Se spune că maimuțele au darul imitației. Se spune, dar cei ce spun asta nu sunt capabili să deosebească un macac de un urangutan, așa că nu trebuie să punem mare bază pe spusele lor!
Însă, fie că ne place, fie că nu, trăim într-o lume a imitației și (tocmai din această cauză) a prostului gust!
Imitația a juns la rang de artă, seamănă izbitor cu românescul „refuzat la export”: statele se imită între ele (vezi modelul suedez), economiile se imită între ele („Clujul, acest Silicon Valley al Transilvaniei”), sportivii încearcă să se imite între ei (Steaua tiki taka), iar produsele ... să nu mai spunem, probabil că vor ajunge ca și originalele să fie vândute drept falsuri!
Din păcate, imitația, deși se spune că este forma supremă de apreciere, a început să mă obosească: mai ales în domeniul „uman”, această imitație pompos botezată MODĂ a devenit plicticoasă și obositoare! Dacă unei negrese cântărețe plină de draci i-a stat bine într-un anumit videoclip cu buricul la vedere, toate se cred cel puțin mulatre și, cu toate că unora chiar le stă bine (prea puține din păcate!) majoritatea își etalează șuncile dizgrațioase vederii scârbite a oricărui nefericit aflat în zonă!
Așișderea cu sprâncenele tatuate: mă întreb ce vor face atunci când se va schimba moda, când sub influența (să zicem așa, în glumă) „Jocului tronurilor”, se vor purta sprâncenele stufoase, ce vor face?
Cred că știu răspunsul ... își vor lipi unele, exact așa cum procedează acum cu genele mături! Chiar dacă sunt de-a dreptul monstruoase, chiar dacă le pun probleme de vedere, cuconetul se zbate să aibă la ochi măturici cât mai lungi: probabil că următorul pas este să-și lipească aspiratorul ...
Dar pantalonii sfâșiați, cum vi se par? Nu-i așa că au devenit un fel de uniformă și că nu-i mai băgați în seamă decât (eventual) pe cei/cele pe care vin hidos de prost? Da, așa este, dar a purtat una într-un videoclip și ciuma s-a întins ... și la bărbați! Aici, la bărbați adică, problema se complică!
Observ în ultima vreme din ce în ce mai mulți juni foarte titiriți: nu spun că este rău să ai grijă de tine, nu spun că trebuie să puți a transpirație sau că trebuie să ai gheare murdare pe post de mâini civilizate, însă ce văd acum mă sperie! Tineri bărbați epilați, machiați, coafați ... mai bine spus, efeminați! Dacă în urmă cu niște zeci de ani urmașele lui George Sand, femeile în pantaloni adică, au putut explica de ce-i poartă în locul clasicelor fuste sau rochii (în special din motiv de temperatură și intemperii), astăzi mă întreb ce răspuns ar da junii emancipați în cazul unei chemări la oaste!
Probabil s-ar plânge că-și rup unghiile ...
Glumesc desigur.
Moda se manifestă din păcate și în limbaj, deșteptăciunea de a ocoli cacofonia altfel decât gândind în avans ce prostie îți iese din gură fiind astăzi omniprezentă în limbajul majorității concetățenilor noștri, așadar particula ȘI, introdusă cu senzația că limba și educația pot fi șmecherite, a început a fi folosită de-a dreptul imbecil-ește în orice moment al conversației cu sau fără motiv! Așa că, dacă făcând eforturi susținute mai puteam înțelege de ce un profesor de limba română, inspector școlar județean, spune „ca și candidat”, nu mai pot pricepe de ce ministrul educației ne distrează cu exprimări de tipul „ca și profesor, cutare face și drege”!
Tot la capitolul modă lingvistică, se observă fenomenul îngrijorător al imitației fără noimă în lumea comentatorilor sportivi: am înțeles că în sport „minte multă nu se cere ... ” dar de ce și cei care comentează trebuie să se înscrie în categoria asta? De ce copilul meu trebuie să asculte și să creadă că este corect (doar se spune la TV, nu?) chestii de genul „Germania a bătut-o pă Franța”? Asta ca să nu mai vorbim despre mirificul „cutare contra cutare în direct la ...”!
Tot la capitolul imitație prostească, intră și noul mod de formulare a întrebărilor în lumea reclamelor, mod care duce la apariția unor propoziții sau chiar fraze întregi fără nesemnificativa și minuscula particulă lingvistică ce joacă rolul de verb (sau predicat), ajungându-se la exprimări de genul: „flămând după un burger?”, sau „nevoie de un credit?” ori cine știe ce altă năzbâtie ieșită din traducerea absolut idioată dintr-o limbă străină (de regulă engleză) de internet în limba maternă la fel de puțin înțeleasă! Aici mai putem așeza pe piedestalul prostului gust expresii de genul „face sens” (traducerea ad litteram a englezescului makes sense, uitând că româna are această expresie cu forma ... a avea sens), „aplică” (cu sensul de a face o cerere, cuvânt pătruns și în limbajul corpului didactic!), „suport”(a sprijini ne stă în gât!), „a rejecta” (a respinge nu spun decât țăranii!) și multe multe altele, cuvinte și expresii fără noimă, repetate prostește de la golanul din colțul străzii până la primul ministru, oricare ar fi el!
Din păcate, utilizatorii acestei neo-limbi-de lemn sunt extrem de mândri de ei, sunt chiar fuduli în prostia lor: din păcate, academia nu se implică iar arta imitației duce la o sărăcire rapidă și dramatică a mesajului ce poate fi transmis de un asemenea individ, sărăcie aflată probabil la nivelul de sărăcie intelectuală al respectivului.
Moda continuă și la sărbători: cele tradiționale sunt pe cale de a dispărea și, dacă Paștele și Crăciunul nu erau deja asociate cu dăruirea de cadouri, ar fi dispărut deja înghițite de comercialele zile festive importate!
Cum să te bucuri în linște de Crăciun dacă nici măcar X-mass nu-i spune popa? Că de easter fraierii ăștia nici n-au auzit ...
Lucrurile nu se vor opri însă aici, pentru că biserica, cea care ar trebui să fie un stâlp al tradiției bune, s-a „mercantilizat” și ea, căzând în păcatul dorinței de talanți: dacă trăia acum două mii de ani, probabil PDG-ul daniel ar fi fost printre cei cărora un neînțeles le-a răsturnat tarabele în templul din Ierusalim!
Moda imitațiilor cu orice preț și a înghițirii oricărui produs/obicei/cuvânt anglo-saxon, pătrunde în societatea românească din ce în ce mai departe, ajungând chiar la copiii cei mai mici: astfel, Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, Zmeul și luptătoarea lui Mamă, personaje care aveau de spus o poveste morală și educativă, sunt deja înlocuiți cu violenții, colorații și tehnologizații superman, batman, catwoman și alte asemenea parascovenii! Ce vor învăța copiii din asta? Răspunsul este simplu ... că cine-i mai tare câștigă, că morala o impune ăla mai forțos și că dacă-ți pui colanți și-ți tragi chiloții pe deasupra ești supererou!
Putem adăuga cu ușurință la capitolul imitatori fără minte nenumărați șoferi români care cred că luminile de avarie sunt pentru a transmite semnale în codul Morse celorlalți participanți la trafic și că simpla lor pornire îi absolvă de orice vină, indiferent cât de mare ar fi porcăria făcută! Tot la acest capitol trebuie să-i amintim pe cei care transportând copii în mașină (chiar în scaun special și asigurați!) au datoria de a merge numai la axul drumului și extrem, exagerat chiar de încet, de parcă odrasla dumnealui are un statut aparte iar noi, ceilalți, ar trebui să i ne și închinăm!
Să nu mai amintim din nou de mândrele „june premiante” cadorisite cu câte o mașină în al cărei torpedou au găsit și permisul de conducere, pentru că astea sunt deja un pericol public.
Nu pot să nu mă întreb de ce copiem cu atâta ușurință tot ceea ce vedem la alții, de ce îi imităm în vorbire, în comportament, în formate de emisiuni, în îmbrăcăminte ... noi chiar nu putem face nimic cu mintea noastră? Doar să pornim gălăgia pentru România?
Ω
Suntem de fapt atât de reduși intelectual încât să nu putem discerne în oferta asta plină de kitsch-uri între ce este rău și ce este bine?
În acest caz, dați-mi voie să imit și eu și să vă spun
Akkor jó, viszlát!
Într-o lume de maimuțe, nu ar trebui să fie nimeni deranjat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu