Fascinanta și eterna stângă!

   După condamnare

   Ei bine, da: după ce justiția l-a găsit pe liviu dragnea vinovat, condamnându-l la o sentință fără executare, vinovatul dovedit și-a spus că nu este un lucru rău să mimeze hiper corectitudinea omului supus statului de drept și bunului simț, drept care a hotărât să demisioneze de ici, de colo! Însă, așa cum și inteligența rămâme la o valoare constantă, nici bunul simț nu procedează altfel, drept care, ceea ce dragnea a mimat de unul singur, s-a diluat până la o concentrație aproape de zero atunci când a fost vorba despre părerea colegilor de partid! 
   Tocmai aici este paradoxul!
   Conform legilor române, demisia este un act unilateral și nu necesită aprobarea nimănui! A nimănui, nici măcar a șefului partidului, așadar ai demisionat, adio și-un praz verde, „colegii”, „conducerea”, „simpatizanții”, „procurorii” așteptați cu recursul, toată lumea deci ia la cunoștință de acest act și pa!
   În psd însă, lucrurile stau nițeluș altfel: de teama că vreun nebun ar putea crede că legea este lege și se aplică oricui ca atare, tov. dragnea a înaintat de fapt partidului O CERERE  de eliberare din funcție (și nu o demisie), cerere pe care cine trebuia să o aprobe nu a aprobat-o!
   Paradoxul în formă continuată ne urmărește din trecutul glorios al psd, atunci când șeful lui și primul ministru declara cu mânie proletară că TOȚI CEI CE AU PROBLEME CU JUSTIȚIA vor părăsi partidul, care se va curăța de ei (pentru a nu mai fi perceput drept un partid de corupți! hi, hi) și ne conduce spre viitorul glorios în care un psd-ist închis să poată ocupa funcții de partid și să-și exercite drepturile de membru!

   Ω

   Deși personajul nu mi-a plăcut niciodată, tind să-l creditez ca fiind cel mai corect psd-ist, așa că tare mult aș vrea să aflu ce părere are tov. iLIESCU despre bătaia de joc din partidul pe care, cu voia dumneavoastră, l-a fondat în anii `90!

 CHIAR AȘA, CE-O CREDE NEA nELU?

ȘI CUM S-O SIMȚI?

O MAI SIMȚI?