Doi în unul !
Nu întotdeauna „doi în unu” reprezintă un cîștig pentru client : mai exact , de obicei înseamnă chiar o mică păcăleală !
Adică , omul fiind de bună credință , plătește o marfă ce în final se dovedește a fi sub așteptări : nu atît de mult încît să-i vină să reclame la OPC , însă suficient de departe de ce se aștepta plătitorul să capete (vorba aia de zice că „reclama-i sufletul comerțului” este cum nu se poate mai adevărată) ! În mod clar , cînd ți se oferă ceva „dublu” la preț de „unu” este ceva putred : n-am crezut-o , am pățit-o !
Și unde credeți ? Ei bine , unde te-ai aștepta mai puțin : la Odeon !
Așa zis-ul ... spectacol Șaraiman , fabricat se pare în fugă și pentru umplerea unui gol (era necesar ?) , este compus din două părți distincte : una (prima nu-i putem spune !) de ceva ce se dorește stand up comedy , dar în care ni s-au servit glumițe cuminți , fără sare și fără piper, răsuflate (mame + borcane , program încărcat + zacuscă , etc) , la care sala de multe ori a rîs din amabilitate , pentru că știa că la așa ceva musai se rîde și , o a doua (sigur nu PRIMA) , de un așa zis dans modern pe un fond muzical amintind de muzica lăutărească și poate și de Romica Puceanu !
S-o odihnească cel de sus , că dacă era în sală nu-și recunoștea „hiturile” !
În sfîrșit , produsul încercării de îmbinare a celor două momente total diferite , a fost o chestie , o făcătură , o ceva fără cap și fără coadă , ceva nesudat , nelegat , adică ceea ce pe vremuri se numea „o șușanea” (și bineînțeles că nu la pușca arnăuților ne referim) !
Improvizația de circa o oră , timp în care rețelele „sociale” au fost solicitate din plin , s-a sfîrșit apoteotic , cu aplauze și chemări la rampă , cu un public entuziast și entuziasmat , public care , după două chemări în realitate destul de anemice , și-a adus aminte că în afara faptului că cei doi ne-au scos duminica după amiază din casă , altă mare brînză n-au mai făcut : așa că ne-am luat și noi jucăriile și ne-am dus în treburile noastre !
Cine nu l-a văzut trebuie să se considere cîștigat , că de pierdut nimic n-a pierdut !
Și ca să fim mai ușor de înțeles : știți cu ce poate fi asemuit ?
Cu un film cuSteven Seagal : ai văzut unul , le-ai văzut pe toate !
Din păcate , prin stand up comedy înțelegeam altceva , singura explicație pentru masivul fîs primit fiind teama protagoniștilor că n-ar putea stăpîni sala , sală în care s-ar putea afla altfel de public decît cel de club !
Însă , s-au înșelat !
Păcat !
S-au înșelat ei , dar de ce ne-au înșelat și pe noi ?
Ω
Sîntem convinși , sperăm , ne dorim cașaraiman să fi fost doar o greșeală , o scăpare a unui teatru care nu ne dezamăgise (încă) niciodată !
Sperăm să nu ne înșelăm : din nou !
Nu întotdeauna „doi în unu” reprezintă un cîștig pentru client : mai exact , de obicei înseamnă chiar o mică păcăleală !
Adică , omul fiind de bună credință , plătește o marfă ce în final se dovedește a fi sub așteptări : nu atît de mult încît să-i vină să reclame la OPC , însă suficient de departe de ce se aștepta plătitorul să capete (vorba aia de zice că „reclama-i sufletul comerțului” este cum nu se poate mai adevărată) ! În mod clar , cînd ți se oferă ceva „dublu” la preț de „unu” este ceva putred : n-am crezut-o , am pățit-o !
Și unde credeți ? Ei bine , unde te-ai aștepta mai puțin : la Odeon !
Așa zis-ul ... spectacol Șaraiman , fabricat se pare în fugă și pentru umplerea unui gol (era necesar ?) , este compus din două părți distincte : una (prima nu-i putem spune !) de ceva ce se dorește stand up comedy , dar în care ni s-au servit glumițe cuminți , fără sare și fără piper, răsuflate (mame + borcane , program încărcat + zacuscă , etc) , la care sala de multe ori a rîs din amabilitate , pentru că știa că la așa ceva musai se rîde și , o a doua (sigur nu PRIMA) , de un așa zis dans modern pe un fond muzical amintind de muzica lăutărească și poate și de Romica Puceanu !
S-o odihnească cel de sus , că dacă era în sală nu-și recunoștea „hiturile” !
În sfîrșit , produsul încercării de îmbinare a celor două momente total diferite , a fost o chestie , o făcătură , o ceva fără cap și fără coadă , ceva nesudat , nelegat , adică ceea ce pe vremuri se numea „o șușanea” (și bineînțeles că nu la pușca arnăuților ne referim) !
Improvizația de circa o oră , timp în care rețelele „sociale” au fost solicitate din plin , s-a sfîrșit apoteotic , cu aplauze și chemări la rampă , cu un public entuziast și entuziasmat , public care , după două chemări în realitate destul de anemice , și-a adus aminte că în afara faptului că cei doi ne-au scos duminica după amiază din casă , altă mare brînză n-au mai făcut : așa că ne-am luat și noi jucăriile și ne-am dus în treburile noastre !
Cine nu l-a văzut trebuie să se considere cîștigat , că de pierdut nimic n-a pierdut !
Și ca să fim mai ușor de înțeles : știți cu ce poate fi asemuit ?
Cu un film cu
Din păcate , prin stand up comedy înțelegeam altceva , singura explicație pentru masivul fîs primit fiind teama protagoniștilor că n-ar putea stăpîni sala , sală în care s-ar putea afla altfel de public decît cel de club !
Însă , s-au înșelat !
Păcat !
S-au înșelat ei , dar de ce ne-au înșelat și pe noi ?
Ω
Sîntem convinși , sperăm , ne dorim ca
Sperăm să nu ne înșelăm : din nou !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu