... IN CORPORE SANO: adică, minte sănătoasă în corp sănătos! Dictonul latin, care vrea să spună că este imposibilă o dezvoltare armonioasă a minții fără o dezvoltare armonioasă a trupului și invers, a cam fost uitat în ultimii zeci de ani în mai toată lumea. Motivele sunt multiple, de la transformarea copiilor și adolescenților în zombie sudați de calculator și jocuri și până la exagerarea mișcării fizice de tip sală de forță/fitness, mișcare care a reușit să devină o nouă religie: din păcate, noua religie a sălii de sport nu are nimic în comun cu dictonul latin, cei ce trag de fiare fiind faimoși prin gradul lor ridicat de cultură și educație! Să fim serioși, trasul de fiare la sală poate umfla mușchii, mușchi care, cu ceva prafuri ajutătoare pot deveni de-a dreptul hidoși atât la bărbați cât, mai ales, la femei – vezi campioanele de fitness/culturism, dar face pare-se și mușchi pe creier!
Însă, tocmai pentru că
nu în această direcție cred că trebuie îndreptat omul doritor de mișcare și mai
ales pentru că mișcarea trebuie să fie accesibilă tuturor indiferent de vârstă,
posibilități financiare și sex, trebuie să spun ce am constatat: România, țară
cu un enorm potențial turistic, pe lângă alte lucruri care-i lipsesc, are și un
deficit de cabane turistice: unul mare! Ca om căruia-i place muntele, pot spune
că orice drumeț care bate coclaurii măcar la sfârșit de săptămână, vrea un țel,
vrea un reper, vrea un punct terminus pe care să-l atingă sau de la care să se
întoarcă! Ei bine, acest punct de multe ori lipsește sau este inactiv! În fuga
mare, dau două exemple:
-
Buila Vânturarița – un munte absolut minunat,
splendid, fără dificultăți majore, accesibil oricărui drumeț obișnuit, nu cere
echipament special și nici o pregătire ieșită din comun dar ... dar pe tot
masivul există o singură cabană, anume cabana Cheia! Dacă pornești din Băile
Olănești, pe drumul care urcă liniștit pe lângă râul Olănești, ajungi în cheile
Olăneștiului și de acolo, mai departe, printr-un peisaj de pe altă lume, poți
merge până pe Vf. Folea la vreo 1800 m! Ei bine, pe tot traseul care se poate
face în circa 7 – 8 ore, nu veți găsi ... NIMIC! Dar absolut nimic, cu excepția
unui canton (Mânzu) în ruină și a exploatărilor sălbatice de pădure! Locurile de
pe valea Olăneștiului sunt splendide și accesibile dar din nu știu ce interese,
sunt practic necunoscute și inaccesibile!
-
Poiana Izvoarelor – cabana știută de mulți,
aflată pe drumul spre Diham sau Omu cu trecere prin Pichetu Roșu, este de multe
ori închisă! Nu știu cine este proprietarul ei, dar știu că cei care au lăsat o
cabană ce poate salva vieți, pe mâna unui oarecare „antreprenor” au fost niște
criminali: pentru un drumeț mai puțin experimentat, iarna, Poiana Izvoarelor
este un popas fabulos între Diham și Gura Diham, însă cabana stă de multe ori
închisă pentru că nu aduce banii doriți/sperați/visați de proprietar!
Exemple sunt multe dar
acestea două sunt reprezentative pentru situațiile în discuție! Problema pe
munte nu este afacerea și profitul adus de ea în buzunarul unui oarecare,
problema este existența unor locuri în care omul să-și tragă sufletul, să
găsească adăpost și să-l atragă! Profitul adus de asemenea locuri nu poate fi
contabilizat așa cum doresc mai noii noștri cabanieri de tipul cabana Padina,
profitul se va vedea peste niște ani când casa de sănătate va avea nevoie de
mai puțini bani de la buget, când populația va fi mai sănătoasă, când educația
muntelui va începe să se simtă și acasă!
Știu, mi se va spune că
nu sunt bani iar eu voi răspunde că bani sunt! În România, unde consumul este
mai mic decât media europeană, în România unde apa minerală se aruncă la canal,
în România unde se află cea mai mare concentrație de surse de ape minerale din
Europa, afacerea aceasta cu apă chioară se ridică la peste un miliard de euro
pe an! Peste un miliard! Dacă din această vânzare fabuloasă de apă minerală
reprezentând practic bogăția subsolului național, statul ar obliga firmele din
domeniu să alimenteze un – să zicem - FOND
NAȚIONAL AL CABANELOR ȘI DRUMEȚIEI cu nu mai mult de 1% din vânzări? Numai 1%,
nu mai mult de un procent amărât din ce vând! Pentru mine, care dau cam 2,5 lei
pe apa din magazin, creșterea ar fi de doi bani jumate! Nu mi se pare scandalos
de mult în situația în care benzina a sărit de la patru lei și ceva la cinci
lei jumate peste noapte și nimeni nu întreabă de ce! Însă, pentru cabane,
pentru drumeție, pentru ridicarea unor popasuri, refugii și cabane noi, ale
ministerului turismului, adresate drumețului de munte și nu de grătar, cele
zece milioane de euro anual ar fi un câștig formidabil și probabil că pe lângă
ceva locuri de muncă la munte, ar aduce mai mulți oameni în zona asta de
mișcare, oameni care ar vrea să aibă unde să doarmă, unde să mănânce, unde
să-și tragă sufletul ... contra cost!
Ω
Iar peste zece ani,
România poate avea o populație mai sănătoasă, cu alte preocupări decât fotbalul
de divizia B din Turcia, mușchii lui velea lucrați la sală, amantele nu știu
cui și politicienii care urlă în parlament! Ar fi rău? Ar fi bine? De fapt, cu
un efort minim, ar putea fi foarte bine pentru generațiile care vin, ar fi
foarte bine pentru natura României, ar fi bine pentru munții care și-ar vinde
frumusețea și aerul curat și ar scăpa poate cu pădurile întregi! Așa crede un
om, de pe potecă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu