Savoire vivre – Nu numai la masă

  Noi şi spaţiul public : cum ne purtăm şi cît de bine ne este 

   Să recunoaştem sincer : atunci cînd auzim sintagma "savoire vivre" , ne gîndim imediat la masă ! Adică la mîncare (cei mai mulţi dintre noi) şi la băutură (cel puţin la fel de mulţi) .

   Gîndind însă detaşat de problema imediată a "fiţelor" gastronomice şi/sau culinare , ne dăm seama că nevoia de trăit bine se extinde şi dincolo de sufragerie , restaurant , pătură de picnic , fotoliu din faţa televizorului sau mai ştiu eu unde este omul în stare să se alimenteze : mare adevăr grăit-am !
   Senzaţia de bine ţi-o dă şi o stradă curată şi un oraş frumos sau un parc înverzit şi bine îngrijit ori , pur şi simplu necunoscuţii amabili cu care ai contact vrînd nevrînd !

   Să le luăm aşadar pe rînd .

   Noi ca români , ne plîngem că ţara este aşa şi pe dincolo , că este murdară , că se fură , că nu se întreţine , că în Germania … că în "State" …. că în Franţa … etc , etc , bătînd întotdeauna şaua altora în speranţa că iepele lor vor pricepe aluziile ! Facem asta de obicei arborînd un aer nemulţumitosupărat , cu o mină de cunoscători absoluţi şi profunzi ai fenomenului (nu contează care – românul , genetic , se pricepe la toate – aşa ne-a lăsat pe noi Dumnezeu , pricepuţi) . Adică , în traducere şi foarte pe scurt :  

ÎNTOTDEAUNA (DAR FĂRĂ EXCEPŢIE) CEILALŢI SÎNT VINOVAŢI !

NOI NICIODATĂ !

NEVER ! JAMAIS !

   Oare chiar aşa stau lucrurile ?

   De cîte ori nu am aruncat ceva din maşină ? La noi nu se pune ?

   De cîte ori ne-a scăpat "din greşeală" (uups , mi-a scăpat) cîte un chiştoc de ţigară ori un bileţel sau chiar mai mult ? La noi nu se pune ?

   De cîte ori nu am scurtat drumul printr-o peluză frumoasă şi îngrijită ? La noi nu se pune ?

   În sfîrşit , educaţia precară s-a transformat într-o formă ciudată de filosofie , filosofie ce ar merita un manual în care să găsim leme şi enunţuri , explicaţii despre viaţă şi despre cum se trăieşte cu adevărat bine !

   Exemplu : legea este ca o barieră – leii o sar , căţeii se strecoară pe dedesubt iar boii se opresc în faţa ei !

   Concluzie : dacă eşti bou , respecţi legea !

   Corolar : numai boii respectă legea !

   Concluzie finală : legea este pentru boi !

                                                                                           (din înţelepciunea populară modernă)

   Şi ştim cu toţii ce conotaţii peiorative are substantivul comun ce desemnează acest superb , puternic , muncitor şi gustos animal !

   Păi ce , noi sîntem boi ? Cum spuneam mai sus , noi nu niciodată : mereu şi întotdeauna , toujour , ceilalţi ! Noi nu sîntem … cum spuneam , putem fi eventual neînţeleşi : şi dacă se întîmplă aşa , este tot din cauză că ceilalţi sînt BOI !

   Dar să trecem şi peste asta .

   Să vedem ce ne place şi ce nu în localitatea în care trăim .

   Din păcate , în România , oraşele cu potenţial turistic sînt rara avis , iar cele care au fost cîndva tind spre statutul de ruină : Băile Herculane reprezintă un exemplu la îndemînă ! Această staţiune balneo climaterică , frumos cuibărită pe valea frumoasă a unui rîu frumos , şi-a pierdut pînă şi farmecul romantic al ruinelor clasice ! Ici şi colo se mai văd ceva sclipiri ale splendoarei de odinioară : o urmă de feronerie , un ancadrament elegant , un acces monumental … De fapt , a rămas ce nu s-a putut fura : în rest , din minunata staţiune (superbă la finele secolului XIX) s-a ales praful . Se dezvoltă în schimb una proaspătă , paralelă , absolut nouă , în prag cu vremurile , în locul în care sălbatica vale se lărgeşte şi oferă un spaţiu mai comod : aici au apărut dughene (faimoasele boutique-uri) , construcţii din lemn cu pretenţii de restaurante , terenuri virane pline de bălării , cîini vagabonzi şi comersanţi de te miri ce !

   Între cele două lumi , între cele două stiluri este distanţă de peste un secol în timp , de cîţiva kilometri pe drum şi pe firul apei şi de multe clase de şcoală , deci mai ales de educaţie : de ce strămoşii noştri se simţeau bine în hoteluri luxoase iar noi ne "simtem" bine în pensiuni meschine ?

   De ce lor le plăceau valsurile iar noi ne topim după calpul orientalism al manelelor ?

   De ce înaintaşii noştri mergeau la casino şi noi la "păcănele" ?

   Probabil de vină este tot educaţia !

   Ca să încheiem capitolul "foste" , să amintim de majoritatea staţiunilor balneo climaterice : de cele mai multe s-a ales (din păcate) praful !

   S-au ridicat însă şi localităţi turistice noi : Sibiul , Braşovul , Sighişoara . De multe ori , unele au fost pur şi simplu inventate , cum ar fi zona Bran Moeciu ! Este clar că omul sfinţeşte locul : şi din tot sufletul o spunem – bravo lor , bravo celor ce au reuşit aceste performanţe !

   Să revenim însă : este plăcut cînd te plimbi prin (să spunem) Braşov – oraşul este curat , Republicii este garnisită cu restaurante şi cafenele de bun gust , Piaţa Sfatului rămîne un loc favorit de promenadă , Biserica Neagră deşi stă retrasă (parcă-i supărată) este o prezenţă sobră şi interesantă , după renovarea turnurilor (Roşu şi Alb parcă) priveliştea este chiar spectaculoasă iar fosta groapă de gunoi de la poalele zidului a devenit un loc chic şi absolut încîntător , ca şi poarta Ecaterina ori Scheii Braşovului !

   Pînă aici , toate bune şi frumoase !

   Ce ne facem însă cu peisajul (de cele mai multe ori) dezolant rămas după un week end cu grătare la Pietrele lui Solomon , pe Valea Timişului sau pe drumul către Şapte Scări ? Prin locurile astea nu vin braşoveni ? Or fi numai bucureşteni necivilizaţi …. ?

   Ei bine , ne place sau nu , dar şi asta face parte din ştiinţa de a trăi bine !

   Tot spaţiul public este supus permanent agresiunii zgomotului : de cînd distracţia este confundată cu zgomotul și tămbălăul , totul se petrece cu sonorul dat la maximum ! Chiar şi convorbirile telefonice purtate pe stradă , nu mai au nici un pic de intimitate : posesorul respectivului utilaj de pălăvrăgit din mers trăieşte cu teama că ceilalţi nu ştiu ce vorbeşte el ! Şi atunci , are grijă să se exprime cît mai tare cu putinţă , cît mai răstit , indiferent de subiect , indiferent de oră , indiferent de loc . Mai toţi urlă în telefoane de te întrebi la ce le mai folosesc acestea pentru că , la cît de ridicat le este volumul s-ar putea înţelege şi fără ele , indiferent de distanţă ! A nu te ţigăni într-un loc public a ajuns raritate , o dovadă rarissimă de bun simţ şi de bună creştere !

   Tot în mediul public , sîntem de multe ori agresaţi nu doar de zgomot ci şi de ce pot debita mulţi dintre vorbăreţii noştri concetăţeni : o formă firească de adresare între prieteni este "bă , eşti prost ?" sau "frate…" ; "băgami-aş …" este prezent în vocabularul select al ambelor sexe şi la vîrste din ce în ce mai … minore ; înjurăturile dintre cele mai urîte sînt o formă de tandreţe ; drăcuielile nici la grădiniţă nu se mai folosesc !

   Ne place aşa ? Ne simţim bine într-un asemenea mediu ? Sîntem oare mai maturi , mai interesanţi , mai (my) cool (cul) vorbind şi purtîndu-ne aşa ? Sau este exact pe dos şi asta denotă chiar infantilism şi greutăţi în procesul de maturizare ?

   Nu ştim , timpul urmează să ne răspundă ….

   Strada , acest mediu public care în loc să fie al tuturor a ajuns al nimănui , strada deci , este obligată să mai suporte o manifestare a prostului gust , manifestare ce spune clar că arta de a trăi , plăcerea de a trece prin viaţă , sînt lucruri deloc la îndemîna unora dintre concetăţenii noştri : cum se explică altfel şuncile mergătoare ce-şi etalează vară de vară buricul gol ? Şi nu numai : sînt pe stradă unele personaje (şi nu doar feminine) care pur şi simplu te agresează vizual ! Simpla lor vedere doare ! Sîntem toţi diferiţi : graşi sau slabi , înalţi sau scunzi , frumoşi sau frumoşi doar în ochii mamelor noastre , toţi avem unele defecte , însă chiar pentru asta a fost inventată MODA ! Moda , această stăpînă crudă şi neiertătoare a vieţii sociale din toate timpurile , există tocmai pentru a corecta , pentru a masca , pentru a ascunde defectele fizice , scoţînd în evidenţă calităţile (cînd ele există) sau creînd senzaţia existenţei lor ! De ce oare , avînd la dispoziţie un instrument atît de puternic , multe doamne şi domnişoare continuă să iasă pe stradă arătîndu-ne tocmai ce ar trebui să mascheze , nu vom pricepe niciodată ! Multe şi mulţi dintre noi uită că ce vine bine pe manechinul din vitrină nu cade la fel de bine şi pe o persoană vie și în mișcare , drept care poartă absolut orice este "la modă" ! Cum arată mulţi şi multe îmbrăcaţi , încălţaţi , coafaţi sau machiaţi "la modă" vedeţi şi singuri : cel puţin în cazul sexului zis slab , frumoasă este sinonim cu goală ! Să nu mai vorbim despre silicoane și alte adaosuri ce par a lua mințile unora !
   În schimb , în cealaltă extremă regăsim masculii pensionari ce fac "băi de soare" prin parcuri : de ce pensia (eventual mică) îți dă dreptul să-ți expui decrepitudinile în public , în fața tuturor , fie femei , fie copii , nu vom înțelege niciodată !
   Recomandăm călduros această cărticică (doritorii , după cumpărare , ar putea chiar s-o și citească - merită) !

   Trăgînd linie , putem spune că dacă a fi ridicol înseamnă a şti să trăieşti , atunci din ce în ce mai mulţi "ştiu să trăiască" !

   Agresarea cetăţeanului obişnuit nu se încheie însă aici : spaţiul acesta comun aflat în folosinţa noastră a tuturor , este grevat de multe ori de nimicuri (la o privire superficială) , care însă , însumate , compun un ansamblu urît , neplăcut sau chiar respingător . La asta contribuie din plin trotuarele cîrpite , rupte , desfundate , bordurile ciobite , pereţii leproşi sau graffiti-zaţi , legăturile de cabluri ale diverşilor distribuitori (Net City , iniţiativă lăudabilă , continuată cu o cheltuială consistentă , nu a dat nici un fel de rezultate , fiind pînă la urmă o risipă , deci fără finalitate) , gunoaiele aruncate în drum , căutătorii prin gunoaie , cerşetorii , cîinii fără stăpîn … Toate astea ne agresează şi ne iau din plăcerea de a fi CETĂŢENI !

   Marea majoritate a bucureştenilor habar n-au că Herăstrăul (cu toată umbra Casei Scînteii) bate la fund mai toate jardin-urile pariziene , că Cişmigiul este o adevărată bujuterie , că mai sînt încă în picioare clădiri încîntătoare ce aşteaptă o renovare pentru a deveni perle demne de toată admiraţia ! Tot ei , bucureştenii , ignoră că sub pojghiţa de mizerie , vacarm şi nepăsare se ascunde un oraş ce poate fi chiar frumos , civilizat şi foarte plăcut de locuit ! Şi ca Bucureştiul , multe alte localităţi din ţară , nu doar cele mai sus enumerate . Probabil că în momentul în care vom face pasul (mic) către un savoire vivre citadin , vom fi uluiţi de cît de simplu a fost şi , ne va fi ruşine pentru cît timp am pierdut !

   Pentru că , să nu uităm : este mai uşor să nu murdăreşti decît să cureţi !

   În final (că ne-am întins cam mult) , Parisul arată cum arată datorită parizienilor , Londra datorită londonezilor , Praga datorită praghezilor şi Bucureştiul datorită … străinilor (… mama lor de străini) care vin şi strică şi murdăresc şi ... zgomotesc frumuseţe de oraş !

   Aşadar , să punem mîna să învăţăm să trăim împreună şi ne va fi mai bine tuturor ! 

 Ω 

   Aşa cum am promis , să vorbim despre sare .

   Sarea , cum ştie tot omul , este sărată ! Am fost profund , sper că a plăcut glumiţa !

   Ei bine , deşi sărată , nu toată sarea este la fel : funcţie de gusturi , vă recomandăm să încercaţi sarea marină , dacă este posibil mare sau grunjoasă (pentru gătit) .

   Sfat 

   Într-un recipient din sticlă (nu folosiţi plastic) şi care se închide cît mai bine , puneţi sare marină grunjoasă şi adăugaţi cimbru (între un sfert şi jumătate din cîtă sare doriţi să preparaţi) ; lăsaţi două , trei zile , apoi folosiţi la gătit şi la grătar .

   Concentraţie şi cantităţi după gustul fiecărui … fabricant !

 

  Data viitoare , vom pălăvrăgi despre mirodenii !