Dacă nu l-ați văzut încă, vă recomand să nu-l ratați! Vorbesc despre documentarul câștigător de premiu Bafta, „My octopus theacher”! Nu comparați cu Colectiv sau alte documentare cu iz politic, nu comparați cu lumea subacvatica a lui JY Cousteau, nu comparați cu nimic din ce știți deja: doar pierdeți o oră și jumătate și vedeți acest documentar minunat! Va fi o mare surpriză pentru că titlul românesc, „Înțelepciunea caracatiței” nu are nici o legătură cu povestea aproape de dragoste, încredere și dăruire pe care o prezintă în realitate filmul! Este ireală de-a dreptul povestea aceasta și te și pune pe gânduri, făcându-te să te întrebi dacă omul este cu adevărat singura inteligență complexă de pe planeta numită Pământ!
Imaginile nu sunt atât
frumoase cât spectaculoase și parcă de pe altă lume, în unele momente amintesc
de SF-ul Avatar. Coloritul adâncului este la rându-i neașteptat. Vietățile subacvatice
vin într-o prezentare nouă și neașteptată, cu alte roluri decât cele obișnuite
pentru noi: toate acestea formează un loc, un spațiu, un mediu în care omul
este un intrus, unde omul care a realizat filmul a avut norocul să fie primit,
să fie acceptat și pare-se chiar îndrăgit!
Ω
Este evident cât de
puțin cunoaștem lumea pe care credem că o stăpânim și pentru asta ar trebui să
ne fie rușine! Sud-africanul care a îndrăznit să facă acest documentar este
îndreptățit să ne dea o palmă cu care să ne trezească la realitate din visurile
noastre de stăpâni!
Filmul se găsește pe
Netflix sau pe eternele torente și credeți-mă, merită văzut chiar dacă uneori
pare a avea o curgere liniară și fără suspans: nu veți regreta ci veți fi
surprinși de așa surpriză surprinzătoare ... Așa crede un om, de pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu