nu vă mirați, pentru senatorul McCarthy Moș Crăciun era comunist: altfel nu ar fi umblat îmbrăcat în roșu, nu?

   P.S.1 - Să nu poți face un compliment pentru că hărțuiești sexual pe cineva? Nu vi se pare absurd?
   P.S.2 - Recomand cu insistență studierea cazului Salem!

Revoluția fiscală este o lovitură de stat!

   Refuzăm să înțelegem realitatea, ne lăsăm prostiți de parcă am fi simpli șefi de sindicat! Toată lumea se leagă de creșterea infimă a salariilor în baza noilor modificări ale codului fiscal, toți calculează cu câți lei și cu câți bani le vor crește ori nu salariile, dar aceste ocupații îi împiedică pe cei mai mulți să vadă realitatea: pesede-ul se pregătește să stea la putere mult și bine, pesede-ul ridică Teleormanul la rang de dogmă după ce ceea ce doar a testat în Vrancea și Constanța s-a dovedit a avea o valoare neprețuită!
   ABIA ACUM pesede-UL DĂ MAREA LOVITURĂ, 
FOLOSIND  LEGILE JUSTIȚIEI CA PERDEA DE FUM!   
   Să lăsăm așadar falsele probleme salariale și să vedem dincolo de lungul nasului, asta însemnând să înțelegem câteva lucruri ...

   Dacă vă amintiți, ceream zilele trecute pesede-ului să-mi explice pe înțelesul meu de cetățean mediu, motivele aplicării revoluției fiscale și nu primeam nici un răspuns, dar, iată că un membru al aceluiași partid ne dă explicația mult dorită! 
   Este drept că primarul Iașiului nu asta a urmărit, dar cu puțin efort putem deduce motivele și mecanismele care au dus la nenorocirea fiscală pregătită de partidul stat:
a)
- cine are primarii, câștigă alegerile
- cine are primarii, face ce afaceri „vrea mușchii lui de pesedist”
- cine are primarii nu trebuie să dea nici o socoteală
- cine are primarii stăpânește electoratul sărac și analfabet
b)
- primarii sunt aleși de către populație
- se pot produce accidente care să aducă la putere pe cine nu trebuie
- un primar de altă culoare politică poate demonstra că se poate și altfel
- primarii pot fi vocali și incomozi
- primarii sunt puternici pentru că au propriul buget și își pot permite independența de centru (Cluj, Oradea, Timișoara, etc)
c) concluzia
- cine are primarii este jupân
- primarii nu pot fi stăpâniți decât dacă nu au fonduri proprii și le primesc de la „cineva”
- primarii, indiferent de partid, trebuie puși în situația măgarului care aleargă după morcov
d) rezolvare
- li se iau primarilor banii
- li se dau primarilor aceiași bani, dar de la centru
- cine nu face frumos, nu pupă fonduri
e) rezultat
NU MAI CONTEAZĂ PE CINE ALEGE POPULAȚIA PRIMAR,
CI RELAȚIA ACESTUIA CU pesede-UL!

   Ω


   LA PRIMA VEDERE, revoluția fiscală ESTE O PROSTIE!
NU, NU ESTE O PROSTIE, revoluția fiscală ESTE 
LOVITURĂ DE STAT!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Sunt sărac, deci plătesc!


„Cățeluș cu părul creț,
Fură rața din coteț.
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu rața-n gură ...”
   Așadar, ce a vrut să spună autorul?
   Analizând textul la rece, înțelegem că de mici, copiii noștri sunt învățați că dacă ești cumva hoț, să nu recunoști în nici un caz faptele, chiar dacă ele sunt mai mult decât evidente! Vedeți dumneavoastră, ghiță pesede a ciordit în numele partidului stat circa 200 de milioane de euro, bani cu care UE refuză să se lase păcălită, așa că în final vor fi plătiți de stat - nu și de partid! Vine apoi la rând afacerea drumurilor județene din Teleorman, unde din nou partidul stat a băgat mustața pentru numai 21 de milioane de euro - dovediți până acum - bani pe care UE i-a cerut înapoi și pe care din nou îi va plăti statul și nu partidul! Ca aceste mici afaceri cu trimiteri către foști prim miniștri ai României și preponderent către pesede, mai sunt probabil multe, împrăștiate în toată țara și care vor ieși cu timpul la iveală: nu credem că vor afecta imaginea partidului stat în ochii alegătorilor lui fideli!
   Să tragem însă linie și să ne întrebăm: cu asta ar trebui să se termine tot? Unii fură și dacă sunt prinși alții plătesc pentru ei, care rămân curați ca lacrima?

   Ω

   Adică eu, românul mediu, sărac cum sunt, adică tot eu trebuie să plătesc dacă altul a fost prins cu rața-n gură? 
   Sau trebuie să-i cumpăr și-o gâscă? 
   Să aibă ce jumuli ...