Andrei Pleșu despre neologismele inutile actuale

   Tot ceea ce urmează a citi astăzi îi aparţine lui Andrei Pleşu , din care dară cităm în totalitate (cu mare plăcere) !

   Aşadar :

"Îmi plac cuvintele străine naturalizate.     Mai dezmorţesc limba.     În timp, unele rezistă, altele dispar.     A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos,în Ţările Române.     Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.     Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…     După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?     Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani și menajera hoață care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) văzute în engleză.     Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.     Secretarele nu-şi mai spun decît manager assistant.     Cismarii sunt designeri.     Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.     Nici gînd.     S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cît se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.     Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de „Spiru Haret“, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un spriț, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu, se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.     Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.     Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci determinaţi.     Nu mai realizăm, ci implementăm.     Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.     Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.     Nu mai consimţim, ci achiesăm.     Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.     Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!     Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.     Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.     Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.     Nu mai avem frizeri și croitorese, avem hair stilisti și creatoare de fashion.     Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm în expectaţiunea unui feed-back pozitiv.     Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Hai să-mi bag…“ . *     Corect filologic și, mai ales, talentat ridiculizator pamflet!     Păcat că respectivii vorbitori-„scriitori“-stîlcitori de limbă română vizați, neavînd organe, nu pot citi și decoda un asemenea mesaj!… Nu obișnuiesc ei oameni culți, de tipul doamnei V. Zbarcea, să înțeleagă și să se cutremure de atentatul făcut cotidian cu nonșalanță la corecta evoluție a limbii vorbite și scrise pe aceste meleaguri străbune, dară-mi-te troglodiți precum cel numit în articol ori alții, așa-zis politicieni, sau oameni simpli ce-au uitat demult ce-au învățat în școală?…     Triste vremuri de sub/in-cultură mai trăim!"         22 noiembrie 2012    Ar fi ridicol să încerc s-o spun mai bine , așa că , în speranța că va făcut plăcere ...    Ω