Coroana de oțel

  
   10 mai


   Doritorii , curioșii , neștiutorii (așa ca noi , cu curajul de a recunoaște asta) , au auzit de-a lungul timpului , din diverse surse , vorbindu-se despre ziua de 10 mai : sursele au fost în general orale - se apuca vreun bunic să povestească din copilăria lui , eventual și că l-a văzut pe rege și stăteam toți cu gurile căscate de parcă ne vorbea despre lucruri imposibile ! După un timp , poveștile moșului , repetate prea mult și prea des , își pierdeau din farmec și , odată catalogate în categoria "iar a-nceput ăl bătrîn cu ale lui" , nu mai erau ascultate de nimeni , toată lumea mimînd interesul (de rușine) , manifestînd însă o surzenie selectivă !
   După atîția ani , acum cînd moșul ăla plicticos nu mai este - și parcă ne este cîteodată dor de el - să încercăm să vedem NOI ce a însemnat 10 mai pentru România și români !
   Să vedem dacă cei ce am serbat o viață 23 august , vom plictisi nepoții cu același entuziasm .
   Să vedem va să zică , dar fără a face comparații !
   Să deslușim deci , de ce 10 Mai ?

   Dintr-un anumit punct de vedere istoric , ziua de 10 mai se identifică cu 10 mai 1866 , adică momentul în care , în mod oficial

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen

devenea Domnitorul Principatelor Unite .
   Respectivul Karl , în vîrstă de numai 27 de ani , avea să devină Carol și să domnească nu mai puțin de 48 de ani !
   Dincolo de "asta-i muzica ce-mi place" , ce a însemnat el pentru noi ?
   După cum spuneam , pentru școala facută după război , înlocuirea lui Cuza cu Carol a fost o tragedie națională ; pentru cine vrea să gîndească , lucrurile nu stau chiar așa ! Vodă Cuza își atinsese deja limitele , iar tînărul ofițer german , cu apucături germane , a continuat transformarea unui stat organizat încă feudal , într-unul modern , constituțional . Faptul că în timpul domniei lui , Principatele Unite au depășit statutul de (aproape) provincie turcească transformîndu-se într-un regat (încoronarea , în mod simbolic , s-a desfășurat pe ... 10 mai 1881) , urmare a independenței proclamate de fapt tot într-o zi de 10 mai (1877) dar dobîndită cu multe jertfe în sudul Dunării , acest fapt deci , ne arată cît de multe s-au realizat în mai puțin de jumătate de secol !

   Bineînțeles că astăzi , după atît de mulți ani , vedem lucrurile altfel : ni se pare că a avut și el ... bube , că se putea mai bine , mai repede , mai și mai , însă atunci s-a putut doar 10 mai . Țara începea să aibă o identitate , își căuta drumul printre vecini puternici (și de multe ori hapsîni) , își crea tradiții (pe care nu le avea) ; dintr-o dată , școala a devenit un lucru obișnuit , drumul de fier a legat porturile cu locurile de producție și cu străinătatea , tot mai mulți copii au plecat - pe bani proprii sau cu burse - la studii în străinătate (și culmea , s-au și întors să profeseze în țară) ! Schimbarea de obiceiuri a fost atît de bruscă și de brutală , încît Eminescu (să ne amintim că și el a fost plecat la studii , la Viena) găsea cu cale să tune și să fulgere împotriva unor școliți în cele stăinătățuri ! Tot atunci , se naște teatrul românesc și devine o instituție , "explodează" scrisul de tot felul (de la poezie la jurnalism , că tot vorbeam despre Eminescu ) , se ridică o burghezie ce se ocupă de afaceri și în primul rînd de producție ! Burghezie care se școlește și se rafinează : și care trage toată țara după ea , în direcția civilizației occidentale !

   Se naşte de fapt , conştiinţa de neam , se creează cu adevărat poporul român : nu muntean sau valah , nu moldovean , ci român !

   Apare şi se întăreşte ideea de unitate !

   Că acelaşi lucru s-ar fi putut întîmpla şi sub un alt conducător , este clar şi normal : că s-a petrecut sub Carol I , un om disciplinat şi ordonat şi corect şi învăţat cu ideea de democraţie (aşa cum era ea percepută la mijlocul secolului XIX cînd noi încă îl mai priveam pe vodă ca pe unsul lui Dumnezeu) , un personaj care a agreat şi încurajat jocul politic de tip occidental al alternanţei la putere , că s-a petrecut sub domnia – nu conducerea – lui , a fost un noroc pentru această ţară !

   Un noroc , din păcate încă nedezvăluit în istoria noastră !

   Dacă un om , un om care avea o coroană – de oţel – a avut atîta minte încît să o refuze pe a doua , înseamnă că binemerita de la patrie pentru liniştea pe care i-a oferit-o !

   Dacă acelaşi om , în loc să profite de obiceiul pămîntului , nu şi-a întins tentaculele peste toate locurile bănoase ci , din contră , s-a dovedit gata de a renunţa la tron doar pentru că i s-a folosit numele într-o afacere murdară , înseamnă că binemerita de la patrie pentru exemplul de integritate !

   Şi dacă acelaşi personaj , a reuşit să întruchipeze statul român modern abia născut , din nou înseamnă că binemerita de la patrie !

   În schimb , ce s-a ales de memoria marelui OM ?

   S-a ales praful : ideea de monarhie , considerată în România ca fiind desuetă – şi poate chiar este – ne împiedică să recunoaştem meritele unor înaintaşi , din simplul motiv că unele personaje istorice se încăpăţînează să supravieţuiască !

   Atunci cînd nu vor mai fi , ne vom aminti şi ne va părea rău că n-am profitat : comportament tipic românesc ! 

  Ω 

   Aşadar , să vedem dincolo de lungul nasului , să înţelegem şi să redescoperim istoria propriului neam , cu bune şi cu rele , cu realizări şi cu rateuri îngrozitoare , aşa cum sînt toate istoriile lumii ! Şi dacă se poate , fără a o mai scoate din contextul geografic şi politic al momentului !