În răsăritul nostru, la nici 400 de kilometri de Constanța, pe mare, se află Sevastopol, baza flotei ruse a Mării Negre și la circa 1000 km de Iași, în zonele separatiste ale Ucrainei se găsesc peste 100.000 de soldați (era să spun sovietici), ruși și se pare și multă, prea multă tehnică de luptă! Pentru războiul modern, distanțele astea nu mai înseamnă nimic sau, mai simplu spus, posibilul dușman deja îți bate la ușă, ți-a și pus bocancu`n prag! Dacă privim harta, vedem că răsăritul Ucrainei este sub o presiune constantă de mai mult timp dar și că, mai nou, se prefigurează un nou punct fierbinte, anume se concentrează trupe ruse și tehnică de luptă în Bielorusia. Frontul bielorus poate fi chiar mai periculos decât cel ucrainean pentru motivul simplu că distanța Minsk – Varșovia este de numai vreo 550 km! Iar harta fizică ne spune din nou că pericolul cel mare nu este varianta prin sud-estul Europei, adică pe la noi și prin Balcani, zone muntoase și fără drumuri, cu trecători ușor de apărat și fundături fără ieșire ci nordul, prin Polonia, pe unde se poate ajunge rapid în Germania și de acolo în tot occidentul! Pare o temă distopică dar, istoria ne învață că aceleași lucruri s-au mai petrecut prin 1944 – 45, atunci când prostia numită insurecție armată din 23.08.44 a pus pe tava sovietică sud-estul european și a lungit războiul care probabil se putea termina încă din `44! Multora dintre noi li se pare absurdă ipoteza aceasta pentru că istoria patriotardă învățată în școală ne spune dar nu ne explică ansamblul: în august `44 Armata Roșie era la porțile Varșoviei și la 700 km de Berlin dar, pleașca românească l-a făcut pe Stalin să tragă frâna de mână și să hăpăie plăcinta oferită prostește de români!
Ce vom face acum? Cum avem de gând să reacționăm? Este evident că nu avem în intenție acțiuni ofensive! Dar cu defensiva cum stăm? Este România pregătită pentru un conflict, chiar dacă acesta nu va atinge fizic teritoriul național? Cum vom supraviețui dacă Rusia ajunge până-n frontierele noastre? Ce se va întâmpla cu investițiile străine? Cine va mai băga bani aici? UE va mai finanța o posibilă pierdere?
Ω
Așadar, este țara
pregătită pentru șocul unui război în apropierea granițelor naționale? Ne bazăm
pe alianța nord atlantică și nu este rău, dar noi, noi ce facem? Cât timp
credem că mai este necesar pentru ca propaganda rusă să-și facă efectul și
contribuabilul american sau occidental să înceapă să se întrebe de ce trebuie
EL să plătească pentru apărarea unor țări cu nume exotice, pe care nu le poate
localiza pe hartă dar de unde știe că vin cerșetori și găinari și mardeiași și
hoți? Cât timp va mai trece până ce contribuabilul german își va spune că nu-l
interesează de răsăritul european așa cum nu l-a interesat 40 de ani în secolul
20 cu condiția să-i vină în continuare gaze de la ruși?
Întrebarea la care
trebuie să ne răspundem este aceasta: știți proverbul „Ajută-te și Dumnezeu te
va ajuta”? Dacă nu-l știți, îl aflați acum și împreună cu cei care-l știau deja
trebuie să ne întrebăm serios:
NOI CUM NE APĂRĂM?
MAI SUNTEM ÎN STARE S-O FACEM?
Așa că, poate n-ar fi
rău să luăm în calcul vechiul joc de copii, să punem mâna să lăsăm scandalurile
la o parte măcar pe moment și să ne pregătim pentru ce poate fi mai rău! Așa crede
un om, de pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu