Schimbări

   Lumea se schimbă sub ochii noștri, iar schimbarea este atât de accelerată încât a ajuns să ni se pară firească. Și dacă nu ni se pare așa, atunci mass-media are grijă să nu ne spună mai nimic despre schimbare sau, dacă totuși o face, să nu ne explice, să nu lege între ele evenimentele care reprezintă schimbarea aceasta.

   În ultima perioadă (și vorbesc aici de săptămâni), în lume și în jurul nostru s-au întâmplat tot felul de lucruri care de care mai ciudate: Rusia a masat trupe și tehnică militară la mică distanță de granițele noastre estice amenințând direct Ucraina și indirect toată zona, NATO adică aliații occidentali fac în sfârșit ce trebuiau să facă în `45 adică nu mai lasă Europa de Est în mâna URSS sau a urmașilor ei, în lumea democratică au loc alegeri care dau rezultate cel puțin neașteptate cum ar fi cele din Spania unde socialiștii aflați la guvernare au fost înfrânți chiar la Madrid de opoziția care nu susține egalitatea de gen, LGBT, drepturile râmelor, etc, etc sau în Texas unde, dintr-o dată, după rezultatele alegerilor prezidențiale, alegătorii par a se întreba încotro se îndreaptă lumea neoliberală lăsată de capul ei, constatând că de fapt ei nu sunt de acord! Tot la alegeri trebuie să vorbim despre victoria taberei pro independență în alegerile din Scoția, o secesiune scoțiană fiind probabil o lovitură decisivă pentru existența Regatului Unit așa cum îl cunoaștem noi, scoțienii fiind doritori nu numai de independență ci și de revenire în UE!

   Să și explicăm ... în Texas, scrutinul din zona Dallas-Fort Worth, i-a măturat pe democrați, astfel încât acum se luptă pentru un loc  în Camera Reprezentanților doi republicani, printre care chiar văduva susținută de fostul președinte Donald Trump, văduva unui congresman mort de curând de Covid. Și pentru că lucrurile seamănă ca desfășurare, să nu uităm că s-a încercat blocarea victoriei ei cu apeluri telefonice robotizate (a fost numită „ucigașă a soțului ei”). Așadar, statul Texas care în 2020 părea a trece de partea democraților, face pasul înapoi: dar ce anume a generat reacția de respingere a multor texani ce păreau simpatizanți democrați? Ar fi câteva răspunsuri prin enumerarea unor probleme care nu sunt doar ale texanilor:

-          „agenda socialistă a democraților”

-          deschiderea frontierelor și lipsa controlului lor eficient

-          distrugerea a mii de locuri de muncă în industria energetică din cauza unor politici ecologice

-          creșterea taxelor și impozitelor pentru întreținerea unui program de împrumuturi împovărând masiv pentru zeci de ani bugetele publice

-          sporirea fără precedent a criminalității, urmare a slăbirii prin subfinanțare a forțelor de ordine, rezultat al unui război cultural dus prin ofensarea sistematică a poliției

-          îndoctrinarea prin școli, unde se propune educarea sexuală și rasială a copiilor încă din clasele primare.

   Și astea sunt doar câteva dintre grijile americanului de rând!

   În Spania, lucrurile nu sunt chiar foarte diferite de ce se petrece peste ocean: dreapta politică madrilenă, a obținut un scor mai mult decât dublu față de ultimele alegeri, în războiul lozincilor câștigând cea a dreptei, adică „libertate sau comunism” în fața socialiștilor și progresiștilor care au încercat să convingă votanții că au de ales între „democrație și fascism”! Scorul acestora din urmă a fost atât de dezamăgitor încât liderul stângii autointitulate progresiste și-a dat demisia în seara alegerilor! Alți progresiști, adică liberalii nu au atins pragul de 5% iar socialiștii aflați la putere au ajuns practic un partid de mâna a doua și fără importanță în acest moment politic!

   Pentru cine se informează doar din publicațiile centrale sau de la posturile radio ori tv consacrate, cele de mai sus pot fi o surpriză: cam ca scrisoarea ofițerilor francezi care amenință voalat cu un eventual puci!

   Se pare că ideologia, teoria politică, pusă în practică cu viteza maximă a vehiculului numit zoon politikon are darul de a se rupe de realitate și de a se întoarce împotriva propriilor idei prin deșteptarea neașteptată a unei opoziții pe care o credea moartă: mai peste tot în lume, ceea ce progresiștii consideră o normă trezește reacții de respingere sau, dacă nu de respingere, măcar așteptări de întârziere și de aplicare mult mai pragmatică a filosofiei progresisto socialiste! Din păcate, modul absolut imbecil în care stânga democrată a condus lucrurile a dus la reacția de respingere în multe locuri, spun din păcate pentru că multe dintre ideile teoreticienilor ziși neoliberali seamănă cu decalogul biblic: nu trebuie să fii neapărat creștin practicant ca să fii de acord că cele zece porunci sunt de fapt niște cerințe de bun simț. Din păcate, rezultatul acțiunilor grăbite și cam fără noimă ale progresiștilor care nu au învățat nimic din istoria blocului comunist și al heirupismului social, s-a dovedit a fi revirimentul dreptei extreme: la fel ca peste tot în lume și la noi a răsărit haur, cu discurs naționalist și legionar! Diferența constă în faptul că ai lor par o idee mai răsăriți, parcă nițel mai spălați – intelctual vorbind. În rest ...

   Ω

   Ce va urmă? Rusia, care a ajutat din plin să se ajungă la situația de acum pare a se pregăti de pace conform dictonului latin „SI VIS PACEM PARABELUM”, cu deosebirea că Rusia pare atât de departe tehnologic și social încât nu mai poate ajunge occidentul, drept care a hotărât să încerce să micșoreze distanța trăgându-l înapoi. România, pentru prima dată în istoria ei parte a unei alianțe pare-se funcționale, face și ea pe ascuns pași importanți în vederea nevoii participării la un conflict pe care nimeni nu-l dorește și tocmai de aceea pare inevitabil, România așadar a dat drumul la angajarea rezerviștilor voluntari cu solde triple!

   Bineînțeles că dacă citim numai ce va face dan bitman în legătură cu vaccinul sau ce silicoane și-a mai injectat vreo fufă adusă pe la emisiuni contra cost, vom fi luați prin surprindere de evenimente. Dacă însă vom citi presa cu alți ochi și vom pune cap la cap evenimentele din lume și din jurul nostru, vom simți o frământare, un zgomot surd, un ceva care ar trebui să ne neliniștească! Sper să mă înșel, îmi doresc să mă înșel! Așa gândește un om, de pe stradă ...