Indiferent de sentința ce urmează a se da în dosarul „Referendumul”, trebuie să tragem o concluzie îngrijorătoare: justiția are un rol punitiv și totodată educativ, iar atunci când nu-și îndeplinește fie și unul singur dintre aceste roluri, societatea are de suferit și rezultatele pot fi catastrofale!
Ce vreau să spun este la mintea cocoșului: în primă înstanță, dragnea liviu a fost condamnat pentru o „infracțiune la legea electorală” cu o pedeapsă ridicolă, adică
UN AN CU SUSPENDARE!
Ce a însemnat asta pentru justiție? Că și-a făcut treaba doar pe jumătate, așa că deși l-a considerat pe dragnea liviu vinovat, nu i s-a părut că vina de a fi înșelat o țară întreagă este chiar atât de mare! În traducere foarte liberă, justiția a mimat rolul punitiv ce-i revine uitând de latura educativă a pedepsei, educație adresată atât condamnatului cât și celor tentați să-i copieze înfracțiunea!Nu-i nimic vor spune unii ... ba este (spunem noi) pentru că dragnea liviu, din deținut pus pe scris lucrări de specialitate pentru reducerea pedepsei, a fost transformat în eroul partidului, în omul care a furat și nu prea, care a înșelat dar nu foarte, care a comis o infracțiune mai mult contravenție! Adică, din întreținut de la buget, dragnea liviu a reușit să ajungă prin slăbiciunea justiției și a bontului conducător, șeful celui mai mare partid românesc!
Ω
Așadar, în ce mod a funcționat latura educativă a sentinței îndoielnice din prima instanță?
P.S. Dacă dragnea liviu scapă nepedepsit exemplar, legea electorală poate fi desființată: nu-și mai are rostul după consumarea unui asemenea precedent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu