Boala cercului vicios
Autoritățile române, încearcă să descâlcească o afacere urâtă: o bancă, una mare, cu capital străin, a dat greșit niște credite unor cetățeni români, pentru ca acum să nu-și mai poată recupera banii. Știm și banca - BRD - știm și beneficiarii împrumuturilor, știm și modul absolut kafkian în care au fost acordate, știm pare-se tot.
Chiar știm?
Eu cred că nu!
Și iată de ce ...
Unul dintre beneficiari, sr stănescu, era dintr-o anumită zonă a politicii românești, un altul, blonda de la PD-L dintr-o cu totul altă zonă, iar extrem de arogantul truică, din acea bucată mare a politicii, din acea suprafață extrem de întinsă, care credea că năstase for ever! Acesta pare a fi primul pas, adică banca a dat bani în toate mediile și culorile politicii românești, sperând ca în schimb să se bucure de protecție, indiferent cine ar fi la putere. Inteligent, nu-i așa? Și nici măcar foarte costisitor, din moment ce banii au fost dați ca un șantaj: „ești la putere sau există șansa să ajungi, nu-ți cer nimic; fluieri când nu trebuie ori nu mai ești interesant, îmi amintesc de datorie!” Altfel cum am putea explica faptul că împrumuturi acordate acum șapte și opt ani, au fost „uitate” deși nu s-a rambursat nimic!?!?!
Eu, ca simplu cetățean, eram de mult dat afară din casă, eram pus să plătesc mai întâi dobânda, apoi creditul, în final își amintea banca și de comisionul de risc, comisionul de administrare, comisionul de deplasare, comisionul de respirare, comisionul de ...are, etc, etc, etc.
Ca o paranteză, mă întreb ce procent din paguba produsă creditaților în franci elvețieni acoperă gaura produsă de bunăvoie de BRD la BRD!
Bun, să revenim. Acum, o comisie de control venită din Franța, a descoperit că în România cineva a aruncat bani cu bună știință și, văzând că unii dintre beneficiari nu mai au nici un cuvânt de spus într-un viitor proces de apărare, susținere și informare a băncii, că nu mai sunt deci în stare de acțiunea de lobby decât cel mult în sistemul penitenciar, a dezvăluit O PARTE a afacerii! O parte, pentru că povestea este de o ilegalitate încântătoare: o parte a creditelor au fost acordate „cu voie de la direcțiune”, adică de la Paris, o altă parte a fost dată unor persoane care-și meritau statutul de VIP, cum ar fi ȘOFERUL lui truică, sau o tânără și de viitor famme fatale de 73 de ani! Serialul manelistico telenovelistic are în mod evident legături cu „sora noastră mai mare, Franța”! Mai trebuie să ne lămurim doar cum funcționa cercul vicios și cine se mai afla pe circumferința lui, pentru că în acest moment ne este clar că un personaj arogant și stilat cum este truică, a lucrat ca un șef de clan țigănesc, unul care ia credite pe numele unor amărâți, cărora le lasă niște bani dar le ia grosul: implicațiile băncii nu se opresc aici, uneori banii fiind dați la recomandarea Parisului!
Așadar, aici o bancă franțuzească dă bani cu nemiluita unui grup format din politicieni și din oamenii lor de încredere. Creditele sunt acordate fără nici o analiză, ca un ciubuc la frizer și, tot ca un ciubuc la frizer nu sunt returnate niciodată. Banii, obținuți printr-un sistem fraudulos dar acceptat de bancă, ajungeau la câteva persoane crezute a fi influente. Conducerea centrală a băncii (din Franța) nu doar că a știut, dar chiar a aprobat unele asemenea credite. Banii, urmând circuitul lor în natură, au ajuns ... unde? Soțioara trăitoare pe pământ francez, truicuța adică, cea care nu mai putea suporta mârlănia românească, nu o avea nici un amestec în circuitul lor?
Toată povestea seamănă cu o moară de măcinat nervi și bani!
Toată povestea pare a fi o fațadă pentru niște pungași mult mai mari, care s-au folosit de ceva plevușcă politică pentru a-și însuși banii băncii!
Toată povestea ne arată de ce este „Franța, sora noastră mai mare!”
Toată povestea ne arată cât de hapsân poate fi omul, dar și cum fac unii avere!
Ω
Am și un motiv de mulțumire: este evident că nu noi am inventat hoția, ci unii mai occidentali!
Autoritățile române, încearcă să descâlcească o afacere urâtă: o bancă, una mare, cu capital străin, a dat greșit niște credite unor cetățeni români, pentru ca acum să nu-și mai poată recupera banii. Știm și banca - BRD - știm și beneficiarii împrumuturilor, știm și modul absolut kafkian în care au fost acordate, știm pare-se tot.
Chiar știm?
Eu cred că nu!
Și iată de ce ...
Unul dintre beneficiari, sr stănescu, era dintr-o anumită zonă a politicii românești, un altul, blonda de la PD-L dintr-o cu totul altă zonă, iar extrem de arogantul truică, din acea bucată mare a politicii, din acea suprafață extrem de întinsă, care credea că năstase for ever! Acesta pare a fi primul pas, adică banca a dat bani în toate mediile și culorile politicii românești, sperând ca în schimb să se bucure de protecție, indiferent cine ar fi la putere. Inteligent, nu-i așa? Și nici măcar foarte costisitor, din moment ce banii au fost dați ca un șantaj: „ești la putere sau există șansa să ajungi, nu-ți cer nimic; fluieri când nu trebuie ori nu mai ești interesant, îmi amintesc de datorie!” Altfel cum am putea explica faptul că împrumuturi acordate acum șapte și opt ani, au fost „uitate” deși nu s-a rambursat nimic!?!?!
Eu, ca simplu cetățean, eram de mult dat afară din casă, eram pus să plătesc mai întâi dobânda, apoi creditul, în final își amintea banca și de comisionul de risc, comisionul de administrare, comisionul de deplasare, comisionul de respirare, comisionul de ...are, etc, etc, etc.
Ca o paranteză, mă întreb ce procent din paguba produsă creditaților în franci elvețieni acoperă gaura produsă de bunăvoie de BRD la BRD!
Bun, să revenim. Acum, o comisie de control venită din Franța, a descoperit că în România cineva a aruncat bani cu bună știință și, văzând că unii dintre beneficiari nu mai au nici un cuvânt de spus într-un viitor proces de apărare, susținere și informare a băncii, că nu mai sunt deci în stare de acțiunea de lobby decât cel mult în sistemul penitenciar, a dezvăluit O PARTE a afacerii! O parte, pentru că povestea este de o ilegalitate încântătoare: o parte a creditelor au fost acordate „cu voie de la direcțiune”, adică de la Paris, o altă parte a fost dată unor persoane care-și meritau statutul de VIP, cum ar fi ȘOFERUL lui truică, sau o tânără și de viitor famme fatale de 73 de ani! Serialul manelistico telenovelistic are în mod evident legături cu „sora noastră mai mare, Franța”! Mai trebuie să ne lămurim doar cum funcționa cercul vicios și cine se mai afla pe circumferința lui, pentru că în acest moment ne este clar că un personaj arogant și stilat cum este truică, a lucrat ca un șef de clan țigănesc, unul care ia credite pe numele unor amărâți, cărora le lasă niște bani dar le ia grosul: implicațiile băncii nu se opresc aici, uneori banii fiind dați la recomandarea Parisului!
Așadar, aici o bancă franțuzească dă bani cu nemiluita unui grup format din politicieni și din oamenii lor de încredere. Creditele sunt acordate fără nici o analiză, ca un ciubuc la frizer și, tot ca un ciubuc la frizer nu sunt returnate niciodată. Banii, obținuți printr-un sistem fraudulos dar acceptat de bancă, ajungeau la câteva persoane crezute a fi influente. Conducerea centrală a băncii (din Franța) nu doar că a știut, dar chiar a aprobat unele asemenea credite. Banii, urmând circuitul lor în natură, au ajuns ... unde? Soțioara trăitoare pe pământ francez, truicuța adică, cea care nu mai putea suporta mârlănia românească, nu o avea nici un amestec în circuitul lor?
Toată povestea seamănă cu o moară de măcinat nervi și bani!
Toată povestea pare a fi o fațadă pentru niște pungași mult mai mari, care s-au folosit de ceva plevușcă politică pentru a-și însuși banii băncii!
Toată povestea ne arată de ce este „Franța, sora noastră mai mare!”
Toată povestea ne arată cât de hapsân poate fi omul, dar și cum fac unii avere!
Ω
Am și un motiv de mulțumire: este evident că nu noi am inventat hoția, ci unii mai occidentali!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu