Normalitate paradoxală
Am asistat , în seara zilei de întîi septembrie , la o manifestare ciudată , chiar curioasă aș putea spune , a normalității de tip românesc : am avut ocazia rară , de a privi la lucru dezinteresata societate căreia și eu îi aparțin !
Să punem întîmplarea în timp și spațiu : ora 20:00 și după , Piața Universității , București .
Să explicăm ce se întîmpla :
1 - toată piața , între Arhitectură , Național și Inter , era ocupată de un grup de protestatari ce-și strigau nemulțumirea privind exploatarea de aur de la Roșia Montană (în paranteză fie spus , și eu sînt contra , dar nu contra exploatării în sine - nu știu foarte bine cum stă treaba cu cianurile - cît împotriva faptului că românii nu pot/vor să-și exploateze bogățiile naturale și se simt datori să-i lase pe alții s-o facă) ; sensul giratoriu de la Universitate era punctul în care poliția rutieră întorcea mașinile ce încercau să circule spre nord (în Piața Victoriei , la fel cu cele ce mergeau spre sud) , bineînțeles fără anunțarea șoferilor din timp , adică nervi , blocaje , sfinți , mamele dumneavostră , etc , etc ; la Universitate în piață în schimb , parcă era concurs de sloganuri deștepte , unele demne de un Oscar - dacă s-ar da - al pancartelor : „Popor de oi , ieși din case că te mănîncă lupii” , etc , etc ; totul fără violență și cu o participare impresionantă a autorităților
2 - în acest timp , vis a vis de toată nebunia , cuibăriți între aripile Ministerului Agriculturii și spitalului Colțea , cam două sute de oameni se delectau cu un concert pus la dispoziția bucureștenilor gratis de către autoritățile locale ; dirijorul miniorchestrei , între două lucrări , se oprea și , calm , explica ce urmează să interpreteze , publicul , la fel de calm , asculta , aplauda și , cel mai important , NU DĂDEA NICI O ATENȚIE întîmplărilor din piață !
Mi s-a părut a fi , în ciudățenia ei , o întîmplare definitorie pentru societatea românescă actuală : indiferența față de cel de alături , de părerile lui , de nevoile sau de dorințele lui , indiferența absurdă pentru orice lucru care nu te atinge imediat ! Poate (repet , poate) oamenii ăștia au dreptate și , pe lîngă hoția legalizată , se mai produce și o otrăvire pe termen lung și foarte lung a întregii zone : ne interesează ?
NU , pentru că nu simțim imediat asta în pensie ori în sacoșă !
În cazul acesta , cei ce-au răgușit ieri seară pe bulevardul Bălcescu , de ce ar trebui să fie interesați de pensiile și sacoșele ... celorlalți ?
Și nici nu sînt !
Așadar , guvernele de pînă acum , și-au atins un prim scop (cum spunea nemuritorul Machiavelli) :
Ω
Este ?
Este !
Am asistat , în seara zilei de întîi septembrie , la o manifestare ciudată , chiar curioasă aș putea spune , a normalității de tip românesc : am avut ocazia rară , de a privi la lucru dezinteresata societate căreia și eu îi aparțin !
Să punem întîmplarea în timp și spațiu : ora 20:00 și după , Piața Universității , București .
Să explicăm ce se întîmpla :
1 - toată piața , între Arhitectură , Național și Inter , era ocupată de un grup de protestatari ce-și strigau nemulțumirea privind exploatarea de aur de la Roșia Montană (în paranteză fie spus , și eu sînt contra , dar nu contra exploatării în sine - nu știu foarte bine cum stă treaba cu cianurile - cît împotriva faptului că românii nu pot/vor să-și exploateze bogățiile naturale și se simt datori să-i lase pe alții s-o facă) ; sensul giratoriu de la Universitate era punctul în care poliția rutieră întorcea mașinile ce încercau să circule spre nord (în Piața Victoriei , la fel cu cele ce mergeau spre sud) , bineînțeles fără anunțarea șoferilor din timp , adică nervi , blocaje , sfinți , mamele dumneavostră , etc , etc ; la Universitate în piață în schimb , parcă era concurs de sloganuri deștepte , unele demne de un Oscar - dacă s-ar da - al pancartelor : „Popor de oi , ieși din case că te mănîncă lupii” , etc , etc ; totul fără violență și cu o participare impresionantă a autorităților
2 - în acest timp , vis a vis de toată nebunia , cuibăriți între aripile Ministerului Agriculturii și spitalului Colțea , cam două sute de oameni se delectau cu un concert pus la dispoziția bucureștenilor gratis de către autoritățile locale ; dirijorul miniorchestrei , între două lucrări , se oprea și , calm , explica ce urmează să interpreteze , publicul , la fel de calm , asculta , aplauda și , cel mai important , NU DĂDEA NICI O ATENȚIE întîmplărilor din piață !
Mi s-a părut a fi , în ciudățenia ei , o întîmplare definitorie pentru societatea românescă actuală : indiferența față de cel de alături , de părerile lui , de nevoile sau de dorințele lui , indiferența absurdă pentru orice lucru care nu te atinge imediat ! Poate (repet , poate) oamenii ăștia au dreptate și , pe lîngă hoția legalizată , se mai produce și o otrăvire pe termen lung și foarte lung a întregii zone : ne interesează ?
NU , pentru că nu simțim imediat asta în pensie ori în sacoșă !
În cazul acesta , cei ce-au răgușit ieri seară pe bulevardul Bălcescu , de ce ar trebui să fie interesați de pensiile și sacoșele ... celorlalți ?
Și nici nu sînt !
Așadar , guvernele de pînă acum , și-au atins un prim scop (cum spunea nemuritorul Machiavelli) :
„DIVIDE ET IMPERA !”
Ω
Este ?
Este !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu